Archive for Decembrie, 2012


2013 – Rock It For Me


182359_189230431216382_1701376322_n

In cateva ore va veni un nou an, iar maine, vorbind despre azi, vom spune deja „anul trecut”. Pana la ora 23:59 si cincizeci si noua de secunde, este inca 2012 – „anul acesta”, iar la miezul noptii incepe 2013 – Anul Nou. Doar o secunda separa un an de celalalt, asa cum un graunte de nisip imparte desertul. Pare ca parcurgem toate zilele anulului, doar pentru a ajunge la aceasta secunda, ce cuprinde Sfarsitul si Inceputul, Vechiul si Noul, Trecutul si Viitorul.. – Inceput, sfarsit şi de la capat: un alt inceput, un alt sfarsit…si tot asa, ca un ritual, ca o calatorie’n Spirala Timpului. Traim – parca din curiozitatea de a vedea ce se va mai intampla: in noi, cu noi si’n jurul nostru. Cumva stim ca nu exista capat si ca, dupa fiecare cotitura, exista ceva, mereu altceva. Inconstient, ne plac sfarsiturile pentru ca orice sfarsit inseamna un inceput. Iar noi ne spunem ca, intr’o buna zi, se va’ntampla ceva care sa schimbe totul, sa ne schimbe pe noi si sa ne faca sa incepem o viata noua. Nu stim ce anume se va intampla: o scrisoare, o intalnire, o veste, un miracol, o clipa, poate chiar secunda dintre ani, insa speram si asteptam, continuand sa ramanem in vechile lucruri si’n vechile metafore. O viata noua, un miracol – ce magie! Dar daca pentru a ajunge in magie ar fi necesar sa intindem o mana sau sa rostim un cuvant, oare am intinde mana, am rosti cuvantul?

533534_526135977405338_1569588553_n

Intind mana inspre stele si rostesc cuvintele: MIRACOL, MAGIE, SANATATE, PACE, NOROC, PROSPERITATE SI IUBIRE! – UN AN NOU FERICIT, MONE! UN AN NOU FERICIT, TUTUROR! 🙂

64904_475781225792759_1893136681_n

2013, Rock It For Me! 🙂

Potriveste-ti ceasornicul dupa al meu


time

Potriveste-ti ceasornicul dupa al meu:

vom pierde aceleași trenuri,

și, poate, aceleași sperante,

dar astfel

minutarele vor sageta simultan

aceleasi clipe.

Potriveste-ti ceasornicul dupa al meu,

exact dupa al meu,

nu mai inainte, nu mai in urma,

sa fim mereu noi insine,

sa nu existe niciodata

un prea devreme

sau

un prea tarziu.

.

(Al. Caprariu)

.


Cu trei zile’n urma, am reascultat Tumbalalaika, pe care n’o mai auzisem din copilarie…si, de atunci, e pe repeat, alaturi de Olei’ul lu’Katamadze. Si’o s’o ascult pana cand o s’ajung la STPTN ( saturatie temporara pe termen nelimitat ). Reascultand’o, mi’am amintit de ma tante Eliza, pe care’o amuza sa scandalizeze familia, invatand copila inocenta care eram p’atunci, sa rosteasca „porcarii jidanesti”. 🙂 Si copila, respectiv eu, se contrazicea cu ea, spunandu’i ca aia nu’i jidaneasca, ci germana. 🙂

Peste ani, am aflat ca idis’ul e cam 80 % germana si 20 % aramaico-ebraica, cu influente de origine slavă, dar şi elemente romanice. Totusi, ramane intrebarea: De unde stia ma tante Eliza idis? – Musai sa ma reapuc de scormonit trecutul si sa continui cercetarile genealogice incepute’n facultate. 😉

Pan’atunci… ¸¸.•*¨*•♫♪ shpiel balalaika,
tum balalaika – freylach zol zayn! 🙂

Am gasit si o “traducere” poetizata ( ideea’i acolo! ):

Un tânăr se frământă, se hotarăşte cu greu,
Bine ar fi, sau poate-ar fi rău
Să-i spună ei dragostea sa,
O va primi? Nu o va vrea?

Tum bala, tum bala, tum balalaika,
Cântă în ploaie cei doi iubiţi
Tum balalaika – fiţi fericiţi

Fecioară, fecioară, fecioară de rouă,
Ce creşte, ce creşte, dacă nu plouă?
Ce arde, ce arde, ce arde mocnit,
Ce poate plânge la infinit?

Doar piatra în munte poate să crească
Fără ca ploaia să o hrănească.
Iubirea, doar dansa, arde mocnit,
Inima plânge la infinit.

¸¸.•*¨*•♫♪

Vartianta 1:

¸¸.•*¨*•♫♪

Varianta 2:


Unul dintre cele mai frumoase daruri primite de la Moșu’ – singurul pe care o sa’l impartașesc cu voi – este acest dar pentru suflet – un balsam, o revelație: Nino Katamadze.

Cei care o știu mai bine pe Nino, spun că georgiana n’ar trebui «să fie înțeleasa, ci mai degrabă să fie inhalata, în doze mari, ca un antidot la singurătate, panaceu pentru stres, tinctura împotriva agresiunii și injectie pentru a vindeca scepticismul».

Vocea lui Nino – puternica, emoționala, profundă – si felul in care valul de sentimente învăluie publicul în timpul concertelor ei, ramane lipit de memoria fiecărei persoane; improvizația ei este iluzorie și efectuata într’o maniera proprie. Felul ei de a canta este unic. Fiecare spectacol al lui Nino este un flux incredibil de puternic de energie care poarta publicul într-o stare psihologică specifică. «M-am regăsit în muzică pentru ca eu sa pot cânta, juca, concerta și impartași o mică parte din mine oamenilor.» – Acesta’i secretul succesului ei fenomenal.

Nu’i nevoie sa vorbiți ori sa înțelegeți limbajul georgian, pentru a vă bucura de muzica ei; versurile sunt dincolo de cuvinte, iar multe dintre improvizațiile ei sunt în mod exclusiv o voce divină eliberata de cuvinte. – Nino nu cântă cuvinte, ci sentimente. Da’nu ma credeți pe cuvant, ci ascultați’o! 😉

❤¸¸.•*¨*•♫♪

❤¸¸.•*¨*•♫♪

❤¸¸.•*¨*•♫♪


Ii explic ca pentru mine e o zi speciala. De cateva luni, joia a devenit o zi aparte. Ii mai spun ca, intr-un sir de zile obisnuite, una se poate deosebi radical de celelalte. Ca neobisnuitul, cand dureaza prea mult, isi pierde sensul. Cand te concentrezi prea mult asupra unui fapt, incepi sa crezi ca stii totul despre el. Iar cand socoti ca stii mai bine decat oricine ce-i cu faptul acela si ce insemnatate prezinta, te trezesti ca s-a schimbat. Ca nu mai e la fel ca la inceput.

……………………………………………………………………………………………………

E joi dupa-amiaza, ma simt bine, e un fapt mai presus decat toate celelalte intamplari ale acestei zile ce nu se mai sfarseste, singura zi din viata mea ce nu am pus-o in calcule, fiindca moartea are o durata, un ceas de moarte sau o eternitate e totuna, se apropie un an nou si, iata, am un motiv sa imi reiau cartea. Perfectiunea e numele de cod al sperantei.

Tudor Octavian

EL:
Daca ar fi s’aleg din toate,
Multe’s neadevarate..
Cred ca ai ramâne, ai ramâne numai tu..
Tu – cu temerile tale,
Când ma iei cu ele’n vale,
Bine ascuns într-un desuu..

EA:
Asta-i poezia toata,
Toata povestirea-nmiresmata,
Când cu degetul pe piept îmi scrii: “e joi”.


