Category: cutiuta cu povesti



Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria) este un arbust originar din Insulele Caraibe, care creste din abundenta si in insulele tropicale si India, unde este cunoscut ca si “arborele vietii” si unde intruchipeaza conexiunea infinita cu divinitatea.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Sunt considerate de multe culturi ca fiind flori sacre cu 5 petale, albe, galben, roz sau rosii, ori in culori pastelate, cu un parfum puternic exotic (aroma de migdale si vanilie, iasomie, citrice, condimente, gardenie si alte miresme placute) greu de descris, spunandu’se despre aroma lor ca determina adictie.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

 

Veți găsi aceste flori reprezentate pe mai multe forme de artă cum ar fi tablouri, bijuterii, etc., din cauza atractivității lor. Ele sunt, de asemenea, folosite pentru a face arome si parfumuri. De fapt, denumirea “Frangipani” provine de la numele unui nobil italian, Marquis Frangipani, care a făcut un parfum cu acest parfum în secolul al XVI-lea. O altă versiune spune ca numele “frangipani”, vine de la termenul francez frangipanier, care este un tip de lapte coagulat cu care laptele de Plumeria seamănă.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Numele “Plumeria” este atribuit lui Charles Plumier, un botanist francez din secolul al 17-lea, care a descris mai multe specii, deși, conform autorului Peter Loewer, Plumier nu a fost primul care a descris Plumeria, acest merit datorandu’se lui Francisco de Mendoza, un preot spaniol care a făcut acest lucru în 1522.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

În persană , numele este “Yas” sau “Yasmin”. În India, numele este “Champa” sau “chafa”, în telugu “Deva ganneru” (Nerium divin), în Manipuri “Khagi Leihao”. În Hawaii, numele este “Melia”, deși utilizarea comună este încă “plumeria”. În Sri Lanka, este menționată ca Araliya și (în limba engleză) ca Temple Tree. În cantoneză, este cunoscut ca “gaai Daan fa” sau Copacul Florii Galbenus de Ou”. Numele “Leelawadee” (provenind de la Thai ) este intalnit ocazional. În Indonezia, unde floarea a fost frecvent asociate cu cultura din Bali, este cunoscut cu denumirea “Kamboja”. În Polinezia Franceză este numit Copacul Tiare.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Numele botanic este Plumeria, numele comun fiind Frangipani. Cuvântul Aztec pentru Frangipani (Plumeria) este Cocaloxochite, in Tahiti se numeste Tipanier, Dok Jampa sau Dok Champa în Laos, Pomelia și Frangipane în Italia, Couleuvre sau Copacul Sarpe în St.Barths Bois, Kemboja Kuning în Malaezia, Pansal Mal în Sri Lanka, Jepun în Bali si Indonezia, Flor de Mayo in Yucatan, Puebla si El Salvador, Flor de la Cruz în Guatemala, Pumeli sau Melia în Hawaii, Amapola în Venezuela, Kang Nai Xin in China, Phool în India, Hoa Su (sudic), Hoa Dai (nordic) și Hoa Su Ma (Fantoma Plumeria) în Vietnam, Kalachuchi în Filipine, Flor de Cebo în Insulele Canare, Sacuanjoche în Nicaragua (numele este derivat din cuvântul “xacuan” dintr-o limbă maternă numită náhuatl și înseamnă “pene galben prețioase sau floare”). Numele comune Frangipani (Plumeria) sunt Temple Tree (Copacul Templelor), Pagoda Tree (Copacul Pagoda) în India și Orientul Îndepărtat, Graveyard Tree (Copacul Cimitirelor) în Insulele Caraibe, Temple Flower (Flori de Templu) în Sri Lanka, și May Flower (Flori de Mai), denumit asa dupa momentul înfloririi, în Nicaragua.

 

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Potrivit Cunningham’s Encyclopedia of Magical Herbs (de Scott Cunningham, Llewellyn Publications, 1984) Frangipani (Plumeria) este asociata cu femininul, condus de Venus, elementul său este apa, divinitatea sa este Buddha, puterea sa este iubirea, de aceea se utilizeaza in magie, sub forma de potiuni si in vrajile de dragoste.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria) este floarea nationala a Laosului (cunoscuta sub numele local DOK Jampasi/dokjampa/”Champa”) si a Nicaraguaei (cunoscuta sub numele local “Sacuanjoche“), fiind imprimata chiar pe unele bancnote, si este floarea orasului Palermo, Sicilia.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

 

Deoarece este un arbust cu conotatii spirituale, arbustul de Plumeria este plantat in majoritatea templelor budiste. Budistii considera Plumeria ca fiind un simbol al nemuririi, datorita capacitatii sale de a produce frunze si flori, chiar dupa ce planta a fost scoasa din pamânt.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Plumeria a fost întotdeauna o parte din stilul de viata Hawaiian, în primul rând ca o floare ornamentala, in ghirlande, in arta, in bijuterii si tatuaje. Pentru Hawaii, Plumeria reprezintă perfectiunea si legatura dintre tot ceea ce este pozitiv. În plus, Plumeria este simbolul vieții noi, al frumusetii si vioiciunii, al primaverii si renasterii.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

O credinta populară printre marinarii din Hawaii, în timpul celui de’al doilea război mondial, a fost aceea de a arunca o ghirlanda de Frangipani (Plumeria) în apa, imediat ce nava trecea de Diamond Head. În cazul în care ghirlanda plutea spre uscat/tarm, marinarul se întorcea acasa, in timp ce daca aceasta plutea spre nava, se credea ca el nu va veni înapoi.

 

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În China, florile Plumeria sunt semne ale iubirii. Aici nu se prea obisnuieste ca barbatii sa’si împărtășească sentimentele, insa oferind Plumeria iubitelor, are aceeași semnificație cu a spune “Te iubesc.” sau “Tu esti speciala.” Chinezii consideră Plumeria chiar mai prețioasa decât orhideea.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Plumeria (Frangipani ) este asociata cu dragostea în Feng Shui.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În cultura polineziana moderna, floarea poate fi purtata de femei pentru a indica starea lor civilă – pe urechea dreaptă în cazul în care caută o relație, iar pe stânga, daca este deja intr’o relatie.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În cultura hindusa, Plumeria reprezinta loialitatea, de aceea in unele părți din sudul Indiei, la nunti se fac ghirlande de Plumeria, iar miresele, in ziua nuntii lor, isi impodobesc parul cu Plumeria, exprimandu’si astfel loialitatea fata de soti.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În sudul Indiei, vestul Ghat’ului (Karnataka) localnicii folosesc crema Plumeria la nunti, iar mirele si mireasa schimba ghirlande de Frangipani (Plumeria) la nunta. Denumirea alternativa este Devaganagalu sau Devakanagalu (Plumeria lui Dumnezeu). Florile rosii de Frangipani (Plumeria) nu sunt utilizate la nunti. Arborii Frangipani (Plumeria) se găsesc în cele mai multe dintre templele din aceste regiuni.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În Vietnam, Plumeria este considerata floarea aristocratiei, a claselor superioare, a celor educați și occidentalizati. Prin urmare, aici florile de Plumeria sunt folosite pentru a indica statutul social. In plus, vietnamezii cred in puterea tamaduitoare a acestei flori, ea fiind folosita si pentru calitatile sale curative: scoarta, maruntita si tinuta in alcool, previne inflamarea pielii, este, de asemenea, utilizata pentru a trata indigestia si hipertensiunea arteriala, în timp ce radacina plantei are efecte purgative la animale. Laptele (seva) servește ca balsam pentru afectiunile pielii. Florile albe sunt folosite în medicina tradițională pentru a vindeca hipertensiunea arterială, hemofilia, tusea, dizenteria și febra.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

In Caraibe, frunzele Plumeriei sunt folosite ca si cataplasme pentru vânătăi si ulcere, iar latexul este folosit ca alifie pentru reumatism.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Nu este clar ce înseamnă exact florile de Plumeria pentru mayasi, insa este clar că aceasta a fost o floare foarte importanta pentru cultura lor, deoarece s’au gasit hieroglife si tablite scrise, care prezintă flori ce sunt considerate a fi Plumeria. Arheologi și cercetători recunoscuti ai culturii Maya pot spune că pentru mayași exista o relație strânsă între Plumeria și soare. Ei credeau că soarele și luna au fost primii locuitori al pământului și ca in urma actului lor de procreare, s’ar fi născut neamul omenesc. Plumeria ar fi fost un simbol al acestei procreari și, prin urmare, cei mai multi experti cred acum că aceasta este un simbol al procreării directe și indirecte, de asemenea, un simbol pentru viață.

Se crede ca aztecii foloseau un decoct de flori Frangipani (Plumeria) si alte materiale vegetale amestecate cu anumite organe interne de animale de pradă (cu o reputație de viclene, puternice și curajoase) ca potiune puternica impotriva fricii, letargiei și lesinului.

Potrivit miturilor mexicane (Lakandon), zeii s’ar fi născut din florile Frangipani (Plumeria).

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

 

Aromoterapia/”Încălzirea” uleiurilor – cum ar fi cele de Frangipani (Plumeria), lemn de santal, floare de lotus, tamaie, scorțișoară și busuioc – se spune ca au o influență calmantă asupra celor care sufera de frica, anxietate, insomnie sau tremor, în conformitate cu principiile Ayurveda, principii ce dateaza de aproximativ 5.000 de ani.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În tradiția din Sri Lanka, Frangipani (Plumeria) este asociata cu închinarea si adorarea. Pe una dintre frescele din secolul 5 ale fortaretei Sigiriva se poate vedea cum una dintre domnitele ceresti tine in mana sa dreapta o floare cu 5 petale ce nu difera deloc de Frangipani (Plumeria).

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În folclorul malaezian, mirosul de Frangipani (Plumeria) este asociat cu un spirit-vampir, denumit Pontianak.

Pontianack also known as a matianak, kuntilanak or kunti for short; is a spirit from Malay and Indonesian traditions. It is vampiric in nature and preys on men. It is the spirit of a woman who died pregnant. Her presence is made known by baby cries and a beautiful smell - a nice floral fragrance identifiable as that of the plumeria, followed by an awful stench afterward. Fire and knives are a good ward against her,

Pontianack also known as a matianak, kuntilanak or kunti for short; is a spirit from Malay and Indonesian traditions. It is vampiric in nature and preys on men. It is the spirit of a woman who died pregnant. Her presence is made known by baby cries and a beautiful smell – a nice floral fragrance identifiable as that of the plumeria, followed by an awful stench afterward. Fire and knives are a good ward against her,

Există o teorie conform careia preoții catolici misionari au răspândit Frangipani (Plumeria) calatorind in întreaga lume. Acest lucru poate explica de ce Frangipani (Plumeria) este atât de populara și comuna în Filipine și Thailanda, dar foarte rara în China și Vietnam. Thailanda și Filipine au salutat misionarii creștini, în timp ce în China și Vietnam ei au fost persecutați până prin anul 1850.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Potrivit unui mit vietnamez, fantomele trăiesc în copaci cu flori albe și parfumate, deci si in varianta cu flori albe a copacului Frangipani (Plumeria). În Vietnam și China, culoarea alba este asociata cu moartea și înmormântările.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Copacii Frangipani (Plumeria) erau considerati tabu în casele din Thailanda din cauza asociațiilor superstițioase cu numele plantei lantom, care este similar cu ratom, cuvântul tailandez pentru durere. Ca urmare, se credea ca Frangipani (Plumeria) poate aduce nefericire. Astăzi, însă, florile sunt prezentate drept ofrande parfumate lui Buddha și tailandezii le poarta în zilele de sarbatoare si la festivaluri, cum ar fi Songkran (Anul Nou Thailandez).

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

 

Unele specii de Plumeria au fost studiate pentru potentiala lor valoare medicinala.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Una dintre curiozitatile Frangipani (Plumeria) este ca ea nu poate fi arsa – nu arde decat la temperaturi extreme (peste 500 grade).


Surse: Wikipedia si Allthingsfrangipani.com

Traducere: Mone Camino

Foto: Pinterest si Mone Camino

✿ Cercei Talisman FrangipaniPlumeria  ✿ Pentru comenzi accesati datele de contact. https://monecamino.wordpress.com/2015/02/07/✿-cercei-talisman-frangipaniplumeria-✿/

✿ Cercei Talisman FrangipaniPlumeria ✿
Pentru comenzi accesati datele de contact.
https://monecamino.wordpress.com/2015/02/07/✿-cercei-talisman-frangipaniplumeria-✿/

Anunțuri

 


 

,,Sfântul“ Procoavă – sfânt care nu se regăseşte decât în imaginarul colectiv

 

Cufarul Monicai

Prima sa zi a lunii lui Brumărel (Octombrie) era consacrată, pe vremuri, unui sfânt care nu se regăseşte decât în imaginarul colectiv, e vorba de ,,Sfântul “ Procoavă. Creştinii ortodocşi mai serbează în zilele lunii octombrie Acoperământul Maicii Domnului; dacă nu am şti că altădată acoperământul sau capacul sicriului se numea pocriş sau procovăţ, am crede că nu a existat nici o legătură între sărbătoarea populară şi cea creştină. Adevărul este că, timp de veacuri, a avut loc un mixaj continuu între fondul precreştin şi creştin, semnificaţia sărbătorii de pe 1 octombrie rezumându-se, în cele din urmă, la importanţa pe care o aveau feluritele acoperitori (procoveţe) pentru oameni, în special pentru femei.

De altfel, mai peste tot în spaţiul românesc sărbătoarea Procoavelor era socotită una a femeilor. Despre originalul sfânt Procoavă se credea că Dumnezeu l-a sfinţit printre primii, dându-i sarcina de a …acoperi pământul cu un prim strat de zăpadă (mai degrabă, de brumă!); tocmai de aceea, fecioarele care duceau lipsă de păr i se închinau cu mare evlavie de ziua sa pentru a le … acoperi capul cu păr, devenind, după credinţa lor, mai plăcute flăcăilor care îndeobşte nu le băgau mai deloc în seamă ! Speranţa nemărturisită a acestor fete era că astfel se vor mărita mai curând, înţelegând acum mai bine de ce fetele aşteptau cu atâta nerăbdare ziua ,,sfântului” Procoavă!

Deoarece esenţa sărbătorii de duminică rezidă în rugăciunile fetelor de a avea un păr bogat şi frumos, amintim, în continuare, cum era perceput părul, mai ales cel al femeii, în comunităţile arhaice.

Primul lucru care trebuie spus e că a existat o mare grijă pentru păr, această grijă izvorând din convingerea omului de pe vremuri că întreaga sa putere se află în părul de pe cap sau în cel al bărbii. Astfel, se considera că părul rămâne în legătură cu trupul chiar şi după ce a fost tăiat, de aici interdicţia categorică de a arunca părul, acesta trebuind neapărat să fie ars; o cauză a acestei interdicţii venea şi din faptul că o vrăjitoare ar fi putut face mult rău având asupra ei numai câteva şuviţe din părul cuiva. Pe de altă parte, grija pentru păr reieşea şi dinspre asemănarea acestuia cu iarba socotită un fel de PĂR AL PĂMÂNTULUI, putându-ne imagina câtă grijă arătau ierbii populaţiile de agricultori şi crescători de animale.

În plan social, părul lung era un însemn al puterii, tăierea sa semnificând sacrificiul sau capitularea. Părul fetelor mici, atunci când tuns prima oară, era pus într-o baligă sau la rădăcina unui pom, crezându-se că procedând aşa va creşte lung şi frumos! Fetele care vroiau să le crească părul mai repede foloseau la spălatul capului cânepă şi frunze de nuc furate; cele care doreau să le crească părul cât mai lung trebuiau să-l ungă cu untură de arici, în vreme ce, pentru a nu le cădea părul, fetele nu trebuiau să-şi pună pe caciulă de băiat sau să mănânce desletite.

În sfârşit, femeile nu aveau dreptul de a purta păr scurt, unora ca acestea interzicându-li-se intrarea în biserică; despre femeia măritată văzută cu părul despletit se spunea că ,,trage o moarte pentru bărbatul ei”!

Aceasta era sărbătoarea lui Procoavă, ,,sfântul” care se îndura adesea de rugăciunule fetelor, dându-le un păr cât mai frumos, ajutându-le astfel să-şi găsească ursitul un pic mai devreme! (Sursa: .traditionalromanesc.ro)


Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Ap. Anania; Cuv. Roman Melodul (calendar ortodox)

La 1 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului (Pocrov, Pocroava, Sf. Pocroavă, Procoavele) marchează intrarea în anotimpul rece. Conform folcloristului Ion Ghinoiu, acum începe să se acopere pământul de zăpadă, iar fetele doresc să primească şi ele un acoperământ pe cap (basmaua), ca semn al trecerii la statutul de femeie măritată. Pentru bunul mers al vieţii Sfântului Procoavă, fetele i se închina pentru a le acoperi şi lor capul cu belşugul părului şi pentru a le ajuta să se mărite. Femeile postesc ca Domnul să ţină lumea, să nu ne prăpădească. Această zi se mai ţine pentru vite, ca să ne acopere Maica Domnului şi să ne păzească de toate primejdiile.

 

Ziua Internațională a Muzicii ¸¸.•♫♪

 

 

Cufarul Monicai

Ziua internaţională a Muzicii este celebrată în fiecare an la începutul lunii octombrie. Sărbătoarea a fost proclamată de UNESCO în anul 1975.

Propunerea de a avea o ‘Zi Internaţională a Muzicii’ a venit de la renumitul violonist şi dirijor Yehudi Menuhin, susţinut şi de Boris Yarutsowski, preşedintele Consiliului Internaţional al Muzicii. Cei doi au trimis o scrisoare deschisă Consiliului, în anul 1974, în care au cerut o zi specială în numele muzicii.

Intenţia zilei este de a încuraja artele muzicale, aplicarea idealurilor UNESCO de pace şi dezvoltare a culturilor, precum şi promovarea Consiliului Internaţional al Muzicii şi a organizaţiilor internaţionale membre UNESCO.

 

♪ •♭·.·´¯`·.·♩ •♬La multi ani, André Rieu!♪ •♭·.·´¯`·.·♩ •♬

 

Cufarul Monicai - Andre Rieu

Pe vremuri, intr-un orasel, oamenii se adunau seara sa faca muzica. Aveau saxofonist, baterist, violonist.. – in general oameni in varsta. Se strangeau laolalta pentru placerea de a fi impreuna si pentru a impartasi bucuria de a face muzica, chiar daca n-o faceau foarte bine. Pana cand, intr-o zi, au decis sa aduca un dirijor nou. Noul dirijor, plin de ambitie si autoritar, le-a spus ca trebuie sa pregateasca un concert extraordinar si a inceput sa elimine din vechii muzicanti, in locul lor angajand muzicieni profesionisti. Concertul a avut loc, numele lor au ajuns in ziar, asa ca au hotarat sa se mute intr-un oras mai mare si sa cante acolo. Dar unora dintre cei mai in varsta li s-au umplut ochii de lacrimi si au spus: “Era atat de minunat pe timpuri, cand faceam lucrurile gresit, dar ne bucuram de ele.”

Exact atunci, cumva ca o a doua sansa, la Maastricht, in Olanda, intr-o familie de muzicieni, vine pe lume micutul Andre. Andre Rieu. Era in prima zi a lui octombrie 1949. Si visul lui era sa adune oamenii laolalta pentru placerea de a fi impreuna si pentru a impartasi bucuria muzicii. Incepe sa studieze vioara la varsta de 5 ani, iar 38 de ani mai tarziu sustine primul spectacol impreuna cu orchestra infiintata de el. Insa abia peste inca sase ani incepe nebunia, odata cu albumul “Strauss&Co”, piesa The Second Waltz ( Waltz No.2 from Jazz Suite No.2 by Dmitri Shostakovich ), urcand repede pe primul loc in topul Hit 1oo, este piesa care il va consacra le nivel mondial. Andre este invitat sa tina concerte in toata Olanda, apoi in alte tari, pe alte continente. Muzica lui nu se adreseaza elitelor, spectacolele lui nefiind considerate concerte de muzica clasica, lipsind formalismul, eticheta si scrobeala impuse, in general, de astfel de evenimente. La spectacolele lui vin atat oameni in frac si cu papion la gat, cat si oameni in tricou sau pulover. La spectacolele lui se danseaza, se rade, se canta, el si orchestra reusind sa transmita atata bucurie, incat e imposibil sa nu vrei sa mai retraiesti momentul. Cine a trait asta o data, stie ce spun – nu se mai satura niciodata, e iremediabil vrajit. Andre creeaza dependenta fara a fi in niciun fel nociv. Visul sau s-a implinit: el a reusit sa redea oamenilor placerea de a fi impreuna si a impartasi bucuria muzicii pe care o interpreteaza. (https://cufarulmonicai.wordpress.com/2011/10/01/la-multi-ani-andre-rieu/)

 


Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă

 

Puţini oameni ştiu să fie bătrâni. – La Rochefoucauld

Cufarul Monicai

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice este sărbătorită în fiecare an, în data de 1 octombrie.Cu această ocazie, Thoraya Ahmed Obaid, Directorul Executiv al Fondului ONU pentru Populație ne reamintește cât de valoroși sunt oamenii, indiferent de vârsta lor, iar noi, românii ne putem aminti de cunoscutul proverb „Cine n-are bătrâni să-și cumpere”. (Sursa: wikipedia)

Cufarul Monicai

 

Ziua Internațională a Medicului

1 octombrie - Ziua Internațională a Medicului

1 octombrie – Ziua Internațională a Medicului

Ziua Mondială a Arhitecturii si Ziua Mondială a Habitatului

 

Arhitectura este sculptură locuită. – Constantin Brancusi
Antoni Gaudi- Casa Batillo. Barcelona, Spain

Antoni Gaudi- Casa Batillo. Barcelona, Spain

(https://www.facebook.com/media/set/?set=a.733880103345660.1073741866.551493691584303&type=3)

In tarile in care Ziua Internationala a Arhitecturii este sarbatorita odata cu Ziua Habitatului, se aduc in discutie si formele de adapost sau dreptul oricarui om de a locui intr-un asezamant decent.

 

 

Ziua scafandrului român

 

1 octombrie - Ziua scafandrului român

1 octombrie – Ziua scafandrului român

Astăzi este sărbătorită Ziua Scafandrului Român. De asemenea, tot astăzi, se împlinesc 38 de ani de la înfiinţarea Centrului de Scafandri Constanţa, prima unitate de Scafandri din România.

 

Tot pe 1 octombrie se sarbatoresc:


Cipru: Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1960)
Nigeria: Ziua națională.Aniversarea proclamării independenței (1960)
China: Ziua națională. Aniversarea fondării Republicii Populare Chineze (1949)

 

 

 

 


Cufarul Monicai - Octombrie

 

Pentru că în această lună începe să cadă bruma, în tradiţia populară, lunii octombrie i se spune Brumărel. Despre luna lui Brumărel, în tradiţia populară se cunosc mai multe aspecte. Astfel, anul care urmează va fi roditor dacă frunzele pomilor se îngălbenesc şi cad în octombrie. Se mai spune că va fi vânt puternic în decembrie, dacă plouă mult în octombrie, de asemenea, va fi timp frumos în ianuarie dacă e multă brumă sau chiar zăpadă în brumărel. Dacă în noaptea de Sâmedru, oile se culcă grămadă în ciopor, va fi iarnă grea, iar dacă oile dorm răsfirate, se aşteptă o iarnă blândă, iar dacă nucii şi gutuii sunt încărcaţi, e semn de iarnă grea. În această perioadă încep pregătirile pentru iarnă, ţăranii fiind preocupaţi, în special, de treburile gospodăriei.

După folcloristul Ion Ghinoiu, prima săptămână a lui „Brumărel” se cheamă Săptămâna lui Procoavă, după numele sfântului care acoperă ogoarele cu zăpadă, pentru ca pământul să aibă destulă apă când se desprimăvărează, holdele să aibă spic bogat şi grădinile să fie rodnice. Săptămâna a doua este Săptămâna Satului, cea în care preocupările sunt pentru gospodărie. Cea de-a treia săptămână este numită Săptămâna Lucinului, de la numele zeului protector al lupilor. Ultima săptămâna a lunii portă numele Săptămâna Sâmedrului şi este săptămâna în care se sărbătoreşte Sfântul Mucenic Dimitrie – „Sâmedru”.

Perioada cuprinsă între 29 septembrie şi 14 octombrie, când se aşteptă o încălzire trecătoare a timpului, este numită Vara lui Mioi, ne spune Ion Ghinoiu, în „Zile şi Mituri. Calendarul ţăranului român”. Pentru că acum se obişnuia să se slobozească arieţii (berbecii) în turmele de oi, pentru reproducere, aceste zile se numeau şi „Nunta oilor” sau „Năpustitul berbecilor”. Dumnezeu se îndura de rugămintea unui cărăuş sărac, Mioi, ca să-i dea şi lui un pic de vărai, să-şi poată treiera grâul. De cade ghinda înainte de Sânt-Mihai, iarna se pune curând. (Sursa: petrutapop.ro)

 

 

Cine’i nascut in octombrie? – Hai sus, hai sus, hai sus! 🙂

 

Cine'i nascut in octombrie? - Hai sus, hai sus, hai sus! :)

Cine’i nascut in octombrie? – Hai sus, hai sus, hai sus! 🙂

 

Floarea lunii octombrie : Galbeneaua

Calendula, denumirea latina a Galbenelei provine din acelasi termen latin ca si cuvantul calendar, intrucat aceasta floare infloreste pe parcursul unei lungi perioade de timp. Galbeneaua este numita in limba engleza si “marigold” (“aurul Mariei”), intrucat, potrivit legendei, Fecioara Maria purta la san aceasta floare.

Cufarul Monicai - Octombrie

Se spune ca florile de galbenele te pot apara contra vrajitoriilor.

Daca visezi galbenele, florile de aur iti prezic ca vei castiga in curand o mare suma de bani.

In Wales, se credea ca atunci cand se deschid la ora 7 dimineata, florile de galbenele anunta o zi ploioasa. In aceeasi regiune, se credea ca oricine culege sau sau priveste o galbenea risca sa se molipseasca de darul betiei.

In Mexic, galbeneaua este poreclita “floarea mortii” deoarece, conform unei traditii, ea se iveste din sangele bastinasilor ucisi de invadatorii spanioli. Cu ocazia “zilei mortilor” din Mexic, florile de galbenele sunt folosite pentru a impodobi pietrele funerare.

In limbajul victorian al florilor, galbeneaua are, deopotriva, o buna si o proasta reputatie, purtand in special semnificatia de grija, disperare si parere de rau. Ea este un simbol al angoasei mentale , fiind asociata si cu dragostea neimpartasita, durerea sufleteasca si furia.

Copacii lunii octombrie sunt artarul , scorusul de munte si castanul. (Sursa: diane.ro)

 

Pietrele lunii octombrie: opalul si turmalina

Opalul, supranumit “Piatra lui Cupidon” sau “Piatra Sperantei”, aflat sub guvernarea Lunii si sacru pentru toate divinitatile Selenei, este inzestrat cu darul de a inspira pasiunea si dragostea, si acela de a stimula exprimarea emotionala.

Cufarul Monicai

Opalul este o gema unica, caracterizata de splendide jocuri de culori, putand releva o mare bogatie de nuante atunci cand este privit in lumina sau este amplasat pe un fundal negru. Cele mai populate varietati ale acestei pietre sunt cunoscute prin culorile stralucitoare asemeni unor confeti ivite pe un tonalitate de negru sau alb. In timp ce este pozitionata diferit, culorile se schimba, trecand prin toate nuantele curcubeului, un joc de nuante datorat difractiei luminii in structura cristalina sferica.

Datorita proprietatii de a reactiona fata de caldura, exista credinta ca opalul ar putea prezice aparitia unei boli. De fapt, temperatura crescuta a corpului omenesc ii indeparteaza stralucirea, dandu-i un aspect mat si sters. De asemeni, se spune ca atunci cand nu este purtat de cineva nascut in luna octombrie, opalul sfarseste, mai devreme sau mai tarziu, prin a se crapa.

Potrivit unor superstitii, opalul ajuta la realizarea conexiunii dintre constient si subconstient si are capacitatea de a da stralucire aurei. Se spune ca alina afectiunile gatului (opalul albastru), invigoreaza sexualitatea sau relatiile sexuale (opalul de foc mexican), vindeca si elibereaza traumele emotionale transmise din vietile anterioare (opalul de Oregon), sau amplifica impulsurile si comportamentele negative (opalul alb).

 

Turmalina este formata din cristale hexagonale, prismatice, cu o sectiune striata pe lungime, si poate fi intalnit in culori precum albastru, verde, roz, rosu, galben, castaniu, negru si in doua ori trei culori.

Cufarul Monicai

Turmalina este piatra dragostei sincere si un simbol al vitalitatii. Unii oameni o poarta ca talisman pentru a atrage un iubit/o iubita, a imprastia frica si a-si echilibra aura. Totodata, se zice ca reduce mania, gelozia si sentimentul de nesiguranta.

Turmalina verde este vestita pentru proprietatea de a atrage banii si succesul , in timp ce acea roz este utilizata pentru indepartarea temerilor, protejarea aurei fata de negativism si inducerea unui simtamant de pace si calm. (diane.ro – corectat si preluat)

Opalul şi turmalina sunt, de obicei, atribuite lunii octombrie. Totuşi, tradiţiile evreieşti, romane, arabe şi poloneze consideră acvamarinul ca fiind piatra simbolică. Cultura rusească consideră luna octombrie fiind stăpânită de beril. Tradiţia străveche hindusă consideră coralul ca fiind piatra lunii. (Sursa: http://monecamino.wordpress.com/2014/10/01/pietrele-lunii-octombrie-opalul-si-turmalina/)

 

Cine'i nascut in octombrie? - Hai sus, hai sus, hai sus! ;)

Cine’i nascut in octombrie? – Hai sus, hai sus, hai sus! 😉


Cufarul Monicai prezinta:

Povestea de luni

 

Cufarul Monicai

Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată.

Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit. Prinţese erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă tuturora le lipsea câte ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o prinţesă adevărată.

Într-o seară, tocmai se stârnise o furtună cumplită, tuna şi fulgera şi ploua cu găleata; era o vreme îngrozitoare. Deodată s-a auzit cum bate cineva la poarta oraşului şi regele, tatăl prinţului, s-a dus să deschidă.

La poartă era o prinţesă. Vai, dar în ce hal era din pricina ploii şi a vremii rele! Apa îi curgea şiroaie pe păr şi pe haine şi îi intra în pantofi pe la vârfuri şi ţâşnea înapoi pe la călcâie. Dar zicea că-i prinţesă adevărată.

– Bine, las’ că vedem noi îndată! s-a gândit regina, dar n-a spus nimic; s-a dus în odaia de culcare, a luat toate saltelele din pat şi a pus pe scândurile patului o boabă de mazăre. Pe urmă a pus peste mazăre douăzeci de saltele de lână şi pe saltele douăzeci de perne mari de puf.

Aici s-a culcat prinţesa. Dimineaţa au întrebat-o cum a dormit.

– Groaznic de prost! a răspuns prinţesa. Toată noaptea n-am închis ochii. Dumnezeu ştie ce a fost în pat! Am şezut pe ceva tare şi acuma-s toată numai vânătăi! Groaznic!

Şi atunci au văzut cu toţii că era o prinţesă adevărată, dacă a simţit ea o boabă de mazăre prin douăzeci de saltele şi douăzeci de perne de puf. Aşa de gingaşă la piele nu putea să fie decât numai o prinţesă!

Şi prinţul a luat-o de nevastă, fiindcă acum ştia hotărât că asta-i prinţesă adevărată; iar boaba de mazăre au pus-o în odaia unde erau bijuteriile coroanei şi se mai poate vedea acolo şi astăzi dacă n-o fi luat-o careva.

Şi asta să ştiţi că-i o poveste adevărată.

 

Hans Christian Andersen – Prinţesa şi bobul de mazăre


 

Dac’ai face greseala de a lasa sa plece ființa pe care o iubesti, n’ai fugi după ea pentru a o aduce inapoi?

 

Jake trebuie s’ajunga la Keira inainte ca aceasta să plece definitiv.

 

„E ca și cand as avea construit in mine un intarziometru. Pana si mama a trebuit s’astepte inca patru saptamani inainte ca eu să mă nasc…
Mi-a spus că sunt prea ocupat să încerc să-l conving pe Dumnezeu să rămân în camera ei. Însă astăzi este ziua în care nu mai pot întârzia. Pur și simplu nu mai pot.

Se spune că în viață trebuie să fii împreună cu oamenii pe care îi iubești și să îi lași în urmă pe ceilalți.

Cum am putut fi atât de prost?”

 

http://vimeo.com/45547032

Un scurt-metraj de Bulent Ozdemir.


Sasa no ha sara-sara
Nokiba ni yureru
Ohoshi-sama kira-kira
Kingin sunago
Goshiki no tanzaku
watashi ga kaita
Ohoshi-sama kirakira
sora kara miteiru.¸¸.•♫♪

Frunzele de bambus foşnesc,
tremurând pe cornişe.
Stelele sclipesc
pe firele de nisip aurii şi argintii.
Fâşiile de hârtie în cinci culori
le-am scris deja.
Stelele sclipesc
ne privesc din cer.¸¸.•♫♪

7 iulie – Tanabata (“Seara celor 7”/Festivalul Stelelor), sarbatoare japoneza dedicata intalnirii stelelor si iubitilor Orihime (Vega) si Hikoboshi (Altair).

七夕、Tanabata Festival

Potrivit legendei, Calea Lactee – un rau format din stele care strabate cerul, i-a separat pe cei doi indragostiti, Orihime si Hikoboshi, inlesnindu-le sa se intalneasca doar odata pe an, in cea de-a saptea zi a celei de-a saptea luni.

Tanabata este un festival japonez care se organizează anual pe data de 7 iulie. Originea lui provine dintr-o legendă chinezească: povestea de dragoste a doua stele, Orihime și Hikoboshi, despărțite de Amanogawa (Calea Lactee).

 

Tentei, regele cerurilor, avea o fiică, Orihime (Vega). Acesta iubea foarte mult hainele țesute de fiica lui, iar prințesa țesea de zor ca să-i facă pe plac tatălui său. Totuși, de la o vreme, Orihime era tristă că, lucrând zi de zi, nu avea cum să întâlnească pe cineva sau să se îndrăgostească.

Tentei, văzând că fiica lui se topește pe zi ce trece, i-a propus o întâlnire cu Hikoboshi (Altair), un păstor care locuia în partea cealaltă a Căii Lactee). Aceștia se îndrăgostesc la prima vedere, iar regele, văzând cât de fericită este fiica lui, le-a permis să se căsătorească deși Hikoboshi era de condiție modestă.

După ce tinerii îndrăgostiți s-au căsătorit, aceștia au început să-și neglijeze treburile: ea nu mai țesea haine pentru împărăția tatălui ei, iar el nu mai avea grijă de turmele de vaci. Mânios, regele i-a despărțit de-a lungul Căii Lactee și le-a interzis să se mai vadă. Însă Orihime nu mai lucra, ci plângea zilnic de dorul soțului ei. Tentei, mișcat de lacrimile fiicei sale, le-a permis să se vadă o singură dată pe an, în a șaptea zi din a șaptea lună, doar dacă ea termina de țesut hainele pentru împărăție.

Prima întâlnire a lor a fost sortită eșecului: Orihime a realizat că nu poate traversa Calea Lactee (numită și Râul Ceresc) întrucât nu era niciun pod. A plâns atât de mult încât un stol de coțofene au venit și i-au promis că îi vor face un pod din aripile lor ca să poată traversa râul. Astfel, cei doi îndrăgostiți au putut să se revadă, timp de 24 de ore. Totuși, dacă plouă, coțofenele nu pot veni iar ce doi îndrăgostiți vor trebui să aștepte până anul viitor pentru a se putea întâlni.

 

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆ Nu uita: O SINGURA DORINTA, numai una! ;)

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆
Nu uita: O SINGURA DORINTA, numai una! 😉

În această zi japonezii se îmbracă în yukata, împodobesc pomii (bambus) cu decorațiuni și asistă la artificii. Un obicei comun în această zi este ca fiecare să scrie câte o dorință pe o bucată de hârtie colorată (tanzaku) și s-o atârne în pomul dorințelor (un bambus decorat).

Trebuie scrisă doar o dorință, mai multe aduc ghinion. Dacă va ploua în ziua festivalului, dorința nu se va împlini întrucât nici cei doi îndrăgostiți nu se pot revedea. De aceea japonezii se roagă să fie vreme frumoasă ca Orihime și Hikoboshi să se poată revedea. La miezul nopții sau a doua zi, dorințele se ard sau sunt puse să plutească pe un râu.

 

 

 

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆

 

 

 


"The Performance" by Jeff Faust

 

O poveste turceasca spune ca a fost odata o vrabiuta care, atunci cand tunetul vestea furtuna, se culca pe pamant si-si ridica piciorusele spre cer.


– De ce faci asta, a intrebat-o vulpea?
– Ca sa ocrotesc pamantul, care adaposteste atatea vietuitoare! a raspuns vrabiuta. Iti dai seama ce s-ar intampla daca s-ar prabusi cerul? Asa ca ridic picioarele ca sa-l sprijin.
– Si crezi ca poti sa sprijini cerul asta urias cu piciorusele tale prapadite?!

– Fiecare cu cerul lui, a spus vrabiuta.

 

(Cercul Mincinosilor, de Jean-Claude Carriere – Povesti filozofice din toata lumea)


Cufarul Monicai

 

 

Era iarnă, iar el ratacea singur și obosit. Amintiri înghețate și gânduri rupte în mintea lui.. Apoi ea a venit în visul sau.. A venit ca un vis..

– Asta’i imposibil , nu se poate intampla! – Ar fi jurat ca nu mai exista ingeri si zane..

„Crede’mă, sunt reală!”, a auzit o voce. „Sunt reală.”, repeta ea, iar el ii recunoscu vocea.

Ce este în neregulă cu mine? Unde’i cel care obisnuiam să fiu? – Cu mult timp în urmă, acest băiat puternic n’ar fi renuntat..

„Oh, haide acum, te’ai rătăcit..”

Unde sunt? Și cum de știe ea că m’am rătăcit?

„Nu mai e timp..”, sopti ea.

..și băiatul ridică ochii lui albaștri catre cer:

– INGERE, tu ești?

..si cazu înapoi in obsesiile sale, înapoi la confesiunile sale:

– Ce este acea lumină și de ce este încă deasupra capului meu?- Ar trebui să vorbesc cu ea, sau ar trebui să plec?

– „Nu, nu, nu mă lăsa!”
– Să nu te las?
– „Dragostea mea, vino cu mine!”
– Dar nici nu te cunosc..

Aproape tremurând, băiatul cu greu putea uita.. – Dacă ea e reală, atunci el n’o poate pierde din nou:

– Te rog, dă’mi un semn!- strigă băiatul. Dă’mi un semn, te rog!!!

A așteptat plângand.. Apoi, cu ochii strălucind ca luna de pe cer, sopti:

INGERE, sunt al tau!

Până la sfârșitul acestei nopti binecuvantate,
până la sfârșitul acestei vieți crude,
ca și cum am renăscut,
pierdut și îndragostit,
găseste’mă și te voi găsi!!!

..m’ai găsit și te’am găsit, în sfârșit…

Se trezi cu fata la pămant. Cu mâinile, in noroi, scrisese o singură frază:

 

Pentru totdeauna al tau.

 

(by Mone)

Cufarul Monicai

 

It was winter, he wandered lonely and tired
frozen memories and broken thoughts in his mind
and then she came, in his dreams..
and then she came, like a dream..

“That’s impossible, can’t be happening at all”
No more angels and no more fairies, he’d sworn..
“Believe me, I am real”, heard a voice
“Believe me, I am real”, he knew that voice

“What is wrong with me? Where’s the one I used to be?”
Long ago, this strong boy would never give in.
“Oh, come on now, you’re lost” -Where I am?
-And how she knows I’m lost? – “there’s no time.”

and then the boy raised his blue eyes:

“ANGEL, is that you?”

back to his obsessions, back to his confessions, he went:

“What is that light and why’s still over my head?”
“Should I talk to her or should I go away?”

-No, no, do not leave me!” – Do not leave you?
-My love, just come with me” – I don’t know you..

Almost trembling the boy could hardly forget
if she’ s real then he cannot lose her again:

“Please, give me a sign!”, the boy cried
“Please, give me a sign!”

..waited crying
and then with eyes bright as the moon:

“ANGEL, I’m all yours!”

Till the end of this Goodnight
till the end of this cruel life
as if we are reborn
wasted and in love
find me and I’ll find you!!!

..you found me and I found you, at last…

He woke up with the ground touching his face
with his hands on the mud, writing one phrase:

Forever yours.

 

 


 

Cufarul Monicai

– Odată, demult… tare demult, pe când pământul nu era locuit numai de către oameni, spuse încet bătrânul, apoi duse stacana la gură, bău îndelung şi, înainte de a o pune din nou pe masă, îşi şterse mustăţile albe cu mâneca surtucului.

Sătenii se traseră mai aproape, pe bănci, gata să asculte. Crâşmarul azvârli cârpa cu care frecase tejgheaua de lemn într-un butoi cu apă murdară şi se apropie cu carafa de metal. Îi turnă bătrânului în stacană, îşi turnă şi lui într-un pocal de corn, ferecat în metal, apoi puse carafa lângă pumnii săi uriaşi şi aşteptă, la rândul său.

– Cum aşa?! îndrăzni o fetişcană, cu părul roşcat, strâns într-o cosiţă groasă, răsucită spre vârful capului.

– Uite-aşa! râse bătrânul. Ori poate că voi ăştia de la poalele muntelui sunteţi sălbatici din cei care cred că oamenii au stăpânit dintotdeauna pământurile şi că toate cele sunt basme de adormit copiii. Uite muntele ăsta…

Arătă cu mâna dreaptă către muntele uriaş din spatele său.

– …muntele ăsta nu a fost dintotdeauna aşa cum îl vedem noi astăzi. În cele vremi, despre care vorbesc, Golia avea două vârfuri, Taiţa şi Zăgan, iar în valea dintre ei trăia un popor de oameni mărunţi de statură, cu picioare mari şi păroase, care-şi spuneau Hobbiţi Heriofanţi. Iar undeva, către apus, atât de departe de aici, încât nici vârful muntelui ăsta nu se zăreşte, câtu-i el de înalt, era fluviul-fără-sfârşit, pe care se afla o insulă acoperită cu păduri. O insulă pe care trăiau balaurii-de-foc.

– Bine, dar oameni… oameni trăiau în vremurile alea de care vorbeşti? întrebă un bărbat înalt şi slab, cu mâinile bătucite de muncă.

– Oamenii au trăit pe pământ de multe evuri. Numai că niciodată nu au fost singuri, asta vreau să vă spun. Iar în vremurile vechi s-au petrecut lucruri de mirare. Sunteţi gata să ascultaţi o asemenea băsmuire?

Dădură cu toţii din cap, iar crâşmarul sorbi o gură din vinul negru şi tare.

– În vremile alea, începu moşneagul, cerul stătea mult mai aproape de pământ. Iar soarele şi luna nu erau aşa, două stele acolo pe cer, cum le vedem acum. Erau frate şi soră, copii ai unui împărat ce domnise odată peste ţinuturile îndepărtate de la marginea unei pustii fără de margine. Utu era numele lui, iar supuşii săi credeau că se coborâse din cer, într-un car de foc. Fusese un timp când acesta voise să-şi întindă marginile împărăţiei peste nisipurile arzătoare şi trimisese poruncă de supunere duhurilor-fără-trup. Apoi murise într-o cumplită bătălie cu acestea şi poporul lui se împrăştiase în cele patru vânturi. Iar fiul său, Enmerkar, şi sora sa, blânda Inanna, care moşteniseră de la el puterea de a străluci şi a alunga întunericul, au fugit înapoi în cer, ca să scape cu viaţă. Numai că unul a apucat-o spre răsărit, iar celălalt spre apus, hotărând să se întâlnească după ce vor fi ocolit pustia fără nume. Acolo, în cer, însă, pustia părea fără de sfârşit, iar ei au continuat să se caute, printre stele, dând ocol pământului, până în ziua de azi.

Băiatul dormea noaptea şi alerga pe cer câtu-i ziua de mare, în vreme ce Inanna se trezea atunci când pământul era acoperit de pătura groasă a nopţii şi păşea încetişor, pe deasupra lui, să nu-i trezească din somn pe cei osteniţi. De aceea, şi lumina ei era mai slabă şi mai fără de putere: pentru că avea milă de cei osteniţi.

Şi azi aşa… mâine-aşa… părea că nu le va fi scris să se mai găsească vreodată.

– Bine, dar ei se mai văd, câteodată, pe cerul dimineţii, îndrăzni o femeie, cu capul legat într-un ferpar negru. Uneori, stau îndelung deasupra Goliei şi parcă se uită unul la altul cu nespusă tristeţe.

– Chiar aşa şi este, zâmbi bătrânul. Uneori, ni se pare că s-au găsit şi că n-or să se mai despartă. Dar lumile în care-şi duc vieţile lor nesfârşite sunt tot atât de departe una de alta, pe cât este vârful muntelui vostru de cerul albastru. Ascultaţi…

Într-o zi, lui Enmerkar i se păru că o zăreşte de sus pe sora sa într-un târg de oameni ciudaţi, cu pielea aproape neagră, îmbrăcaţi în burnusuri albe şi călărind pe animale cu două cocoaşe. S-a coborât cât a putut de repede din cer, a luat chip de om şi s-a amestecat în mulţimea care dănţuia, cânta şi chiuia, într-o petrecere cum el nu văzuse până atunci. Unii îl îmbiau cu fructe mari şi zemoase, felurit colorate, alţii cu fripturi calde, cu pocaluri cu vin, mied şi alte băuturi ce te făceau să zâmbeşti fără să vrei şi să visezi încontinuu. Femei frumoase, cu feţele acoperite de marame, îl ademeneau spre corturi, în care luceau tainic luminiţe neştiute. Vraci sulemeniţi îl trăgeau de mână, să-i caute ursita în liniile palmei sau în boabele fermecate de porumb. Muzica izbucnea când sălbatică, când toropitoare de pretutindeni şi valuri grele de parfum se răspândeau în toate direcţiile, ameţindu-l.

Când fu aproape să se lase păgubaş şi să se întoarcă pe cărarea tainică pe care coborâse înapoi în cerul său, o mână de femeie ieşi dintr-un cort mare, îl apucă de braţ şi îl trase dincolo de draperie. Se smuci să scape, dar degetele subţiri îl cuprinseră într-o strânsoare de fier. Apoi, o văzu pe Inanna drept în faţa sa, aşezată pe un covor albastru, cu picioarele strânse sub ea şi cu ochii închişi. Se repezi într-acolo, dar mâinile îi trecură prin trupul de fum, iar el alunecă şi căzu dincolo de pernă. Trupul sorei sale se destrămă ca bătut de vânt, iar în locul său se închegă chipul unui zmeu înfiorător.

– Eu sunt duhul ce l-a înfrânt pe părintele tău, îi spuse el, cu voce ca de tunet, dar pentru ca victoria să fie completă, trebuie să vă ucid şi pe voi doi. Abia acum, după o mie de ani, am reuşit să te fac să cobori pe pământ, pentru ca să te pot prinde, dar răbdarea mea este fără sfârşit, Enmerkar. Vei fi robul meu până ce sora ta va coborî şi ea să te caute… şi atunci jignirea adusă duhurilor-fără-nume de către tatăl vostru Utu va fi fost şterasă, în sfârşit.

Apoi zmeul l-a cetluit, cât ai clipi din ochi, şi l-a azvârlit într-o prăpastie fără fund, în cel mai negru întuneric, la adăpostul unei stânci înalte, care marca sfârşitul lumii oamenilor.

Pentru că, am uitat să vă spun, atât timp cât avea înfăţişare de om şi umbla pe pământ, Enmerkar avea numai puterile unui simplu muritor.

Şi aşa a rămas cerul pustiu. Zilele erau mohorâte şi părea că stă să plouă tot timpul, încât începuseră să scoată capul din neştiutele borte ale lumii tot felul de jivine uitate, care intrau prin sate şi prăduiau nesmintite de nimeni. Pentru că bieţii oamenii aşteptau îngroziţi în case, în spatele uşilor zăvorâte, şi se rugau la toţi zeii lor uitaţi să-i apere de urgie. Dar zeii nu se mişcau din templele lor şi fiarele întunericului risipeau aşezare după aşezare, semănând groază şi moarte pretutindeni. Păsările încetaseră să cânte, iar izvoarele secaseră, lăsând ogoarele să se usuce şi să se pustiască. Iar grozăviile nu se potoleau decât noaptea, când blânda Inanna îşi desfăcea aripile de stele şi pornea să colinde cerurile în căutarea fratelui său.

– Ne-aducem aminte de vremurile acelea, dădu din cap crâşmarul şi mai turnă un strop de vin în stacană. Bătrânii cei din vechime ne povesteau cum că lumea începuse să moară de foame şi de sete, iar boala pielii-care-cade se înstăpânise pretutindeni. Încercau să o alunge cu fum de ardei iute, ba chiar dădeau foc la aşezări întregi, unde nu mai trăia nimeni, dar boala nici gând să se dea bătută.

– Era în vremea când apăruseră pricolicii, fonfăi un bătrân, aşezat mai în spate. Pricolicii au existat, nu cum zvonesc cei de azi cum că ar fi doar o poveste.

– Pricolicii au existat şi ei trăiesc şi azi, se arătă bătrânul de acord. În tainiţele ascunse sub munte sunt multe fiinţe din vremile de altădată, despre care au uitat până şi basmele. Dar ele sunt acolo şi aşteaptă un moment prielnic, ca să iasă la lumină şi să ia din nou lumea în stăpânire.

Bău o gură de vin şi-şi netezi mustaţa.

– Dar Soarele? Trebuie că a scăpat, de vreme ce îl vedem în fiecare zi! grăi apăsat un flăcăiandru care stătea lângă mâna dreaptă a bătrânului. Cum s-a întâmplat?

– S-a întâmplat că, printre oamenii de rând, care trăiesc doar cu frica zilei de mâine, se mai încurcă şi viteji din cei cărora nu le stă trupul şi mintea prea multă vreme într-un loc, fiindcă se sfârşesc de prea mult neastâmpăr. Şi, uite-aşa, într-o noapte pe când luna se pregătea să meargă la culcare, obosită de atâta căutare zadarnică, dinspre râul cel mare al Iordanului a apărut un călăreţ îmbrăcat în haine negre, cu o sabie ca o flacără, agăţată la şold. Şi, când s-a apropiat şi mai mult, oamenii ce se strângeau către ascunzătorile caselor, înainte să înceapă ziua, au văzut cu uimire cum calul şi-a adunat pe lângă corp o minunăţie de aripi din piele, coborând pe pământ din zborul asemenea unui vânt de miazănoapte. Voinicul era Geb-el-Eizis, arcaşul fără pereche ce păzea fântânile-cu-apă vie şi apă-moartă de pe celălalt tărâm, iar licornul pe care călărea se numea Kirin şi se spunea despre el că este unul dintre puţinele fiinţe cu adevărat nemuritoare.

Iar Geb a poposit peste cenuşa zilei, într-una din colibele rămase încă în picioare, a săgetat câteva jivine ce dădeau târcoale aşezării şi le-a povestit celor ce abia îşi mai târau zilele de azi pe mâine că a venit cu poruncă straşnică de la stăpânul său, Alb Împărat, domnitor peste tărâmul din nouri al fântânilor tămăduitoare, să afle ce s-a întâmplat cu soarele, deoarece fără lumina lui minunată puterea apei din fântâni se irosise cu totul.

Aflând de tărăşenia cu zmeul, le promise bieţilor oameni că o să-i scape de pacostea ce căzuse peste capetele lor şi o să împlinească, astfel, şi porunca domnului său. Aşa că, a doua zi, a pornit la drum, în căutarea acestuia. Dar până la marginea lumii, unde îl ascunsese pe Enmerkar, într-o bortă adâncă, sub stânca Jakkart, locul-duhurilor-fără-nume, era cale atât de lungă, încât cu toată iuţeala inorogului tot i-a trebuit lui Geb-el-Eizis să meargă un an încheiat. În vremea ceea, anul avea trei zile, fiecare având numele unei părţi a lumii: vara, toamna şi iarna. A avut de înfruntat şerpii cu două capete din Valea Marelui Sar, de pe coasta cealaltă a Goliei, furnicile-soldat de la marginea pustiului cu nisipuri zburătoare şi cumplitul vifor albastru din Ţara Gheţurilor Veşnice.

Dar a trecut cu bine prin toate şi a ajuns, în cele din urmă la stânca Jakkart, un deget uriaş de piatră, ridicat ameninţător către cer. Aici, zmeul se întrupase din nou într-un duh-fără-nume şi benchetuia de zor, alături de fraţii săi, sărbătorind victoria asupra fiului împăratului Utu şi punând la cale cum să facă să o prindă şi pe sora acestuia, Inanna. Din borta lor subpământeană, ieşeau la suprafaţă chiote de bucurie, lărmuială de muzici şi o duhoare insuportabilă, pentru că duhurile nu scoteau niciodată afară hoiturile celor ucişi înăuntru.

După ce s-a coborât din şa, voinicul Geb l-a trimis înapoi în văzduh pe Kirin, apoi a strâns toţi mărăcinii din jur, i-a grămădit la gura bortei şi le-a dat foc. A urmat o mare zarvă şi duhurile au dat buzna cu toate către ieşire. Numai că nu apuca niciunul să scape, că săgeţile iscusite ale arcaşului le şi ţintuiau de stâncă.

– Cum să înfigi o săgeată într-un duh?! se miră moşul cel fonfăit, cu pricolicii. Că duhul, de-aia e duh, are trup de umbră şi privire de foc. Asta o ştie şi un copil.

– Da, dar şi săgeţile lui Geb erau fermecate, nu degeaba era el slujitorul lui Alb Împărat, mustăci povestitorul. Mai vreţi s-auziţi urmarea au ba?

Femeile şi copiii din jurul mesei strigară la moş să tacă şi să-şi vadă de ale lui, dacă nu vrea să creadă. Iar crâşmarul puse din nou vin în cele două vase, după care ciocni cu povestitorul şi bău cu sete din al său.

– Apoi, într-o vânzoleală ca de vântoasă, ieşi şi duhul cel care îl înrobise pe Enmerkar. Se vede treaba că era vreun fel de căpetenie a lor, de-l lăsaseră mai la urmă.

Geb aruncă arcul şi săgeţile pe pământ. Nu-i mai erau de nici un folos – duhul se întinsese pe toată lungimea cerului, iar ziua se transformase de tot în înserare. Şi-a scos sabia cu luciri de flacără, pe supla Mitrhaib, cea care descăpăţânase multe fiare, jivine scârboase şi fiinţe venite pe lume din găurile fără fund ale bătrânului pământ. Dar duhul se învârtejea ca o pală de furtună în jurul lui, iar Mitrhaib nu reuşea să-l străpungă.

Atunci, Geb-el-Eizis a înfipt-o cu vârful în stâncă, de au sărit scânteile până la nori, şi i-a strigat arătării să ia formă de zmeu, dacă are curaj şi să se înfrunte cu el în luptă dreaptă.

O dată s-a întrupat duhul într-o lighioană scârboasă de zmeu, de atingea înălţimea stâncii Jakkart cu fruntea, şi s-au apucat de luptă. Se strângeau în braţe de le pârâiau oasele, apoi se izbeau de pământ, se ridicau şi o luau de la capăt.

Către prânz, îl prinse flăcăul bine pe zmeu, îl ridică de pe pământ şi izbi cu el, de-l îngropă până deasupra genunchilor. Zmeul se scutură, sări din groapă şi se luară iară la bătaie. Către înserare, reuşi zmeul să-l apuce pe om aşa fel încât izbi cu el şi-l îngropă până la brâu. Apoi, până să se desfacă acesta din strânsoarea pământului, înşfăcă sabia din stâncă şi i-o înfipse în umăr. Geb simţi că până aci i-a fost lui dat să trăiască. Se rugă, în gând, celor o-mie-şi-una-de-zei-fără-nume să-l mai lase în viaţă, până ce i-o lua capul zmeului, apoi se smuci cu toată puterea şi ţâşni afară din groapă. Îşi smulse paloşul din rană şi alergă cu el după zmeu. Dar acesta se prefăcu din nou în abur şi se lipi de vârful stâncii Jakkart, asemenea unui nor negru. Degeaba încercă voinicul să se caţere pe stâncă, rana din umăr îi sângera şi puterile începeau să-l lase.

Văzând că nu-l poate readuce pe pământ ca să-l înfrunte, Geb-el-Eizis o înfipse pe zvelta Mitrhaib cu vârful în pământ şi încercă să-şi lege rana de sub umăr cu o fâşie de pânză din cămaşa sa largă de in. Dar rana se dovedi prea adâncă şi continuă să sângereze prin legătură, secătuindu-i puterile. Şi cum sta aşa voinicul şi se chibzuia cum să reuşească să-l dea jos pe duh de pe stâncă, dinspre răsărit îşi făcu apariţia blânda Inanna, alungând umbrele viclene de pe faţa pământului şi poleind totul cu o lumină argintie.

– Ajută-mă, preafrumoasă fecioară a nopţilor, se rugă el, cu obidă, să îl pot da jos pe spurcatul de zmeu de pe vârful stâncii, ca să-l pot înfrânge şi să-l fac să spună unde l-a ascuns pe fratele tău Enmerkar pentru a-l putea elibera.

Cufarul Monicai
Şi luna se opri din mersu-i lin chiar deasupra stâncii Jakkart. Va să zică, duhul-fără-nume, întrupat în spurcăciunea de zmeu, era cel care-l răpise pe fratele ei iubit! Şi Inanna începu să murmure o melodie tristă, de taină, cu care o adormea mama ei, atunci când era numai o copiliţă fragedă, cu părul bălai şi privirile umede. Din toate tainiţele lumii, pe unde stăteau ascunşi, liliecii-vampir se scuturară de somn, îşi deschiseră aripile mute de piele şi se strânseră într-un stol uriaş, acoperind chipul alb al lunii. Apoi, ca la un semn, năvăliră cu toţii asupra duhului de abur şi începură să-l destrame cu loviturile lor repezi de aripi. Duhul răcni, de se cutremură pământul din străfunduri, şi-şi dădu drumul să alunece la vale. Iar când atinse pământul, se transformă din nou în zmeu.

Numai că tot acolo aştepta şi flăcăul, cu Mitrhaib cea iute şi focoasă, gata de luptă. O dată izbi Geb, sfârtecând aerul nopţii de la dreapta la stânga, şi căpăţâna zmeului se desprinse de trup şi se rostogoli în borta de sub stâncă. Trupul se zbătu de mai multe ori, izbind pielea tare a pământului şi umplând-o de sângele său vânăt, otrăvit.

Simţind că-şi pierde tot mai mult puterile, Geb făcu un semn cu Mitrhaib prin aer şi licornul se coborî din înalturi, lăsându-se chiar lângă stăpânul său. Acesta scoase din coburi frânghia de mătase, o legă de şa cu un capăt, apoi celălalt îl petrecu pe după mijlocul lui, şi îi spuse lui Kirin să îl lase, încet, la vale, prin borta întunecată.

Într-un târziu, atinse fundul gropii, se dezlegă şi merse o vreme prin întuneric, până când, după o ridicătură de pietre, zări o lumină palidă, galbenă, care înconjura trupul unui om. Se apropie şi-l dezlegă de toate curelele, îl săltă pe umărul sănătos şi se întoarse spre direcţia de unde venise. Şi, pe când se gândea că era posibil să nu mai găsească drumul înapoi, prin acel întuneric de smoală, ce să vezi? O dâră roşie, clipind fosforescent din loc în loc, îi arătă pe unde trebuia să o ia.

– Am ghicit! ţipă un copil tuns chilug, care stătea în poala mamei sale, chiar lângă cotul moşneagului. Era sângele lui, care îi cursese din umăr. Pesemne că luna îl vrăjise, ca să-l ajute să-i aducă fratele înapoi.

Moşul bău zdravăn din stacană şi o trânti de masa plină de urme de mâncare.

– Nu eşti chiar prost, feciorule. Ei, chiar aşa stăteau lucrurile. Şi când a ajuns la gura bortei, Geb a tras puternic de funie, iar licornul s-a înălţat spre cer, scoţându-i pe amândoi din adâncuri.

– Aha, făcu hangiul atotştiutor, de amu se cheamă că treaba-i simplă: luna a coborât din ceruri şi l-a adus la viaţă pe frăţâne-său, că de-aia îi zărim pe amândoi pe cer toată ziua şi toată noaptea. Apoi, se vede treaba că l-a vindecat şi pe Geb ăsta, că nu degeaba este ea luna de pe cer, apoi l-a luat de soţ şi l-a suit cu ei acolo, sus, pe boltă. L-o fi făcut vreo stea şi l-o fi pus la dreapta lor… Să-ţi mai pun, moşule, una de terminare?

– De pus, poţi să-mi pui, zâmbi bătrânul cu şiretenie, că ai zamă bună, dar povestea mea nu se termină chiar aşa.

– O fi murit făt-frumosul! spuse încet, cu vocea înecată în lacrimi, copilul.

– Inanna s-a scoborât din ceruri pe o scară de nori şi s-a aplecat deasupra lui Enmerkar, suflând peste el iubire frăţească. Şi s-a ridicat Soarele, strălucind, şi alungând blestematele de jivine ale întunericului în bortele lor tainice. Şi-a îmbrăţişat sora şi mult s-au bucurat cei doi de regăsire. Dar, când şi-au adus aminte de voinicul care făcuse posibil toate acestea, îl descoperiră mort, răsucit cu faţa în sus, cu tot sângele ieşit din el pe albul de argint risipit de lună în jur.

Şi aşa frumos arăta roşul sângelui pe albul sclipitor, că Inanna a izbucnit în lacrimi amare şi s-a aplecat către el. Şi unde cădeau acestea, albul se transforma în zăpadă rece, ca trupul voinicului. Iar din sângele lui prinseră să-şi ridice capetele nişte flori albe, minunate, ca nişte clopoţei, cărora de atunci oamenii le-au zis ghiocei, floarea-sângelui şi a lacrimilor.

Iar când au plecat înapoi, în cer, Soarele şi luna au luat cu ei trupul împietrit în moarte al voinicului Geb-el-Eizis, au mutat câteva stele din loc şi au făcut din ele un car, în care l-au suit, să le fie alături şi să-i însoţească pe vecie. Şi, de atunci, de câte ori ridică ochii spre cerul nopţii, oamenii văd Carul-Mare, ducând cu el pe Drumul Robilor, trupul singurului om ce a ajuns vreodată în cer şi a rămas acolo.

– E minunată povestea ta, spuse bătrânul cu pricolicii. Dar nu ne-ai spus de unde vii tu, povestaşule, că nu prea pari din părţile noastre. Şi, dacă tot te-ai pornit la un aşa drum lung, poate cauţi ceva… Pentru povestea asta frumoasă, o să încercăm să te ajutăm.

Moşneagul îşi netezi iar mustăţile stufoase. Se uită la lichidul din stacană, dar nu se mai atinse de el. Privi lung pe deasupra capetelor sătenilor, adunaţi sub acoperişul de crengi şi aşezaţi pe jos, în jurul lui, şi oftă. Scoase de sub poalele lungi ale surtucului două fire de lână, unul alb şi unul roşu, împletite cu meşteşug, şi le puse pe masă, alături de stacană.

Cufarul Monicai

– De când s-au fost petrecut toate cele ce v-am povestit, s-a scurs mult amar de timp. Multe s-au şters de pe faţa pământului, multe s-au născut în loc, doar două lucruri au rămas neschimbate: muntele Golia şi semnul acesta. A văzut careva dintre voi un armăsar alb, cu corn în frunte şi cu un şnur ca acesta prins de coamă?

Cei de faţă clătinară din cap.

– Dacă o să-l vedeţi vreodată… voi sau copiii copiilor voştri… să-l strigaţi pe nume, Kirin îl cheamă, şi să-i spuneţi că stăpânul său, Coriandru, sau Alb Împărat, cum îl mai ştie lumea, îl aşteaptă să se întoarcă. Pentru că, dacă şi-a pierdut cel mai bun prieten, pe Geb-el-Eizis cel cu părul bălai, nu vrea să-şi piardă şi pe cel mai credincios servitor pe care l-a avut vreodată. Aşa să-i spuneţi şi să-i daţi semnul acesta, să ştie cine-l caută. Şi să-mi ia urma, către Răsărit.

S-au despărţit, într-un fapt de seară.

De atunci, oamenii din satul acela uitat de lume, se adună la crâşmă, în fiecare an, atunci când zăpada începe să se topească şi primăvara îşi anunţă venirea prin clopoţeii florilor albe, iar luna cea sfioasă îşi arată obrazul bucălat în toată frumuseţea lui diafană, şi îşi spun unii altora povestea. Şi, pentru ca să nu uite semnul, flăcăii le dau fetelor două fire de lână împletite, unul alb şi unul roşu, aruncându-le ocheade şi ghiocei pe urme.

Iar bătrânii privesc către vârful Goliei, tot aşteptând să se coboare de pe creasta cuprinsă de neguri un licorn alb, cu aripi de poveste.

Povestea Soarelui şi a Lunii – Aurel Carasel

Cufarul Monicai


Motto:

„De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea.” (Marcu 11:24)

„Dacă doi dintre voi se voi învoi pe pământ asupra oricărui lucru, orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19 )

“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.

Nu uita sa'ti pui o dorinta! - Nani bun!

Nu uita sa’ti pui o dorinta! – Nani bun!

Rugaciune la Crai Nou

Trimite, rogu’te, pe cineva să mă iubească,

Tanjesc sa m’odihnesc intr’o imbratisare..

Fereste’ma de tot ce’i rău si fa’ma tare,

Ca vremurile grele sa nu ma copleseasca.

 

Dă-mi vară fără de sfârșit,

Doamne, de frig imi este teamă!

Simt că îmbătrânesc, de buna seama,

Ma striga timpul care a sosit.

 

Cum sufletul se vindeca acum,

Si eu crescut’am mare prin durere,

Doamne, fac tot ce pot, tot ce imi sta’n putere,

Pentru a fi un om mai bun.

 

Cu a mea conștiință, rogu’te, fii bland,

Fiindcă, vezi tu, nu’i vina mea!

Asa m’au invatat sa fac, candva..

Si sa ma simt culpabila oricand.

 

Opreste lectiile amare,

Asigura odihna îngerilor mei,

Copiii tai suntem si eu, si ei!

Si lipsa noastra, oare, nu te doare?

 

Promit, voi fi în drum spre casă,

Odată ce’l gasesti pe Cel Sortit,

Fiindca iubirea’i lucru sfant, nu e gresit!

Si, Doamne, cat e de frumoasa!

 

Asa ca, Doamne, rugaminte mare:

Sa faci dorinta mea sa se’mplineasca!

Trimite, rogu’te, pe cineva să mă iubească,

Ca sa ma odihnesc si eu intr’o imbratisare!

(mone)

 

 


Kimchi este o garnitura traditionala coreeana picanta, acra si sarata, preparata dintr-o mare varietate de legume fermentate, asezonate cu condimente si mirodenii.  Ingredientele comune includ varza chinezeasca, ridichi, usturoi, ardei rosu, ceapa verde, ghimbir, sare si zahar. Cele mai gustoase kimchi sunt stocate in temperatura camerei timp de aproximativ sase luni pentru a ajunge aroma completa. Kimchi se serveste alaturi de orice preparat, insa este, de asemenea, un ingredient principal in multe din preparatele coreene traditionale, cum ar fi tocana de kimchi (kimchi jjigae), supa de kimchi (kimchiguk ), orez prajit cu  kimchi (kimchi bokkeumbap), clatite cu kimchi (kimchijeon).

kimchi

Cea mai veche dovada scrisa a existenţei kimchi-ului nu provine din Coreea, ci din China si se afla intr-o carte ce contine o colecţie de poezii chineze, care a fost scrisa cu 2600- 3000 de ani in urma de Shi Jing. Această colecţie conţine poemul Xin Nan Shan, in care exista o strofă care spune: “un castravete crescut pe un damb al campului a fost murat si inchinat stramosilor”. Aceasta ceremonie religioasa fiind făcuta pentru longevitate si fericire. Poetul foloseşte caracterul coreean “jeo” sau caracterul mandarin ”ju” pentru  definirea kimchi.  Termenul ji , a fost folosit pana cand a fost adoptat termenul pre-modern chimchae  (care semnifica leguma murata). Acesta a trecut prin unele schimbari fonetice in perioada a Trei Regate din Coreea : chimchae > dimchae  > timchae. Cuvantul a fost apoi modificat in jimchi, ajungand in prezent la cuvantul kimchiMajoritatea coreenilor din timpul lui Shi Jing care au trait in regiunea manciuriana, credeau ca prin prepararea in acest mod a kimchi-ului, legumele isi pastrau vitaminele si mineralele atat de necesare in iernile lungi si reci din Manciuria.

kimchi-museum-58736

Prima inregistrare in ceea ce priveşte prepararea kimchi-ului in Coreea este timpul perioadei celor Trei Regate (57 î.Hr. – 668 d.Hr.) si mentioneaza ca “Poporul Goguryeo este bun la prepararea drojdiei de bere, malt, tarate si muraturi”. Acest lucru indică faptul ca produsele alimentare  fermentate erau utilizate pe scara larga în viaţa de zi cu zi. Insa scrierile din aceasta perioada nu menţioneaza despre condimente sau ingrediente.

Istoria Kimchi'ului

In timpul Dinastiei Goryeo (918-1392) au aparut inregistrari despre murarea legumelor. Primele menţiuni au fost făcute intr-o carte de medicina, numita “Hanyakgugeupbang”. Se pare că existau două tipuri de kimchi: “jangajji” (ridichi feliate si conservate in sos de soia) si “sunmu sogeumjeori” (ridichi conservate în saramura). In acea perioada legumele murate au inceput sa capete importanta ca alimente nu doar in lunile reci de iarna, ci in tot cursul anului.

In perioada Joseon dupa patrunderea in tara a legumelor straine, varza chinezeasca a inceput sa fie folosita ca ingredient principal pentru kimchi. Praful de ardei rosu a fost importat de catre Coreea din Japonia in secolul al 17-lea (după invazia japoneza din Coreea, in 1592), dar a fost nevoie de aproximativ 200 de ani, pana ce acesta a fost folosit in mod frecvent ca ingredient pentru kimchi. Astfel ardeiul rosu si piperul macinat au devenit rapid ingrediente populare. In zona rece, cea nordica, la prepararea kimchi-ului se folosea un pic de praf de ardei roşu si peste sarat. Iar in zona calda, cea sudica, se folosea mai mult praf de ardei rosu si sare. Se poate spune ca in perioada tarzie  a Joseon-ului, kimchi-ul a fost asociat de culoarea rosieFulgii de ardei iute uscat sunt principalul asezonator folosit astazi si sunt sursa iuţelii multor variante de kimchi.

pulmuone-kimchi-museum-f

La Curtea Regală din perioada Joseon se serveau de obicei trei tipuri de kimchi: kimchi din varza intreaga (jeotgukji), kimchi din ridiche taiata cuburi (kkakdugi) si  kimchi apos (dongchimi). Pentru ca jeotgukji kimchi din varza sa aibe un gust mai bun s-a adaugat si peste lasat la marinat in saramura (de exemplu hering in saramura).

Sunt doua tipuri de mancare servita la palat: normala (zilnica) si cea pentru banchet (servita numai in ocazii speciale cum ar fi: ceremonii, primirea unor oaspeti, casatorii regale).
Masa servita regelui se numeste “Soo Ra” iar prezentarea ei pe o masa micuta se numeste “Soo Ra Sang”.
In timpul micii prezentari “Soo Ra Sang” 12 feluri de manare diferite sunt servite. Acestea sunt: legume fierte, legume proaspete, mancare rece, o tocana specifica, mancare conservata, mancare uscata (un fel de paste), sos de peste, kimchi, Jeon Yoo Hwa, oua fierte, peste crud (sushi) si mancare calda gatita.
Pe langa aceste feluri de mancare se mai adauga si: doua feluri de orez fiert, 3 feluri de kimchi (Jutgookji, Songsongee, kimchi condimentat), doua feluri de supa (Tojang Jochi siJutgook Jochi), trei feluri de sosuri pentru paste, si mancare fiarta.
Drama “Dae Janggeum” ne arata diferite feluri de mancare servita la palat foarte rar vazute de locuitori si o varietate larga de bauturi traditionale printre care si Doo Gyeon Joo, Do Hwa Joo si Gook Hwa Joo (facute din crizantema).

Servirea mesei la Palat

O carte de bucate din acea perioada, Joseon massangsansik yorijebeop, explica modul cum se prepara jeotgukji:

Se taie varza si ridichea, care au fost bine spalate, in bucaţi mici si se sareaza. Apoi, se amesteca acestea cu ardei rosu iute tocat, usturoi, anglica (minari), frunze de mustar (gat) si cateva alge marine. Se fierbe pestele fermentat in apa şi se lasa sa se raceasca, dupa care se adauga la amestecul de vegetale. Se transfera compozitia obtinuta in vase de pamant (0nggi) inchise ermetic si se lasa la fermentat. Aceasta este, de fapt, baza prepararii actuale a kimchi-ului din zilele noastre, exceptand pestele fermentat.

Ingredientele principale pentru kimchi-ul apos (dongchimi) erau ridichile si apa, iar acest tip simplu de kimchi era foarte folosit la curtea regala Joseon pe post de garnitura, sau pentru a spori si imbunatati gustul mancarurilor.
Se spune ca penultimului rege al Joseon-ului, regele Gojong, îi placea sa consume la mesele din noptile de iarna taitei reci in zeama dongchimi amestecata cu putina zeama din carne de vita. Ca urmare, de atunci kimchi-ul apos a fost pregatit cu adaos de pere, care au fost folosite in mod exclusiv pentru taiteii reci.

Beneficii pentru sanatate:

  • <a>Kimchi</a>-ul este modalitatea de a conserva legumele prin procesul de fermentare si este recunoscut, pe plan mondial, ca fiind una dintre cele mai sanatoase preparate, fiind o sursa excelenta de probiotice prin continutul de Lactobacillus, o bacterie, cu efecte benefice pentru sanatate. De obicei, 1 g de Kimchi bine fermentat produce mai mult de 8 sute de milioane de lactobacili (de 4 ori mai multi lactobacili ca iaurtul!!!).  Acesti lactobacili accelera activitatea colonului, previn constipatia si inflamarea intestinelor.   Probioticele sunt indispensabile unui organism sanatos. Ajuta digestia, sustin imunitatea naturala a organsimului si contribuie la absorbtia nutrientilor, dar si a vitaminelor si mineralelor esentiale.
  • Consumul de kimchi ajuta foarte mult in lupta cu kilogramele in plus, datorita faptului ca este foarte sarac in calorii, cat si datorita continutului de Lactobacillus, care poate ajuta la controlul apetitului, prin scaderea nivelului de zahar din sange. De altfel si continutul de fibre al kimchi-ului da senzatia de satietate, iar ardeiul iute intensifica arderea caloriilor si stimuleaza metabolismul.  Coreea este recunoscuta ca avand o rata deosebit de redusa a obezitatii – 3.5%.
  • Kimchi imbunatateste circulatia arteriala si scade colesterolul, ceea ce-l include ca parte a unei diete sanatoase pentru inima. Cercetarile recente au demonstrat ca acest aliment are capacitatea de a reduce nivelul colesterolului atunci cand este consumat in fiecare zi. Usturoiul, ingredient cheie in prepararea kimchi-ului, este o mare sursa de alicina si seleniu. Alicina este un compus bine-cunoscut, care poate reduce nivelul de colesterol, ceea ce va ajuta la sansele de scăderea in curs de dezvoltare accidente vasculare cerebrale si atacurile de cord. Seleniul, un alt compus activ din usturoi, poate ajuta la reducerea colesterolului, prevenind depunerea acestuiapereților arterelor.
  • Cei doi compusi prezenti in usturoi, alicina si seleniul, ajuta totodata la curatarea ficatului si la prevenirea cancerului. De asemenea, ajuta la activarea enzimelor care duc la eliminarea toxinelor. Usturoiul este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai puternice remedii naturale cand vine vorba de raceli si bacterii. Alicina, un compus care se gaseste in usturoi, are proprietati antiinflamatorii si intareste imunitatea.
  • Kimchi are efecte benefice asupra sistemului gastro-intestinal si datorita ghimbirului, ingredient de baza la prepararea acestuia. Totodata, ghimbirul lupta impotriva celulelor care produc cancerul colorectal, dar si alte tipuri de cancere, amelioreaza artrita reumatoidala si este recomandat ca remediu pentru gripa si raceala. Potasiul, magneziul, cuprul, manganul si vitamina B6 sunt cele mai importante elemente nutritive prezente in ghimbir.
  • Utilizarea  ardeiului iute la prepararea kimchi‘ului, ii confera acestuia proprietati  anti-cancerigene. Ardeiul iute contine capsaicina, care are multa vitamina A si C. Vitamina C protejeaza celulele de oxidare si de boli, vitamina A apara ochii de deteriorarea cauzata de inaintarea in varsta, iar potasiul regleaza presiunea sanguina. Capsaicina apara si de artrita si alte boli inflamatorii. Nu in ultimul rand, unele studii au aratat ca ardeiul iute intensifica arderea caloriilor si stimuleaza metabolismul.
  • Consumul regulat de kimchi reduce sansele de a dezvolta anumite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de stomac, cu precadere datorita verzei fermentate. Odata fermentata, varza ofera preparatului puternici antioxidanti și flavonoizi si, de asemenea, devine o sursa bogata de glucozinolati, fitonutrienti esentiali in lupta impotriva cancerului.
  • Ridichiile sunt cunoscute a fi eficiente in prevenirea cancerului si ajuta la detoxifierea ficatului, a rinichilor si a intestinului subtire.
  • Kimchi are proprietati de incetinire a procesului de imbatranire a pielii, prin continutul de vitamina C, clorofila si β-caroten, care au rolul de a proteja celulele pielii.
<a>Kimchi</a> ajunge la maturitatea nutritionala dupa 2, 3 saptamani de fermentatie, la o temperatura cuprinsa intre 2 si 7 grade, majoritatea nutrientilor potentandu-se pana la sfarsitul procesului (vitaminele B1, B2, C, lactobacillus).

Marea diversitate a sortimentelor <a>Kimchi</a> este data de diversele ingrediente principale folosite, de regiuni sau anotimpuri.  Fiecare familie are, de asemenea, propria reteta transmisa din generatie in generatie.

Astfel, numarul sortimentelor de kimchi nu poate fi estimat cu exactitate, insa in Seul exista un muzeu dedicat kimchi-ului, care a atestat 187  de sortimete diferite de kimchi. Exista 25 de tipuri de kimchi cu varza chinezeasca, 62 cu ridichi albe coreene, 10 cu castravete, 54 cu alte legume, 5 cu fructe de mare si alte 21 cu diverse alte combinatii de ingrediente.

Gustul si aroma kimchi-ului sunt date de tipul ingredientelor, al asezonatorilor, de cantitatea de sare folosita in fiecare regiune.  Cele mai multe sortimente includ varza chinezeasca, ridiche alba coreeana, castravete, iar cele mai frecvente asezonari includ saramuri, fulgi de ardei iute, ceapa verde, praz, condimente, ghimbir, ridiche picanta tocata, usturoi, saeujeot (sos de creveţi), aekjeot (sos de peste).

SORTIMENTE DE KIMCHI IN FUNCTIE DE ZONE:

  • Kimchi-ul pregatit in zonele nordice a Coreei are de regula o consistenta apoasa, contine mai putina sare si mai putin ardei rosu iute si nu se folosesc pentru aszonare fruncte de mare din saramura.
  • Kimchi-ul preparat in zonele sudice, are in compozitie  sare, ardei iute si myeolchijeot (hamsii sau ansoa macerate in saramura) sau saeujeot (creveţi macerati in saramura), myeolchiaekjeot ( jeot sos de hamsii, similar cu sosul de peste utilizat in Asia de Sud, dar mai gros). Saeujeot  sau myeolchijeot nu se adauga la amestecul de condimente pentru kimchi, ci se fierb mai intai pentru reducerea mirosurilor, eliminarea grasimilor, apoi se amesteca cu un agent de ingrosare din orez sau amidon de grau. Aceasta tehnica a cunoscut insa o mare scadere in ultimii 40 de ani.
  • Kimchi preparat la Templu
    Budismul are o influenta puternica asupra vieții coreene, inclusiv pe plan alimentar. Potrivit doctrinei budiste stricte, oamenii trebuie sa manance numai legume și plante. Astfel, o importanta caracteristica a kimchi-ului preparat la templu  este gustul usor, deoarece calugarii nu folosesc pentru asezonare condimente aromate puternice și nici pasta de peste murat. In schimb, ei folosesc mai multe tipuri de ierburi, nuci de pin, susan salbatic, alune, dovleac, sucuri, faina, și cartofi fierti.

Temple Kimchi

  • Seoul – Provincia Kyonggi
    Kimchi-ul preparat in capitala și in regiunea înconjuratoare ofera o varietate de alimente și delicatese de lux, deoarece are diverse tipuri de produse agricole și de fructe de mare, fiind centrul de comert pentru al Coreei.
    Sortimente preparate: Insam (ginseng) Kimchi , Misam Kimchi , Hobak Mu-u (ridiche dovleac) Kimchi , Sunmu (nap) Kimchi , Chae Kimchi ,Baech’u Kimchi , Mu-u Kimchi , Bae Kimchi.
  • Provinciile Ch’ungch’ong de Nord si Sud
    Situata in mijlocul  Peninsulei Coreene, zona are  precipitaii moderate și sol bogat, producand cantitati mari de orez,  legume, ierburi salbatice si verdeturi. La prepararea kimchi-ului se folosesc mai putine condimente, gustul fiind usor si ponderat. Sortimente preparate: Gul Ggaktugi (stridii și ridichi feliate), Hobak (dovleac) Kimchi , Shigukch’i (spanac) Kimchi , Kaji (vinete) Kimchi , Bae Kimchi , Kimchi Sedum.
  • Provincia Kangwon
    Aceasta zona are o buna recolta de cereale și plante salbatice, precum și o industrie dezvoltata de fructe de mare și produse din peste prelucrate. Cele mai multe sortimente de kimchi se prepara in aceasta zona cu fructe de mare. Sortimente preparate:  Chanran (pasta de peste  și ridichi taiate) kimchi , Sikhae , Ojingeo Mu-u (calmar, ridiche) Kimchi.
  • Provinciile Cholla de Nord și de Sud Provinciile Cholla au cea mai bogata sursa naturala de produse alimentare, cum ar fi culturile agricole, pescuitul, și legumele salbatice. Cultura alimentelor aici a fost dezvoltata in decursul a mai multor generatii si aceasta zona a devenit patria gastronomiei traditionale a Coreei. In aceasta zona kimchi are un gust mai pregnant si mai picant decat in alte zone, deoarece este, in principal, asezonat cu crustacee murate și hamsii sarate. Sortimente preoparate: Baech’u Kimchi cu ansoa, Yak (medicament) Kimchi , Oi (castravete) Kimchi , Kaji Kimchi ,Goguma (tulpina cartofi dulci) kimchi , Goch’u Ip “ (frunze de ardei rosu) Kimchi , Dolgat (frunze de muștar) Kimchi , Goldulbagi (salata coreeana) Kimchi
  • Kyongsang – Provinciile Nord și de Sud – Situate de-a lungul coastelor de vest și sud, nord și sud, provinciile Kyongsang sunt abundente in diferite tipuri de fructe de mare. Sortimente de kimchi preparate: K’ongnip (frunze de fasole) Kimchi, Ggaet’ip (frunze de susan) Kimchi, Goguma (tulpina cartofi dulci) Kimchi , Uong (brusture) Kimchi, Myeolch’i Baech’u (varza cu ansoa) Kimchi, Manul Julgi (usturoi) Kimchi, Gaji (vinete) Kimchi , T’oran (Taro ridiche) Kimchi , Ssuggat (salata coreeana) Kimchi.
  • Insula Cheju
    Insula Cheju se afla pe varful de sud a Coreei si este cea mai mare insuls din Coreea. Zona este unica și distinctiva. Caracteristica geografica a insulei ii permite ss utilizeze produse bogate și variate fructe de mare pentru a face kimchi . Sortimente de kimchi: Jeonbok (abalone) kimchi , Haemul (fructe de mare) kimchi ,Nabak (pătrat ridichi tăiate) kimchi.
  • Provincia Hwanghae (Zona de Nord)
    Aceasta zona este cunoscuta pentru calitatea  buna a cerealelor, fructelor, și a diverselor tipuri de fructe de mare. Gustul kimchi-ului este foarte usor, iar localnicii au o reputație de a-l servi alaturi de multime de produse alimentare.
  • Provincia P’yongyang (Zona de Nord)
    Provincia P’yongyang are ierni reci și lung, iar oamenii de aici savureaza mancaruri făcute pe baza de din carne, fasole, mazare verde. Kimchi este ușoar și mai puțin sarat decat în alte zone. Sortimente preparate: Naengmyeon Kyeoul Baech’u (taitei reci de varza) Kimchi , Gabi (vinete) Kimchi , Dongch’imi (ridiche de apa)
  • Provincia Hamkyong (Zona de Nord)
    Kimchi din aceasta zona este usor, apos, și contine o varietate de ardei rosu mai iute decat alte zone.Acesta este, de asemenea, preparat cu  fructe de mare reprezentative din acesta zona. Sortimente preparate: Dongch’imi (ridichi de apa), Bae (alb) kimchi, Kongnamul (muguri de fasole) kimchi, Ssuk (pelin) Kimchi, provincia Hamkyung Daegu Ggaktugi (cod cu ridichi taiate).

SORTIMENTE KIMCHI IN FUNCTIE DE SEZON:

  • Primavara se folosesc foarte multe plante si legume proaspete pentru a prepara kimchi. Sortimentele de kimchi pregatite in acest sezon nu sunt fermentate (murate) si nu sunt preparate pentru a fi depozitate si pastrate o perioada lunga de timp, ele se consuma imediat dupa ce au fost pregatite.
  • Vara se folosesc cu precadere ridichile de vara si castravetii pentru prepararea kimchi-ului. Uneori se adauga peste  sau crustacee murate,  alaturi de un praf de ardei rosu iute.
  • Toamna se prepara Baechu kimchi (kimchi din varza chinezeasca) – intre foile sarate si netaiate din capatana verzei chinezesti se introduce un amestec de ingredinete (sok), care pot varia, in funcţie de regiuni si de conditiile climaterice.
  • Iarna sunt disponibile foarte multe sortimente de kimchi, deoarece sunt preparate la inceputul sezonului rece si depozitate in frigidere moderne pentru kimchi, care oferaun control foarte precis al temperaturii putand fi pastrate o perioada mai lunga de timp.Aceste frigidere inlocuiesc traditionalele vase de lut (onggi). Prepararea kimchi-ului pentru iarna se face in lunile noiembrie -decembrie. Baechu kimchi se prepara din varza chinezeasca (baechu) sarata si umpluta cu benzi subţiri de ridiche, patrunjel, nuci de pin, pere, castane, praf de ardei roşu, licheni mana, usturoi si ghimbir.

SORTIMENTE MODERNE DE KIMCHI :

  • Baechu-kimchi
    Acesta este pe departe cel mai popular sortiment de kimchi de iarna, umplutura fiind asezata intre straturile de frunze de varza sarate si netaiate. Acest kimchi variaza în funcţie de regiune, in zona sudica este mai picant, mai sarat si mai suculent decat in cea nordica.
    In zona de sud, se mai adauga la acest kimchi si suc (zeama) de fructe de mare puternic sarate si o pasta de orez lipicios peste toata varza.
Baechu-kimchi

Baechu-kimchi

  • Kkakdugi
    Desi ridichi sunt disponibile pe tot parcursul anului, ridichiile de iarna sunt mai dulci si mai ferme. Acesta este motivul pentru multe care multe sortimente de garnituri conservate sunt realizate din ridichi. Iar daca alaturi de ridichi se mai adauga frunze verzi de ridiche, frunze de mustar, ceapa verde sau frunze de varza, acest kimchi numit kkadugi va fi mult mai delicios. Creveţii marinaţi se recomanda a fi folositi in locul pastei de hamsii sau ansoa, deoarece pasta va da o culoare mai ichisa si un miros mai puternic. Pot si adaugate si stridii, insa va trebui consumat foarte repede intrucat stridiile se altereaza foarte usor.
Kkakdugi

Kkakdugi

  • Nabak-kimchi
    Pentru prepararea lui se foloseşte ridiche chinezeasca si varza. Cu cat este mai putin picant cu atat este mai bun la gust. Nu se recomanda pentru acest tip de kimchi folosirea pestelui fermentat (marinat). Este consumat pe tot parcursul anului. Sarea se va presara uniform peste varzaai ridichi iar celelalte ingrediente se vor toca marunt. De la ceapa verde se va folosi doar partea alba a cepei deoarece cea verde are un suc mai lipicios care poate influenta consistenta kimchi-ului. Minari (angelica) se va pune in kimchi cu o noapte inainte de servire.
Nabak Kimchi

Nabak Kimchi

  • Oi-sobagi (kimchi din castravete umplut)
    Cel mai popular kimchi in anotimpurile de primavara si vara, are o textura crocanta iar zeama este racoritoare. Oi-sobagi , castraveti fermentati cu alte legume, fermenteaza foarte repede , motiv pentru care se prepara in cantitati reduse. Pentru a pastra textura ferma a castravetelui, se vor face trei incizii cu cutitul, astfel incat umplutura nu va cadea, insa daca se pregateste o cantitate mai mare castravetii sunt recomandati a fi taiati in jumatati sau chiar sferturi pe lungime. Pentru un gust racoritor, nu se va folosi peste fermentat. Adaugarea de ridiche feliata intre randurile de catraveti va da un gust mai bun kimchi-ului. Castravetii vorEl va fi umpluti cu ceapa verde taiata marunt si fulgi de ardei iute rosu.
Oi-sobagi

Oi-sobagi

  • Yeolmu-kimchi (kimchi din ridiche de vara)
    Desi sunt subtiri si mici, ridichiile tinere de vara sunt una dintre cele mai comune legume pentru prepararea kimchi-ului in timpul sezonului de primavara si al celui de  vara. Preparat cu sau fara peste fermentat, combinat cu orez sau taitei, acest tip de kimchi constituie o delicatesa pentru zilele calcuroase de vara.
Yeolmu-kimchi

Yeolmu-kimchi

  • Bo-kimchi (kimchi invelit)
    Acest kimchi este traditional   atat in bucatariile orasului  Gaesong, cat si la nivel mational. Pentru ca este servit ca un pacheţel, ingredientele amestecate sunt invelite in frunze de varza, dupa care se pun la conservat intr-un recipient alb. Pentru ca este preparat din fructe de mare si legume slab condimentate, iar fermentarea se produce repede acest tip de kimchi se prepara, de regula, in cantitati foarte mici. Se serveste foarte des in ziua de Anul Nou.
Bo-kimchi

Bo-kimchi

  • Pa-kimchi (Kimchi din ceapa verde)
    Foarte popular in regiunea Jeolla-do, acest sortiment de kimchi este extrem de picat si are ca ingredient de baza ceapa verde foarte tanara, datorita gustului sau dulce. Peste ceapa se adauga praf de ardei roşu şi myeolchijeot (ansoa marinat) care-i va da un gust suficient de iute si sarat si se lasa la fermentat.
Pa-kimchi

Pa-kimchi

  • Got-kimchi (kimchi din frunze de muştar indian)
    Este un kimchi consumat pe post de garnitura, cel mai faimos  in regiunea Jeolla-do. Are un gust picant si o aroma amaruie datorita adaugarii unei cantitati mari de boia de ardei iute rosu, ceea ce sporeste pofta de mancare. Se folosesc frunze de mustar de culoare violet, cu gust si aroma pregnanta. Adaugarea myeolchijeot si a orezului lipicios va reduce gustul amar si picant. Se poate adauga, in funcţie de preferinta si ceapa verde. Se consuma la o luna de la preparare, iar daca i se adauga o cantitate suficienta de sare, poate fi pastrat pana primavara, chiar vara.
Got-Kimchi

Got-Kimchi

  • Dongchimi (kimchi apos de ridiche) 
    Acest kimchi reprezintă o combinaţie perfecta a gustului racoritor de para cu gustul dulce al ridichei. Este un kimchi mai zemos, preparat din ridichi albe intregi la care se adauga pere, asezonate cu ceapa verde, ardei iute, usturoi si ghimbir. Are un gust racoritor, de aceea este asociat adesea cu preparatele tipice de vara si merge bine cu taitei reci.

Dongchimi (동치미) is largely served during winter.

  • Chonggakmu-kimchi ( kimchi din ridichi „coada de cal”)
    Reţeta acestui kimchi variaza in functie de regiunea in care este preparata. In unele regiuni se adaugă mai mult sau mai puţin praf de ardei iute rosu, peşte sărat sau terci de orez.
    De exemplu, in Chungcheong-do, gustul sau este ajustat de creveti saraţi iar in Kyeongsang-do si Jeolla-do, pestele sarat este amestecat cu terciul de orez.

ponytail-kimchi

Mancarea traditionala de milenii a Coreei, avand in prezent pana la cateva sute de variatiuni, Kimchi este totodata una dintre cele 5 cele mai sanatoase mancaruri din lume, dupa clasamentul realizat de presigioasa revista „Health Magazine”.

Kimchi reprezinta insa mult mai mult decat atat, fiind un veritabil simbol, baza culturii gastronomice coreene. Similar cu Mc Donald’s Hamburger University, in Coreea a fost infiintat pana si un Institut de Studiu al Kimchi (in cadrul Universitatii din Pusan), pentru a urmari multiplele si incredibilele efecte ale sale asupra sanatatii.

În Coreea de Sud se consumă anual aproximativ 400 de tone de kimchi. 😉

Murăturile sunt alimente care prin procesul de fermentație, singure sau cu ajutorul Lactobacillus-ului plantarum, își scad pH-ul, își măresc aciditatea astfel putând fi conservate mai multe luni sau peste un an. În procesul de murare alimentele sunt scufundate în saramură sau într-o soluție de oțet.

În întreaga lume există o gamă largă de alimente care se murează de la legume, la pește până la carne și ciuperci dar în România în mod tradițional se păstrează la murat mai ales: gogonelele, castraveți, varză, conopidă, pepeni, sfeclă roșie, ciuperci și bureți iar în oțet în deosebi ardeii și gogoșarii. Pentru aromatizarea murăturilor se folosesc: mărar, crenguțe de vișin, ienibahar, usturoi, boabe de muștar, cuișoare, țelină, hrean, piper. Saramura după procesul de fermentare devină moare care este puternic aromată și acrișoară, în unele gospodării se consumă ca atare sau se folosește la înăcritul ciorbelor.

Reteta de baza pentru KIMCHI

Ingrediente:

– 0.5 kg varza

– 3 linguri sare

– > 1 lingura de miere, dupa gust

– 1 lingura usturoi pisat

– 1 lingura ghimbir dat pe razatoare

– 3 fire ceapa verde taiata marunt

– > 1 lingura de chilli pepper (sau pasta de chilli), dupa gust

– 1.5 litri apa.

Frunzele de varza se curata de cotoare, se presara foaie cu foaie cu sare (in total 2 linguri), se pun intr-un castron mare, si se adauga 1 litru de apa rece peste ele. Vasul se acopera cu o farfurie peste care se pune o greutate, pentru a ne asigura ca tot continutul este acoperit de lichid, si se lasa pana a doua zi.

In ziua urmatoare se spala bine fiecare frunza, pentru a nu pastra lichid sau sare pe ele, apoi se presara uniform cu urmatoarele ingrediente, cate o lingura din fiecare: sare, miere, usturoi, ghimbir, ceapa verde, chilli. Se pun toate intr-un borcan mare, se adauga o cana si jumatate de apa calduta, si se acopera gura acestuia cu o farfurie. Datorita procesului de fermentatie ce va urma, este recomandat ca borcanul sa nu fie inchis ermetic, cu capac, si sa avem grija sa nu fie foarte plin (sa lasam minimum 3 degete deasupra continutului, pentru a permite fermentatiei sa aiba loc, fara ca lichidul sa dea pe dinafara).

Dupa 2-3 zile Kimchi este gata si putem incepe sa-l consumam. Din acest moment va fi necesar sa fie depozitat intr-un loc racoros.

Sa nu uitam ca, asa cum am mentionat mai sus, Kimchi ajunge la maturitate din punct de vedere nutritional, abia dupa 2-3 saptamani de fermentatie, sub 7 grade Celsius, asa ca, pentru a beneficia de tot complexul sau de efecte, ideal ar fi sa ii permitem acest interval de timp pentru a-l consuma. (de pe net)

P.S. In 2013 n’am reusit s’o pun de un kimchi homemade, dar in 2014, musai s’o fac! 😉 – Kimchi, fighting! 😛 😀


 
MOTTO:
„Pentru toate există o vreme, și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:
un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri;
un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge;
un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
un timp pentru a jeli și un timp pentru a râde;
un timp pentru a boci și un timp pentru a dansa;
un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre;
un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;
un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde;
un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;
un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;
un timp pentru război și un timp pentru pace.”

Eclesiastul 3

Fiecare an universal are o anumita vibratie  ce aduce evenimente si intamplari caracteristice ei, dar aceasta vibratie va cunoaste un nou aspect in contact cu vibratia proprie fiecarui om, in consecinta, acelasi an universal poate fi excelent pentru anumiti oameni sau se manifesta defavorabil pentru altii.

Numerologic vorbind, anul 2014 se reduce la 7: cifra spiritualului, a misticului, a cautatorului, a visatorului si a ganditorului. Sapte este numarul mistic al tuturor religiilor. El reprezinta punctul din dezvoltarea umana unde individul incepe sa patrunda cu observatia intr-o ordine a existentei mai ampla sau mai profunda decat cea pur personala. Aceste franturi dintr-o realitate divina ofera posibilitatea interpretarii experientelor dintr-o viata intr-o noua lumina si dezvoltarii unei filozofii care sa le explice. Legenda biblica ce reflecta cel mai bine cifra Sapte este visul lui Daniel: faraonul va avea sapte ani prosperi, urmati de sapte ani slabi.

33e3a55f274ab683c2145595b4e7e294

Sapte este activ, abstract, reflecta o alta realitate, cauta sensurile esentiale ale vietii. Ca numar magic reprezinta momentul in care omul isi depaseste conditia terestra si isi poate indrepta privirea catre necunoscut, cautand perfectiunea spirituala. Vorbeste de profunzimea interioara de care fiinta umana are nevoie pentru a putea patrunde in tainele sufletului, de legatura sa cu universul.

In Tarot, SAPTE este asociat Faetonului (7) si Turnului (16), vorbind despre perfectiune, imaginatie, constietizare, intelegere, vindecare, evolutie, pierderea stabilitatii determinata de o noua constiinta de sine, o perioada a introspectiei si singuratatii cu sensul de solitudine, spirit analitic, cunoastere, studiu, meditatie.

SAPTE este Eficienţă, Integritate, Concentrare, Clemenţă, năzuinţe de Viaţă Ascendentă. Este Monada deja realizată, manifestându-se prin cele Şapte Corpuri ale sale. Din alt aspect, SAPTE înseamnă lupte, bătălii, dificultăţi; dar învinge întotdeauna, în ciuda luptelor.

SAPTE reprezintă puterea magică în toată forţa sa, Sfântul Şapte este Sanctum Regnum al Magiei Sacre, al Înaltei Magii Esoteriste în Kabală, Carul de Luptă. SAPTE este Intimul, adică Fiinţa noastră Adevărată, servită de toate Forţele Elementale ale Naturii.

SAPTE este o cifra foarte puternica. Planeta sa este Neptun si’i corespunde Zodia Balantei. Nota sa muzicală este SI, dintre metale’i corespunde Bronzului, dintre pietre Opalulului. Culoarea sa este Magenta. Toate Nadis‘urile (Canalele Nervoase) sunt ale acestei cifre magice.

Dupa Fraya, cifra 7 inseamna inteligenta, forta, aventuri extraordinare.

Numarul de aur – sectiunea divina, un alt sir care mai este cunoscut si ca Phi (1,618), este un numar foarte cunoscut in arta, avandu-si originile fundamentale in natura, astfel incat, orice element din natura este proportional cu Phi. Daca inlocuim literele PHI cu numerele corespunzatoare, obtinem 781, a carei suma totala se reduce la 7. Adunand si cifrele 1618 vedem ca ne da tot 7, care este considerat a fi cel mai frumos numar din univers, insemnand numarul perfectiunii, numarul lui Dumnezeu. Sunt sapte zile in saptamana, sapte note muzicale, sapte minuni ale lumii, sapte centri energetici(chakre), sapte culori ale curcubeului, Noe a luat in arca sa sapte perechi din fiecare animal de pe pamant; numarul 7 apare de 77 de ori in VT si este cheia catre NT, care se refera la cele sapte peceti, sapte ingeri, sapte biserici, sapte trambite, sapte semne, sapte chivoturi.

In Feng Shui-ul stelelor zburatoare, steaua rosie 7 a comunicarii si distrugerii (Po Jun) este considerata o stea cu care trebuie sa te comporti precaut. In combinatii bune si daca intalneste forme frumoase aduce o dezvoltare a comunicarii, fertilitate, bucurie (superficiala), distractie, fericire si bogatie. In combinatii nefaste sau daca intalneste forme urate aduce distrugere, violenta, agresivitate, furturi, infidelitati, flecareala, barfa, superficialitate, boli ale gurii, limbii si dintilor. Fiind totusi steaua conducatoare a ciclului inferior (1984-2044), ea este considerata ca fiind o stea care poate aduce oamenilor multa prosperitate, daca acestia vor sti s’o “foloseasca” cu intelepciune. Fiind o stea “de lupta”, va poate face sa luptati pentru a va dezvolta afacerea, sa luptati pentru drepturile voastre, sa razbiti in viata. Daca e folosita in sens distructiv, aduce nenorociri, procese, infidelitate, violenta.

SAPTE e cifra cea mai interesanta din punct de vedere al matematicii mistice. Cereti cuiva sa spuna repede, fara sa se gandeasca, o cifra de la 1 la 10 si, in 98% dintre cazuri, va spune cifra 7. De ce? – Pentru ca SAPTE este cifra magica prin excelenta. ;) – Desi, cred ca George A. Miller m’ar contrazice. :D – In 1956, in lucrarea sa “Magicul număr șapte, plus sau minus doi: despre câteva limite în capacitatea noastră de a procesa informația”, psihologul explica si misterul cifrei, magia lui SAPTE, conform spuselor sale, nefiind altceva decat numarul de elemente de informatie pe care o persoana le poate retine in acelasi timp in memorie de lucru.

Miller a examinat abilităţile memoriei pe termen scurt şi a descoperit că subiecţii obişnuiţi puteau reţine aproximativ 7 itemi deodată în memorie. Acest lucru era valabil şi dacă subiecţii reţineau 7 litere, 7 numere sau 7 cuvinte dintr’odată. Miller a scris cu o notă de umor că era „persecutat de un număr întreg” (numărul 7) în aceste studii.

Cu alte cuvinte, SAPTE ar fi expresia incapacitatii noastre de a procesa o informatie care contine mai mult de 7 itemi (plus sau minus doi). :P

 Magicul cifrei 7 poate fi dovedit si stiintific. Din punct de vedere matematic, SAPTE nu poate fi dedus nici ca produs, nici ca factor al cifrelor de la unu la zece. Deci SAPTE nu se obtine nici din impartirea, nici din inmultirea primelor zece numere. Este, dupa cum spuneau antecesorii nostri, „dumnezeiesc” – nu creeaza, nici nu poate fi creat. Din punct de vedere psihologic, cifra 7 are o pozitie mediana intre prea mult si prea putin. Se spune ca cele mai importante constructii ale omenirii care s-au bazat pe cifrele unu, doi sau trei au dispus de o paleta foarte redusa de posibilitati. Minunile lumii, daca ar fi depasit cifra zece, s-ar fi demonetizat. Zeci de constructii importante sunt posibile, dar nu si tot atatea minuni! Un far, o gradina suspedata, un templu, doua morminte si doua statui – cifra magica transforma aceste realizari arhitectonice in minuni ale creatiei umane. Pliniu scria despre ele in Secolul I d. Chr.: prin asemenea opere, fie oamenii devin zei, fie zeii devin oameni.
Enumerarea ar putea continua mult. Astazi, viata noastra se petrece intr-o saptamana, formata din sapte zile. Pana si al saptelea cer in care plutesc indragostitii isi are originea tot in antichitate. Aristotel a introdus notiunea cam in anul 330 i. Chr. – Bolta lumii era formata din sapte cercuri concentrice invizibile, pe care evoluau, in jurul Pamantului, Soarele, Luna si planetele. Dupa Aristotel, cel de al saptelea cer este cel care inconjoara lumea. Atotcuprinzator ca si iubirea!

f0986832018d286f9c7b1ce935422674

SAPTE abunda’n religie si ocultism, in legenda si istorie. Exista 7 minuni ale lumii antice (Marea Piramida de la Giza, Gradinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeitei Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos si Farul din Alexandria), 7 minuni ale Evului Mediu (Colosseum-ul din Roma, Catacombele din Alexandria, Marele Zid Chinezesc, Stonehenge, Turnul din Pisa, Turnul de Portelan din Nanjing, Moscheea de la Hagia), 7 minuni naturale ale lumii (muntele Everest, cascada Victoria, Marele Canion, Marele Recif de Corali, Aurora Boreala, vulcanul Paricutin, portul Rio de Janeiro), 7 continente (Europa, America de Nord, America de Sud, Africa, Asia, Antarctica, Australia sau Oceania) si 7 mari, 7 pacate capitale (lacomia, desfraul, avaritia, invidia, mania, lenea, trufia), 7 virtuti (smerenia, darnicia, bunatatea, rabdarea, modestia, abstinenta si sarguinta), 7 zile ale saptamanii denumite dupa cei 7 zei romani care la randul lor au fost numiti dupa cele 7 planete ce se puteau observa cu ochiul liber, 7 zile in care Dumnezeu a creat lumea, 7 puncte energetice (chakrele), 7 zile de binecuvantari la nuntile evreiesti (Sheva Brachot), 7 nume ale lui Dumnezeu la evrei (El, Elohim, Adonai, Yhwh (Yehova), Ehyeh-Asher-Ehyer, Shaddai si Zebaot), 7 perioade ale elementelor in tabelul chimic al lui Mendeleev, 7 note muzicale, 7 compusi principali ai celulei vii (apa, substante proteice, lipide, polizaharide, acizi nucleici ADN si ARN, molecule organice, saruri minerale), 7 stadii ale dezvoltarii umane (embrionul, fatul, sugarul, copilul, adolescentul, adultul, batranul), 7 articulatii ale membrelor superioare, 7 coline ale Romei (Aventin, Caelius, Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin), 7 regi legendari romani (Romulus, Abcus Martius, Numa Pompilius, Servius Tulius, Tullus Hostilius, Tarquinius Prisens, Tarquinius Superbus), 7 înţelepţi din vechime (Bias, Solon, Chilon, Thales, Pittakos, Kleobulos, Periander), 7 fiice ale lui Atlas (Pleiadele), 7 note muzicale (do, re, mi, fa, sol, la, si), 7 culori ale curcubeului (ROGVAIVroşu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet), 7 buline/puncte pe elitrele buburuzei, 7 trepte ale desavarsirii, 7 sfere sau trepte ceresti, 7 petale ale trandafirului, 7 capete ale cobrei de la Angkor, 7 ramuri ale copacului cosmic si sacrificial al samanismului, 7 oase are gatul majoritatii mamiferelor, cate 7 stele’n Constelaţiile Carul Mare şi Carul Mic, 7 trepte la templul lui Solomon, 7 pasi ai lui Buddha, 7 ani de ghinion daca spargi o oglinda, 7 in vis inseamna ca’ti vei intalni sufletul pereche, 7 este neutru pe scara PH-ului (apa pura are PH-ul 7), 7 guverneaza bolile corpului uman in traditia hipocratica, cerul e’mpartit in 7 (atmosfera, exosfera, lonosfera, termosfera, mezosfera, stratosfera si troposfera), marimea capului intra de 7 ori in inaltimea corpului, dimensiunea ochiului este a 7-a parte din latimea totala a capului, consiliul suprem al babilonienilor se compunea din 7 zei, fiecare legat de un astru; potrivit studiilor stiintifice, 7 este numarul de ore pe care trebuie sa il doarma un om pe noapte; invataturile antice ne spun ca sufletul omului sau eu-l interior are 7 proprietati care sunt influentate de cele 7 planete; focul anima, pamantul ne ajuta sa simtim, apa ne da grai, aerul ne ajuta sa gustam, ceata sa vedem, florile ne dau auzul, iar vantul din sud mirosul; astfel, cele “sapte simturi antice” sunt mirosul, auzul, vederea, gustul, vorbirea, simtul tactil si miscarea; in folclorul irlandez, al 7-lea fiu al celui de-al 7-lea fiu are puteri magice; in folclorul romanesc, acesta este vampir; in folclorul iranian, pisica are 7 si nu 9 vieti si isi poarta pisoii de sapte ori in sapte locuri diferite; potrivit mai multor credinte, exista sapte trepte ale Raiului ce corespund celor sapte corpuri ceresti (Pamant, Soare si celelalte 5 planete ce se pot vedea cu ochiul liber); in iudaism, al saptelea Rai este denumit Araboth si este casa Tronului Gloriei care este pazit de cei sapte arhangheli; Bushido sau “calea razboinicului” din cultura japoneza este un cod ce ajuta samuraii sa insuseasca 7 virtuti; vaca, un animal sacru in India, are 21 de numede trei ori cifra 7; 7 este considerat un numar norocos in mai multe culturi; de exemplu, in Japonia, mitologia vorbeste despre Cei Sapte Zei ai Norocului (Shichifukujin); in cultura chinezilor, cifra 7 este proeminenta; de exemplu, a saptea zi dupa prima luna plina din an este Ziua Omului; aceasta zi este considerata Ziua Universala a tuturor fiintelor umane de pe planeta; de aceea fiecare chinez isi sarbatoreste ziua de nastere la data respectiva (nu inseamna totusi ca nu o sarbatoreste si in ziua calendaristica in care a aparut pe Pamant); 7 apare foarte des in Biblie: candelabrul cu 7 brate; cele 7 duhuri care se odihnesc; cele 7 ceruri unde stau cetele ceresti; Solomon a zidit templul in 7 ani; 7‘i si cheia Evangheliei dupa Ioan: 7saptamani, 7 minuni, Hristos spune de 7 oriEu sunt”; 7 revine de patruzeci de ori in “Apocalipsa”: 7 peceti, 7 trambite, 7cupe, 7 vedenii etc.; cartea’i alcatuita din serii de sapte, cifra desemnand aici si imaginea si implinirea unui rastimp (creatia in “Facerea”), a unei perioade, a unei ere, a unei faze, precum si implinirea harurilor daruite de Duhul Sfant Bisericii; la mayasi, ziua a saptea era sub semnul jaguarului, intruchipare a fortelor launtrice ale pamantului – o zi plina de fast; in Islam, 7 e o cifra fasta, un simbol al desavarsirii (se vorbeste de 7ceruri, 7taramuri, 7diviziuni ale iadului, 7 porti); tatarii din Altai se mandresc cu sanctuarele lor de bastina, folosind expresia “Tara mea cu 7 porti si apele mele”; pentru turco-mongoli, 7′i un numar sacru si cosmic; in Maroc, femeile sterpe isi infasoara cingatoarea de 7 ori in jurul trunchiului anumitor copaci, apoi o agata de una din cele 7 funii legate de acestia; in Siria, o fata care nu-si gaseste petitor exorcizeaza influentele rele care o impiedica sa se marite scaldandu-se in mare si lasand sa-i treaca pe deasupra capului 7 valuri; podoabele femeii sunt in numar de 7; pentru ca unui mort sa i se ierte pacatele, trebuie trase 7 linii peste mormantul lui, dupa inmormantare, participantii se indeparteaza 7 pasi de mormant, apoi fac 7 pasi spre el si se mai crede adesea ca sufletul mortului ramane in preajma mormantului vreme de 7 zile; in Africa, 7′i un simbol al perfectiunii si al unitatii – la dogoni, SAPTE – suma a numerelor patru (simbolul feminitatii) si trei (simbolulul barbatiei), reprezinta perfectiunea omeneasca, ca suma a numerelor patru si trei, SAPTE este semnul omului intreg, cuprinzand cele doua principii spirituale polar opuse si este semnul lumii complete, al creatiei incheiate, al cresterii naturii, expresia Cuvantului Desavarsirii si deci al unitatii originare; 7 e cifra omului desavarsit, a omului pe deplin realizat, este cifra ce corespunde androginului ermetic.

Sugestii pentru 2014 (an de vibratie 7) si pentru zilele de vibratie 7:

Pentru anul de vibratie 7, cat si pentru zilele cu aceeasi vibratie, e mai indicat s’alegeti solitudinea, linistea, odihna, rugaciunea, meditatia.
Petreceti mai mult timp cu voi insiva, relaxati’va, meditati, cititi carti filosofice/spirituale de calitate, ascultati mai multa muzica relaxanta, terapeutica. – Sunetele bolurilor cantatoare sunt ideale, ele curatand si purificand spatiul, echilibrand energiile, imprimand o senzatie de bine si liniste, o senzatie de pace profunda si armonie. 😉 Evitati scandalurile si zvonurile si ascultati’va intuitia. Clarificati’va problemele legate de familie, luati decizii pentru mai departe, faceti planuri de casatorie, consultati’va cu persoane de incredere, faceti treburi casnice sau implicati’va in proiecte filozofice sau artistice, cercetati misterele, analizati si studiati esoterismul, fizica si metafizica, fenomenele psihice sau adoptati un copil. Insa, inainte de toate si orice ati alege sa faceti, NU UITATI ca sunteti importanti si tratati’va ca atare! 😉

Un 2014 MAGIC, tuturor! :)

b66231f6372ba2a3ce0d5fd8692e28a5


PONT: Cand jucati, mizati pe 7. Cand cumparati un bilet de loterie, fiti atenti sa contina cifra 7. ;) De asemenea, in fiecare 7 ale lunii, Cufarul Monicai si Mone Camino iti ofera un CADOU, detalii vezi AICI. ;)


OLDBOY, varianta originala (coreeana), cea din 2003, nu remake’ul! – Un film despre care ori taci adanc pentru ca inca tipa’n tine, ori incerci sa vorbesti despre el, atata cat iti permit cuvintele sa evoci un film la superlativ.

„Razi, si lumea va rade cu tine. Plangi, si vei plange de unul singur” (primele versuri din poemul „Solitudine” de Ella Wheeler Wilcox). – Fie si numai pentru aceasta replica infiorator de realista si tot merita vazut. La Cannes le-a placut foarte mult si pe buna dreptate, pentru ca este o capodopera cinematografica. Pana si marele Tarantino s-a inclinat in fata acestei drama emotionale! Felul in care regizorul alege sa ne prezinte scenele de tortura este exact ceea ce’i trebuia unui astfel de film. Scenele tragice, dar si scenele violente fac parte dintr-un intreg. – Filmul este PERFECT asa cum este! Chiar nu inteleg nevoia de remake a unui film EXCEPTIONAL, PERFECT!!! – Un numar foarte mare de remake-uri dupa filme asiatice si-au croit drum in cinematografele din SUA in ultimii ani: Mirrors, The Lake House, One Missed Call, Red Eye, My sassy girl.. – Pacat ca aceste filme nu sunt apreciate la valorea lor adevarata decat atunci cand sunt refacute de americani.

In noiembrie 2008, după ce Universal confirmă că ar încerca să facă o adaptare Hallywood a filmului „Oldboy”, Min-sik Choi (interpretul lui Dae-su Oh) a admis in fata mai multor reporteri francezi că el a fost suparat pe Hollywood pentru utilizarea a ceea ce el a descris ca fiind tactici de joasă presiune faţă de cineaştii asiatici si europeni. Si iata c’a aparut si remake’ul (2013) dupa Oldboy (2003), care a primit Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Cannes din 2004, un film devenit cult pentru cinefili, care face parte din “Trilogia razbunarii” a regizorului sud-coreean Park Chan-Wook, alaturi de Sympathy for Mr.Vengeance (2002) si Sympathy for Lady Vengeance (2005).

Aigooooo, coreenii astia! 🙂 – „Oldboy” nu este un film coreean obisnuit, cel putin din punctul de vedere al vizionarilor mele anterioare. Cunoscand cinematografia asiatica mai mult din prisma filmelor si serialelor soft-romantice si a celor istorice, am fost fascinata de „Oldboy” (2003), un film atipic, dur, socant, paralizant, bulversant, emotionant, ravasitor, care incearca sa surprinda un motiv psihilogic foarte prezent in realitatea vietii: care sunt consecintele faptelor/vorbelor noastre?

Inspirat dintr-un celebru manga japonez, “Oldboy” este un film excepţional care confirmă faptul că cinematografia asiatică are un potenţial imens. Ceea ce începe ca o poveste aparent banală de sechestrare a unei persoane (Povestea unui tip care se imbata de ziua fiicei sale si este rapit si inchis, fara nici o explicatie, intr-o camera fara usi sau ferestre vreme de 15 ani, dupa care este eliberat, tot fara nici o explicatie, si care are la dispozitie cateva zile sa se razbune pe cei care i-au distrus viata.) se transformă într-o dramă (una dintre cele mai bune pe care le-am văzut!) despre răzbunare, tortură, suferinţă şi dragoste, care vă va ţine cu răsuflarea tăiată. Pe măsură ce se apropie de final, filmul devine din ce în ce mai bun şi mai imprevizibil.

Fiind un film cu un puternic impact psihologic, cu siguranta este greu de digerat pentru unii, tocmai pentru ca ridica o problema delicata (cel putin una!), pentru ca provoaca la extrapolarea subiectelor, pentru ca indeamna surd la toleranta, compasiune, empatie si, nu in ultimul rand, pentru ca din punct de vedere sexual (Oh, daaa, sex explicit intr’un film sud-coreean, aigo-aigooo! :P) e al naibii de incomod. Un film pentru barbatii care’s tati de fete. (Ah, as fi curioasa de reactiile pe care le poate trezi intr’un tata de fete!) Mi’e cam teama sa extrapolez acum subiectul din prisma copilei…totusi… – Tu ce ai face daca ai afla ca iubitul tau e si tatal tau biologic? Ce’ati face voi, tatilor de fete, daca ati trai ce traieste eroul filmului nostru: ati proceda ca el, ati renunta la relatie, ati…CE??

De ce sunt fascinata de Oldboy (2003):

– povestea se desfășoară într-un ritm perfect și revelațiile finale sunt atât de șocante, răzbunarea impusa perfect și în cea mai crudă și mai calculata maniera de prezentare.
– filmul întreabă cât de departe vechea maximă „Ignoranța este fericire.” se extinde într-adevăr.
– ne provoaca să reflectam asupra povestii și să participam la completarea narațiunii prin propria noastră subiectivitate.
– forțează publicul să gândească pentru el înșuși.
– scenariul este extrem de bine scris si cu surprize la fiecare minut, oferind privitorului sansa de a simpatiza si empatiza cu toate personajele. (Deși filmul are eroi și răufăcători, nimic nu este alb și negru și este evident că nici unul dintre personajele nu e liber de păcat sau de un anumit grad de vina, ca’n viata reala, de altfel! Este tocmai ceea ce dă filmului credibilitate.)
– filmarile sunt atipice, spectaculoase, cu o atenta grija pentru detalii.
– muzica este perfect integrata in poveste.
– decorurile sunt magistral alese.
– desi este catalogat de multi ca fiind un film cu multe scene de violenta fizica, violența emoțională este cea care într-adevăr pedepsește aici și ceea ce este mult mai probabil sa bantuie privitorul după vizionarea filmului. (Niciuna dintre scenele de actiune violenta nu e gratuita: acțiunea, desi violenta, face o declarație și are un scop.)
– in ciuda faptului ca este o poveste despre răzbunare si abunda’n violență, finalul este disperat – atat de fericit posibil cat povestea permite!
– povestea este sfasietoare, bulversanta, socanta, atipica, impresionanta, tulburatoare, intensa, emotionant, excelenta, geniala: nu are cum sa te lase indiferent, scenariul e ravasitor, iar maniera de filmare mai mult decat interesanta.
– finalul improbabil în complexitatea sa, nu este imposibil și, mai ales, nu este nemotivat! – (Cu siguranta, sentimentele noastre la decizia lui Oh Dae-su sunt confuze, ne lasa traumatizați în amorțeală, până’n momentul când, desigur, ne vom oferi un răspuns pentru noi înșine. Filmul se sfarseste si ne lasa cu incertitudinile noastre, permitand privitorului sa treaca totul prin sita propriei lui judecati. Oh Dae are un zâmbet strâmb în ultima scena. – Poate reflecta partea aceea din el care nu este afectat de hipnoza!? Sau, poate că este în sfârșit fericit, desi conștient de incorectitudinea iubirii lui pentru Mi -do, care are propriile implicații depravate? –  Nu există nicio îndoială că orice răspuns vine cu propriile sale distorsionari, lăsând privitorul într-o poziție incomodă, indiferent de rezultatul acestuia. In ciuda faptului ca este o poveste despre răzbunare si plina de violență, finalul este disperat – atat de fericit posibil cat povestea permite!)
– ideea de iubire este asociata cu mântuirea, acceptare, iertarea și posibilitatea de răscumpărare a pacatelor.
simbolistica: partea de Umbra, caracatita vie, furnicile..  (1.Oh a fost inchis timp de 15 ani, timp in care n’a luat contact cu nicio alta persoana. Pentru el, prezența unei alte persoane, faptul de a fi atat de aproape de cineva este ca o lovitură pentru toate simturile sale. Când el spune în restaurant „Vreau să mănânc ceva viu.”, el vrea să mănânce viața, nu alimente, pentru că el a fost îngropat în moarte timp de 15 ani. – By the way, scena cu caracatița mâncata de vie nu a fost o scena generata de calculator, ci a fost reala: patru caracatite au fost folosite în timpul realizarii acestei scene, iar actorul Choi Min-sik, fiind budist, a spus o rugăciune pentru fiecare dintre ele, inainte de a le manca. Ar mai fi de mentionat ceva: consumul de caracatițe vii (denumit sannakji (산낙지) în coreeană) este un obicei des intalnit acolo, caracatita fiind considerata o delicatesă în Asia de Est. Când regizorul Park Chan-wook a fost întrebat dacă i’a parut rău pentru ca actorul Choi Min-sik (care e budist!) a trebuit sa manance caracatitele, a declarat că i’a parut mai rău pentru caracatite. Iar când filmul a câștigat Marele Premiu la Cannes, regizorul a mulțumit celor patru caracatițe sacrificate, dupa ce a multumit actorilor și echipei de filmare. 2. Furnicile semnifică singurătatea visătorului, o aspirație catre apartenenta aparenta la un colectiv/grup/stup.)
replici:

Razi, si lumea va rade cu tine. Plangi, si vei plange de unul singur. (primele versuri din poemul SOLITUDINE de Ella Wheeler Wilcox)

Chiar dacă eu nu sunt mai mult decat un monstru, n’am dreptul sa trăiesc?

Fie ca este vorba o piatră sau un bob de nisip, in apa se scufunda la fel.

Televizorul este și ceas, și calendar. Este școala ta, casa ta, biserica ta, prietena ta… (Dae-su se masturbeaza privind un pop-star pe ecran) … si iubita ta. Dar … cântecul iubitei mele este prea scurt.

 Pot fi, oare, antrenamentele imaginare timp de 15 ani, puse in practica?

Vezi tu, ei spun că oamenii o zbârcesc, deoarece au prea multa imaginație. Deci, nu vă imaginați nimic si veți deveni curajosi ca dracu’. (Mesaj subliminal adresat spectatorului.)

Ceea CE eu sunt nu este important. DE CE este important.

Oameni foarte singuri pe care i-am întâlnit…toti au halucinații cu furnici, la un moment dat. (Furnicile traiesc in în colonii!).

Răzbunarea este bună pentru sanatatea ta, dar durerea te va găsi din nou.

„Eliberati-va, ca o gazelă din mâna vânătorului, și ca pasărea din lațul vînătorului,” (apare in film ca fiind din Proverbe 6:04, acestea fiind numerele-indiciu pentru Dae-su Oh, insa zicala este, de fapt din Proverbe 6:05).

Mi-do: Pentru ce să mă rog?

Dae-su Oh: Doamne-Dumnezeule, data viitoare ajutâ-mâ să întâlnesc un bărbat mai tânăr.

– spune povestea unui om consumat de nevoia de răzbunare, care descoperă în cele din urmă, ca el a fost închis de către un alt bărbat a cărui nevoie de razbunare nu e mai puțin consumanta si nici consumata de timp, totuși infinit mai diabolica.
– minunatul joc actoricesc (Dae-su Oh s’a lovit de’a binelea la cap, imediat după ce’a oprit’o pe Mi-do din lectura jurnalul său. Aceasta lovitura nu a fost o acțiune de scenariu. Cu toate acestea Hye-Jeong Kang (Mi-do) si’a pastrat calmul și a continuat cu replicile ei, iar partenerul ranit de’adevaratelea, de asemenea. Regizorul a marturisit, într-un interviu, că a păstrat și folosit această scenă, tocmai pentru valoarea ei comică și emoțională.)
– brutalitatea fizică sălbatica, prezentata doar pentru a ascunde o afecțiune psihologică mai îngrozitoare, îmbrățișând legătura de netăgăduit între minte și corp.
–  eroul este dezbrăcat strat după strat, până la totala goliciune a trupului, dar mai ales a sufletului.
– te face sa empatizezi cu personajul principal, sa te rogi sa nu cumva sa ajungi intr-o astfel de situatie maladiva, dar si sa’ti inchipui ce ai face tu daca ai trai asa ceva.
– puterea si profunzimea povestii te tine in sah atat de bine pana la finalul acela atat de bun, care ridica acest film la rangul de capodopera

Nu am nimic rau de spus despre „Oldboy”? – Nu. Filmul este, pur și simplu, o capodoperă a cinematografiei moderne, una care merită să fie urmărita de către un public larg și nu doar de catre fanii filmelor asiatice.

Full Movie: http://youtu.be/9Nlb101Ymq8


cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste

Psihoterapeut specializat in medicina psihosomatica, Paola Santagostino foloseste un tratament mai putin obisnuit, dar eficient: pacientii ei trebuie sa inventeze un basm, dand chip unor procese interioare profunde, care in viata de zi cu zi nu sunt constientizate. Imaginarul si imaginatia devin astfel instrumente terapeutice si pot fi utilizate in vindecarea tulburarilor emotionale, dar si fizice. Aceasta metoda ii permite terapeutului sa inteleaga dinamica interioara a pacientului, iar acesta din urma invata sa descifreze realitatea nu doar conform schemei logice, ci si dintr-o perspectiva creativa. Pe langa informatiile ce privesc psihanaliza, basmul si exemplele clinice, sunt oferite sugestii pentru folosirea povestii despre sine fara ajutorul unui specialist. O carte, asadar, cu miza dubla dubla: detasarea de schemele mentale rationale, care nu intotdeauna sunt productive, si gasirea unor solutii pe cale intuitiva.

*puteti citi cartea aici: http://www.scribd.com/doc/48095743/10929051

You’re welcome! 🙂

c570fefd53053de72ae12fd2fb792b8b


2-ro-f551be07e7640c60c4a36084fd50020e

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloween‘ul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine, Ziua Tuturor Sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări, Halloween este serbat prin parade și carnavaluri.

Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.

Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloween‘ului, observă că în timp ce „unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor, sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin”.Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”.

7913_551742198230220_1372383714_n
Festivalul Samhain sărbătorește sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate”, și este uneori considerat a fi „Anul Nou Celtic”.
Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști. Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înșiși în spirit rău pentru a le evita. În Scoția, rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate sau înnegrite. Samhain era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau și ele un rol în festivități. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau și ele aruncate în foc. Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.

Următoarea influență a apărut o dată cu răspîndirea noii religii creștine în Europa. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, care o celebrează toți sfinții. Aceasta era Sărbătoarea Tuturor Sfinților, sau Hallowmas, sau All Hallows.

Numele de „Halloween” și multe dintre tradițiile actuale provin din perioada veche engleză.

Această prezentare necesită JavaScript.


565027_624857344214767_41272245_n

Fantastic, chiar are un nume! 😀

„Parfumul ploii”/”Mirosul ploii”

Petrichor ( / pɛtrɨkər / sau / pɛtrɨkɔər / ) este parfumul/mirosul de ploaie pe pământ uscat, sau mirosul de praf după ploaie. Cuvântul este construit din limba greacă, Petra (ceea ce înseamnă piatra) + ichor (lichid asemănător cu sângele, lichidul care curge în venele zeilor din mitologia greacă). Acesta este definit ca „miros distinctiv care însoțește prima ploaie după o lungă vraja de seceta”.

Termenul a fost inventat în 1964 de către doi cercetători australieni, Bear și Thomas, pentru un articol în revista Nature. În articol, autorii descriu modul în care mirosul provine de la un ulei emanat de anumite plante în perioadele secetoase, după care este absorbita de sol și roci pe baza de argila. In timpul ploii, uleiul este eliberat în aer, împreună cu un alt compus, geosmin, un produs secundar metabolic al anumitor Actinobacteria, care este emis de solul umed, producand un miros distinctiv; ozonul poate fi prezent, de asemenea, daca ploua cu fulgere. Intr’o lucrare de’a lor, Bear și Thomas (1965) au arătat că acest ulei întârzie germinarea semințelor și creșterea timpurie a plantelor. Acest lucru ar putea indica faptul că plantele emană petrol, în scopul de a proteja semințele de germinare sub presiune.

dfadffcec8313d3a86fa5a461e4f1692

Petrichor în cultura populară:

În romanul „Ultimul Continent” există referiri frecvente la poporul Ecksian (analog aborigenilor australieni), ca fiind singura cultura de pe disc care avea un cuvânt care înseamnă „mirosul de după ploaie”.

Cuvântul „Petrichor” a fost prezentat în Doctor Who, in episodul „Soția doctorului” (scris de Neil Gaiman), ca parte a unei parole telepatice pentru a intra în una din camerele de control vechi TARDIS. Pentru a o folosi, Amy Pond trebuia să-și imagineze mirosul de praf de după ploaie. În „Closing Time” (scris de Gareth Roberts), Amy este văzuta pe reclama parfumului cu acelasi nume, reclamă ce consta in imaginea chipului ei și dispunerea unei sticle de parfum însoțite de fraza „Petrichor – Pentru fata care este obosită de așteptare.” 🙂

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Petrichor

XwsNX

Primele picături mari de ploaie au căzut pe pământul însetat, după o vară fierbinte care parca ne’a ars conștiința. Pare ca o eliberare, ca lacrimile care stau sa curga, gata să izbucnească după o presiune uriașă.

„Cu prima picătură de ploaie, vara a fost ucisa. Îmbibate au fost cuvintele pe care lumina stelelor le’a născut. Cuvinte care au fost destinate doar pentru tine..”, scrie Odysseas Elytis.

Aceasta melancolie dulce de toamnă este indisolubil legata de sunetul picăturilor de ploaie pe geam. Ca mulți alții, ador atmosfera de după ploaie, atunci când totul pare spălat, curățat, iar frunzele verzi și florile strălucitoare, proaspete, cu picături agățate pe ele, reflecta în miriade de curcubee lumina. Ador mirosul distinct de pământ care a sorbit toata apa și a raspandit in aer un parfum de mucegai, pe cat de prafuit, pe atat de răcoritor, un parfum de „ceva vechi”, un iz invechit și, în același timp, electrizant, un miros de divin și de păgân, totodata.

Petrichor este numele mirosului ploii ce cade pe pământul uscat, care ajutat de geosmin (un compus organic cu o aroma distincta de pamant) contribuie la acea ambianță delicioasa de pământ răscolit și cu iz specific, delicios de mucegai. „Geosmin” este derivat din grecescul γεω-„pământ” și ὀσμή „miros”, insemnand „mirosul pământului”. Lui ii este atribuit mirosul de dupa o furtuna, mirosul simtit înainte de ploaie fiind mirosul de ozon.

SurealisticGeosmin_kydd_v2

Explorand povestea geosminului nu se poate evita o întâlnire spirituală cu ceea ce denumim „terroir uman”, termenul „Terroir” insemnand „un simț al locului”, care este încorporat în anumite calități caracteristice, suma efectelor pe care mediul local le’a avut în producția unui produs. – Conform credințelor avraamice din iudaism, creștinism și islamism noi suntem făcuti din pământ și destinati să ne întoarcem de unde am venit. Fie că rostim murdărie, pământ sau sol, fiecare sunt unul și același lucru. Această substanță permite plantelor și animalelor să se dezvolte, care, la rândul lor, oferă hrană meselelor noastre. Când incetam calatoria noastra pe pământ, acesta salută corpul nostru, il primeste înapoi și transformă ceea ce rămâne, în viață noua pentru organismele care vor veni la viață în viitor. Grădinarii și fermierii sunt deosebit de conștienți de acest fapt și pentru a ei, mirosul de geosmin al pământului proaspăt rascolit, este însăși esența vieții .


“A fost odata o casa frumoasa, plina de lumina. Oricine se uita la ea de aproape, putea vedea ca lumina era, de fapt, o multime de scantei care erau conectate unele de altele intr-un loc simplu si frumos. Locul era frumos ca si veselia si fiecare scanteie era asemeni celei mai depline bucurii pe care o simti in inima; exact asa cum simti atunci cand iti doresti ceva foarte mult, cum ar fi o imbratisare placuta, ciocolata dulce, sau sa te afli pe un nor pufos. Era imposibil de descris bucuria si fericirea care exista in acel loc. Totul se afla acolo; un loc incredibil, cu nesfarsita bucurie in el. Fiecare scanteie era diferita de celelalte si fiecare dorea doar sa-si ofere unicitatea tuturor celorlalte scantei. Fiecare daruia si primea in aceeasi masura. Astfel, toata lumea era foarte, foarte fericita in “Casa Iubirilor Impartasite”.

dsc01609

Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica..

tumblr_ln8tjlIo7o1qddvqy
Dupa ce am vazut primele episoade din 개인 의 취향 „Kaeinui Chwihyang” (Personal Taste), casuta traditionala coreeana (hanok) pe care ei o numesc „Sang Go Jae” în această dramă, a devenit unul dintre locurile de vis pe care mi’as dori sa’l vizitez si – de ce nu? – un loc in care mi’ar placea sa locuiesc candva.

MTS2_shinseina_1101314_006
Hanok este un termen pentru a descrie case tradiționale coreene. Arhitectura coreeana acordă mare atenție la poziționarea casei în raport cu împrejurimile sale, gândind amplasarea in functie de pământul dat, dar și de anotimpuri. Structura interioară a casei este, de asemenea, planificată în mod corespunzător. Acest principiu este, de asemenea, numit Baesanimsu (배산임수), literalmente insemnand o casa ideala ce este construita cu un munte în spate și un râu în partea din față (arta feng-shui), cu sistemul de ondol – piatră încălzită (încălzire în timpul iernilor reci) și o gamă largă de daecheong (대청) – pridvorul din față pentru păstrarea casei racoroase pe timpul verii.
bukchon_9
Casele diferă în funcție de regiune. – În regiunile reci din nordul Coreei, casele sunt construite într-o formă pătrată închisă pentru a retine caldura mai bine. În regiunile centrale, casele sunt în formă de „L”. Casele din regiunile sudice sunt construite în formă de „U” deschis. Casele pot fi, de asemenea, clasificate în funcție de statutul de clasă și sociale. O alta caracteristica unica de case tradiționale este designul lor special de răcire interior în timpul verii și încălzire interior în timpul iernii. Din moment ce Coreea are veri calde și ierni reci, „ondol (Gudeul)” – un sistem de încălzire prin pardoseală pe bază – și „Daecheong,” o sală rece, stil podea de lemn – au fost concepute de mult pentru a ajuta coreenii sa supraviețuiasca iernilor reci și caldura din timpul verii. Aceste tipuri primitive de încălzire și de aer condiționat au fost atat de eficient ca acestea sunt încă în uz în mai multe case de astăzi.
bukchon_1
Posturile, sau „Daedulbo” nu sunt introduse în pământ, dar sunt montate în elementele de bază pentru a păstra Hanok’ul în siguranță la cutremure. Materiile prime utilizate în Hanok (pamantul, lemnul si piatra) sunt toate naturale și reciclabile.
PT_7
Cheoma este vârful curbat al acoperişului caselor Hanok, fiind ajustabil pentru a cotrola lumina soarelui. Usile si ferestrele sunt facute cu cu Hanji (hârtie tradițională coreeană, lubrifiata cu ulei de fasole, ceea ce o face rezistenta la apă și lucioasa).
sanggojae-1
Formele de Hanok diferă la nivel regional. Având în vedere vremea mai caldă din regiunea de sud, coreenii au construit Hanok‘uri într-o linie dreaptă, ca numărul 1. În scopul de a permite circulația buna a aerului, există o zonă deschisă din lemn in podea și multe ferestre. Forma cea mai populare a Hanok‘ului în regiunea centrală este ca litera „L” sau coreeană litera „ㄱ”, un amestec de arhitectura a formelor din nord și regiunile sudice, in timp ce în regiunea rece de nord, sunt în formă de cutie ca litera coreeană „ㅁ”, astfel încât  fluxul de vânt sa fie blocat în Hanok.
63 - Copy
Multe Hanok‘uri au fost conservate, cum sunt si cele care apar in serialul mai sus amintit si care se afla’n Bukchon Hanok Village, un cartier rezidential din Central Seoul.
jinho1

Bukchon Hanok Village este un sat tradițional coreean, cu o istorie lungă, situat între Palatul Gyeongbok, Palatul Changdeok și Jongmyo Royal Shrine. Satul tradițional este compus dintr’o mulțime de alei si Hanok’uri și este păstrat pentru a arăta un mediu urban vechi de 600 de ani. Acum, acesta este folosit ca centru cultural și restaurant tradițional Hanok, permițând vizitatorilor să experimenteze atmosfera a dinastiei Joseon. Zona Bukchon, formata din Wonseo-dong, Jae-dong, Gye-dong, Gahoe-dong și Insa-dong, a fost în mod tradițional cartierul rezidențial al oficialilor guvernamentali de rang înalt și a nobilimii, în timpul dinastiei Joseon. Acesta este situat la nord de Cheonggye Stream și Jongno, prin urmare, numit Bukchon, ceea ce înseamnă „sat la nord”.

images

PT_6
tumblr_ln8ti3Dyck1qddvqy

*Un sondaj de aproape 2.000 de vizitatori străini, realizat de Guvernul Metropolitan Seul în noiembrie 2011, a declarat că a explora străzile înguste ale Bukchon’ului a fost cea de-a patra activitate preferată în Seul. 🙂 Conform statisticilor Centrului Culturii Tradiționale Bukchon, circa 30.000 de persoane au vizitat zona în anul 2007. Cu toate acestea, după ce satul a fost prezentat în programele de televiziune si seriale (vezi Personal Taste), numărul a crescut la 318.000 în 2010, iar in 2012, se aștepta ca cifra să se dubleze.

bukchon_2

PT_8

jinho&kae-in3

In Personal Taste, locația de filmare este denumita Sanggojae, care inseamna un loc pentru iubire reciprocă” si este o casa traditionala coreeana (Hanok) situată în Bukchon Hanok Village. Cu toate acestea, doar poarta Sanggojae‘ului și drumurile din jur au fost filmate în Bukchon Hanok Village, interiorul Sanggojae‘ului fiind filmat într-o altă locație. Hanok‘ul utilizat în serial (denumit Sanggojae în scenariu!) este, de fapt, o Rakgojae – o casă de oaspeți tradițională în Bukchon Hanok Village, Gye-dong, Jongno District. Rakgojae înseamnă „un loc unde să te bucuri de tradiție”, tot asa cum Sanggojae inseamna „locul iubirilor impartasite”, ceea ce va doresc si voua. 😉

Dormi?
Si nici n-am prins de veste!
Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:
Eu eram fetita-aceea..


bb436e2439f61c3ea406027bfdac6d59Astazi, irlandezii de pretutindeni celebrează cu mare fast ziua Sfântului Patrick, patronul spiritual al Irlandei.

Cu timpul, sărbătoarea a depăşit graniţele culturale şi a ajuns să fie adoptată de toţi cei care doresc să guste pentru o zi din spiritul irlandez… şi din berea tradiţională.

St. Patrick’s Day este cea mai importantă sărbătoare religioasă și culturală din Irlanda. Este celebrată pe data de 17 martie, ziua în care Sfântul Patrick a murit. Fiind primul propovăduitor al creștinismului, Sfântul Patrick a intrat rapid în memoria băștinașilor, iar astăzi el este considerat patronul Irlandei.

Începând cu secolul al XVII-lea, foarte mulți irlandezi au emigrat în teritoriile nou descoperite, precum Satatele Unite și Australia, formând, în scurt timp, o comunitate extrem de numeroasă. Având în vedere că irlandezii știu să se distreze foarte bine, St. Patrick’s Day a devenit o sărbătoare cunoscută și apreciată în toată lumea. Evident, foarte mulți ne-irlandezi au început să sărbătorească și ei această mare zi, astfel încât irlandezii au inventat expresia „Irish at heart”.

Fii si tu ,,verde” de St. Patrick’s Day! 🙂

18467376e23087d01439502a6bb2ae19Ziua Naţională a Irlandei este sărbătorită anual pe întregul mapamond prin parade care mai de care mai fastuoase. De la Dublin la Montreal, de la New York la Tokyo, St. Patrick’s Day este sărbătoarea tuturor celor care trăiesc şi simt ,,verde”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Legenda Sfântului Patrick

edf59ca8b8ff90e164e5fba730c78ad2Sfântul Patrick, episcopul creştin al Irlandei, s-a născut în jurul anului 381 d.Hr., în Britania. Pe când avea 16 ani, a fost capturat de piraţi şi dus în Irlanda, unde a pătimit ca rob mai mulţi ani. După ce a reuşit să scape din sclavie, perioadă în care l-a regăsit pe Dumnezeu, Patrick a rătăcit multă vreme prin mănăstirile din Galia. Aici l-a întâlnit pe Sfântul Gherman din Auxerre şi a devenit ucenicul acestuia. Îndrumat de un vis şi primind binecuvântarea maestrului său, Sfântul Patrick s-a întors în Irlanda, unde a propovăduit creştinismul.

Numeroase minuni sunt atribuite sfântului, una dintre cele mai importante fiind săvărşită în ziua de Paşte. Conform legendei, monarhul Irlandei a convocat toate căpeteniile la o adunare ce s-a ţinut chiar în ziua de Înviere. Mai mult, acesta a dat ordin ca toate focurile din ţară să fie stinse cu o zi înainte, urmând să fie aprinse din nou, duminică, de la focul ce ardea în palat. Sfântul Patrick a nesocotit ordinul şi le-a împărţit credincioşilor Lumina de Paşte la miezul nopţii. Mânios, regele a trimis oameni care să-i ucidă pe cei care nu i-au dat ascultare, dar totul a fost în zadar. Sfântul rostise o rugăciune scrisă de el, numită ,,Platoşa Sfântului Patrick”, care nu le-a permis vrăjmaşilor să se apropie de credincioşi. Văzând acestea, Lochru, mai-marele druizilor, s-a ridicat în văzduh şi s-a îndreptat spre sfânt pentru a-şi arăta puterea în faţa lui. În acel moment, Patrick a îngenuncheat, a rostit o rugăciune, iar când a ridicat mâinile la cer, druidul a căzut, zdrobindu-se de pietre.

PLATOSA SFANTULUI PATRICK (rugaciune/scut de protectie)

 Ma leg astazi

Cu vartutea cea tare a chemarii Treimii:

Cred in Treimea in Unime,

Facatorul a toate.

Ma leg astazi

Cu vartutea Intruparii lui Hristos si a Botezului Sau,

Cu vartutea Rastignirii Sale si a Ingroparii,

Cu vartutea Invierii Sale si a Inaltarii,

Cu vartutea Venirii Sale in Ziua Judecatii.

Ma leg astazi

Cu vartutea dragostei serafimilor,

In ascultarea ingerilor,

In nadejdea invierii spre rasplata,

In rugaciunea Patriarhilor,

In proorociile Profetilor,

In propavaduirea Apostolilor,

In credinta Marturisitorilor,

In nevinovatia sfintelor fecioare,

In faptele oamenilor drepti.

Ma leg astazi

Cu puterea Cerului,

Cu lumina soarelui,

Cu stralucirea lunii.

Cu frumusetea focului,

Cu scanteierea fulgerului,

Cu iutimea vantului,

Cu adancimea marii,

Cu trainicia pamantului,

Cu taria pietrelor.

Ma leg astazi

Pentru ca Puterea lui Dumnezeu sa ma povatuiasca,

Taria lui Dumnezeu sa ma sprijineasca,

Intelepciunea lui Dumnezeu sa ma invete,

Ochiul lui Dumnezeu sa vegheze asupra mea,

Urechea lui Dumnezeu sa ma auda,

Cuvantul lui Dumnezeu sa-mi dea grai,

Mana lui Dumnezeu sa ma povatuiasca,

Calea lui Dumnezeu sa ramana in fata mea,

Scutul lui Dumnezeu sa ma acopere,

Oastea lui Dumnezeu sa ma apere,

Impotriva curselor diavolilor,

Impotriva ispitei patimilor,

Impotriva poftelor firii,

Impotriva tuturor celor ce gandesc sa ma vatame,

Fie ei aproape sau departe,

Fie ei multi sau putini.

Chem astazi toate aceste vartuti

Impotriva oricarei puteri vrajmase si fara de mila

Care ar putea sa atace trupul si sufletul meu,

Impotriva descantecelor proorocilor mincinosi,

Impotriva legilor negre ale paganitatii,

Impotriva legilor mincinoase ale ereziei,

Impotriva inselaciunilor idolatriei,

Impotriva vrajilor femeilor, faurarilor sau druizilor,

Impotriva oricarei stiinte care leaga sufletul omului.

Hristoase, apara-ma astazi

De toata otrava, de foc,

De inec, de rana de moarte,

Ca sa pot primi rasplata bogata.

 

Hristos cu mine, Hristos in fata mea,

Hristos in spatele meu, Hristos inlauntrul meu,

Hristos dedesubtul meu, Hristos deasupra mea,

Hristos la dreapta mea, Hristos la stanga mea,

Hristos in cetate, Hristos in caruta, Hristos in corabie,

Hristos in inima tuturor celor care se gandesc la mine,

Hristos in gura tuturor celor ce vorbesc cu mine,

Hristos in fiecare ochi care ma vede,

Hristos in fiecare ureche care ma aude.

Ma leg astazi,

Cu virtutea cea tare a chemarii Treimii:

Cred in Treimea in Unime,

Facatorul a toate.

69681_10200759074684994_1869502454_n

Despre moartea sfântului nu se cunosc multe. Se pare că a trecut la cele veşnice în jurul anului 480 d. Hr., înconjurat de ucenicii şi fiii săi. Înainte de a muri, se povesteşte că a avut o viziune în care i s-a descoperit tot viitorul Irlandei.

Graţiei faptelor sale, Patrick a devenit sfântul protector al irlandezilor, fiind adesea înfăţişat ţinând în mână un trifoi, simbol al Sfintei Treimi. (Precum trifoiul are o singura tulpina, dar trei frunze, la fel si dumnezeu este Unul in Fiinta, dar intreit in Persoane. Pana astazi, acest trifoi reprezinta stema Irlandei.)

 

 

 

 

Simbolistica St Patrick’s Day

 

6da868a9070908a28033a9189c1b6fccZiua Sfintului Patrick (Lá ’le Pádraig or Lá Fhéile Pádraig in irlandeza), sau mai simplu St. Paddy’s Day, este sarbatorita in toata lumea de catre cei de origine irlandeza si din ce in ce mai mult (in SUA, Australia si Noua Zeelanda) si de ne-irlandezi. Sarbatoarea are in general ca tema tot ceea ce este specific irlandez, si, prin asociere, culoarea verde. Toti participantii sarbatoresc imbracindu-se in verde, mincind mincare specific irlandeza sau fructe verzi, consumind bauturi irlandeze si participind la parade.

Simbolistica St Patrick’s Day este legata de ziua in care se presupune ca acesta a murit, 17 Martie devenind astfel un prilej de reinnoire spirituala. Pe masura ce irlandezii migrau in alte tari, au adus cu ei inclusiv aceasta traditie, astfel incit in prezent St Patrick este celebrat in toata lumea. Celebrarile asociate Sf. Patrick si simbolurile sale definesc insusi spiritul irlandez.  Principalele „ingrediente” ale St. Patrick’s Day sunt culoarea verde (pe care o regasim atat in imbracaminte, accesorii, cat si in culorile bauturilor sau chiar a mancarii), trifoiul, paradele, muzica si petrecerile cu multa bere Guinness, cel mai de succes produs exportat de irlandezi. (Nota:  La inceput culoarea asociata cu St Patrick era albastrul. Verdele, culoarea asociata Irlandei si irlandezilor, si-a dobindit recunoasterea si a devenit asociata cu St Patrick’s Day datorita expresiei „a purta verde”, care se referea la a purta un trifoi pe imbracaminte. Legenda spune ca Sfintul Patrick a folosit un trifoi pentru a explica Sfinta Treime irlandezilor pre-crestini. Trifoiul a devenit astfel un semn de nationalism irlandez si de loialitate fata de cauza bisericii catolice. Astfel, purtarea la vedere a trifoiului sau a diferitelor desene inspirate de trifoi a devenit un motiv al acestei sarbatori.) Alte simboluri care au, fiecare in parte, propria sa poveste legata de mostenirea culturala irlandeza, sunt: steagul Irlandei (verde-alb-portocaliu), crucea celtica (ce combina in designul sau traditii pagane si crestine), inelul irlandez care simbolizeaza prietenie, dragoste si loialitate, harfa (cel mai vechi simbol irlandez) si spiridusul (leprechaun), personaj imprevizibil si mereu pus pe sotii, venerat de irlandezi.

61ca8a04ac77d5fc0581cc4766cbb393

Leprechaun’ul este probabil una dintre cele mai cunoscute creaturi din folclorul irlandez: spiridușul micuț de statură, îmbrăcat în verde (cu toate că spiriduşii din vechime purtau roșu), şi care ascund vase cu aur la capătul curcubeului. 😉

Toti irlandezii poarta haine verzi in aceasta zi, dar si accesorii verzi, precum palarii, panglici si un trifoi prins de haine sau pictat pe fata.

 

 

 

 

 

 

 

f5188bc0c712dbea63dba9ffe7ef35bd

Pentru toţi cei cu inimă de irlandez, Happy Saint Patrick’s Day! 🙂


877984

In constiinta poporului roman, sarbatorile nu’s unele crestine si altele pagane, deoarece romanul nu s’a nascut crestin. Astfel, sarbatorile pagane (nelegate de Biserica, insa unele increstinate de poporul roman!) sunt celebrate chiar cu o mai mare solemnitate decat cele religioase. Romanul e priceput in a imbina laicul cu paganul, viata religioasa cu cea umana, sacrul cu profanul, vrand sa inteleaga sensurile spirituale ale sarbatorilor si dincolo de traditia crestina.

Faur fereca si desfereca..

Denumirea populara a lunii februarie este Faur, desi i se mai spune si Faurar, Fluierar sau Luna Lupilor si, ca toate lunile anului, Luna Lupilor isi are traditiile, obiceiurile si superstitiile ei. Astfel, in afara de arhicunoscutul Dragobete (24 februarie) si mai putin cunoscutele Gurbanul Viilor (1 februarie), Stretenia (sau Filipii de Iarna, Martinii de Iarna – 2 februarie), Sfantul Haralambie (Haralambie de ciuma – 10 februarie) si Sfantul Casian (Sfantul pedepsit de Dumnezeu cu sarbatorirea doar o data la 4 ani – 29 februarie), pe 11 ale lunii, romanul (care stie!) il celebreaza pe Sfantul Vlasie sau Vlasii ori Vracii, ziua de 11 februarie fiind un fel de prefata a lui Dragobete.

In fiecare an, pe data de 11 februarie, biserica il celebreaza pe Sfantul Vlasie, cel care a trait pe vremea imparatilor romani Diocletian si Licinus, aprigi prigonitori ai crestinilor. Pentru a se feri din calea prigonitorilor, sfantul s-a retras in munti sa se roage. Se spune ca multe animale salbatice bolnave au fost tamaduite prin rugaciunea lui, de aici, probabil, denumirea de Vraci.

Sfantul Vlasie din Calendarul Ortodox a devenit in Calendarul Popular protector al pasarilor de padure si al femeilor gravide. De ziua lui s-ar intoarce pasarile migratoare, li s-ar deschide ciocul si ar incepe a canta. Peste doua saptamani, la Dragobete, se strang in stoluri, ciripesc, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile in care isi vor creste puii.

Deoarece ziua sfantului cade la inceputul migratiei de primavara a pasarilor, oamenii de la tara cred ca Sfantul Vlasie le dezleaga glasul, ca sa cante si se crede ca cine nu respecta sarbatoarea nu va auzi, pe lumea cealalta, cantecul pasarilor din rai, iar pe lumea aceasta pasarile ii vor manca semanaturile. De aceea, sarbatoarea este respectata mai cu seama de catre agricultori. Dar si femeile gravide tin aceasta sarbatoare cu credinta de a naste copii sanatosi. Se mai spune ca (..si asta este preferata mea, si a multora! 😛 ) cine respecta aceasta zi nu ramane niciodata fara bani, iar cei care au pierdut ceva, vor gasi acel lucru daca se vor ruga Sfantului Vlasie. 😉

60888-0-bani_euro_bun

Iar daca tot vorbim despre superstitiile (favorabile) legate de bani, se mai crede si ca aduce noroc sa: porti la tine o moneda gaurita, sa arunci o moneda intr-o fantana, sa gasesti o moneda in ploaie, sa tii un borcan cu banuti in bucatarie, iar daca gasesti o moneda sa o iei numai daca e intoarsa cu fata in sus. (Fața monedei are de obicei o imagine, care poate fi stema țării emitente, capul/bustul unui monarh sau denumirea sau simbolul altei autorități emitente și se numește avers, sau colocvial cap. Partea cealaltă se numește revers sau colocvial pajură. – aviz celor care confunda fata cu dosul, Capul cu Pajura! 😛 )

225x169_014089-monede


– Ce-ar fi să-i scrii tu lui Dumnezeu, Oscar?
– Tocmai dumneata să-mi spui una ca asta, Tanti Roz, zău aşa?!
– Cum adică, tocmai eu?
– Credeam că eşti singura persoană care nu minte.
– Păi nu te mint deloc, Oscar.
– Atunci de ce-mi vorbeşti de Dumnezeu? M-au aiurit ai mei cu Moş Crăciun, gata, ajunge!
– Află de la mine, Oscar, că nu există nicio legătură între Dumnezeu şi Moş Crăciun.
– Ba da. E una şi-aceeaşi cacealma. Spălare de creier şi fraiereală cât cuprinde!
– Ascultă Oscar, poţi tu să-ţi închipui, fie şi numai o secundă, că eu, o fostă luptătoare de wrestling, cu o sută şaizeci de turnee câştigate la activ, dintre care patruzeci prin K.O., eu, Teroarea din Languedoc, aş putea să cred în Moş Crăciun?
– Nu.
– Află atunci, băiete, că deşi nu cred în Moş Crăciun, cred în Dumnezeu. Îţi jur, na!

Astfel pusă problema, fireşte, se schimbă totul.

– Fie. Dar de ce zici că ar trebui să-i scriu lui Dumnezeu?
– Ca să te simţi mai puţin singur.
– Păi cum să mă simt mai puţin singur cu cineva care nici măcar nu există?
– Fă-l tu să existe.

Se aplecă spre mine.

– De fiecare dată când ai să crezi în el, o să existe un pic mai mult. Şi dacă te ţii tare, află de la mine, o să existe chiar de-adevăratelea. Şi asta o să-ţi facă bine.
– Şi despre ce-ai vrea să-i scriu?
– Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare, Oscar,băiatule.
– O.K.
– Şi apoi, lui Dumnezeu poţi să-i ceri zilnic câte ceva. Da’ fii atent, un singur lucru pe zi! Unul singur.
– Nu-i mare lucru de capul lui Dumnezeu ăsta al dumitale, Tanti Roz. Aladin putea să ceară trei lucruri de la lampa fermecată.
– Vorbeşti tâmpenii, Oscar. Nu-i mai bine un lucru pe zi decât trei într-o viaţă întreagă?
– O.K. Şi zici că pot să-i cer orice? Jucării,bomboane, o maşină…
– Nu, Oscar. Dumnezeu nu-i ca Moş Crăciun. Lui nu poţi să-i ceri decât lucruri de-ale spiritului.
– De exemplu?
– De exemplu să-ţi dea curaj, răbdare,să-ţi deschidă mintea.
– Mda, pricep…
– Şi poţi, de asemenea, să-i ceri unele lucruri pentru ceilalţi.
– La regimul de o dorinţă pe zi doar n-ai vrea dumneata, Tanti Roz, să-l mai împart acuma şi cu alţii?
– Iată, acum ştii cum stau lucrurile.

În această primă scrisoare am încercat, dragă Dumnezeu, să-ţi descriu un pic viaţa mea aici, la spital, unde toţi mă privesc ca pe un obstacol în calea dezvoltării medicinei, şi aş vrea de asemenea să te întreb dacă am să mă vindec sau nu. N-ai decât să tai varianta inutilă.

Te pup. Pe mâine,

    Oscar.

P.S. Nu-ţi ştiu adresa, ce fac?

    ( Eric-Emmanuel Schmitt - Oscar şi Tanti Roz )

%d blogeri au apreciat asta: