Miracolul din parc Motto: ”Miracolele se intampla in jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arata drumul, ingerii insista sa fie auziti, dar noi, fiindca suntem invatati ca exista formule si reguli pentru a ajunge pana la Dumnezeu nu luam seama la nimic din toate astea. Nu pricepem ca El se afla oriunde il lasam sa intre.” – Paolo Coelho

Cred ca bunica a fost prima care mi’a povestit. Apoi mi’au confirmat pe rand: mama, tata, bunicul.. Eu eram prea micuta ca sa’mi amintesc.. Sa fi’mplinit, probabil, o luna cand ai mei m’au asezat frumos in landou si m’au scos la plimbare prin parc. Tata, fericit si mandru, probabil, pentru ca avea un bebe, se juca facand vant landoului, apoi ajungandu’l din urma’l impingea iar si tot asa, pana cand…landoul s’a poticnit de’o piatra si s’a rasturnat. Eu, bebelusa de’atunci, sa fi planat cateva secunde prin aer- timp in care toata lumea incremenise: mama, tata, oamenii din parc care vazusera scena- pana cand, am aterizat pe o perna care, sfidand orice lege cunoscuta a fizicii, aterizase inaintea mea pe asfaltul parcului. Nu, n’am patit nimic- multumesc la DoamneDoamne pentru asta!- poate doar sa fi plans un pic, speriata de experienta neasteptata a zborului si de zdruncinatura aterizarii. Desi unii mai rautaciosi, cunoscand patania, ma tachineaza si acum zicand ca, poate de la acea intamplare sunt eu azi asa, mai „paranormala” 🙂

Anunțuri