Un om este fugarit de un tigru fioros. Tigrul aproape ca l-a prins si vrea sa-l sfasie. Omul sare intr-o prapastie. In ultima clipa, el se prinde de o radacina, la doi metri sub buza prapastiei, dar aceasta incepe incet-incet sa se rupa. Deasupra lui, tigrul fioros; sub el, haul care se casca si moartea sigura. Langa el, pe un coltisor de stanca, o floare. Omul se apleaca spre ea, o miroase si spune: „Doamne, ce frumos miroase!”
(autor necunoscut)
ciripry
Mone
admirabila reactia… pana aici mi-a fost, dar eu chiar si acum vad frumusetea… 🙂
sigur, scepticii pot spune ca de fapt el se agata de frumusetea florii si era trist ca nu o putea vedea si pe stranepoata de la 9999 de generatii dupa ea…
oricum, fiecare interpreteaza dupa cum ar proceda el! 🙂