Imi place sa cred despre mine ca iubesc adevarul. Nu-mi place minciuna, nici chiar cea prin omisiune. Pentru ca a omite e sinonim cu a evita, nicidecum cu a uita. Iar evitarea adevarului e tot o minciuna. Tuturor ne place sa auzim cuvinte bune si frumoase despre noi, alegand sa le intelegem  ca pe o recunoastere, o confirmare sau o motivatie, de cele mai multe ori. De vorbele urate, crude sau mai putin atragatoare  ne ferim. Preferam, mai degraba, sa nu le auzim sau sa nu le asociem cu noi. Desi acestea sunt cele mai valoroase, pentru ca ele reprezinta adevarul pe care nu-l dorim, dar pe care e necesar sa-l cunoastem. Poate de aceea, mai mult inconstient, am preferat inotdeauna o critica (constructiva) in locul unei laude magulitoare, un adevar crud si urat unei minciuni frumoase. Pentru ca in adevarul acela urat sau crud am gasit nu neaparat ce imi doream, dar intotdeauna ceea ce aveam nevoie sa stiu. Adevarul doare, de cele mai multe ori. Dar numai preferandu-l si alegandu-l ajungem sa fim constienti de ceea ce mai trebuie sa lucram in noi pentru a evolua si a ne desavarsi.  Sa ne amintim ca odata cu cunoasterea vin, deopotriva, puterea si responsabilitatile.

Anunțuri