Miracolul de la Pasarea

A fost o vreme’n viata mea cand, desi mintea’mi spunea ca nu’mi lipseste nimic (un job bun, un acoperis deasupra capului, prieteni..), sufletul nu era fericit. Tot in vremea aceea facusem un fel de ritual din a merge la fiecare sfarsit de saptamana, impreuna cu prietenii, pe la cate o manastire din vecinatatea Bucurestiului – Cernica, Pasarea, Caldarusani.. – pentru a da prinos saptamanii care trecea, pentru a ne ruga pentru cea care urma si pentru a mai iesi din prafuitul si aglomeratul Bucuresti, pentru a ne bucura ochii si a ne mai linisti sufletele. Dintre toate lacasele sfinte de pe langa Bucuresti, la Pasarea ma simteam eu cel mai bine. Chiliile varuite, cu muscate’n ferestre, parfumul Craiasei Noptii amestecat cu al teilor, soapta vantului printre frunze, cantecul pasarelelor, mirosul mobilelor vechi, scartaitul dusumelelor sub covoarele de iuta, blandetea maicutelor si gustul cozonacului servit de ele.. – toate acestea aduceau Pasarea atat de aproape de sufletul meu.

Miracolul de la Pasarea

In duminica aceea alesesem drumul Paserei pentru a afla o icoana despre care se spunea ca ar fi facatoare de minuni si, afland’o, sa’ngenunchez in fata ei si sa ma rog la Dumnezeu. Nu i’am cerut lui Dumnezeu sa m’ajute imediat, dar L’am rugat sa’mi dea semn pana voi parasi manastirea, doar ca sa stiu ca m’a auzit si sa’i astept, cu rabdare, ajutorul. Dupa ultima’nchinaciune, chiar inainte sa ies, dintr’unul din jilturile vechi, o maicuta varstnica, pe care n’o mai zarisem in niciuna dintre peregrinarile mele prin manastire, ma chema sa m’apropii:

„Vezi carticica de acolo? – ma’ntreba, aratand cu degetul inspre locul cu obiecte de vanzare. „Du’te si cumpar’o, apoi vino cu ea la mine.”

Uimirea’mi intrecea graba pasilor si inima’mi batea nebuneste. – De unde stia..?!? Si cine era misterioasa maicuta, care parea ca mi’a citit dorinta inimii si pe care n’o mai zarisem niciodata prin manastire??

Miracolul de la Pasarea

Am cumparat carticica* si, cu ea la piept, m’am apropiat de batrana maicuta, care parea ca motaie’n jiltul vechi. „Deschide’o la pagina [..], e o rugaciune acolo, s’o citesti in fiecare zi, dimineata si seara, si problema ta isi va gasi rezolvarea”, adauga ea, apoi inchise ochii, semn ca discutia se’ncheiase. I’am multumit, cu glasul tremurat de recunostinta si, dup’o ultima inchinaciune, am parasit manastirea.

In ziua aceea, Dumnezeu mi’a vorbit la Pasarea, cu glasul unei batrane maicute.

Piero della Francesca - Santa Monica

Piero della Francesca – Santa Monica

Anunțuri