Undeva, in aceasta lume, acum multa vreme, exista un un lagar de detinuti. Toti detinutii erau subnutriti, deoarece conducatorii lagarului si gardienii furau din ratii sau le vindeau. Moartea prin inanitie devenise ceva obisnuit in toate baracile lagarului, mai putin intr-una: Baraca 27. Detinutii de aici nu aratau nici pe departe atat de istoviti si infometati ca ceilalti detinuti ai lagarului, ci, din contra, aveau o stare relativ buna de sanatate, un tonus ridicat si nici munca silnica la care erau supusi zilnic nu reusise sa-i doboare. Cand gardienii lagarului au observat diferenta, au tinut o vreme baraca sub observatie, insa nu au remarcat numic neobisnuit. In cele din urma, comandantul lagarului a dat ordin ca detinutii din Baraca 27 sa fie adusi, pe rand, la comandament, pentru a li se smulge declaratii cu privire la acest fapt suspect. Dupa zile si zile de interogatoriu si tortura, comandantul lagarului nu a reusit sa afle nimic neobisnuit, asa ca, i-a trimis in baraca lor si a hotarat sa-i urmareasca personal. A doua zi, pe biroul sau, langa cererea de demisie, se afla si raportul investigatiei: „In fiecare zi, dimineata, la pranz si seara, detinutii din Baraca 27 se aseaza toti in cerc si isi imagineaza ca au in fata lor cel mai bun meniu din cate pot exista. Imita faptul ca mananca si beau, agita lingurile in gamele, mesteca aerul si sorb cu nesat din canile goale, pana se satura. Apoi isi imagineaza ca se invelesc cu paturi pufoase si calduroase, iar pana se da stingerea, adorm toti, zambind.” (autor necunoscut)

Anunțuri