Evenimente ce s’au petrecut recent ma fac sa’mi doresc sa scriu despre asta. Si nu’i doar placerea de a vorbi singura si a vorbi unei multimi totodata. Cineva cu multa’ntelepciune zicea asa: „Nu invata un porc sa cante – tu iti pierzi vremea, iar pe porc il enervezi.” Si avea dreptate. Cati dintre noi, citind o carte, dupa ce o inchidem, gandim singuri? (Dar cati dintre noi CITIM?) Si totusi eu o sa spun ce am de zis, iar daca macar unui singur om îi va fi de folos, ma voi declara fericita.

Adevarul e ca noi nu vrem sa ne trezim. Trezirea’i a naibii de dureroasa. Ne e mult mai comod asa, trecand prin viata cu idei fixe, preconcepute, incremenite’n tipare, luate de’a gata, preluate fara o prealabila analiza. Ne’am obisnuit sa traim o viata mecanica, programata si conditionta. Am uitat cine suntem si de ce. Ne e mult mai comod asa – negam complacandu’ne’n situatii caldute si dand vina pe Soarta pentru esecurile noastre. Ne e teama sa ne pierdem falsele sensuri pentru ca fara ele ne’am simti dezorientati, pierduti. Fara sa ne gandim ca tocmai asta ne’ar duce la adevaratul nostru sens. Suntem marionete conduse de sfori. Dar cine’i Sforarul? Traim vremuri in care veneratia e mai importanta decat iubirea, biserica mai importanta decat omul de langa tine. Urâm in numele iubirii, asta’i tragedia! Sa nu credeti ca fac pe lupul moralist, eu insami am avut perioada mea de porcie, iar unele gesturi inca le mai fac intocmai unor gesturi reflexe – atat de greu e sa te dezveti de ele! Si tocmai motivul pentru care mai sunt p’aici, pe pamant, in trup, si nu plutind pe vreun norisor roz, e insasi faptul ca uneori ma mai porcesc. Dar ce ar fi daca ne’am transforma in loc sa ne’nchinam pur si simplu? Oare n’ar fi Dumnezeu – ala pe care’l tot invocam! – mai fericit sa’nvatam sa iubim, decat sa’l veneram pe EL? Crezi ca Dumnezeu, daca exista si indiferent de forma in care ar exista, te vrea o papusa condusa de sfori, o marioneta? Ori, poate, crezi ca EL este Sforarul?

Anunțuri