Unei biete femei vaduve’i moare unicul fiu. Sfasiata de durere, ea’i cere preotului din sat sa’i aduca fiul inapoi, ORICUM, cu o rugaciune, cu o lotiune magica sau cu ORICE. Preotu’i promite ca o va ajuta, insa pentru asta avea nevoie de o samanta de mustar si nu orice samanta de mustar, ci una dintr’o casa care sa nu fi cunoscut durerea. Astfel, el o’ndemna pe vaduva sa mearga pentru a gasi o astfel de samanta: „Anume acel graunte de mustar e vrajit si’l voi folosi ca s’alung durerea din viata ta.”, promise preotul. Prima casa la care se opreste femeia, este o casa luxoasa, locuita de o familie bogata. Cand i se deschide usa, ea isi explica intentiile- cauta o samanta de mustar intr’o casa care nu a cunoscut durerea. „Nu e casa pe care o cauti”, o anuntara acei oameni pe vaduva, rememorand durerile pe care le indurasera. Vaduva, sensibilizata de propria pierdere, simte o compasiune infinita pentru acea familie si se hotaraste sa se opreasca putin din
drum si sa’i consoleze. Cand pleaca, isi reia cautarea semintei de mustar fermecate, vizitandu’i mai intai pe cei bogati, apoi pe cei umili, saraci. Oriunde mergea gasea oameni indurerati, oameni cu probleme- si’i ajuta si consola pe toti. Era atat de preocupata sa’i ajute pe ceilalti, incat, cu timpul, uita sa mai caute seminta de dovleac fermecata- si nu’si dadu deloc seama ca samanta chiar era vrajita: alungase durerea din viata ei. (autor necunoscut)

Anunțuri