Category: cutiuta cu miracole



MOTTO: Realism şi încredere. Sunt vesel, dar mă tratez. Râd cu poftă, autentic. Vitalitate. Energie. Oamenilor nu le mai place să râdă: suntem prea săraci ca să mai zâmbim, aud adeseori. Ce motive avem să râdem, nu vedeţi cât este de greu, ar spune alții?! Suntem deranjaţi când cineva râde lângă noi. Teama de penibil, timiditate, frică, invidie. Ne încurcăm de momente în care suntem stânjeniţi. Ne este jenă să râdem. Aşadar veselia altora ne încurcă teribil. Să nu uităm să zâmbim! Şi pentru noi, şi cu cei din jurul nostru. Greutăţi, necazuri, probleme au fost şi vor mai fi. Aşa e viaţa, aşa e lumea. Îndrăznesc zilnic să zâmbesc, să-mi ofer o porție de bine.ierom. Hrisostom Filipescu

 

 

Mooji: Acest mesaj este scris pe hartie igienica. Trebuie sa fi fost tare urgent, sau asa ceva!  😀

 

 


Cufarul Monicai

 

 

Era iarnă, iar el ratacea singur și obosit. Amintiri înghețate și gânduri rupte în mintea lui.. Apoi ea a venit în visul sau.. A venit ca un vis..

– Asta’i imposibil , nu se poate intampla! – Ar fi jurat ca nu mai exista ingeri si zane..

„Crede’mă, sunt reală!”, a auzit o voce. „Sunt reală.”, repeta ea, iar el ii recunoscu vocea.

Ce este în neregulă cu mine? Unde’i cel care obisnuiam să fiu? – Cu mult timp în urmă, acest băiat puternic n’ar fi renuntat..

„Oh, haide acum, te’ai rătăcit..”

Unde sunt? Și cum de știe ea că m’am rătăcit?

„Nu mai e timp..”, sopti ea.

..și băiatul ridică ochii lui albaștri catre cer:

– INGERE, tu ești?

..si cazu înapoi in obsesiile sale, înapoi la confesiunile sale:

– Ce este acea lumină și de ce este încă deasupra capului meu?- Ar trebui să vorbesc cu ea, sau ar trebui să plec?

– „Nu, nu, nu mă lăsa!”
– Să nu te las?
– „Dragostea mea, vino cu mine!”
– Dar nici nu te cunosc..

Aproape tremurând, băiatul cu greu putea uita.. – Dacă ea e reală, atunci el n’o poate pierde din nou:

– Te rog, dă’mi un semn!- strigă băiatul. Dă’mi un semn, te rog!!!

A așteptat plângand.. Apoi, cu ochii strălucind ca luna de pe cer, sopti:

INGERE, sunt al tau!

Până la sfârșitul acestei nopti binecuvantate,
până la sfârșitul acestei vieți crude,
ca și cum am renăscut,
pierdut și îndragostit,
găseste’mă și te voi găsi!!!

..m’ai găsit și te’am găsit, în sfârșit…

Se trezi cu fata la pămant. Cu mâinile, in noroi, scrisese o singură frază:

 

Pentru totdeauna al tau.

 

(by Mone)

Cufarul Monicai

 

It was winter, he wandered lonely and tired
frozen memories and broken thoughts in his mind
and then she came, in his dreams..
and then she came, like a dream..

“That’s impossible, can’t be happening at all”
No more angels and no more fairies, he’d sworn..
“Believe me, I am real”, heard a voice
“Believe me, I am real”, he knew that voice

“What is wrong with me? Where’s the one I used to be?”
Long ago, this strong boy would never give in.
“Oh, come on now, you’re lost” -Where I am?
-And how she knows I’m lost? – “there’s no time.”

and then the boy raised his blue eyes:

“ANGEL, is that you?”

back to his obsessions, back to his confessions, he went:

“What is that light and why’s still over my head?”
“Should I talk to her or should I go away?”

-No, no, do not leave me!” – Do not leave you?
-My love, just come with me” – I don’t know you..

Almost trembling the boy could hardly forget
if she’ s real then he cannot lose her again:

“Please, give me a sign!”, the boy cried
“Please, give me a sign!”

..waited crying
and then with eyes bright as the moon:

“ANGEL, I’m all yours!”

Till the end of this Goodnight
till the end of this cruel life
as if we are reborn
wasted and in love
find me and I’ll find you!!!

..you found me and I found you, at last…

He woke up with the ground touching his face
with his hands on the mud, writing one phrase:

Forever yours.

 

 


Motto: Trebuie să aleg: raman floare si mă ofilesc, sau mor și devin fruct.

                                               Gustave Thibon

Cufarul Monicai

Din timp in timp, schimb universul.. – aleg un altul, aleg să devin fruct.. Spre exemplu, azi sunt o pară..si las minunile s’aPARA. 🙂 Catre seara, aleg deja sa fiu o gramada de pere: pot fi PEREche, oPERE si capodoPERE, rePERE precum si a sufletului incăPERE. 🙂 Si, chiar inainte de marea ruPERE, inainte ca frunza toamnei sa ma acoPERE, cer inimii sa sPERE si Cerului sa ma aPERE, fiindca’am sa las lumea să mă descoPERE.  😉

(by Mone)

got my house.
it still keep the cold out.
got my chair
when my body can’t hold out.
got my hands
doin’ good like they supppose to,
showin’ my heart
to the folks that i’m close to.
got my eyes,
though they don’t see as far now,
i know more ‘bout how things
really are now . . .

i’m gonna take a deep breath.
i’m gonna hold my head up.
gonna put my shoulders back,
and look you straight in the eye.
i’m gonna flirt with somebody
as they walk by.
i’m gonna sing out . . .

i believe i have inside of me
everything that i need to live a bountiful life.
with all the love alive in me
i’ll stand as tall as the tallest tree.

and i’m
thankful for each day that i’m given,
both the easy and hard ones i’m livin’.
but most of all
i’m thankful for
loving who i really am.
i’m beautiful.
yes, i’m beautiful,
and i’m here.


Motto:

„De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea.” (Marcu 11:24)

„Dacă doi dintre voi se voi învoi pe pământ asupra oricărui lucru, orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19 )

“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.

Nu uita sa'ti pui o dorinta! - Nani bun!

Nu uita sa’ti pui o dorinta! – Nani bun!

Rugaciune la Crai Nou

Trimite, rogu’te, pe cineva să mă iubească,

Tanjesc sa m’odihnesc intr’o imbratisare..

Fereste’ma de tot ce’i rău si fa’ma tare,

Ca vremurile grele sa nu ma copleseasca.

 

Dă-mi vară fără de sfârșit,

Doamne, de frig imi este teamă!

Simt că îmbătrânesc, de buna seama,

Ma striga timpul care a sosit.

 

Cum sufletul se vindeca acum,

Si eu crescut’am mare prin durere,

Doamne, fac tot ce pot, tot ce imi sta’n putere,

Pentru a fi un om mai bun.

 

Cu a mea conștiință, rogu’te, fii bland,

Fiindcă, vezi tu, nu’i vina mea!

Asa m’au invatat sa fac, candva..

Si sa ma simt culpabila oricand.

 

Opreste lectiile amare,

Asigura odihna îngerilor mei,

Copiii tai suntem si eu, si ei!

Si lipsa noastra, oare, nu te doare?

 

Promit, voi fi în drum spre casă,

Odată ce’l gasesti pe Cel Sortit,

Fiindca iubirea’i lucru sfant, nu e gresit!

Si, Doamne, cat e de frumoasa!

 

Asa ca, Doamne, rugaminte mare:

Sa faci dorinta mea sa se’mplineasca!

Trimite, rogu’te, pe cineva să mă iubească,

Ca sa ma odihnesc si eu intr’o imbratisare!

(mone)

 

 


Obstacolele din viata noastra, dificultatile sau esecurile ne ajuta sa devenim, sa ne transformam si sa ne apropiem si mai mult de centrul fiintei noastre. Daca privim toate aceste lucruri ca pe niste provocari care ne fac mai puternici, mai curajosi si acceptam schimbarile, vom inceta sa mai fim captivii propriului mod de a gandi. Secretul e sa decizi ca vrei sa iti schimbi starea si solutiile vin automat. De cele mai multe ori, metodele prin care poti iesi din stari negative sunt simple si la indemana. O plimbare in natura, o imbratisare, un dans, un cantec, o vorba buna, iti pot schimba starea de spirit in foarte scurt timp. Se intampla, totusi, ca fiind inconjurat de mai multe provocari deodata, sa simti ca acestea te coplesesc. Vrei sa iesi de sub apasarea lor si simti ca stii cum sa o faci, dar parca un val al uitarii se asterne peste tot ce ai invatat si nu iti vine in minte solutia. Acesta e momentul când mantrele pot ajuta.

