Mult timp mi s’a parut peste puterile mele sa’nteleg de ce oamenii continua sa traiasca’n situatii/relatii frustrante, presante’n care sunt nefericiti. Misterul nu s’a lamurit, ba chiar s’a adancit cand eu insami am trait o asemenea situatie, aflandu’ma’n imposibilitatea de a iesi cu totul din ea, chiar si dupa ce realizasem unde ma aflu. Iesisem fizic, insa sufleteste si mental eram inca acolo. Un amic, ce’mi cunostea situatia si zbaterea, mi’a spus atunci ca ma aflu’ntr’o situatie karmica, ce va persista pana ce EU voi decide sa ies cu totul din ea. Karmica sau nu, mi se parea ca deja luasem acea decizie. Atunci de ce ma aflam tot acolo? Unde greseam? Ma simteam ca’n Ziua Cartitei, neputincioasa, incapabila sa gasesc detaliul care sa m’arunce’n afara repetitivei clipe. Am hotarat ca, o vreme, sa las lucrurile sa decurga de la sine, fara a ma mai impotrivi si fara a mai cauta solutii. Si parea ca totul merge spre bine, cand am realizat ca problema era tot acolo, nicidecum nu disparuse, doar ca eu o negasem si o ignorasem – fugisem de ea, refugiindu’ma’n alte activitati. Intre timp aflasem cum e cu Umbra si cu ispitele ce trebuie acceptate si consumate, nicidecum negate sau ignorate. Ma intalneam cu situatii similare: cunoscuti si necunoscuti in aceeasi situatie, care apelau la ajutorul meu – legea rezonantei sau Divinitatea care’mi oferea toate conditiile pentru a’mi rezolva problema!?! Nu’mi amintesc ce le spuneam, cat de obiectiva eram, cum anume’i incurajam si’i ajutam, insa acum ma gandesc ca, poate am gresit si, de fapt, sa nu le fi fost de niciun ajutor real. Pentru ca, poate, ajutorul meu sa’i fi mentinut pe oamenii aceia in starea de somnolenta. Poate c’ar fi trebuit ca ei sa fi suferit un pic MAI MULT!? Poate ar fi trebuit sa’i las s’ajunga la capatul puterilor sau sa’i imping s’ajunga acolo, sa’nteleaga si sa spuna: „GATA, M’AM SATURAT, MI’A AJUNS, PANA AICI!!!” Pentru ca, da, acum stiu ca, doar cand esti foarte satul de suferinta ta, poti sa iesi din ea.

Anunțuri