Treaz, in visul altcuiva

Nu poate sa doarma, desi ea nu a avut niciodata probleme cu somnul. Asta a fost odata, ca niciodata, de fapt. De fiecare data cand inchide ochii, imagini se deruleaza rapid in mintea ei, ca un film. Tonul ridicat al vocii lui, furia si frustrarea.

O melodie se aude infundat din coltul camerei. ‘When she was just a girl’ ‘She expected the world’ ‘But it flew away from her reach’ ‘So she ran away in her sleep’.

Se intoarce pe o parte, incercand sa opreasca sunetul cu perna pe urechi. ‘And dream of para – para – paradise’ ‘Para-para-paradise’ ‘ Para-para-paradise’ Every time she closed her eyes’.

Ea acum asteapta, cu perna pe urechi, asteapta ca durerea sa se transforme in surzime, in orbire, in lesin. Nu mai are lacrimi. Se uita la telefon si nu vede altceva decat ceasul. E 2:45 dimineata. Isi aminteste ca el ii spunea ca ‘La 12 noaptea, lucruri magice se pot intampla’ si el i-a trimis un mesaj atunci, la 12 noaptea, i-a spus ‘Te iubesc’. Suspina in surdina, totul e de domeniul trecutului, un trecut nu asa indepartat, totusi.

Pentru un moment, ea se gandeste sa nu mearga la munca a doua zi. Nu o incanta ideea de a se chirci intr-o bila de suferinta cu un zambet fals pe buzele ei deshidratate. Dar barbia ei se ridica automat. S-a saturat de toti oamenii astia care spun ca o iubesc. Nu o sa o iubeasca niciodata asa cum isi doreste ea. Niciodata.

Isi freaca ochii obositi. Sunt mlastinosi, nu exprima absolut nimic. Tricoul ei rosu pare ca se transforma intr-o balta de sange pe marginea patului. Si el dormea tot in tricou rosu. Lacrimi? Sange? Saliva? Orice ar fi, a umezit partea ei de pat. Intinde mana spre partea lui de pat, ca si cum ar fi acolo, asa cum a promis ca o sa fie pentru totdeauna. Isi imagineaza capul lui la pieptul ei. La inceput nu simte nimic. Apoi simte o caldura in palma ei. Pentru o secunda, ii simte buzele lipindu-se de ale ei. Mirajul dispare si ea deschide ochii in intuneric. E 3:45 dimineata.

Departe, intr-o casa nici prea mica si nici prea mare, intr-o camera alba si intr-un pat rece, el e agitat si arunca patura pe jos. ‘Iar n-am dormit’. – Nici nu stie de ce.

Poate era treaz in gandul altcuiva…

Sursa: Tudor UrascIubesc

Craciun Fericit! :)


“Crăciunul din suflet dă atmosfera de sărbătoare.” – W.T. Ellis

182360_482251451821750_23344420_n

Cafea cu gust de schimbare


Ziceam aici ca oamenii nu pot fi vindecaţi dacă nu-şi schimbă modul de gândire şi de reprezentare. Eu pot sa te tin de mana, sa iti sprijin capul pe umar in plansul tau, pot iti dau o sugestie, sa’ti ofer niste repere, o farama din timpul meu, interes.. insa nu ma pot schimba eu in locul tau. – Fiecare trebuie să acţioneze singur. Cine s-a obişnuit să trăiască luând totul de-a gata si sa dea vina pe viata, Dumnezeu, Univers, ceilalti (politicieni, mama, tata, iubit..), nenoroc, soarta, va astepta mult si bine ca vindecarea sa se produca si viata sa ia forma pe care el o doreste.

Poate vrei sa schimbi ceva AZI, ACUM, in loc sa te vaicaresti si/sau sa vociferezi acuzator la adresa altora. INCEPE CU TINE! Incepe prin a te cunoaste si intelege pe tine! Lasa’i pe ceilalti deocamdata, oricum nu poti sa te schimbi tu in locul lor si cum ai putea sa’i cunosti si sa’i intelegi pe ei daca tu cu tine n’ai prea reusit asta?

Incepe cu chestiile marunte. Incepe, de exemplu, prin a’ti schimba tabieturile: in loc ( sau macar inainte! ) sa citesti horoscopul la cafea sau analiza numerologica a zilei ( da, chiar inainte de a o citi si pe cea facuta de mine aici!) si sa vezi ce ti’au prezis zeii, numerele si astrele azi, in loc sa LIKE’uiesti poze cu pisici/fete/baieti/rahaturi politice, apocaliptice si de alt gen, inainte chiar de a te plange ca a iesit cafeaua prea amara sau prea dulce, inainte sa te plangi de gerul de afara, aerul prea uscat din casa, mizeria din bucatarie, de pe scara si din fata blocului, gunoaiele ( de orice fel ) din orasul tau si din tara ta „de rahat”, in loc sa injuri politica/politicienii, viata grea, soarta si oamenii care te persecuta, inainte de a’ti juca rolul ( asumat sau nu, constient sau nu ) de victima si napastuit al sortii, incepe prin a schimba ceva la tine, ACUM, azi! Continua maine si poimaine. Si nu te opri decat pentru a privi: in trecut ( ca sa nu uiti de unde ai plecat! ), in prezent ( ca sa vezi ce ai realizat pana acum si cum realizarile tale interioare se manifesta in realizarile exterioare ) si in viitor ( ca sa vezi ce mai ai de facut! ). Nu cred ca s’ar presupune sa te opresti vreodata mai mult decat pentru a poposi, a te odihni, deoarece’i un proces de drum lung! E varianta mai optimista a povestii omului care invata sa mearga pe sarma ( pe care, by the way, o gasesti aici ) Nu’i musai s’o citesti acum, incepe prin a citi „Familia schizofrenogena” AICI. O sa descoperi ca se vorbeste despre MINE si despre TINE, deopotriva despre noi TOTI: la nivel personal/individual, familial, de natie si popor – la nivel de OM. Citeste cu sufletul!

Nu tre’sa dai LIKE postarii ca sa te desconspiri ca ai citit – desi s’ar putea sa simti nevoia unui SHARE ( ca impartasire, nu ca acuzare! ) in urma lecturii. Numa’citeste! Stiu ca e lung articolul pe care ti’l recomand si mai stiu ca noi suferim de BTSCMP (boala textelor scurte cu multe poze ), insa citeste: cu sete sau/si pe indelete, oprindu’te din cand in cand pentru a digera, a identifica, a constientiza, a plange sau a te infuria. Apoi, lasa’ti ragazul de a procesa toata informatia, pune’o’n decantorul fiintei tale si vezi ce’i de facut mai departe.

Iti urez o duminica revelatoare!


9.12.2012=9+3 ( luna redusa la o cifra)+ 5 ( anul redus la o cifra )= 8

Vibratia zilei este 8.

O zi buna pt a va dovedi diplomatia, dar si pentru a va impune, cu tact, autoritatea.

E o zi a indeplinirii dorintelor materiale si a obtinerii de bogatie sau putere, daca asta va doriti. De asemenea, incercati ca astazi sa reglementati chestiuni banesti si sa sustineti organizatiile de ajutorare sau sa ajutati, concret, pe cineva. Daca azi se intampla sa fiti propusi pentru o functie, nu refuzati, insa cereti sfatul cuiva de incredere. Vizitati’va prietenii sau rudele, faceti corespondenta, curatenie.. – spalati’va masinile, rufele, constiinta, sufletele..

E o zi in care puteti fi usor imitat de altii, asadar fiti atenti la exemplul pe care il dati, la figura pe care’o faceti. Si, nu in ultimul rand, orice altceva ati alege sa faceti azi, urmati’va intuitia!

O zi faina !

P.S. – 8 culcat da simbolul infinitului. Acum, dupa ce ai terminat de lecturat analiza vibrationala a zilei, poate vei vrea sa’ncepi sa gandesti cu propria’ti minte. Prin urmare, poate vei vrea sa extrapolezi pornind de la ideea infinitului, pe care tocmai ti’am sugerat’o. 😉

Infinity_symbol.svg


„De la fumători putem învăţa toleranţa. Încă n-am cunoscut vreunul care să se plângă de nefumători.” – Sandro Pertini

P.S. O alta perspectiva doar, nu mai putin adevarata decat celelalte. 🙂

Din sute de concepte și sute de premise,
Din mii de căi deschise din lista mea de vise,
Aleg să rămân singur, dar să rămân integru,
În punctul ce desparte segmentul alb și negru,
În punctul unde eu contez la fel ca tine,
Te las să fii cum ești și mă accepți pe mine.
Fanatic în credință, agnostic sau ateu,
Bărbat, copil, femeie…docil sau cu tupeu,
Cu pașaport albastru, sau simplu apatrid,
Cu mască de culoare sau fără de partid,
La gazdă sau…acasă, de la oraș sau sat,
Înalt și blond cu ochi albaștri, sau mai josuț, bronzat,
Sărac, bogat, șomer sau muncitor,
Un creator în sine sau fals și impostor,
Școlit sau fără carte, viteaz sau mai fricos,
Isteric sau ce rabdă cuțitul până la os,
Cu mâinile de aur sau puțintel pe dos,
Tăcut sau vorbăreț, urât sau mai frumos.
La 70 sau tineri,
Din punct md sau com,

Zâmbim și plângem liberi,
Sub denumirea OM!


Sunt asa zile, cand mi’i P.O.H.U.I. 🙂

O zanutza mi’a trimis melodia asta faina si mi’am adus aminte instantaneu de un schimb de replici citit ieri pe unul din wall’urile fb’istice prietene:

– hai ca m-a pocnit depresia de iarna
– Asta chiar ca nu exista…Ai inventat-o tu acum..:))

Mi’a placut atat de mult schimbul de replici, incat m’am adancit in ele si am descoperit un adevar paradoxal ( de fapt, l’am identificat si etichetat doar, pentru ca el exista de mult timp in mine! ): desi e posibil sa simti ceva asemanator depresiei, poti fi macar atat de constient incat sa stii ca starea aia se bazeaza ( exclusiv sau nu! ) pe ceva inventat de tine si, cu toate astea, sa decizi sa mai poposesti p’acolo un pic.. 🙂

P.S. simt tot ce simți acum.. sunt langă tine-acum 😉

Și iar e frig. Și iar-îi depresneac…
Și iară îi sfîrșit de lună și tu stai pe galeac
Dar ție ți-e P.O.H.U.I.
De toată lumea (care e)
Stresată de știri și despărțiri din seriale
De curve și gay, de macho-holtei și www cu fete goale
Așa de P.O.H.U.I.
De faptul că-s reduceri mari într-un butic cu țoale
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singur pe drum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să simtă tot ce simți acum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singurel pe drum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să fie lîngă tine-acum… lîngă tine-acum.
Acasă este niște borș ș-oleacă de smîntînă,
Ne v temu o venit factura la lumină.
Pornești televizorul, ca sunet de fundal,
Acolo trei deștepți discută ultimul scandal.
Dar ție ți-e P.O.H.U.I.
Tu ieși afară
Și pentru că e vînt aprinzi țigara-n scară,
Pui căștile și te gîndești pe cine vrei să vezi diseară.

Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singur pe drum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să simtă tot ce simți acum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singurel pe drum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să fie lîngă tine-acum… lîngă tine-acum.
Și sînt momente
Și chiar și zile
În care bei chiar dacă știi că iei pastile,
În care ciocolata distruge-orice dietă,
În care pe la 12 noaptea-ți place ceaiul cu cotlete,
În care vrei să dormi și luni și marți pîn’ pe la 9,
În care ai pantofi murdari chiar dacă nu mai plouă…
Sunt așa zile
Cînd ți-i P.O.H.U.I.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singur pe drum
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să simtă tot ce simți acum
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singurel pe drum
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să fie lîngă tine-acum… lîngă tine-acum.


Moto: Ştiu că mărturisirile prea sincere par scandaloase. Mulţi s-au învăţat cu o anumită pudoare a minciunilor cuviincioase, tresar când le spui prea direct ce ai de spus. Nu le convine. Preferă să audă totul ca prin vată. Atunci rămân liberi să reacţioneze cum vor, inclusiv să se comporte ca şi când n-ar fi auzit.

Octavian Paler

 

Citeam intr’un articol al unui autor care se vrea a fi educator de barbati, ca respectul este unul din cei mai importanti factori cand vine vorba de “jocul seductiei” (De acord si, subliniez: UNUL.) ..si ca femeile sunt atrase doar de barbati pe care’i respecta. Adevarat, insa aici e de povestit mai mult. Si da, sunt convinsa ca reciproca’i valabila. Totusi, eu am invatat sa ma feresc de a cadea in pacatul generalizarii, pentru ca nu toti suntem construiti la fel, iar ideea mea despre respect poa’sa nu se pupe (mereu) cu a ta, in sensul c’a mea poa’sa fie mai pretentioasa! 😛 Bunaoara, eu NU ma pot indragosti de un barbat pe care nu’l respect. Totusi, desi respect barbatii care au coloana vertebrala, nu’s atrasa (in felul acela) de toti cei care au coloana vertebrala la ei. 🙂 De asemenea, imi place cand intalnesc un barbat care stie sa fie atent cu o femeie, in general (si cu mine, in special!), un barbat care’mi deschide portiera la masina (din afara, sau macar dinauntrul ei), care’mi intinde mana sa m’ajute sa cobor (nu, baieti, nu’s o persoana cu dizabilitati! ), care e grijuliu si preocupat ca la teatru eu sa stau pe locul cu cea mai buna vizibilitate catre scena, sau care e gata sa’mi cedeze locul lui pentru ca pe al meu scrie fatidicul (pentru unii!) numar 13, totusi n’am sa’l prefer pe acela NUMAI pentru asta. In alegerea partenerului sunt atatea aspecte de luat in seama, tot atatea pe cat de serioasa iti doresti sa fie relatia aia. De aceea am zis ca nu se poate generaliza, tot de aceea am zis ca’i mult de povestit. Si nu, nu mi’am propus sa te invat intr’un articol (sau mai multe) cum sa fii THE ONE’ul celei dupa care tanjesti. ( Pentru asta exista consultatiile particulare si te poti programa la o discutie provocatoare, pe adresa de mail afisata’n sectiunea Contact a Cufarului. 😀 )

Despre ce vreau, totusi, sa scriu azi? – Despre un fapt observat din ce in ce mai des si anume, cum reusesc unii barbati, in ciuda locului unic ravnit, sa cada in ridicol/penibil si sa’si asigure, in cel mai bun caz, un locsor caldut in friendzone’ul vreunei femei, ori poate nici acolo. De fapt nu, n’am sa scriu azi despre asta, ci doar o sa trag un semnal de alarma pe tema asta. Si o sa fac asta pe marginea unei intamplari reale, un exemplu concret de „ASA NU”.

Exista acest tip pe care’l cunosc si despre IQ’ul caruia am o parere excelenta. Sau aveam?! – Ca’s oarecum confuza’n lumina ultimelor evenimente. 😛  Si tipul asta intalneste o tipa aratoasa, cu un IQ cel putin pe masura amicului meu si’n plus, dotata cu un jemenfiche’ism bine jucat/interpretat si cu o disponibilitate sexuala afisata’ntr’un mod voit si vadit exagerat. Si uite cum, peste noapte, tipul care avea intotdeauna replicile inteligente la el, in prezenta tipei, o da’n penibile cu pretentii de replici amuzante, confirmand cumva veridicitatea bancului cu neuronu’stingher – ce faci, ba, aicea sus? hai jos, ca acolo’i toata distractia!  Mnoh, acum pe bune, eu ma stiu o tipa ingaduitoare si toleranta, in ciuda faptului ca’s „a sarcastic bitch” cand e cazul (si acum e cazul!), si cred despre mine ca pot sa accept orice variatie, fie ea si hormonala, mai putin in cazul in care variatia asta hormonala te face sa fii (de’a dreptul sa fii, nu doar sa pari! ) taNpit. De aceea (si pentru ca’mi pasa de amicul meu macar atat cat sa’mi doresc sa’mpiedic, ori barem s’ameliorez caderea lui constanta in penibil!), intreb si eu: cum e posibil ca aceleasi variatii hormonale care’i transforma pe unii (si repet, pe unii!) barbati in taNpiti, sa nu afecteze IQ’ul celorlalti? Ce factor declansator face ca toti neuronii unora sa coboare la parter, in timp ce ai celorlalti (cazurile, mdeh, fericite, zic!) sa se incapataneze obsesiv sa ramana la etaj? Pentru ca, da, cunosc si barbati carora nurii unei femei nu le dauneaza grav IQ’ului. Pe unii i’am cunoscut personal, in timp ce unora doar le’am citit corespondenta, cu admiratie, cum e cazul pretiosului Jules Renard. 🙂 Iata cum suna, bunaoara, scrisoarea lui catre actrita Jeanne Granier:

„Frumoasa prietena,

Mi se scrie ca toata lumea era la picioarele matale, deunazi, la familia M.

Esti adorabila ca le’ai facut aceasta placere. In ceea ce ma priveste, nu’ti mai multumesc. Am gasit ceva mai bun: te visez noaptea! Te’am visat noaptea trecuta si te asigur ca a fost delicios, chiar si pentru tine.

Dupa ce am aratat aceste randuri sotiei mele, semnez cu multa tandrete, al matale…” 🙂

 

Nici nu mai are importanta ce a urmat, dupa cum nu e relevant nici ce a fost inainte. – Jules Renard a gasit (la mansarda, vezi bine, si nu la parter!) termenii deliciosi prin care sa comunice, fara riscul de a cadea in penibil, incomensurabilul.

 

monE

314931_2232416005177_1425612110_n

Propunere ilustrata de George Rosu 🙂


Jocul este pentru cei care nu au jucat „cubul” sau nu au auzit de acest joc inainte. Solutia o s’o scriu separat si o s’o ofer doar celor interesati, ca sa nu stricam farmecul jocului-test pentru ceilalti.

Este un joc al imaginatiei, nu exista raspuns gresit sau corect.

Asadar, imagineaza’ti un desert. (nisip, linia de orizont, cerul..)

In acest desert este un cub.
Cum e cubul?Ce marime are in raport cu desertul? Din ce e facut? Unde este situat? Ce culoare are? Din ce e facut? Unde este plasat in desertul pe care ti l’ai imaginat? Este opac sau transparent?

Acum, in aceeasi imagine ( desert, cub) este o scara.
Imagineaza’ti scara. Unde este in relatie cu acel cub? Din ce e facuta scara? Cate trepte are, ce culoare s.a.m.d. ?

Buuun, pe langa scara si cub, acum apare in desert un cal.
Unde se afla calul in peisaj, in raport cu cubul si scara? Este liber, are sa? Ce face, cum se misca, ce culoare are..? – Descrie’l cat mai detaliat.

In aceasta unica imagine – desert, cub, scara, cal, imagineaza’ti acum o floare sau mai multe. – Cate? Ce fel de flori? Ce culoare? Unde sant florile in raport cu celelalte elemente?

Vine o furtuna in desert. Descrie furtuna. Cum afecteaza furtuna celelalte elemente din desert (cubul, scara, calul, floarea/florile) Ce distanta este intre furtuna si cub? Este o furtuna mare sau mica? Este in trecere sau va dura mult? Ce ramane in urma furtunii? – Alege doar doua elemente din cele de mai sus.

Ai creat o imagine unica, un tablou. Scrie si ultimele impresii despre acest tablou si, daca esti curios sa stii ce spune tabloul despre tine, cere’mi descifrarea lui. 😉

478052_517597581592182_478488627_o

%d blogeri au apreciat asta: