Archive for mai 29, 2010


Talismanul


Se stie ca limbajul Lumii Invizibile e imaginea, deoarece imaginea e inteleasa de toti. De aici limba simbolica ce serveste la alcatuirea talismanelor. Talismanele influenteaza planul corespunzator caracterelor grafice reprezentate pe suprafata lor. Ele sunt semnele vizibile ale Principiilor, canalul fortei- acumulator de astral. Fortele sunt captate, inchise in el si orientate cu ajutorul operatiilor magice, prin intermediul incantatiilor magice, al fortei magiei si al fortelor imprumutate de magie de la Natura. Obiectul care urmeaza sa devina talisman, se debaraseaza de materia eterica pe care o are, devenind ca o foaie alba pe care se poate scrie orice, dupa dorinta.  Un talisman insufletit e sortit sa ramana timp de veacuri activ.


Un baietas nechibzuit, Ce toata cartea n’o’nvatase inca, Dormea fara habar,lungit Pe zidul unui put cu apa’adanca. (Scolarul isi gaseste oriunde asternut.) In locu’i sa fi stat un om patit, Un salt de zece coti ar fi facut! Putea sa cada in fantana, nestiutorul prichindel, Dar a venit Norocul langa el Si l’a trezit din somn, incetisor: -Copile,de la moarte te’am scapat. Dar te’as ruga, al’data, sa fii prevazator. De te’necai, eu as fi fost cel vinovat! Acum sa’mi spui: sunt eu raspunzator? Si oare eu te’am ispitit sa fii nesocotit? Asa vorbi Norocul, si cred c’avea dreptate. Orice se’ntampla’n lume, el singur e’n greseala, Cu toate’l incarcam la socoteala, Si el raspunde, platnic pentru toate. Esti prost, narod, zanatic si fara grija esti, Iar tu te plangi ca soarta cu tine a fost haina. Cat esti de culpes, nu marturisesti, Si, scurt pe doi: Norocul e de vina!


Cuvantul MAGIE provine, dupa unii, din grecescul MAGOS (Mag) si MAGEIA (Magie). In limbile vechiului Orient, MOG, MEGH, Magh inseamna preot, intelept si totodata perfect, de unde deriva MAGHDIM, echivalent pentru intelepciune inalta. Dupa alte ipoteze, termenul MAGIE ar proveni din accadianul IMGA, ce desemna notiunea de preot. In asiriana, IMGA devine MAGA,fara a i se afecta sensul initial. Etimologia comparata prezentata, ne reveleaza asadar ca MAGIA constituie ansamblul cunostintelor posedate odinioara de catre magi, preoti, filozofi. Magii erau preotii intelepciunii antice, filozofi dedicati studiului Universului. Magii se abtineau sa’l explice pe Dumnezeu – numindul’l INEFABILUL – si ca atare gravasera pe frontispiciul templelor inscriptia: „Sunt tot ceea ce este, tot ceea ce a fost, tot ceea ce va fi si nimeni nu poate ridica vălul meu.” Un mare ocultist – Jacob Bohme- defineste MAGIA ca fiind „in sine decat o vointa si aceasta vointa e marele mister al oricarei minuni si al oricarui secret si ea se opereaza prin puterea dorintei in fiinta. Acesta e caracterul esential al Magiei, ea reprezinta expresia unei vointe. Ea poate aplica aceasta vointa pt supunerea fie a fiintelor naturale, a geniilor, a demonilor sau a spiritelor, fie a fortelor naturale, in primul caz fiind vorba de Magia propriu-zisa, in al doilea de stiinta oculta.” In limba romana, cuvantul MAGIE a patruns destul de tarziu. Initial, magul n’avea intelesul de persoana care se ocupa cu practici magice(vrajitoresti), ci de cititor in stele, de om invatat. Insa datorita influentei limbii franceze, cuvantul MAGIE a primit un sens mai larg, apoi capatand un sens sinonim cu farmecul si incantarea, fiind sinonim cu VRAJA, preferat celui de MAGIE.

%d blogeri au apreciat asta: