Archive for Mai, 2010


Suferinta


Mult timp mi s’a parut peste puterile mele sa’nteleg de ce oamenii continua sa traiasca’n situatii/relatii frustrante, presante’n care sunt nefericiti. Misterul nu s’a lamurit, ba chiar s’a adancit cand eu insami am trait o asemenea situatie, aflandu’ma’n imposibilitatea de a iesi cu totul din ea, chiar si dupa ce realizasem unde ma aflu. Iesisem fizic, insa sufleteste si mental eram inca acolo. Un amic, ce’mi cunostea situatia si zbaterea, mi’a spus atunci ca ma aflu’ntr’o situatie karmica, ce va persista pana ce EU voi decide sa ies cu totul din ea. Karmica sau nu, mi se parea ca deja luasem acea decizie. Atunci de ce ma aflam tot acolo? Unde greseam? Ma simteam ca’n Ziua Cartitei, neputincioasa, incapabila sa gasesc detaliul care sa m’arunce’n afara repetitivei clipe. Am hotarat ca, o vreme, sa las lucrurile sa decurga de la sine, fara a ma mai impotrivi si fara a mai cauta solutii. Si parea ca totul merge spre bine, cand am realizat ca problema era tot acolo, nicidecum nu disparuse, doar ca eu o negasem si o ignorasem – fugisem de ea, refugiindu’ma’n alte activitati. Intre timp aflasem cum e cu Umbra si cu ispitele ce trebuie acceptate si consumate, nicidecum negate sau ignorate. Ma intalneam cu situatii similare: cunoscuti si necunoscuti in aceeasi situatie, care apelau la ajutorul meu – legea rezonantei sau Divinitatea care’mi oferea toate conditiile pentru a’mi rezolva problema!?! Nu’mi amintesc ce le spuneam, cat de obiectiva eram, cum anume’i incurajam si’i ajutam, insa acum ma gandesc ca, poate am gresit si, de fapt, sa nu le fi fost de niciun ajutor real. Pentru ca, poate, ajutorul meu sa’i fi mentinut pe oamenii aceia in starea de somnolenta. Poate c’ar fi trebuit ca ei sa fi suferit un pic MAI MULT!? Poate ar fi trebuit sa’i las s’ajunga la capatul puterilor sau sa’i imping s’ajunga acolo, sa’nteleaga si sa spuna: „GATA, M’AM SATURAT, MI’A AJUNS, PANA AICI!!!” Pentru ca, da, acum stiu ca, doar cand esti foarte satul de suferinta ta, poti sa iesi din ea.

Anunțuri

Această prezentare necesită JavaScript.


Evenimente ce s’au petrecut recent ma fac sa’mi doresc sa scriu despre asta. Si nu’i doar placerea de a vorbi singura si a vorbi unei multimi totodata. Cineva cu multa’ntelepciune zicea asa: „Nu invata un porc sa cante – tu iti pierzi vremea, iar pe porc il enervezi.” Si avea dreptate. Cati dintre noi, citind o carte, dupa ce o inchidem, gandim singuri? (Dar cati dintre noi CITIM?) Si totusi eu o sa spun ce am de zis, iar daca macar unui singur om îi va fi de folos, ma voi declara fericita.

Adevarul e ca noi nu vrem sa ne trezim. Trezirea’i a naibii de dureroasa. Ne e mult mai comod asa, trecand prin viata cu idei fixe, preconcepute, incremenite’n tipare, luate de’a gata, preluate fara o prealabila analiza. Ne’am obisnuit sa traim o viata mecanica, programata si conditionta. Am uitat cine suntem si de ce. Ne e mult mai comod asa – negam complacandu’ne’n situatii caldute si dand vina pe Soarta pentru esecurile noastre. Ne e teama sa ne pierdem falsele sensuri pentru ca fara ele ne’am simti dezorientati, pierduti. Fara sa ne gandim ca tocmai asta ne’ar duce la adevaratul nostru sens. Suntem marionete conduse de sfori. Dar cine’i Sforarul? Traim vremuri in care veneratia e mai importanta decat iubirea, biserica mai importanta decat omul de langa tine. Urâm in numele iubirii, asta’i tragedia! Sa nu credeti ca fac pe lupul moralist, eu insami am avut perioada mea de porcie, iar unele gesturi inca le mai fac intocmai unor gesturi reflexe – atat de greu e sa te dezveti de ele! Si tocmai motivul pentru care mai sunt p’aici, pe pamant, in trup, si nu plutind pe vreun norisor roz, e insasi faptul ca uneori ma mai porcesc. Dar ce ar fi daca ne’am transforma in loc sa ne’nchinam pur si simplu? Oare n’ar fi Dumnezeu – ala pe care’l tot invocam! – mai fericit sa’nvatam sa iubim, decat sa’l veneram pe EL? Crezi ca Dumnezeu, daca exista si indiferent de forma in care ar exista, te vrea o papusa condusa de sfori, o marioneta? Ori, poate, crezi ca EL este Sforarul?

Talismanul


Se stie ca limbajul Lumii Invizibile e imaginea, deoarece imaginea e inteleasa de toti. De aici limba simbolica ce serveste la alcatuirea talismanelor. Talismanele influenteaza planul corespunzator caracterelor grafice reprezentate pe suprafata lor. Ele sunt semnele vizibile ale Principiilor, canalul fortei- acumulator de astral. Fortele sunt captate, inchise in el si orientate cu ajutorul operatiilor magice, prin intermediul incantatiilor magice, al fortei magiei si al fortelor imprumutate de magie de la Natura. Obiectul care urmeaza sa devina talisman, se debaraseaza de materia eterica pe care o are, devenind ca o foaie alba pe care se poate scrie orice, dupa dorinta.  Un talisman insufletit e sortit sa ramana timp de veacuri activ.


Un baietas nechibzuit, Ce toata cartea n’o’nvatase inca, Dormea fara habar,lungit Pe zidul unui put cu apa’adanca. (Scolarul isi gaseste oriunde asternut.) In locu’i sa fi stat un om patit, Un salt de zece coti ar fi facut! Putea sa cada in fantana, nestiutorul prichindel, Dar a venit Norocul langa el Si l’a trezit din somn, incetisor: -Copile,de la moarte te’am scapat. Dar te’as ruga, al’data, sa fii prevazator. De te’necai, eu as fi fost cel vinovat! Acum sa’mi spui: sunt eu raspunzator? Si oare eu te’am ispitit sa fii nesocotit? Asa vorbi Norocul, si cred c’avea dreptate. Orice se’ntampla’n lume, el singur e’n greseala, Cu toate’l incarcam la socoteala, Si el raspunde, platnic pentru toate. Esti prost, narod, zanatic si fara grija esti, Iar tu te plangi ca soarta cu tine a fost haina. Cat esti de culpes, nu marturisesti, Si, scurt pe doi: Norocul e de vina!


Cuvantul MAGIE provine, dupa unii, din grecescul MAGOS (Mag) si MAGEIA (Magie). In limbile vechiului Orient, MOG, MEGH, Magh inseamna preot, intelept si totodata perfect, de unde deriva MAGHDIM, echivalent pentru intelepciune inalta. Dupa alte ipoteze, termenul MAGIE ar proveni din accadianul IMGA, ce desemna notiunea de preot. In asiriana, IMGA devine MAGA,fara a i se afecta sensul initial. Etimologia comparata prezentata, ne reveleaza asadar ca MAGIA constituie ansamblul cunostintelor posedate odinioara de catre magi, preoti, filozofi. Magii erau preotii intelepciunii antice, filozofi dedicati studiului Universului. Magii se abtineau sa’l explice pe Dumnezeu – numindul’l INEFABILUL – si ca atare gravasera pe frontispiciul templelor inscriptia: „Sunt tot ceea ce este, tot ceea ce a fost, tot ceea ce va fi si nimeni nu poate ridica vălul meu.” Un mare ocultist – Jacob Bohme- defineste MAGIA ca fiind „in sine decat o vointa si aceasta vointa e marele mister al oricarei minuni si al oricarui secret si ea se opereaza prin puterea dorintei in fiinta. Acesta e caracterul esential al Magiei, ea reprezinta expresia unei vointe. Ea poate aplica aceasta vointa pt supunerea fie a fiintelor naturale, a geniilor, a demonilor sau a spiritelor, fie a fortelor naturale, in primul caz fiind vorba de Magia propriu-zisa, in al doilea de stiinta oculta.” In limba romana, cuvantul MAGIE a patruns destul de tarziu. Initial, magul n’avea intelesul de persoana care se ocupa cu practici magice(vrajitoresti), ci de cititor in stele, de om invatat. Insa datorita influentei limbii franceze, cuvantul MAGIE a primit un sens mai larg, apoi capatand un sens sinonim cu farmecul si incantarea, fiind sinonim cu VRAJA, preferat celui de MAGIE.


Cufarul Monicai

Un barbat a strabatut toata lumea, in lung si’n lat, vreme de 70 de ani, in cautarea femeii perfecte. Cand a implinit 71 de ani, cineva la intrebat: „Toti anii astia ai strabatut toata lumea’n lung si lat ca sa gasesti femeia perfecta si nu ai putut sa gasesti nici macar una?”  Cu tristete’n ochi,in suflet si in glas, batranul i’a raspuns: „Ba da,o data am gasit’o. Intr’o zi, candva de mult, am dat peste femeia perfecta..”  -„Si ce s’a’ntamplat? De ce nu te’ai casatorit cu ea?” -„Pentru ca si ea cauta barbatul perfect.”

(autor necunoscut)

 

Cufarul Monicai


Tot ce ne inconjoara – scaunul pe care stam, sticluta de parfum din fata noastra, cufarul asta, chiar si randurile pe care le cititi acum! – nu ar fi existat daca nu ar fi existat gandul creatorilor lor. Fiecare obiect, fiecare creatie a fost mai intai un gand – un gand fara forma in mintea cuiva. Tot asa si Cufarul Monicai a fost mai intai un gand in mintea mea.

Cand intentia insoteste gandul din spatele dorintei, se manifesta schimbarea.  Apar oamenii de ajutor, gandul initial atrage alte ganduri pereche… vantul umfla panzele si barcuta incepe sa pluteasca. 😉

Nu uitati sa ganditi frumos! 😉

%d blogeri au apreciat asta: