Archive for mai 31, 2010


Suferinta


Mult timp mi s’a parut peste puterile mele sa’nteleg de ce oamenii continua sa traiasca’n situatii/relatii frustrante, presante’n care sunt nefericiti. Misterul nu s’a lamurit, ba chiar s’a adancit cand eu insami am trait o asemenea situatie, aflandu’ma’n imposibilitatea de a iesi cu totul din ea, chiar si dupa ce realizasem unde ma aflu. Iesisem fizic, insa sufleteste si mental eram inca acolo. Un amic, ce’mi cunostea situatia si zbaterea, mi’a spus atunci ca ma aflu’ntr’o situatie karmica, ce va persista pana ce EU voi decide sa ies cu totul din ea. Karmica sau nu, mi se parea ca deja luasem acea decizie. Atunci de ce ma aflam tot acolo? Unde greseam? Ma simteam ca’n Ziua Cartitei, neputincioasa, incapabila sa gasesc detaliul care sa m’arunce’n afara repetitivei clipe. Am hotarat ca, o vreme, sa las lucrurile sa decurga de la sine, fara a ma mai impotrivi si fara a mai cauta solutii. Si parea ca totul merge spre bine, cand am realizat ca problema era tot acolo, nicidecum nu disparuse, doar ca eu o negasem si o ignorasem – fugisem de ea, refugiindu’ma’n alte activitati. Intre timp aflasem cum e cu Umbra si cu ispitele ce trebuie acceptate si consumate, nicidecum negate sau ignorate. Ma intalneam cu situatii similare: cunoscuti si necunoscuti in aceeasi situatie, care apelau la ajutorul meu – legea rezonantei sau Divinitatea care’mi oferea toate conditiile pentru a’mi rezolva problema!?! Nu’mi amintesc ce le spuneam, cat de obiectiva eram, cum anume’i incurajam si’i ajutam, insa acum ma gandesc ca, poate am gresit si, de fapt, sa nu le fi fost de niciun ajutor real. Pentru ca, poate, ajutorul meu sa’i fi mentinut pe oamenii aceia in starea de somnolenta. Poate c’ar fi trebuit ca ei sa fi suferit un pic MAI MULT!? Poate ar fi trebuit sa’i las s’ajunga la capatul puterilor sau sa’i imping s’ajunga acolo, sa’nteleaga si sa spuna: „GATA, M’AM SATURAT, MI’A AJUNS, PANA AICI!!!” Pentru ca, da, acum stiu ca, doar cand esti foarte satul de suferinta ta, poti sa iesi din ea.


Această prezentare necesită JavaScript.


Evenimente ce s’au petrecut recent ma fac sa’mi doresc sa scriu despre asta. Si nu’i doar placerea de a vorbi singura si a vorbi unei multimi totodata. Cineva cu multa’ntelepciune zicea asa: „Nu invata un porc sa cante – tu iti pierzi vremea, iar pe porc il enervezi.” Si avea dreptate. Cati dintre noi, citind o carte, dupa ce o inchidem, gandim singuri? (Dar cati dintre noi CITIM?) Si totusi eu o sa spun ce am de zis, iar daca macar unui singur om îi va fi de folos, ma voi declara fericita.

Adevarul e ca noi nu vrem sa ne trezim. Trezirea’i a naibii de dureroasa. Ne e mult mai comod asa, trecand prin viata cu idei fixe, preconcepute, incremenite’n tipare, luate de’a gata, preluate fara o prealabila analiza. Ne’am obisnuit sa traim o viata mecanica, programata si conditionta. Am uitat cine suntem si de ce. Ne e mult mai comod asa – negam complacandu’ne’n situatii caldute si dand vina pe Soarta pentru esecurile noastre. Ne e teama sa ne pierdem falsele sensuri pentru ca fara ele ne’am simti dezorientati, pierduti. Fara sa ne gandim ca tocmai asta ne’ar duce la adevaratul nostru sens. Suntem marionete conduse de sfori. Dar cine’i Sforarul? Traim vremuri in care veneratia e mai importanta decat iubirea, biserica mai importanta decat omul de langa tine. Urâm in numele iubirii, asta’i tragedia! Sa nu credeti ca fac pe lupul moralist, eu insami am avut perioada mea de porcie, iar unele gesturi inca le mai fac intocmai unor gesturi reflexe – atat de greu e sa te dezveti de ele! Si tocmai motivul pentru care mai sunt p’aici, pe pamant, in trup, si nu plutind pe vreun norisor roz, e insasi faptul ca uneori ma mai porcesc. Dar ce ar fi daca ne’am transforma in loc sa ne’nchinam pur si simplu? Oare n’ar fi Dumnezeu – ala pe care’l tot invocam! – mai fericit sa’nvatam sa iubim, decat sa’l veneram pe EL? Crezi ca Dumnezeu, daca exista si indiferent de forma in care ar exista, te vrea o papusa condusa de sfori, o marioneta? Ori, poate, crezi ca EL este Sforarul?

%d blogeri au apreciat asta: