Un baietas nechibzuit, Ce toata cartea n’o’nvatase inca, Dormea fara habar,lungit Pe zidul unui put cu apa’adanca. (Scolarul isi gaseste oriunde asternut.) In locu’i sa fi stat un om patit, Un salt de zece coti ar fi facut! Putea sa cada in fantana, nestiutorul prichindel, Dar a venit Norocul langa el Si l’a trezit din somn, incetisor: -Copile,de la moarte te’am scapat. Dar te’as ruga, al’data, sa fii prevazator. De te’necai, eu as fi fost cel vinovat! Acum sa’mi spui: sunt eu raspunzator? Si oare eu te’am ispitit sa fii nesocotit? Asa vorbi Norocul, si cred c’avea dreptate. Orice se’ntampla’n lume, el singur e’n greseala, Cu toate’l incarcam la socoteala, Si el raspunde, platnic pentru toate. Esti prost, narod, zanatic si fara grija esti, Iar tu te plangi ca soarta cu tine a fost haina. Cat esti de culpes, nu marturisesti, Si, scurt pe doi: Norocul e de vina!

Anunțuri