Vechi si tainuite, mantrele au fost cunoscute ca si instrumente cu o putere deosebita pe pamant. Au reprezentat legatura intre Dumnezeu, Univers si sufletele noastre. Mantra este un cuvânt de origine sanskrită, care îşi are originile în India antică. În mod literal, înţelesul său este de a „salva mintea de la suferinţă şi boală”. Puterea mantrei vine nu doar din cuvant , ci si din sunet. Fiecare silaba a mantrei a fost conceputa sa transimta o anumita vibratie. De aceea puterea ei este mult mai mare.

Mantra este energia concentrata intr-o vibratie a unui sunet – purtator a unei puteri anume, un cod, in care sunt incifrate cunostinte supreme. In scrierile stravechi, se mentioneaza ca fiecare litera a alfabetului sanscrit, avea o anumita proiectie localizata si o provenienta cosmica. Combinate intr-un mod deosebit, literele formau sunete, ce contineau un mesaj.

Vindecarea tibetană prin mantra reprezintă o formă puternică de vindecare, care datează încă din timpurile antice şi care este bazată pe filozofia Conceperii Interdependente ale tuturor Fenomenelor. Filozofia Conceperii Interdependente presupune faptul că toate fenomenele din Univers sunt strâns legate: nici un obiect, nici o persoană sau nici un eveniment nu pot exista izolat; fiecare acţiune, gând, sau eveniment are impact asupra tuturor celorlalte fenomene existente. Cu ajutorul unei conştientizări mai mari a Conceperii Interdependente, putem să devenim co-creatori ai propriei noastre realităţi şi să influenţăm aspecte importante ale vieţilor noastre, precum sănătatea. De asemenea, putem să aplicăm aceste metode pentru a vindeca dezechilibrele energetice, precum rănile accidentale şi bolile.

Mantrele pentru vindecare sunt extrem de versatile, putând fi utilizate în mai multe moduri, pe lângă aceste metode. Uneori, specialistul poate să intoneze mantrele în sine, alteori, pacientul poate să fie încurajat să asculte sunetul intonării mantrelor:

Sa Re Sa Sa, Sa Re Sa Sa, Sa Re Sa Sa, Sa Rung

Har Re Har Har, Har Re Har Har, Har Re Har Har, Har Rung..

Numită și Naad Mantra Antar, Sa Re Sa Sa Mantra este pe cât de simplu de intonat/cântat, pe atat de puternica si cu rezultate imediate. Se traduce prin: „Acea totalitate Infinit este aici, peste tot. Creativitatea lui Dumnezeu este aici, peste tot.”

SA este Infinitul, Dumnezeu. Conecteaza cu elementul Eter. Har este manifestarea și creativitatea lui Dumnezeu si conecteaza cu elementul de Pamant. „Ung” este un sunet de proiectare spre exterior, în infinit. Toate adversitățile se topesc in fața acestei mantre și, de asemenea, simpla ascultare a mantrei vă conectează cu propria capacitate de comunicare. Veți deveni mai înțelepti, iar pacea și prosperitatea vor intra in campurile voastre.

Te simti coplesit/coplesita? – Ridica’te cu aceasta mantra, pe cat de simpla, pe atat de puternica.

Nota: Repetarea unei mantre este esentiala pentru a se ajunge la rezultate. Pentru rezultate maxime mantra se repeta pina cand o auzim repetandu-se automat in mintea noastra. Pentru efecte scurte, in anumite situatii se recomanda repetarea mantrei de 108 ori (numarul 108 fiind un numar deosebit). Mantra functioneaza pe mai multe nivele: avem nivelul vibrational – prin sunetul ei si nivelul de constientizare prin cuvinte. Constientizarea se poate face nu doar prin rostire sau incantare, putem scrie sau desena mantra respectiva. In Tibet, pelerinii deseneaza mantrele pe bucati de ceramica sau pietre, meditand asupra mesajului, iar acest lucru le creste spiritualitatea la un grad foarte inalt.


Cel mai dureros film vizionat vreodata. Imposibil de redat ce am simtit vizionandu’l.. Nu cred ca exagerez deloc marturisind ca nu exista vreun alt film care sa ma fi marcat mai tare, nici nu’mi amintesc sa fi varsat mai mult de doua-trei lacrimi la alte drame, daramite sa fi plans innabusindu’mi hohotele, cum s’a’ntamplat la acesta. Puterea de transmitere a emotiei este covarsitoare – habar n’avem noi cate putem suporta si cator tragedii putem supravietui.

The Impossible – intens, cutremurator, de un realism atat de dureros, incat il face insuportabil de urmarit.. – un film bazat pe o poveste adevărată!


– Nu e greu s’ajungem Sus, greu e sa ne mentinem/sa ramanem acolo! – imi spunea.. Si prima data am inteles asta pe deplin, cu cativa ani in urma, cand am trait ceea ce unii numesc experienta mistica: am ajuns Acolo. – Acolo unde Dumnezeu nu mai exista – EL aflandu’se’n mine si in tot, iar eu regasindu’ma’n EL – eram una cu Dumnezeu, una cu Totul si cu Nimicul, deopotriva! Si, – surpriza! – ramasesem fara sensuri. Nimic din ce stiam nu mai avea vreun sens Acolo.. – nu unul cunoscut de mine, in orice caz! Astfel ca, teama de a’mi pierde sensurile – falsele sensuri?!- m’a facut sa ma prabusesc inapoi, aici. N’a fost chiar degeaba, as zice.. – pentru c’am schimbat vechile sensuri cu altele noi, am schimbat metafora veche cu una noua, adica am mutat bomba de pe genunchii mei sub scaunul pe care stau :-)) – insa n’a fost nici ce ar fi putut sa fie daca as fi ramas Acolo, dincolo de sensuri, in sens si nonsens, in Tot si in Nimic, totodata.

Abia cand iluziile se prabusesc, intram, in sfarsit, in contact cu realitatea.. – aud asta mereu, ba chiar cred ca si eu am folosit’o de cateva ori, in discursurile mele bombastice. Totusi, de unde stim ca, ceea ce traim si numim acum realitate e chiar realitate, si nu iluzie?

Hai sa vedem.. Asadar, traim intr’un NonSens caruia i’am gasit un sens, doua, noua? – E sete de sensuri, dom’le! 🙂 – Si, dupa ce descoperim ca Nimicul/Totul nu are sens, nu ne ramane altceva de facut decat sa’i gasim un sens, nu’i asa?:) ..si facem asta pentru ca, descoperind Nimicul, am descoperit si Frica de NonSens… iar pentru ca e atat de dureroasa si insuportabila (cea mai paralizanta dintre toate fricile pe care eu le’am experimentat pana acum, in orice caz!), preferam (adica facem o alegere!) sa ne scufundam din nou in comoda Iluzie, decat sa ne pierdem/adancim in Nimic.. – (Cunoasteti pe cineva care poate sa functioneze fara sensuri? aici?) – numai ca, reveniti/cazuti din Nimic (Nimicul e si inalt si adanc?), ne surprindem schimbati – nu mai suntem aceiasi, nici n’am avea cum, dupa marea-mica intalnire cu NimiculTot. – Chiar, daca ar fi sa’l botezam, eu i’as spune Tot Nimic – suna asa…nu-stiu-cum..nepretentios, parca.. si mai omeneste cumva.. :)) Tot Nimic Fara Sens, as zice eu.. si, culmea, sunt relaxata’n iluzia mea!

( monE )

Ora

Cand lucrurile obosite de-atata sens .

Adorm pe el,

Ca sentinelele

Cu barbia sprijinita

In varful sulitei.

Pereti, tavan, cer si univers,

Nu va lasati totusi prea greu

Pe mine,

Si eu ma mai tin intr-un gand,

Ba intr-un singur cuvant,

Care-a si inceput sa nu mai fie

La un capat.

( Marin Sorescu )


“Draga Dumnezeu,

Iti multumesc ca ai venit. Ai ales la fix momentul, ca nu ma simteam bine deloc. Cand m-am trezit din somn, mi-am adus aminte ca am nouazeci de ani si-am intors capul spre fereastra sa ma uit la zapada.
Si deodata am inteles c-ai sa vii. Era dimineata. Eram singur pe Pamant. Era atat de devreme, incat pana si pasarile dormeau, daramite infirmiera de noapte, doamna Ducru, care tragea la aghioase, pe cand tu te munceai sa aduci zorile. Nu parea sa-ti iasa din prima, dar te straduiai. Cerul palise. Tu umpleai vazduhul de alb, de gri, de azuriu, inviorand lumea. Nu te opreai o secunda. Si-n clipa aceea am inteles care era diferenta dintre noi si tine: tu esti un tip infatigabil! Pus pe munca fara intrerupere. Caruia nu-i este niciodata lehamite. Ziua vreti, uite ziua! Noapte? Uite noapte! Si primavara! Si iarna! Si uite-o pe Peggy Blue! Si uite-l si pe Oscar! Si pe Tanti Roz! Asta zic si eu sanatate de fier!
Mi-am dat imediat seama ca venisesi. Si ca-mi dezvaluiai secretul, marele tau secret: priveste lumea in fiecare zi ca si cum ai vedea-o pentru intaia oara.
Urmandu-ti asadar sfatul, m-am straduit sa-l pun in aplicare. Contempland lumina, culorile, copacii, pasarile, animalele. Simteam cum aerul imi patrunde in nari facandu-ma sa respir. Vocile de pe culoar veneau spre mine ca din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu. Frematam de o bucurie necuprinsa si pura. Aceea de a exista. O bucurie care ma fermeca.
Iti multumesc, draga Dumnezeu, ca ai facut asta pentru mine. Era ca si cum m-ai fi luat de mana si m-ai fi dus in miezul tainei ca sa o cuprind cu mintea. Iti multumesc.
Pe maine. Te pup,
Oscar”

din cartea: “Oscar si Tanti Roz”, Eric-Emmanuel Schmitt


In urma cu cateva secole, un celebru artist a fost angajat pentru a picta interiorul catedralei dintr-un oras sicilian. Subiectul lucrarii era viata lui Hristos. Vreme de multi ani, maestrul a lucrat fara incetare si, in cele din urma, lucrarea era gata, cu exceptia a doua importante portrete: cel al lui Iisus copil si cel al lui Iuda. Pictorul a cautat peste tot, in lungul si in latul Siciliei, modelele potrivite pentru aceste esentiale portrete.
Intr-o zi, in vreme ce se plimba prin oras, atentia i-a fost atrasa de cativa copii ce se jucau in strada. Printre ei, era un baiat de 12 ani, a carui fata l-a tulburat pana in strafundul sufletului. Inaintea lui se afla o imagine coplesitoare a puritatii, dar si a puterii de a elibera oamenii de suferinte si amagiri. A luat copilul cu el la catedrala si, timp de cateva saptamani, zi de zi, baiatul a stat nemiscat pana cand portretul lui Iisus copil a fost desavarsit.
Pictorul nu reusea insa sa gaseasca nici un barbat ale carui trasaturi sa redea cat mai expresiv infatisarea lui Iuda. A ajuns chiar pana acolo incat sa ofere o mare recompensa acelui om care ar fi putut sa ii ofere modelul unei figuri incarcate de toate pacatele omenirii. Nu s-a resemnat nici o clipa si a continuat sa umble de colo colo, prin satele si catunele italiene. Cautarile lui au durat saptamani, luni, ani..
Dupa mult timp, pe cand isi ineca amarul in bautura intr-o taverna, a fost surprins de o aparitie infioratoare. Un barbat cu o fata inspaimantatore, plina de zbarcituri si cicatrici, a pasit pragul carciumii si a inceput sa se milogeasca pentru un pahar cu vin. Fata lui parea sa fie o oglinda a tuturor viciilor umane. Traversat de o bucurie fara margini, artistul l-a apucat de brat pe cersetor si l-a indemnat: „Vino cu mine si iti voi cat vin doresti!”
Zi si noapte, pictorul nu si-a scapat din ochi modelul si a lucrat febril la finalizarea capodoperei sale. Pe masura ce inainta in munca, s-a petrecut insa o transformare profunda in atitudinea barbatului ce ii statea in fata. O stranie tensiune a pus stapanire peste el si i-a indepartat expresia indobitocita si resemnata pe masuta ce isi atintea cu neliniste si oroare ochii injectati peste portretul sau ce incepea sa capete contur.
Intr-o seara, nemairezistand atmsferei incordate din biserica, artistul si-a pierdut rabdarea si a intrebat: „Ce se intampla cu tine, omule? Ce anume te face sa suferi atat de crunt?”
Barbatul si-a ingropat fata in palme oftand din greu. Dupa un timp, si-a ridicat capul, dandu-si la iveala lacrimile:

„Maestre, nu iti mai amintesti de mine? Cu multi ani in urma, m-ai ales drept model pentru portretul lui Iisus copil!”

(autor necunoscut)


L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu, timp de mai multe vieti, de la inceputul existentei. Odata, l-am vazut langa o stea indeparata, asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca, desi era o mare distanta, nu era imposibil de ajuns pana acolo. Am calatorit vreme indelungata si, in cele din urma, am ajuns la acea stea, dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta.. Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare. Insasi cautarea era atat de indoielnica, atat de misterioasa, atat de incantatoare, incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.
Spre surpriza mea, intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata, care avea o mica tablita in fata ei, pe care scria „Aici locuieste Dumnezeu”. Bucuria mea era fara de margini. In sfasit eram aproape de implinirea visului meu. M-am grabit catre treptele casei, foarte multe trepte, care duceau inspre usa. Insa, pe masura ce ma apropiam, pas cu pas, mi s-a strecurat deodata o teama in suflet. Chair in momentul in care eram gata sa bat la usa, m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci, nu o mai gandisem pana atunci, nu o mai visasem pana atunci.
Frica mea era: „Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu, ce voi mai face dupa ce il voi intalni?”
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea, iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere. Si, apoi, ce voi face impreuna cu el? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea, adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste, cu miscari lente, am pasit inapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva sa deschisa usa si sa imi spuna: „Unde te duci? Sunt aici, vino inauntru!” Dupa ce am coborat scara, am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea si, de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu, indreptandu-ma in toate directiile, dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat. Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita. Asa ca, imi continui cautarea, ma bucur din inima de calatorie, de neincetatul meu pelerinaj.

O poveste de Rabindranath Tagore


In cel mai indepartat si mai inaccesibil varf de munte din lume, se inalta o modesta si totodata semeata manastire, asemanata de unii cu un cuib solitar de vulturi. Daca monahii erau extrem de piosi, simtind cumva o apropiere aproape fizica de Dumnezeu, ucenicii acceptati erau insufletiti de o mare nazuinta de a se infrupta din severele daruri ale dumnezeirii. Cantarile inaltate din mijlocul manastirii se prindeau de inimile oamenilor ca niste aripi de ingeri, indemnandu-i sa mediteze si sa isi gaseasca impacarea in rugaciuni.
Intr-o zi, insa, asa cum Adam si Eva au cazut prada ispitei din Eden, lucrurile au inceput sa se schimbe… Din ce in ce mai putini tineri se chinuiau sa ia drumul potecii abrupte ducand catre sfantul loc, tot mai putini oameni incercau sa isi gaseasca acolo impacarea sufleteasca. Calugarii au devenit, pe masura ce trecea timpul, tot mai tristi si mai lipsiti de sclipirea propavaduirii. In cele din urma, staretul, in cautare de sfat si indrumare, s-a hotarat sa apeleze la intelepciunea unui om sfant.
Inteleptul si binecuvantatul om a ascultat cu atentie pasurile staretului si a intrebat: „Oare nu cumva din cauza pacatelor, manastirea voastra a ajuns sa nu mai fie cautata de oameni?”
„Daca avem vreo greseala, aceasta este cea a ignorantei.”, i-a raspuns inalt veghetorul acelui loc.
„Pacatul ignorantei?”, s-a mirat sfantul om. „De ce ati fi voi ignoranti?”
Vestitul om al lui Dumnezeu s-a cufundat in meditatie si post, si, dupa cateva zile, a gasit solutia. El i-a zis abatelui: „Cu adevarat sunteti necunoscatori! In mijlocul vostru, nestiut si ndezvaluit de nimic, se afla insusi Mesia! El este insa deghizat in hainele si vorbele simple ale vietii voastre de calugari..” Acestea fiind spuse, preacuviosul om s-a cufundat intr-o reflectie si rugaciune din care nu putea fi tulburat vreme de luni de zile…
„Mesia ?”, s-a intrebat abatele. „Cine dintre noi ar putea fi Mesia? Sa fie calugarul bucatar, sau contabilul asezamantului nostru? O fi clopotarul ori gradinarul?”
„Cine sa fie? Cine o fi oare? Cu totii avem defecte, pacate si greseli. Nu trebuie, oare, sa fie Mesia perfect? Dar, poate ca pacatele si greselile lui nu sunt, de fapt , decat o parte din felul sau de a se deghiza si a se ascunde de noi… Cine sa fie? Care o fi oare?”
Staretul i-a adunat laolalta in biserica pe toti calugarii si le-a marturisit vorbele spuse de omul cel sfant.
„Unul dintre noi sa fie Mesia? Nu se poate! E imposibil!”
Persoana care le daduse aceasta sugestie era insa prea respectata pentru a i se pune la indoiala spusele.
„Sa fie vecinul meu Mesia? Probabil ca asa este. Dar cine ar putea fi? Care dintre frati? Cine dintre noi?”
Fiecare dintre calugari putea fi Mesia, iar aceasta fiinta intrupata de Dumnezeu era cu siguranta acolo, intre zidurile manastirii. Neavand cum sa afle care dintre ei era Mesia, calugarii au inceput a se purta unul cu celalt cu un neasemuit respect . „Nu se stie de unde sare iepurele” , isi spuneau ei, „daca unul dintre noi este Mesia, trebuie sa ii arat cat de cuvincios si credincios sunt.”

Nu a trecut mult timp pana cand manastirea a devenit din nou un izvor de sfintenie si credinta aducatoare de bucurie. In curand, ucenicii si-au facut intr-un foarte mare numar aparitia la portile sfantului locas, si oameni din toata lumea s-au asezat in cozi nesfarsite, asteptand binecuvantarea sfintilor calugari. Inca o data, manastirea era strabatuta de spiritul iubirii.

(autor necunoscut)


Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin, isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte, inainte de a merge la culcare, el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte, a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus: „Ai curaj, intra si schimba-ti povara!” . Omul a deschis cu sfiiciune usa, a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile, toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai, si-a ales o cruce de marime mijlocie.. dar, cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prieten de-al sau, a asezat-o inapoi.
In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu, si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi. Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

Paulo Coehlo


O simpla data din calendar imparte timpul tot atat cat un graunte de nisip imparte deşertul. Sfarsitul si Inceputul, cuprinse amandoua intr-o singura clipa – o clipa a Des-Facerii si a Facerii, a Vechiului si a Noului deopotriva, a Mortii si a (  Re ) Nasterii. Trecut si Viitor cuprinse in Prezent, Ieri si Maine in Azi si Acum. O clipa a Iertarii si a Sperantei. Si in aceasta Clipa, cand Cerurile se deschid, aleg sa iert Trecutul si sa binecuvantez Prezentul si Viitorul. Imi cer iertare tuturor celor ce le-am gresit, ii iert pe cei ce mi-au gresit, il iert si pe Dumnezeu si ma iert si pe mine.

Imi aduc aminte cand, intr-o noapte, am urcat pe un munte din mine si am urlat, am plans si am vorbit cu un Inger Albastru si cu Dumnezeu. M-am certat atunci cu El, pentru prima oara. Da, am indraznit sa ma cert cu El ! Iar voua, celor care inca mai credeti ca a fost pacat ce am facut eu, va spun acum ce mi-a spus si mie Ingerul Albastru cand, la randu-mi, am fost  roasa de indoiala ca ar fi pacat ce fac eu, dar hotarata si determinata sa ma cert si sa ma lupt cu El: „Nu, nu e pacat ce faci tu! Atunci cand te lupti cu Cel care te-a invatat sa lupti, Acesta n-o sa se simta jignit, fiindca doar asa poti invata cum sa te lupti! Continua ce ai inceput! Ridica-te si arata ca lupta ta are un rost, pentru ca ai stiut sa strabati Calea Inevitabilului. Unii navigheaza pe ea, dar naufragiaza, altii sunt tarati spre locuri ce nu le erau destinate. Dar tu o infrunti cu demnitate, ai stiut sa tii carma corabiei si incerci sa transformi durerea in lucrare.”

Mi-am facut datoria fata de Dumnezeu, fiindca am acceptat provocarea si onoarea de a lupta cu El. Inaintea acelei nopti cand urcat-am pe acel munte din mine, El imi spusese mereu: MERGI INAINTE! Dar eu nu L-am ascultat. De ce? – Pentru ca, asa cum fiecare dintre noi o face, eu imi hotarasem soarta: voiam sa fiu Ceva si sa fiu cu Cineva, imi dorisem NuStiuCe, iar uneori nu aveam nicio nazuinta decat aceea de a sta pana la sfarsitul zilelor mele. Ma obisnuisem asa si nu ma mai infiora Taina Sfanta a Vietii. Si atunci ce s-o fi gandit Dumnezeu: nu vrea sa mearga? Atunci se va satura stand! – Abia atunci I-am inteles mesajul.

Si am luptat cu El. Asa cum am luptat cu femeile si cu barbatii pe care i-am iubit in viata, intelegand ca lupta asta este binecuvantarea si inaltarea mea. Am profitat de nenorocirile care m-au lovit si mi-am facut datoria fata de Dumnezeu, aratandu-I ca sunt in stare sa-i implinesc porunca de A MERGE. Chiar in cele mai grele imprejurari mi-am continuat drumul. In viata sunt clipe in care Domnul ne cere sa-I dam ascultare si sunt clipe in care El vrea sa ne incerce vointa si ne provoaca sa-L intelegem. Si eu L-am inteles doar cand zidurile ce ma inconjurau erau la pamant: cazand, ele mi-au deschis ochii si am putut vedea de ce sunt in stare. Am incetat sa meditez asupra vietii si am inceput s-o traiesc. De atunci incoace tot strig sa fiu auzita: Lasati-ma sa cad! – Cea care voi deveni ma va prinde.

E Clipa Iertarii, Doamne si am sa-Ti marturisesc o lunga lista de pacate si greseli: Am fost slaba, fiindca mi-am nesocotit puterile, am fost ingaduitoare atunci cand ar fi trebuit sa fiu aspra, nu m-am invrednicit sa iau hotarari de teama sa nu gresesc, m-am resemnat prea degraba si am hulit atunci cand trebuia sa-Ti multumesc.. Totusi, Doamne, am o lista la fel de lunga cu pacatele si greselile savarsite de Tine fata de mine: M-ai facut sa sufar fara masura, mi-ai incurcat cararile vietii si asprimea Ta aproape ca m-a facut sa uit Iubirea. In tot acest timp m-am luptat cu Tine si Tu nu apreciezi demnitatea luptei mele. Daca vei compara cele doua liste, vei vedea ca-mi esti dator. Dar, pentru ca azi e o zi a Iertarii, Tu ma ierti, precum Te iert si eu, ca sa ne putem continua drumul impreuna.

La hotarul dintre ani, doar un indemn am pentru mine , pentru toti: MERGI INAINTE! Si ai incredere ca daca vei cadea, cel/cea care vei deveni, te va prinde.

( Multumesc, DoamneDoamne! Multumesc, Blue! Multumesc, Paulo Coelho! Multumesc tuturor celor prin intermediul carora mi-a vorbit Dumnezeu! Si-mi multumesc si mie ca am inteles si ca merg inainte! )


  Cana este pictata manual cu simboluri esoterice pentru purificarea si energizarea bauturilor, precum si pentru o mai buna comunicare cu ceilalti, albastrul-turcoaz fiind culoarea Vishuddhei ( chakra 5 ).

Simboluri: Shi Ka Sei Ki, Cho Ku Rei, Om, Zonar, Hart, Shanti, Tripla Spirala, Triskelion, Quincunx, Antahkarana cu 3 brate, Ochiul Atotvazator

Gratie simbolurilor pictate pe cana, aceasta poate fi si un extraordinar talisman ambiental.


Cana este pictata manual cu simboluri esoterice pentru a putea fi folosita in purificarea si energizarea bauturilor, fiind, totodata, un puternic talisman ambiental.

Numele canii nu e ales intamplator, „pagi cerah” insemnand, in indoneziana, dimineti insorite. Ceea ce va doresc si voua. 😉


  Cana este pictata manual si e un extraordinar remediu feng-shui de dragoste, rosu si alb fiind culorile dragostei in feng-shui.

Numele canii nu e ales intamplator, AGAPI insemnand, in limba greaca, DRAGOSTE. Ceea ce va doresc si voua.  😉


  Dimensiune: aprox.50/40 cm




%d blogeri au apreciat asta: