Category: magie



Grila de Cristale

Grila de Cristale

Grila de  Cristale este mult mai puternica si mai eficienta decat folosirea unui singur cristal.
Grila de Cristale

Grila de Cristale

Grila de Cristale se creeaza cu un scop precis, un proiect, dar poate fi si o tema permanenta.
Cufarul Monicai
O grila se creeaza prin plasarea de cristale intr-un model geometric folosind simboluri (vezi geometria sacra). Cele mai des intalnite grile de cristale sunt cele plasate deasupra unui simbol cum ar fi Antakarana sau Steaua lui David. Din momentul in care sunt programate cristalele percep intentia si energia noastra si o directioneaza catre scopul propus.
Cufarul Monicai
Primul lucru pe care il ai de facut este sa te gandesti la scopul tau. Intentia trebuie sa fie clara si precisa. In functie de acest scop sau tema alegi cristalele potrivite. Este extrem de benefic sa alegi in mod direct fiecare cristal al grilei. Poti simti usoare intepaturi in palme sau daca il duci  in dreptul celui de-al treilea ochi poti simti cum acestea emit energie, in cazul in care sunt ale tale. Daca nu simti nimic, nici o atractie, inseamna ca nu este cristalul tau. Mi s-a intamplat adesea sa merg sa caut cristale pentru o grila si sa aleg cu totul si cu totul alte cristale . Cautand apoi semnificatia lor nu am fost surprinsa sa constat ca aveam nevoie de ele.
 Cufarul Monicai
Dupa ce ai ales sau mai bine zis te-au ales cristalele, urmeaza curatarea lor.  Sfatul meu este sa nu le chinui in apa cu sare!!! Este suficient sa cumperi sare de Himalaya (este cea mai pura) si sa le ingropi in acesta vreme de cateva zile. Le poti incarca la luna noua, caci atunci se incep proiectele  si le poti incarca la lumina  soarelui. Le poti binecuvanta cu apa sfintita si mir, aApoi pe fiecare in parte semnul Sfintei Cruci si/sau simbolurile de curatare din Reiki. De ce este necesara curatarea? Pentru ca sunt foarte empatice! Cristalele preiau intentia/ energia tuturor persoanelor care le ating. Cristalul pana ajunge la tine trece prin multe miini!
Cufarul Monicai
 Intenţia ta este cea ce iti va folosi pentru a incarca cristalele. Iei fiecare cristal in parte si ii dai tema dar nu uita sa programezi ca nimeni in afara de tine sa nu il programeze, in cazul in care accidental cineva il poate atinge sau chiar  privi.
Scrie intentia ta pe o bucata de hartie (sau pe partea din spate a unei fotografii care descrie scopul/ tema ta). Hartia se impatureste si se aseaza sub grila. atunci cand este gata.
Cufarul Monicai
Cauta un spatiu potrivit unde va sta grila ta astfel incat sa nu fie deranjata. Curata acest spatiu. Unele metode de curatare includ arderea de salvie, tamaie, plasarea unui cluster de cristal in camera. Flori, muzica, lumanari pot fi utilizate pentru a creea ambianta de spatiu sacru.
Cufarul Monicai
Creeaza grila si ai grija ca scopul tau trebuie sa fie precis, clar si directionat catre binele cel mai inalt. La sfarsit poti spune o rugaciune de recunostinta. Grilele se curata din cand in cand sau se plaseaza alte cristale in dreptul lor care au rolul de a curata. De asemenea se reincarca. Cand scopul s-a indeplinit ardeti hartia  iar cenusa puneti-o la radacina unei flori.
Cufarul Monicai
Exemple de grile
Grila de dragoste pentru generarea iubirii (iubirea/ gasirea partenerului, iubire de sine, stima de sine, iubirea in familie, etc.) - cuart roz si cuart transparent

Grila de dragoste pentru generarea iubirii (iubirea/ gasirea partenerului, iubire de sine, stima de sine, iubirea in familie, etc.) – cuart roz si cuart transparent

Grila pentru prosperitate folosind simbolul infinit succes in cariera, abundenta financiara - citrin in centru, aventurin, jasp rosu, howlite

Grila pentru prosperitate folosind simbolul infinit
succes in cariera, abundenta financiara – citrin in centru, aventurin, jasp rosu, howlite

Grila pentru sanatate sau mica Roata a Medicinei Energie = Putere = Cunoastere (in centru aventurin, in est citrin, in vest onix negru, in sud jasp rosu, in nord howlite, cuart transparent inserat)

Grila pentru sanatate sau mica Roata a Medicinei
Energie = Putere = Cunoastere (in centru aventurin, in est citrin, in vest onix negru, in sud jasp rosu,
in nord howlite, cuart transparent inserat)

Sursa: http://naturadivina.com/2011/05/30/grila-de-cristale/ – (Compendiul Cristalelor – drepturile rezervate Karyn Maria Lombrea)
Crystal Grid For Prosperity

Crystal Grid For Prosperity

Crystal Grid Painting for Prosperity

Crystal Grid Painting for Prosperity

Sursa imagini: Pinterest
Cufarul Monicai
Cufarul Monicai
Anunțuri

Eric Pearl - Reconectarea

Eric Pearl – Reconectarea

„Ca să deveniţi vindecător, veţi lăsa tot ce nu vă e necesar – „lucrurile” care v-au folosit sau nu, de-a lungul timpului, dar care, cu siguranţă, nu vă mai folosesc acum – decât ca să vă întărească starea de ataşament. Ataşamentul înseamnă nevoie, iar nevoia înseamnă frică. Cum vi se pare „cuta” asta, pe pantalonul vechiului costum pe care îl purtăm? În parabolă, ne alăturăm lui Wo, care este pe cale să se întâlnească cu îngerul Bagajelor; îngerul a venit să vadă ce a ales Wo să ia cu el, în călătoria sa către noua energie, în prima valiză a lui Wo, îngerul găseşte îmbrăcăminte.

O grămadă de îmbrăcăminte. Sunt acolo haine pentru orice vreme, dar ele nu sunt aranjate într-un anume fel şi nici unul dintre articole nu se asortează cu celelalte. Se pare că Wo a împachetat, pur şi simplu, ce i-a venit la mână, pregătindu-se pentru orice ar putea să-l aştepte.

Cu alte cuvinte, Wo nu şi-a dat seama că, în interiorul lui, deja are deplinătatea pe care caută să o obţină de la lucrurile din afara lui. Şi-a adunat o amestecătură din toate obiectele ce se pot imagina. Obiectele astea includ toate instrumentele, ritualurile şi teoriile despre vindecare imaginabile, pe care a putut să pună mâna. Fiecare obiect pe care la pus în bagaj îi întăreşte conştiinţa că el, în sine, nu este suficient. Cu fiecare obiect pe care l-a luat, Wo şi-a cedat câte o părticică din puterea pe care o avea, impregnând-o, la nivel conceptual – şi în mod inconştient – în aceste articole.

Bagajul este o analogie atât de perfectă, căci el poate lua atâtea forme – asortat sau neasortat, simplu sau cu monogramă, Louis Vuitton sau American Tourister; într-o formă sau alta şi în cantităţi variabile – cu toţii avem bagaje, în alte forme, bagajul ne are pe noi. Aşa cum se arată în parabolă, „Metafora este onorarea nesiguranţei… Binecuvântat fie Omul care înţelege că nesiguranţa lui va fi rezolvată, pe măsură ce el înaintează pe cale – că pregătirile pe care le-a fă- cut înainte nu sunt necesare acum… Schimbările se vor vedea şi se vor rezolva, pe măsură ce vor apărea.” Nu pot să mă apuc să tratez toate semnificaţiile acestei parabole, aşa că daţi-mi voie să pătrund în sensul pe care ea l-ar putea avea pentru aceia dintre noi care încearcă să meargă pe calea vindecătorului. Nu mai este nevoie să aruncăm sare în patru colţuri, să ardem tămâie, sau să invocăm entităţi protectoare. Nu mai este nevoie să ne scuturăm mâinile de energie negativă – căci, de fapt, nu există energie negativă – în boluri cu apă sărată, nici să ne dăm cu sticle de alcool sau să purtăm amulete. Nu este nevoie să ne folosim mintea conştientă si să încercăm să determinăm ce anume „nu este în regulă” cu un om, ca să putem şti cum să îl „tratăm”. Acum, ne putem permite, pur şi simplu, să fim – să fim cu persoana respectivă şi „să înţelegem că toate dubiile ne vor fi spulberate”. Lecţia noastră este să învăţăm să fim. Libertatea de a fi vă va scoate de sub oprimarea lui a face. Aici se află sămânţa cunoaşterii care are capacitatea să vă ducă dincolo de toată cunoaşterea acestei lumi.”

Cufarul Monicai

 

https://fiituinsutimaa.files.wordpress.com/2014/04/eric-pearl-reconectarea1.pdf

 

 

„Cine se vindecă? Că tot veni vorba, ce înseamnă atunci când un pacient nu primeşte vindecarea la care se aştepta? A fost o vreme când mă învinovăţeam pentru ceea ce percepeam, la început, ca fiind eşecuri într-un sfârşit, am fost nevoit să accept că nu pot să fiu mai responsabil pentru absenţa unei vindecări clare, decât sunt pentru prezenţa uneia extrem de spectaculoase, Aşa că, ce înseamnă că o şedinţă de vindecare nu are rezultatele aşteptate? Problema nu e cu vindecarea, ci cu aşteptările. Obişnuiam să spun că nu toată lumea se vindecă.

 

Acum nu mai cred asta. Acum cred că toată lumea se vindecă – deşi nu neapărat în modul în care se aşteaptă să se întâmple acest lucru. Recunoscând că „vindecarea” înseamnă reconectarea cu perfecţiunea universului, ne dăm seama că universul ştie ce ne trebuie şi ce vom dobândi, ca rezultat a ceea ce am primit. Chestia este că ceea ce ne trebuie s-ar putea să nu corespundă întotdeauna cu ceea ce aşteptăm noi, sau cu ceea ce credem că vrem, Aşa cum vindecătorii trebuie să-şi accepte rolul de canale, la fel şi pacienţii trebuie să-şi accepte rolul de primitori. Treaba pacientului este, pur şi simplu, să se pună la dispoziţia energiilor vindecătoare şi apoi să accepte ceea ce aduc acestea. Şi este sigur că ele vor aduce ceva. Doar că ceea ce aduc s-ar putea să fie o surpriză. Să spunem că vine la voi un pacient cu un ulcer. Facilitaţi o şedinţă de vindecare – sau două, sau trei, dar ulcerul rămâne. Pacientul se simte frustrat, iar voi vă sim- ţiţi ca nişte rataţi, deşi ştiţi că nu ar trebui, pentru că, vorba aceea, nu sunteţi decât oameni. Dar după câteva luni, pacientul vă sună din nou. „Sunt bine”, vă spune el „Ulcerul s-a curăţat. Poate pentru că, după ce am fost la tine, am încetat să-mi mai fac atâtea griji şi m-am lăsat de băut şi de fumat – şi mă înţeleg mult mai bine cu soţia şi cu copiii…” Uneori, pacientul va atribui vindecarea oricăror altor factori, numai nu timpului pe care l-au petrecut cu voi, însă, la urma urmei, asta chiar nu contează! Astfel de oameni sunt atât de ataşaţi de rezultat – iar marea interferenţă, dacă există vreuna, este chiar acest ataşament. Ataşamentul este o legătură de constrângere, iar o constrângere retează curgerea a ceea ce v-ar plăcea să primiţi, „


Cufarul Monicai

 

10 REGULI IN BUCATARIE:

1. Bucătăria este templul sacru. În bucătărie nu se intră indispus, supărat sau cu chef de ceartă. În bucătărie nu se ridică vocea şi nu au loc accese de furie.
2. În bucătărie se intră curat, cu mâinile curate şi pe cat posibil, măcar atunci când se prepară mâncarea, fără îmbrăcaminte şi încălţăminte de stradă.
3. În bucătărie se folosesc haine sau şorţ de bucătărie, special energizate.
4. Hrana nu se consumă în picioare, direct din frigider sau în fugă.
5. Bucătăria este întotdeauna curată, iar vasele murdare nu stau mai mult decât este necesar.
6. Se mănâncă întotdeauna pe faţa de masă sau suport special.
7. Se mulţumeşte întotdeauna: celui ce a preparat mâncare a, plantelor, animalelor, etc. ce se regăsesc în produsul finit şi în primul rând lui Dumnezeu.
8. Mâncarea, în timpul preparării, se amestecă întotdeauna levogir (în sens invers acelor de ceasornic).
9. Nu se discută afaceri, evenimente sau întâmplări în timpul mesei.
10. Întotdeauna la masă vom avea un invitat special: Dumnezeu. Iar comportamentul nostru va fi ca şi cum el ar fi prezent.

(extras din carte)

 

http://ro.scribd.com/doc/252545876/Bucataria-Ezoterica-Aryana-Havah-pdf#scribd

 

Cufarul Monicai


Divinatia încearca sa impulsioneze contactul constient dintre împrejurarile vietii si arhetipurile care consteleaza într-un anumit moment în viata individului. Supunându-se legii sincronicitatii, actul divinatiei încearca sa deceleze fortele arhetipale care-l „misca” pe om. Aici, ideea de baza este ca fiecare om reprezinta, chiar prin nasterea sa, personificarea unui arhetip anume – altfel spus, reactualizarea unei tipologii comportamentae care se reitereaza la nesfârsit sub diverse comandamente ale istoriei. Nu doar tipologia comportamentaa, ci chiar si particularitati ale acesteia reprezinta situatii de viata în care s-au mai aflat miliarde de oameni înaintea celui care le încearca, experienta lor acumulându-se atât genetic, psiho-genetic, cât si pe „banda inforenergetica” cosmica. De aceea, spre deosebire de „ghicit”, divinatia reprezinta racordarea la aceasta banca de date, realizând uneori chiar mult decât contactul cu arhetipurile.

http://ro.scribd.com/doc/27687565/Dan-Seracu-Arta-Divinatiei#scribd


Link alternativ:

http://www.slideshare.net/paulmarian75/dan-seracuarta-divinatiei

 

“In chip de rune, de veacuri uitate, poart-o semnatura fapturile toate.” Seturi Rune Divinatie - #handmade by Mone https://monecamino.wordpress.com/2013/02/05/rune/ Pentru comenzi accesati datele de contact. *Pretul difera in functie de materiale. Seturile personalizate presupun un pret mai mare decat cel afisat. Modul in care’s aranjate situatiile, sentimentele si imaginile copiaza modul in care imaginatia ta creeaza realitatea resimtita in viata ta de zi cu zi. Emotia este concentrata si transferata Runelor, activandu’le si reintorcand emotia sub forma unui simbol – un “contra-transfer” care poate schimba atitudinea constienta: opunandu’se, modificand sau reafirmand dorinta articulata la intrebare, dand astfel o voce Inconstientului. In vremuri stravechi, runele erau scrijelite in coaja de mesteacan, in oase sau in lemn. Erau sculptate pe arme pentru a asigura lovituri precise, erau gravate pe cupe si pocale pentru prevenirea otravirilor si insemnate pe bunuri sau in casa pentru protectie. “Runele sunt forte deosebit de puternice, folosirea corecta a lor, duce la iluminare, la acumulare de cunoastere, permite netezirea Caii, evitarea greselilor. Folositi-le cu intelepciune!” - Dan SERACU Raspunsul lor sa fie pentru binele tau cel mai inalt!

“In chip de rune, de veacuri uitate,
poart-o semnatura fapturile toate.”
Seturi Rune Divinatie – handmade by Mone
https://monecamino.wordpress.com/2013/02/05/rune/
Pentru comenzi accesati datele de contact.
*Pretul difera in functie de materiale. Seturile personalizate presupun un pret mai mare decat cel afisat.
Modul in care’s aranjate situatiile, sentimentele si imaginile copiaza modul in care imaginatia ta creeaza realitatea resimtita in viata ta de zi cu zi.
Emotia este concentrata si transferata Runelor, activandu’le si reintorcand emotia sub forma unui simbol – un “contra-transfer” care poate schimba atitudinea constienta: opunandu’se, modificand sau reafirmand dorinta articulata la intrebare, dand astfel o voce Inconstientului.
In vremuri stravechi, runele erau scrijelite in coaja de mesteacan, in oase sau in lemn. Erau sculptate pe arme pentru a asigura lovituri precise, erau gravate pe cupe si pocale pentru prevenirea otravirilor si insemnate pe bunuri sau in casa pentru protectie.
“Runele sunt forte deosebit de puternice, folosirea corecta a lor, duce la iluminare, la acumulare de cunoastere, permite netezirea Caii, evitarea greselilor. Folositi-le cu intelepciune!” – Dan SERACU
Raspunsul lor sa fie pentru binele tau cel mai inalt!


Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria) este un arbust originar din Insulele Caraibe, care creste din abundenta si in insulele tropicale si India, unde este cunoscut ca si “arborele vietii” si unde intruchipeaza conexiunea infinita cu divinitatea.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Sunt considerate de multe culturi ca fiind flori sacre cu 5 petale, albe, galben, roz sau rosii, ori in culori pastelate, cu un parfum puternic exotic (aroma de migdale si vanilie, iasomie, citrice, condimente, gardenie si alte miresme placute) greu de descris, spunandu’se despre aroma lor ca determina adictie.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

 

Veți găsi aceste flori reprezentate pe mai multe forme de artă cum ar fi tablouri, bijuterii, etc., din cauza atractivității lor. Ele sunt, de asemenea, folosite pentru a face arome si parfumuri. De fapt, denumirea “Frangipani” provine de la numele unui nobil italian, Marquis Frangipani, care a făcut un parfum cu acest parfum în secolul al XVI-lea. O altă versiune spune ca numele “frangipani”, vine de la termenul francez frangipanier, care este un tip de lapte coagulat cu care laptele de Plumeria seamănă.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Numele “Plumeria” este atribuit lui Charles Plumier, un botanist francez din secolul al 17-lea, care a descris mai multe specii, deși, conform autorului Peter Loewer, Plumier nu a fost primul care a descris Plumeria, acest merit datorandu’se lui Francisco de Mendoza, un preot spaniol care a făcut acest lucru în 1522.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

În persană , numele este “Yas” sau “Yasmin”. În India, numele este “Champa” sau “chafa”, în telugu “Deva ganneru” (Nerium divin), în Manipuri “Khagi Leihao”. În Hawaii, numele este “Melia”, deși utilizarea comună este încă “plumeria”. În Sri Lanka, este menționată ca Araliya și (în limba engleză) ca Temple Tree. În cantoneză, este cunoscut ca “gaai Daan fa” sau Copacul Florii Galbenus de Ou”. Numele “Leelawadee” (provenind de la Thai ) este intalnit ocazional. În Indonezia, unde floarea a fost frecvent asociate cu cultura din Bali, este cunoscut cu denumirea “Kamboja”. În Polinezia Franceză este numit Copacul Tiare.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Numele botanic este Plumeria, numele comun fiind Frangipani. Cuvântul Aztec pentru Frangipani (Plumeria) este Cocaloxochite, in Tahiti se numeste Tipanier, Dok Jampa sau Dok Champa în Laos, Pomelia și Frangipane în Italia, Couleuvre sau Copacul Sarpe în St.Barths Bois, Kemboja Kuning în Malaezia, Pansal Mal în Sri Lanka, Jepun în Bali si Indonezia, Flor de Mayo in Yucatan, Puebla si El Salvador, Flor de la Cruz în Guatemala, Pumeli sau Melia în Hawaii, Amapola în Venezuela, Kang Nai Xin in China, Phool în India, Hoa Su (sudic), Hoa Dai (nordic) și Hoa Su Ma (Fantoma Plumeria) în Vietnam, Kalachuchi în Filipine, Flor de Cebo în Insulele Canare, Sacuanjoche în Nicaragua (numele este derivat din cuvântul “xacuan” dintr-o limbă maternă numită náhuatl și înseamnă “pene galben prețioase sau floare”). Numele comune Frangipani (Plumeria) sunt Temple Tree (Copacul Templelor), Pagoda Tree (Copacul Pagoda) în India și Orientul Îndepărtat, Graveyard Tree (Copacul Cimitirelor) în Insulele Caraibe, Temple Flower (Flori de Templu) în Sri Lanka, și May Flower (Flori de Mai), denumit asa dupa momentul înfloririi, în Nicaragua.

 

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Potrivit Cunningham’s Encyclopedia of Magical Herbs (de Scott Cunningham, Llewellyn Publications, 1984) Frangipani (Plumeria) este asociata cu femininul, condus de Venus, elementul său este apa, divinitatea sa este Buddha, puterea sa este iubirea, de aceea se utilizeaza in magie, sub forma de potiuni si in vrajile de dragoste.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria) este floarea nationala a Laosului (cunoscuta sub numele local DOK Jampasi/dokjampa/”Champa”) si a Nicaraguaei (cunoscuta sub numele local “Sacuanjoche“), fiind imprimata chiar pe unele bancnote, si este floarea orasului Palermo, Sicilia.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

 

Deoarece este un arbust cu conotatii spirituale, arbustul de Plumeria este plantat in majoritatea templelor budiste. Budistii considera Plumeria ca fiind un simbol al nemuririi, datorita capacitatii sale de a produce frunze si flori, chiar dupa ce planta a fost scoasa din pamânt.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Plumeria a fost întotdeauna o parte din stilul de viata Hawaiian, în primul rând ca o floare ornamentala, in ghirlande, in arta, in bijuterii si tatuaje. Pentru Hawaii, Plumeria reprezintă perfectiunea si legatura dintre tot ceea ce este pozitiv. În plus, Plumeria este simbolul vieții noi, al frumusetii si vioiciunii, al primaverii si renasterii.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

O credinta populară printre marinarii din Hawaii, în timpul celui de’al doilea război mondial, a fost aceea de a arunca o ghirlanda de Frangipani (Plumeria) în apa, imediat ce nava trecea de Diamond Head. În cazul în care ghirlanda plutea spre uscat/tarm, marinarul se întorcea acasa, in timp ce daca aceasta plutea spre nava, se credea ca el nu va veni înapoi.

 

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În China, florile Plumeria sunt semne ale iubirii. Aici nu se prea obisnuieste ca barbatii sa’si împărtășească sentimentele, insa oferind Plumeria iubitelor, are aceeași semnificație cu a spune “Te iubesc.” sau “Tu esti speciala.” Chinezii consideră Plumeria chiar mai prețioasa decât orhideea.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Plumeria (Frangipani ) este asociata cu dragostea în Feng Shui.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În cultura polineziana moderna, floarea poate fi purtata de femei pentru a indica starea lor civilă – pe urechea dreaptă în cazul în care caută o relație, iar pe stânga, daca este deja intr’o relatie.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În cultura hindusa, Plumeria reprezinta loialitatea, de aceea in unele părți din sudul Indiei, la nunti se fac ghirlande de Plumeria, iar miresele, in ziua nuntii lor, isi impodobesc parul cu Plumeria, exprimandu’si astfel loialitatea fata de soti.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În sudul Indiei, vestul Ghat’ului (Karnataka) localnicii folosesc crema Plumeria la nunti, iar mirele si mireasa schimba ghirlande de Frangipani (Plumeria) la nunta. Denumirea alternativa este Devaganagalu sau Devakanagalu (Plumeria lui Dumnezeu). Florile rosii de Frangipani (Plumeria) nu sunt utilizate la nunti. Arborii Frangipani (Plumeria) se găsesc în cele mai multe dintre templele din aceste regiuni.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În Vietnam, Plumeria este considerata floarea aristocratiei, a claselor superioare, a celor educați și occidentalizati. Prin urmare, aici florile de Plumeria sunt folosite pentru a indica statutul social. In plus, vietnamezii cred in puterea tamaduitoare a acestei flori, ea fiind folosita si pentru calitatile sale curative: scoarta, maruntita si tinuta in alcool, previne inflamarea pielii, este, de asemenea, utilizata pentru a trata indigestia si hipertensiunea arteriala, în timp ce radacina plantei are efecte purgative la animale. Laptele (seva) servește ca balsam pentru afectiunile pielii. Florile albe sunt folosite în medicina tradițională pentru a vindeca hipertensiunea arterială, hemofilia, tusea, dizenteria și febra.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

In Caraibe, frunzele Plumeriei sunt folosite ca si cataplasme pentru vânătăi si ulcere, iar latexul este folosit ca alifie pentru reumatism.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Nu este clar ce înseamnă exact florile de Plumeria pentru mayasi, insa este clar că aceasta a fost o floare foarte importanta pentru cultura lor, deoarece s’au gasit hieroglife si tablite scrise, care prezintă flori ce sunt considerate a fi Plumeria. Arheologi și cercetători recunoscuti ai culturii Maya pot spune că pentru mayași exista o relație strânsă între Plumeria și soare. Ei credeau că soarele și luna au fost primii locuitori al pământului și ca in urma actului lor de procreare, s’ar fi născut neamul omenesc. Plumeria ar fi fost un simbol al acestei procreari și, prin urmare, cei mai multi experti cred acum că aceasta este un simbol al procreării directe și indirecte, de asemenea, un simbol pentru viață.

Se crede ca aztecii foloseau un decoct de flori Frangipani (Plumeria) si alte materiale vegetale amestecate cu anumite organe interne de animale de pradă (cu o reputație de viclene, puternice și curajoase) ca potiune puternica impotriva fricii, letargiei și lesinului.

Potrivit miturilor mexicane (Lakandon), zeii s’ar fi născut din florile Frangipani (Plumeria).

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

 

Aromoterapia/”Încălzirea” uleiurilor – cum ar fi cele de Frangipani (Plumeria), lemn de santal, floare de lotus, tamaie, scorțișoară și busuioc – se spune ca au o influență calmantă asupra celor care sufera de frica, anxietate, insomnie sau tremor, în conformitate cu principiile Ayurveda, principii ce dateaza de aproximativ 5.000 de ani.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În tradiția din Sri Lanka, Frangipani (Plumeria) este asociata cu închinarea si adorarea. Pe una dintre frescele din secolul 5 ale fortaretei Sigiriva se poate vedea cum una dintre domnitele ceresti tine in mana sa dreapta o floare cu 5 petale ce nu difera deloc de Frangipani (Plumeria).

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În folclorul malaezian, mirosul de Frangipani (Plumeria) este asociat cu un spirit-vampir, denumit Pontianak.

Pontianack also known as a matianak, kuntilanak or kunti for short; is a spirit from Malay and Indonesian traditions. It is vampiric in nature and preys on men. It is the spirit of a woman who died pregnant. Her presence is made known by baby cries and a beautiful smell - a nice floral fragrance identifiable as that of the plumeria, followed by an awful stench afterward. Fire and knives are a good ward against her,

Pontianack also known as a matianak, kuntilanak or kunti for short; is a spirit from Malay and Indonesian traditions. It is vampiric in nature and preys on men. It is the spirit of a woman who died pregnant. Her presence is made known by baby cries and a beautiful smell – a nice floral fragrance identifiable as that of the plumeria, followed by an awful stench afterward. Fire and knives are a good ward against her,

Există o teorie conform careia preoții catolici misionari au răspândit Frangipani (Plumeria) calatorind in întreaga lume. Acest lucru poate explica de ce Frangipani (Plumeria) este atât de populara și comuna în Filipine și Thailanda, dar foarte rara în China și Vietnam. Thailanda și Filipine au salutat misionarii creștini, în timp ce în China și Vietnam ei au fost persecutați până prin anul 1850.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Potrivit unui mit vietnamez, fantomele trăiesc în copaci cu flori albe și parfumate, deci si in varianta cu flori albe a copacului Frangipani (Plumeria). În Vietnam și China, culoarea alba este asociata cu moartea și înmormântările.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Copacii Frangipani (Plumeria) erau considerati tabu în casele din Thailanda din cauza asociațiilor superstițioase cu numele plantei lantom, care este similar cu ratom, cuvântul tailandez pentru durere. Ca urmare, se credea ca Frangipani (Plumeria) poate aduce nefericire. Astăzi, însă, florile sunt prezentate drept ofrande parfumate lui Buddha și tailandezii le poarta în zilele de sarbatoare si la festivaluri, cum ar fi Songkran (Anul Nou Thailandez).

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

 

Unele specii de Plumeria au fost studiate pentru potentiala lor valoare medicinala.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Una dintre curiozitatile Frangipani (Plumeria) este ca ea nu poate fi arsa – nu arde decat la temperaturi extreme (peste 500 grade).


Surse: Wikipedia si Allthingsfrangipani.com

Traducere: Mone Camino

Foto: Pinterest si Mone Camino

✿ Cercei Talisman FrangipaniPlumeria  ✿ Pentru comenzi accesati datele de contact. https://monecamino.wordpress.com/2015/02/07/✿-cercei-talisman-frangipaniplumeria-✿/

✿ Cercei Talisman FrangipaniPlumeria ✿
Pentru comenzi accesati datele de contact.
https://monecamino.wordpress.com/2015/02/07/✿-cercei-talisman-frangipaniplumeria-✿/


Exista un exercitiu de recuperare a energiei pe care ai lasat’o’n evenimentele trecute si care se numeste Recapitulare (vezi cartea Taishei Abelar, Trecerea Vrajitorilor).

Ceea ce face recapitularea este sa’ti permita sa privesti in trecut si sa iti iei inapoi energia din sinele tau asa cum iti amintesti, din actiunile trecute. Asa ca inchizi ochii si vizualizezi activitatile tale intr’un mod sistematic. Cum faci asta? – Practic, faci o lista cu toti cei pe care i’ai cunoscut in viata ta, incepi si vizualizezi, incepind de astazi inapoi in timp (sau poti sa incepi cu evenmentele cele mai importante/traumatizante!), toate experientele care constituie viata ta, memoria a ceea ce esti, ceea ce te defineste ca persoana. Bineinteles ca asta include interactiunile tale cu familia si prietenii. Tot ceea ce este legat intrinsec de ceea ce esti tu, deoarece ai aceasta intersubiectivitate cu ei.

Lucrand cu lista, folosesti respiratia, deoarece ea este o metoda subtila de regenerare. Iti iei inapoi energia, vizualizezi si incepi …cu umarul drept. Vizualizezi scena in timp ce inspiri si iti muti capul spre umarul sting, iar apoi expiri tot ceea ce este strain tie, ceea ti s’a turnat verbal, fizic, in tine, tot ceea ce nu mai vrei, pentru ca oricum asta s’a intimplat in trecut. Dai totul afara pe expiratie…faci asta in timp ce misti capul de la stinga la dreapta si apoi aduci capul la centru. Si continui aceasta miscare de baleiere a scenelor pe care le doresti, in timp ce cureti. – Ceea ce faci, de fapt, este sa iti aduci inapoi energia prinsa acolo ca sa o poti folosi in prezent.

Spor! 😉

„Si unde se duce aceasta? Desigur ca trebuie sa fii atent unde o pui pentru ca de obicei se duce pe ego, intarindu-l, asa ca foloseste-o pentru a-ti intari corpul din vis, ca sa fii capabil sa ai acea extra energie necesara vederii a ceea ce este viata ta si ceea ce faci cu ea. Trebuie sa obtii control asupra existentei tale.
Recapitularea exista intr-un sens abstract, deoarece vrajitorii sint abstracti, atit de abstracti incit realizeaza ca corpurile noastre nu sint decit o idee. Noi nu mai sintem in pozitia de asamblare a factualitatii lumii in care sa credem ca avem corpuri fizice. Banca este aici, copacul acolo, nu. Noi am pus la indoiala aceste afirmatii si am vazut prin recapitulare ca aceste lucruri nu exista decit ca parte a unui aranjament. Ni s-a spus asta si corpurile noastre au raspuns la aceasta intelegere caci nu am avut alta alegere din moment ce ne-am nascut in interiorul acestuia.

Deci la un nivel abstract, ceea ce recapitularea face este sa construiasca o mica platforma pe care sa stam, deoarece atunci cind ne amintim trecutul intr-un mod energetic, stam in doua locuri in acelasi timp. Ne miscam de aici cu corpul din vis, pina acolo, unde se afla memoriile a ceea ce crezi tu ca esti sau cea ce a constituit lumea ta. Si poti vedea tipare ce se repeta. Ii poti auzi pe parintii tai spunindu-ti ce si cum sa vezi. Si deodata incepi sa vezi, dar ce vezi exact? Nu pe tine in lume ci aceasta alta fiinta, Vazatorul. Don Juan spunea ca Vazatorul se trezeste in tine. Iti activezi aceasta pozitie fantoma a punctului de asmablare pe care toti o avem, si acum o faci mai puternica, o folosesti odata pentru totdeauna. In cadrul culturii noastre nu ni se permite sa o folosim. Nici macar nu stim ca ea exista. Aceasta pozitie este activata, devine mai puternica si sintem capabili sa punem intrebari si sa zdrobim barierele perceptiei ce au fost puse in fata noastra prin grijile vietii cotidiene.” – Taisha Abelar

 

 

Conceptul de recapitulare a fortei vitale a cuiva este prezent in literatura publicata in Romania in mai multe variante (Carlos Castaneda , Taisha Abelar , Marcel Proust…).
Scopul/Intentia Recapitularii este de a readuce energia proprie (imobilizata in trecut in anumite evenimente care se tot intampla perpetuu in Realitatea Non-Ordinara, in memoria afectiva-involuntara a lui Marcel Proust), acasa – pentru a creste potentialul de actiune, de insanatosire, de traire a persoanei in cauza. Este un exercitiu de dizolvare constienta a string-urilor care ne golesc de energia proprie si a celor ce ne pompeaza in sistem energii straine. Este, in esenta , ELIBERAREA pas cu pas a persoanei in cauza , cat si a celorlalti participanti la situatia respectiva. Din din punct de vedere shamanic, orice situatie intamplata vreodata, se intampla perpetuu intr-un spatiu holografic atemporal. Energia pierduta sau blocata intr-o anumita situatie este inca disponibila , daca stii cum, si daca reusesti sa ajungi acolo unde se afla ea, pentru a o recupera. NIMIC NU SE PIERDE , NIMIC NU SE CASTIGA. TOTUL SE TRANSFORMA. Suna cunoscut?

In principal recapitularea fortei vitale ca exercitiu energetic eliberator de sine si de ceilalti implicati este magistral de simpla si de eficienta (desi cu unele limitari si inconveniente relative, pe care le vom trata separat, ulterior):

1. se pregateste persoana si spatiul in care urmeaza sa se desfasoare sesiunea de Recapitulare a Fortei Vitale: purificarea cu rugaciune, tamaie sau diverse arome, invocarea prezentei si a ajutorului spiritual-energetic al entitatilor binevoitoare persoanei in cauza: Divinitatea, Ingerul Pazitor, Ghidul Spiritual, etc. Pregatirea spatiului si a persoanei in cauza include si indepartarea surselor de zgomot si lumina (unele surse recomanda intunericul total, precum si incaperi special dedicate) si asigurarea faptului ca persoana nu va fi deranjata pe durata exercitiului.
2. se alege situatia ce va fi obiectul recapitularii: unele surse recomanda recapitularea sistematica, pornind de la momentul prezent catre trecut, a tuturor momentelor traite – aceasta recapitulare, desi foarte cuprinzatoare si eficienta, ia foarte mult timp si se poate dovedi nerecompensatorie in fazele initiale pentru cel in cauza. Alteori se recomanda recapitularea relatiei cu o anumita persoana, sau a unui anumit tip de relatii – de exemplu a relatiilor sexuale. Alteori, subiectul este pur si simplu „purtat” intuitiv catre o anumita situatie de catre ghidul sau spiritual.
Esentialul este ca persoana sa se transpuna cat mai total in acea situatie, sa o „traiasca”, nu doar sa o simuleze mental.
3. inspirarea propriei forte vitale lasate in acea situatie, persoana, loc. Pe fiecare inspiratie, se „trage” inapoi energia lasata in acea situatie. Se pot vizualiza sau nu string-urile ce leaga persoana de situatie. Se continua pana se simte ca e de ajuns.
3bis. expirarea energiilor straine: pe fiecare expiratie, se returneaza energiile straine de sine, inapoi persoanei, locului, situatiei. Se continua pana se simte ca e de ajuns.
Deci fiecare inspiratie aduce inapoi energia proprie, fiecare expiratie inapoiaza energiile celorlalti.
4.incheierea sesiunii de recapitulare se face multumind tuturor entitatilor care au ajutat si cu o rugaciune/miniceremonie de incheiere.

 

Acum trebuie sa subliniem unele aspecte relativ limitative ale recapitularii:

-Recapitularea se face pentru restaurarea puterii personale. Ea creste, incetul cu incetul, puterea personala a celui ce recapituleaza. Dar e un fapt ca uneori pentru recuperarea unor portiuni de suflet pierdut nu e suficienta recapitularea de unul singur. Ca si cum, sa zicem, cineva nu are maini, iar mainile sale se afla in fata lui, taiate, pe o masa. Persoana in cauza nu poate sa „puna mana” pe mainile sale si sa le aseze la locul lor. Cu dintii, nu ar fi o solutie viabila. Solutia viabila este ca o persoana care are maini (este completa) si stiinta de a face asta, sa ia acele maini, sa le puna la locul lor, sa sutureze ruptura, sa „coasa cu Lumina”, sa ajute pacientul sa se recupereze.

-In zilele noastre, regresiile hipnotice in trecut pentru des-facerea legaturilor si blocajelor energetice aparute in special in conditii traumatice, se face doar sub directa supraveghere a personalului calificat, in speta medici psihiatri sau psihologi cu competente verificate in acest domeniu. Retrairea in totalitate a unei traume este din nou traumatizanta, iar literatura consacrata regresiilor hipnotice contine multe exemple de suferinte imense retraite de pacient in scaunul hipnoterapeutului.
De aceea , se pare ca uneori, unele mecanisme de aparare ale sufletului nu permit accesarea de unul singur, prin recapitulare, a momentelor de ruptura de suflet, a momentelor intens traumatice.

De aceea , auto-recapitularea trebuie completata cu o recuperare a sufletului , facuta de o persoana capabila de a face aceasta. – (shamanism.nierika.ro)

 


Cufarul Monicai

 „Vrăjitorii obişnuiau să spună că o recapitulare profundă ne permite nu numai să construim un pod sau o platformă energetică, dar de asemenea să şi acţionăm de pe aceasta, să luăm decizii bazate pe un punct de vedere diferit. Din acea perspectivă foarte precisă, putem avea o viziune limpede asupra propriei vieţi şi putem remarca toate întâmplările şi obiceiurile care rămâneau ascunse lumii noastre de toate zilele.

Vechiul nagual ne-a asigurat că este posibil să evităm sistemul de interpretări care se prefigurează înaintea noastră şi ne ţine captivi în constrângerile lui: un sistem care ne obligă să vedem lucrurile într-un mod particular, excluzând toate celelalte posibilităţi. Vrăjitorii au deschis în mod deliberat uşa altor posibilităţi, altor perspective, altor realităţi – unele dintre ele foarte diferite de realitatea vieţii cotidiene cu care ne-am obişnuit.”

 

 

Cufarul Monicai

 


Motto:

Dar uneori, în câte o zi, viaţa îmi mai întinde o cheie, şi-mi zice: „Fă-ţi uşă la ea!”.

Herta Muller

Dar uneori, în câte o zi, viaţa îmi mai întinde o cheie, şi-mi zice: "Fă-ţi uşă la ea!"  Herta Muller

Dar uneori, în câte o zi, viaţa îmi mai întinde o cheie, şi-mi zice: „Fă-ţi uşă la ea!”
Herta Muller

 

In data de 11 Noiembrie 2014, Marte si Pluto isi dau intalnire in semnul Capricornului la gradul 11. Cele doua planete se intalnesc la fiecare 2 ani iar ultima lor intalnire a fost pe 27 Noiembrie 2012 la gradul 8 Capricorn.

Acest ciclu, Marte-Pluto, nu este unul de maxima importanta la nivel global pentru ca intervalul de 2 ani este mult prea redus pentru a produce schimbari profunde. El actioneaza ca factor declansator pentru cicluri mai mari. Ciclul Marte-Pluto devine important in harta fiecaruia dintre noi atunci cand avem planete sau alte elemente la gradul in care are loc intalnirea lui Marte cu Pluto.

Energia pe care o degaja Marte conjunct cu Pluto este foarte mare dar cu un timp de reactie foarte scurt. Este similar energiei atomice care intr-o fractiune de secunda degaja extrem de multa energie. Daca reusim sa colectam energia din aceea fractiune de secunda atunci vom putea pune in miscare lucruri care in mod normal ar fi de neschimbat.

Acest lucru se produce si in viata noastra in aceasta perioada cu Marte si Pluto, 3-12 Noiembrie 2014. Cei care au planete in Capricorn, Rac, Balanta sau Berbec si ma ales la gradele 11-12 vor primi acest impuls fie ca vor sau nu. In acest caz este posibil ca in perioada urmatoarelor luni sa se declanseze o serie de evenimente care vor aduce schimbari profunde in viata acelei persoane.

Si ceilalti , care nu sunt vizati in mod direct de Marte-Pluto, pot folosi de aceste tipar energetic pentru a face anumite schimbari si a initia lucruri noi.

Cufarul Monicai

Marte reprezinta actiunea,vointa si manifestarea clara a intentie noastre. Cu Marte discutam de ‘Eu actionez, eu fac’ si nu de ‘Eu vreau, eu imi doresc’. Pluto vine cu focalizarea acestei intentii la un nivel foarte profund, la un nivel atomic, in esenta lucrurilor. Cele doua energii combinate genereaza un camp extrem de puternic de manifestare a unor intentii. Este ca o raza laser care patrunde adanc in constiinta noastra. Este ca si cum conexiunea ta la internet pentru un momet scurt de timp devina atat de rapida incat ceea ce descarci de pe un site se produce instant. Sau ca atunci cand doresti sa ai o intalnire cu cineva la care nu ai acces in mod normal si din intamplare vei da nas in nas cu aceea persoana si ai la dispozitie un 1 minut sa faci ceva. Cu Marte-Pluto nu mai exista intermediari. Totul merge direct la tinta. Se trece de toti Sfintii si alte ierarhii pentru a merge direct la Sefu’.

Momentul 11 Noiembrie este cu atat mai puternic cu cat in acea zi punctul median Soare-Neptun se afla peste Marte-Pluto. Este o amplificare a intregii energii si care ne ajuta sa ne manifestam dorintele si visele intr-un mod mult mai clar.

Intrebarea este urmatoarea: esti in stare sa valorifici acest moment? Stii ce vrei? Daca iti iese in cale Pestisorul de Aur si ti-ar indeplini o dorinta, care ar fi aceea? Cand se intampla lucrurile, nu ai timp sa te gandesti. Poarta se deschide pentru o fractiune de secunda. Ai pasit sau nu. E foarte simplu.

Dar sa vorbim mai la concret. Practic in aceasta perioada cu punctul maxim pe 11 Noiembrie avem ocazia de a ne deschide o astfel de poarta de manifestare a unor dorinte si intentii. Dar daca Marte-Pluto nu activeaza un punct sensibil in harta noastra atunci e foarte posibil ca nimic sa nu se intample. Dar putem sa ne folosim de liberul arbitru pe care il avem si sa utilizam acest moment astral.

 

Cufarul Monicai

 

In primul rand trebuie sa va definiti ceea ce va doriti. E bine sa fie ceva concret si clar. Marte-Pluto avand un ciclu de manifestare de 2 ani nu este de mare ajutor pentru lucruri pe termen lung. Energia degajata este foarte puternica dar se manifesta rapid.
Alegeti-va un obiectiv clar si bine determinat. E ceva ce ati vrea sa se intample in viata voastra in urmatoarele 6 luni. Nu conteaza ca nu stiti cum o sa ajungeti acolo , cum o sa se intample lucrurile. Este important ca dorinta voastra sa fie puternica si intentia ferma.
Al doilea pas consta in a vedea ce tine de voi pentru a face acel lucru. Ce va impiedica sa obtineti acel lucru? Ma refer strict la ceea ce tine de voi si nu de exterior.

De exemplu: vreau sa castig mai multi bani. Bun. Ce te impiedica sa castigi mai multi bani? Raspunsuri de genul: sefu nu vrea sa-mi mareasca salariul, situatia in Romania este asa si asa nu sunt bune. Sunt doar proiectii exterioare. Afla ce anume din tine te tine pe loc. Care e teama, frica, lenea, principiile , etica, morala care te impiedica sa obtii ceea ce vrei. Afla acel element cheie care simt ca e in tine si ai vrea sa-l schimbi.

Pana acum avem definite un OBIECTIV si o PIEDICA.

Urmatorul pas este sa folosim energia Marte-Pluto pentru a depasi PIEDICA astfel incat sa ne atingem OBIECTIVUL. Iar pentru aceasta trebuie sa facem o ALEGERE care sa elimine PIEDICA. De exemplu daca PIEDICA este ‘lipsa de incredere’ atunci ALEGEREA sa fie ‘incredere in propriile forte’. In acest caz va focalizati intreaga atentie pentru a atrage ‘incredere’ pentru a obtine OBIECTIVUL.

Cu Marte-Pluto trebuie sa facem un lucru aparent marunt dar de esenta. Pentru a va manifesta intentia mai clar puteti folosi urmatorul exercitiu de vizualizare. E bine sa va retrageti si pentru 5-10 minute sa fiti linistiti si relaxati. Momentul 11 Noiembrie este cel maxim dar puteti sa-l faceti de mai multe ori pana atunci pentru a va antrena.

Exercitiul de vizualizare are doar cativa pasi si e bine sa va lasati imaginatia libera pentru a-l imbogati cu ceea ce simtiti. Relaxati-va prin o respiratie profunda pentru cateva momente.

Vizualizati-va ca sunteti intr-o cladire in fata unui lift. Sunteti in fata liftului si tineti in mana un dosar. Acel dosar contine o foaie de hartie pe care scrie OBIECTIUL si ALEGEREA (puteti sa scrieti dinainte pe o foaie OBIECTIVUL si ALEGEREA si sa faceti exercitiul de vizualizare tinand in mana hartia). Cititi si recititi ceea ce scrie pe aceea foaie de hartie pana simtiti ca doriti cu adevarat sa obtineti acel lucru. Nu trebuie sa existe nici un dubiu in voi ca nu ati vrea acel lucru. Ramanand in acea stare uitati-va la liftul din fata voastra si vedeti cum luminile lui arata ca el coboara spre voi. In momentul in care ajunge la nivelul vostru usile sale se deschid si inauntru se afla o persoana. Lasati mintea voastra sa contureze acel personaj. Aveti cateva secunde pana se inchid usile liftului sa-i dati dosarul vostru spunandu-i ‘Aceasta este alegerea mea. Multumesc’. Dupa ce usile se inchid vizualizati cum liftul incepe sa urce pana ajunge la ultimul etaj. Cu fiecare nivel pe care il parcurge liftul simtiti cum sunteti din ce in ce mai aproape sa obtineti ceea ce va doriti. Cand ajunge liftul la ultimul etaj aduceti in interiorul vostru starea de certitudine ca acel lucru se va intampla. Iesiti din exercitiul de vizualizare si revenit in corpul vostru.

Puteti repeta acesta exercitiu pana cand simtiti ca lucrurile sunt puternice in voi la nivelul dorinte si intentiei. In paralel cautati sa faceti ceva concret in viata voastra care sa marcheze ALEGEREA. Plecand de la exemplul cu increderea puteti sa va cumparati un lucru marunt dar care pentru voi sa marcheze alegerea facuta , atragerea increderii in viata voastra.

Facand aceste lucruri puteti folosi in mod pozitiv energia Marte-Pluto. Altfel usa se deschide si se inchide la loc. Peste doi ani se va deschide din nou. Tine de noi sa folosim aceste tipare energetice pentru a ne face viata mai buna. Tot ceea ce in noi ne apartine. Suntem rezultatul propriilor actiuni, ganduri,emotii. Problema este ca noi am uitat sa mai alegem pentru noi. Functionam pe programe predefinite care ne pre-seteaza anumite alegeri. Ceea ce consideram liber arbitru in 99% din cazuri este un program predefinit.

Spor la treaba,
Dan (ascella.ro)

Cufarul Monicai

 


Shiva Ratri - Noaptea lui Shiva

 

Noaptea care precede Luna Noua (noaptea de dinainte de Luna Noua) este sarbatorita in traditia spirituala orientala sub numele de Shiva Ratri, fiind „o noapte a transcendentei divine, iar daca ne angrenam in activitati spirituale, cum ar fi yoga sau meditatia, putem obtine rezultate exceptionale care sa echivaleze cu rezultatele obtinute in urma unui an de practica spirituala asidua.

Pe parcursul acestui moment astral, este bine sa avem o alimentatie usoara, sa reducem ritmul activitatilor zilnice, si sa incercam sa ne orientam catre interior, fiind constienti ca aceasta noapte este deosebit de eficienta pentru practica meditatiei, ea oferindu-ne ocazia sa realizam astfel, importante progrese spirituale.

Datorită manifestării puternice a liberului arbitru şi a stării de neutralitate, practic în această perioadă orice stare, trăire, emoţie sau sentiment este mult amplificată, dar ATENŢIE, orientarea spre bine sau spre rău depinde în foarte mare măsură de noi.
Din această cauză trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce ne dorim şi ceea ce mentalizăm, pentru că şansele de împlinire sunt mai mari decât în alte perioade.
Este foarte important să fim perfect conştienţi de aspiraţiile noastre şi să evităm excesele de orice fel, să fim responsabili de hotărârile pe care le luăm, să ascultăm vocea inimii, să fim atenţi la semnele şi sincronicităţile care apar în viaţa noastră deoarece este un moment în care se poate manifesta tainicul transfer al voinţei individuale în Voinţa lui Dumnezeu. (Sursa: adanima.org)

 

Shiva Ratri - Noaptea lui Shiva


Termenul sanscrit SHIVARATRI are mai multe semnificaţii. „RATRI” înseamnă „noapte”. SHIVARATRI este astfel „Noaptea lui SHIVA”. Simbolic, cuvântul RATRI este derivat din rădăcina verbală sanscrită RA, care înseamnă „a da”. Esoteric, se atribuie astfel nopţii sensul de dătătoare a fericirii, păcii şi beatitudinii nepieritoare, care transcende aspectele efemere ale manifestării. SHIVARATRI mai înseamnă şi „noaptea revărsării Graţiei Divine” şi este momentul în care putem simţi cu cea mai mare uşurinţă Graţia şi iubirea infinită a lui SHIVA.

SHIVARTRI este o zi foarte favorabilă din punct de vedere spiritual. Ea este cea de-a 14-a zi a ciclului lunar, moment în care luna este aproape cu totul ascunsă. După momentul de Lună Plină, Luna pierde în fiecare zi câte a 16-a parte din strălucirea sa. Astfel, ea descreşte până în momentul de SHIVARATRI când manifestă doar a 16-a parte din puterea sa. În astrologia hindusă mintea individuală (MANAS) este intim asociată cu Luna. CHANDRA, îngerul tainic guvernator al Lunii, este totodată şi divinitatea care guvernează mintea (MANAS). Momentul de Lună Nouă poate fi asociat prin urmare cu acea stare a minţii în care fluctuaţiile şi capriciile ei sunt mult reduse, putând fi suspendate cu uşurinţă şi controlate prin disciplină spirituală. În această noapte sfântă (SHIVARATRI), nouă ne rămâne doar o mică parte a minţii de controlat, iar acest control poate fi realizat prin focalizarea intensă a atenţiei asupra gloriei nepieritoare a lui Dumnezeu.

Diferitele tradiţii şi obiceiuri legate de  SHIVARATRI sunt urmate cu rigurozitate de adoratorii lui SHIVA. Majoritatea îşi purifică fiinţa, pentru ca astfel să atragă mai uşor Graţia lui SHIVA, prin post sau regimuri cu fructe şi lapte. Devoţii cred cu tărie că în această noapte sacră cel care îl venerează sincer şi plin de dăruire pe SHIVA este absolvit de greşelile sale şi eliberat din ciclul morţii şi renaşterii.

Se consideră că realizarea cu rigurozitate şi dăruire a ritualurilor de SHIVARATRI ajută devotul să controleze în fiinţa sa cele două tendinţe – RAJAS GUNA (acţiuni pasionale, pline de dorinţe) şi TAMAS GUNA (inerţia). Rugăciunile sincere şi meditaţiile realizate de aspirant în această zi fac ca impurităţi ca pofta, furia, gelozia să fie sublimate. Renunţarea la somn în această noapte face ca lenea să fie îndepărtată.

SHIVARATRI este considerată deosebit de favorabilă în special femeilor. În timp ce femeile căsătorite se roagă pentru soţilor lor, fetele necăsătorite îl invocă pe SHIVA, considerat soţul ideal, pentru a le trimite un soţ bun, prin care El să se manifeste în viaţa lor.

Yoghinii întâmpină această grandioasă sărbătoare ca pe o excepţională şansă spirituală. De aceea postesc întreaga zi şi veghează toată noaptea, meditând intens cu mantra-ele lui Shiva (Laya yoga). Cei neiniţiaţi meditează simplu rostindu-i numele neîntrerupt, transfiguraţi, cântă plini de fervoare imnuri de slavă care îi sunt închinate ori adoră faimosul simbol, Shiva Lingam şi aspiră cu dragoste, din toată inima către Paramashiva, care este, în realitate, nimeni altul decât Dumnezeu Tatăl.

Toată această noapte este o rugă continuă către SHIVA, manifestată prin imnuri şi cântece devoţionale (Shiva Mahimna Stotra – Pushpadanta, Shiva Tandava Stotra – Ravana) sau prin tăcere sacră şi meditaţie. Prima masa după post este tot o ofrandă consacrată lui SHIVA.

Shivaratri, această noapte profund misterioasă şi sacră soseşte în curând. Să urmărim cu toţii să o trăim şi noi ca pe unul dintre cele mai importante evenimente spirituale ale vieţii noastre. Să ne amintim măcar în fiecare clipă a acestei nopţi că ţelul nostru esenţial în această existenţă este realizarea ACUM şi AICI a lui Dumnezeu Tatăl şi, plini de dragoste, să ne apropiem cu inimile înflăcărate de Shiva. Să urcăm, însufleţiţi de o aspiraţie gigantică, pe culmea muntelui sfânt Kailasa – care se află permanent în interiorul nostru, la nivelul centrului coronar (Sahasrara) – să trăim cât mai profund şi plenar prezenţa tainică a lui Shiva în noi înşine, ca pe propriul nostru Sine Nemuritor – Atman – ce pătrunde neîncetat tot Macrocosmosul.

În acea zi să ne amintim tot timpul că o viaţă trăită în perfecţiunea Adevărului Divin extatic are astfel o forţă colosală. Fiecare făptură umană este un microcosmos care reproduce în miniatură Macrocosmosul.

Om Namah Shivaya

 


Una dintre cele mai sfinte nopţi spirituale ale anului se apropie şi dacă vom fi pregătiţi cum se cuvine, ne poate transforma profund şi definitiv, prin graţia cea tainică a lui Shiva. Dacă vom fi pregătiţi, vom primi multe daruri divine în cea mai înălţătoare sărbătoare a anului. Avem cu toţii această minunată posibilitate, care aşteaptă doar să se manifeste din plin în noi. Se află deci în puterea noastră să alegem AICI şi ACUM această miraculoasă şansă. Aşadar, să aspirăm din toate puterile pentru ca această noapte să ne apropie cât mai mult de Shiva, Marele Mântuitor Divin. În fond, nu este descoperirea plenară a lui Dumnezeu chiar scopul venirii noastre pe această planetă? În această noapte sfântă putem face din mintea noastră un altar închinat lui Dumnezeu, iar atunci toate celelalte gânduri vor deveni în mod firesc nesemnificative.

Să nu uităm, de asemeni, că noaptea de Shivaratri înseamnă în primul rând bucurie sublimă, divină. Viaţa spirituală autentică este înainte de toate plină de efervescenţă. Cu cât iradiem în jurul nostru mai multă bucurie şi fericire, cu atât dovedim că ne aflăm mai aproape de nesecata Sursă Supremă a Beatitudinii.

SHIVARATRI este un moment privilegiat care ne arată că puritatea inimii şi a minţii, ruga sinceră, plină de fervoare, devotamentul, iubirea necondiţionată, renunţarea ne apropie de Dumnezeu, ne ajută să devenim una cu El.

 

Să uităm în această noapte toate grijile inerente vieţii, toate suferinţele trecute sau prezente. Dacă vom posti, ne va ajuta foarte mult să simţim extazul comuniunii tainice cu SHIVA cel omniprezent. În această noapte să ne gândim clipă de clipă la Shiva cel tainic şi numai la Shiva. În această noapte, celui sau celei care va cere, SHIVA îi va da.

 

Fie ca în această noapte graţia supremă a lui Shiva să se reverse asupra noastră şi să ne umple pentru totdeauna întreaga fiinţă. (Sursa: yogaesoteric. net)

 

Shiva Ratri - Noaptea lui Shiva

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Cum să-ţi întrupezi dorinţele: Metoda lui Neville

 

Prelegeri rare din cariera lui Neville Goddard
 
„Dacă este ceva în această seară ce ai vrea cu adevărat pe lumea asta, atunci experimentează în imaginaţie ce ai experimenta în carne şi oase de ţi-ai fi realizat deja scopul şi apoi astupă-ţi urechile şi acoperă-ţi ochii la toate cele care neagă realitatea asumpţiei tale.” – Neville, 1948Compilate de Dr. Joe Vitale

 

 

Neville Goddard (1905­-1972)

Neville Goddard
(1905­-1972)


Terapia Spirituala

de

Constantin Gheorghita

„Există, în ţară, la ora actuală mii sau chiar sute de mii de persoane care
cunosc modul de a folosi energiile. Fie că sunt practicanţi Reiki, fie
radiestezişti, bioenergoterapeuţi sau practicanţi QiGong. Lor, şi nu numai, le
dedic această lucrare în speranţa că informaţiile cuprinse în ea îi vor ajuta
atât pe ei, cât şi pe cei din jurul lor. De asemenea, se doreşte a fi o carte
utilă atât terapeuţilor, cât şi practicanţilor, sau celor neiniţiaţi.

Am încercat să fac o structurare a tipurilor de magie sau a genurilor de atac
psi larg răspândite şi să ofer cititorului soluţii la fiecare dintre ele, acestea
fiind pentru diferite niveluri, pornind de la cel de terapeut până la cel de
începător, pentru că fiecare poate face câte ceva spre binele lui sau al celorlalţi.

Voi prezenta în capitolele ce urmează informaţii şi soluţii practice la problemele legate de magie. Am folosit pentru partea practică informaţii din Reiki, radiestezie, autocontrol şi creştinism.  Am descris metode din fiecare practică de mai sus, cititorul putând să lucreze cu cea pe care o cunoaşte sau, în funcţie de fiecare, le poate combina, ceea ce eu consider ca fiind mult mai efficient.”

Constantin Gheorghita

http://bibliocult.ucoz.ro/_ld/0/57_Constantin-Gheo.pdf


 


 

,,Sfântul“ Procoavă – sfânt care nu se regăseşte decât în imaginarul colectiv

 

Cufarul Monicai

Prima sa zi a lunii lui Brumărel (Octombrie) era consacrată, pe vremuri, unui sfânt care nu se regăseşte decât în imaginarul colectiv, e vorba de ,,Sfântul “ Procoavă. Creştinii ortodocşi mai serbează în zilele lunii octombrie Acoperământul Maicii Domnului; dacă nu am şti că altădată acoperământul sau capacul sicriului se numea pocriş sau procovăţ, am crede că nu a existat nici o legătură între sărbătoarea populară şi cea creştină. Adevărul este că, timp de veacuri, a avut loc un mixaj continuu între fondul precreştin şi creştin, semnificaţia sărbătorii de pe 1 octombrie rezumându-se, în cele din urmă, la importanţa pe care o aveau feluritele acoperitori (procoveţe) pentru oameni, în special pentru femei.

De altfel, mai peste tot în spaţiul românesc sărbătoarea Procoavelor era socotită una a femeilor. Despre originalul sfânt Procoavă se credea că Dumnezeu l-a sfinţit printre primii, dându-i sarcina de a …acoperi pământul cu un prim strat de zăpadă (mai degrabă, de brumă!); tocmai de aceea, fecioarele care duceau lipsă de păr i se închinau cu mare evlavie de ziua sa pentru a le … acoperi capul cu păr, devenind, după credinţa lor, mai plăcute flăcăilor care îndeobşte nu le băgau mai deloc în seamă ! Speranţa nemărturisită a acestor fete era că astfel se vor mărita mai curând, înţelegând acum mai bine de ce fetele aşteptau cu atâta nerăbdare ziua ,,sfântului” Procoavă!

Deoarece esenţa sărbătorii de duminică rezidă în rugăciunile fetelor de a avea un păr bogat şi frumos, amintim, în continuare, cum era perceput părul, mai ales cel al femeii, în comunităţile arhaice.

Primul lucru care trebuie spus e că a existat o mare grijă pentru păr, această grijă izvorând din convingerea omului de pe vremuri că întreaga sa putere se află în părul de pe cap sau în cel al bărbii. Astfel, se considera că părul rămâne în legătură cu trupul chiar şi după ce a fost tăiat, de aici interdicţia categorică de a arunca părul, acesta trebuind neapărat să fie ars; o cauză a acestei interdicţii venea şi din faptul că o vrăjitoare ar fi putut face mult rău având asupra ei numai câteva şuviţe din părul cuiva. Pe de altă parte, grija pentru păr reieşea şi dinspre asemănarea acestuia cu iarba socotită un fel de PĂR AL PĂMÂNTULUI, putându-ne imagina câtă grijă arătau ierbii populaţiile de agricultori şi crescători de animale.

În plan social, părul lung era un însemn al puterii, tăierea sa semnificând sacrificiul sau capitularea. Părul fetelor mici, atunci când tuns prima oară, era pus într-o baligă sau la rădăcina unui pom, crezându-se că procedând aşa va creşte lung şi frumos! Fetele care vroiau să le crească părul mai repede foloseau la spălatul capului cânepă şi frunze de nuc furate; cele care doreau să le crească părul cât mai lung trebuiau să-l ungă cu untură de arici, în vreme ce, pentru a nu le cădea părul, fetele nu trebuiau să-şi pună pe caciulă de băiat sau să mănânce desletite.

În sfârşit, femeile nu aveau dreptul de a purta păr scurt, unora ca acestea interzicându-li-se intrarea în biserică; despre femeia măritată văzută cu părul despletit se spunea că ,,trage o moarte pentru bărbatul ei”!

Aceasta era sărbătoarea lui Procoavă, ,,sfântul” care se îndura adesea de rugăciunule fetelor, dându-le un păr cât mai frumos, ajutându-le astfel să-şi găsească ursitul un pic mai devreme! (Sursa: .traditionalromanesc.ro)


Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Ap. Anania; Cuv. Roman Melodul (calendar ortodox)

La 1 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului (Pocrov, Pocroava, Sf. Pocroavă, Procoavele) marchează intrarea în anotimpul rece. Conform folcloristului Ion Ghinoiu, acum începe să se acopere pământul de zăpadă, iar fetele doresc să primească şi ele un acoperământ pe cap (basmaua), ca semn al trecerii la statutul de femeie măritată. Pentru bunul mers al vieţii Sfântului Procoavă, fetele i se închina pentru a le acoperi şi lor capul cu belşugul părului şi pentru a le ajuta să se mărite. Femeile postesc ca Domnul să ţină lumea, să nu ne prăpădească. Această zi se mai ţine pentru vite, ca să ne acopere Maica Domnului şi să ne păzească de toate primejdiile.

 

Ziua Internațională a Muzicii ¸¸.•♫♪

 

 

Cufarul Monicai

Ziua internaţională a Muzicii este celebrată în fiecare an la începutul lunii octombrie. Sărbătoarea a fost proclamată de UNESCO în anul 1975.

Propunerea de a avea o ‘Zi Internaţională a Muzicii’ a venit de la renumitul violonist şi dirijor Yehudi Menuhin, susţinut şi de Boris Yarutsowski, preşedintele Consiliului Internaţional al Muzicii. Cei doi au trimis o scrisoare deschisă Consiliului, în anul 1974, în care au cerut o zi specială în numele muzicii.

Intenţia zilei este de a încuraja artele muzicale, aplicarea idealurilor UNESCO de pace şi dezvoltare a culturilor, precum şi promovarea Consiliului Internaţional al Muzicii şi a organizaţiilor internaţionale membre UNESCO.

 

♪ •♭·.·´¯`·.·♩ •♬La multi ani, André Rieu!♪ •♭·.·´¯`·.·♩ •♬

 

Cufarul Monicai - Andre Rieu

Pe vremuri, intr-un orasel, oamenii se adunau seara sa faca muzica. Aveau saxofonist, baterist, violonist.. – in general oameni in varsta. Se strangeau laolalta pentru placerea de a fi impreuna si pentru a impartasi bucuria de a face muzica, chiar daca n-o faceau foarte bine. Pana cand, intr-o zi, au decis sa aduca un dirijor nou. Noul dirijor, plin de ambitie si autoritar, le-a spus ca trebuie sa pregateasca un concert extraordinar si a inceput sa elimine din vechii muzicanti, in locul lor angajand muzicieni profesionisti. Concertul a avut loc, numele lor au ajuns in ziar, asa ca au hotarat sa se mute intr-un oras mai mare si sa cante acolo. Dar unora dintre cei mai in varsta li s-au umplut ochii de lacrimi si au spus: “Era atat de minunat pe timpuri, cand faceam lucrurile gresit, dar ne bucuram de ele.”

Exact atunci, cumva ca o a doua sansa, la Maastricht, in Olanda, intr-o familie de muzicieni, vine pe lume micutul Andre. Andre Rieu. Era in prima zi a lui octombrie 1949. Si visul lui era sa adune oamenii laolalta pentru placerea de a fi impreuna si pentru a impartasi bucuria muzicii. Incepe sa studieze vioara la varsta de 5 ani, iar 38 de ani mai tarziu sustine primul spectacol impreuna cu orchestra infiintata de el. Insa abia peste inca sase ani incepe nebunia, odata cu albumul “Strauss&Co”, piesa The Second Waltz ( Waltz No.2 from Jazz Suite No.2 by Dmitri Shostakovich ), urcand repede pe primul loc in topul Hit 1oo, este piesa care il va consacra le nivel mondial. Andre este invitat sa tina concerte in toata Olanda, apoi in alte tari, pe alte continente. Muzica lui nu se adreseaza elitelor, spectacolele lui nefiind considerate concerte de muzica clasica, lipsind formalismul, eticheta si scrobeala impuse, in general, de astfel de evenimente. La spectacolele lui vin atat oameni in frac si cu papion la gat, cat si oameni in tricou sau pulover. La spectacolele lui se danseaza, se rade, se canta, el si orchestra reusind sa transmita atata bucurie, incat e imposibil sa nu vrei sa mai retraiesti momentul. Cine a trait asta o data, stie ce spun – nu se mai satura niciodata, e iremediabil vrajit. Andre creeaza dependenta fara a fi in niciun fel nociv. Visul sau s-a implinit: el a reusit sa redea oamenilor placerea de a fi impreuna si a impartasi bucuria muzicii pe care o interpreteaza. (https://cufarulmonicai.wordpress.com/2011/10/01/la-multi-ani-andre-rieu/)

 


Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă

 

Puţini oameni ştiu să fie bătrâni. – La Rochefoucauld

Cufarul Monicai

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice este sărbătorită în fiecare an, în data de 1 octombrie.Cu această ocazie, Thoraya Ahmed Obaid, Directorul Executiv al Fondului ONU pentru Populație ne reamintește cât de valoroși sunt oamenii, indiferent de vârsta lor, iar noi, românii ne putem aminti de cunoscutul proverb „Cine n-are bătrâni să-și cumpere”. (Sursa: wikipedia)

Cufarul Monicai

 

Ziua Internațională a Medicului

1 octombrie - Ziua Internațională a Medicului

1 octombrie – Ziua Internațională a Medicului

Ziua Mondială a Arhitecturii si Ziua Mondială a Habitatului

 

Arhitectura este sculptură locuită. – Constantin Brancusi
Antoni Gaudi- Casa Batillo. Barcelona, Spain

Antoni Gaudi- Casa Batillo. Barcelona, Spain

(https://www.facebook.com/media/set/?set=a.733880103345660.1073741866.551493691584303&type=3)

In tarile in care Ziua Internationala a Arhitecturii este sarbatorita odata cu Ziua Habitatului, se aduc in discutie si formele de adapost sau dreptul oricarui om de a locui intr-un asezamant decent.

 

 

Ziua scafandrului român

 

1 octombrie - Ziua scafandrului român

1 octombrie – Ziua scafandrului român

Astăzi este sărbătorită Ziua Scafandrului Român. De asemenea, tot astăzi, se împlinesc 38 de ani de la înfiinţarea Centrului de Scafandri Constanţa, prima unitate de Scafandri din România.

 

Tot pe 1 octombrie se sarbatoresc:


Cipru: Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1960)
Nigeria: Ziua națională.Aniversarea proclamării independenței (1960)
China: Ziua națională. Aniversarea fondării Republicii Populare Chineze (1949)

 

 

 

 


Cufarul Monicai - Octombrie

 

Pentru că în această lună începe să cadă bruma, în tradiţia populară, lunii octombrie i se spune Brumărel. Despre luna lui Brumărel, în tradiţia populară se cunosc mai multe aspecte. Astfel, anul care urmează va fi roditor dacă frunzele pomilor se îngălbenesc şi cad în octombrie. Se mai spune că va fi vânt puternic în decembrie, dacă plouă mult în octombrie, de asemenea, va fi timp frumos în ianuarie dacă e multă brumă sau chiar zăpadă în brumărel. Dacă în noaptea de Sâmedru, oile se culcă grămadă în ciopor, va fi iarnă grea, iar dacă oile dorm răsfirate, se aşteptă o iarnă blândă, iar dacă nucii şi gutuii sunt încărcaţi, e semn de iarnă grea. În această perioadă încep pregătirile pentru iarnă, ţăranii fiind preocupaţi, în special, de treburile gospodăriei.

După folcloristul Ion Ghinoiu, prima săptămână a lui „Brumărel” se cheamă Săptămâna lui Procoavă, după numele sfântului care acoperă ogoarele cu zăpadă, pentru ca pământul să aibă destulă apă când se desprimăvărează, holdele să aibă spic bogat şi grădinile să fie rodnice. Săptămâna a doua este Săptămâna Satului, cea în care preocupările sunt pentru gospodărie. Cea de-a treia săptămână este numită Săptămâna Lucinului, de la numele zeului protector al lupilor. Ultima săptămâna a lunii portă numele Săptămâna Sâmedrului şi este săptămâna în care se sărbătoreşte Sfântul Mucenic Dimitrie – „Sâmedru”.

Perioada cuprinsă între 29 septembrie şi 14 octombrie, când se aşteptă o încălzire trecătoare a timpului, este numită Vara lui Mioi, ne spune Ion Ghinoiu, în „Zile şi Mituri. Calendarul ţăranului român”. Pentru că acum se obişnuia să se slobozească arieţii (berbecii) în turmele de oi, pentru reproducere, aceste zile se numeau şi „Nunta oilor” sau „Năpustitul berbecilor”. Dumnezeu se îndura de rugămintea unui cărăuş sărac, Mioi, ca să-i dea şi lui un pic de vărai, să-şi poată treiera grâul. De cade ghinda înainte de Sânt-Mihai, iarna se pune curând. (Sursa: petrutapop.ro)

 

 

Cine’i nascut in octombrie? – Hai sus, hai sus, hai sus! 🙂

 

Cine'i nascut in octombrie? - Hai sus, hai sus, hai sus! :)

Cine’i nascut in octombrie? – Hai sus, hai sus, hai sus! 🙂

 

Floarea lunii octombrie : Galbeneaua

Calendula, denumirea latina a Galbenelei provine din acelasi termen latin ca si cuvantul calendar, intrucat aceasta floare infloreste pe parcursul unei lungi perioade de timp. Galbeneaua este numita in limba engleza si “marigold” (“aurul Mariei”), intrucat, potrivit legendei, Fecioara Maria purta la san aceasta floare.

Cufarul Monicai - Octombrie

Se spune ca florile de galbenele te pot apara contra vrajitoriilor.

Daca visezi galbenele, florile de aur iti prezic ca vei castiga in curand o mare suma de bani.

In Wales, se credea ca atunci cand se deschid la ora 7 dimineata, florile de galbenele anunta o zi ploioasa. In aceeasi regiune, se credea ca oricine culege sau sau priveste o galbenea risca sa se molipseasca de darul betiei.

In Mexic, galbeneaua este poreclita “floarea mortii” deoarece, conform unei traditii, ea se iveste din sangele bastinasilor ucisi de invadatorii spanioli. Cu ocazia “zilei mortilor” din Mexic, florile de galbenele sunt folosite pentru a impodobi pietrele funerare.

In limbajul victorian al florilor, galbeneaua are, deopotriva, o buna si o proasta reputatie, purtand in special semnificatia de grija, disperare si parere de rau. Ea este un simbol al angoasei mentale , fiind asociata si cu dragostea neimpartasita, durerea sufleteasca si furia.

Copacii lunii octombrie sunt artarul , scorusul de munte si castanul. (Sursa: diane.ro)

 

Pietrele lunii octombrie: opalul si turmalina

Opalul, supranumit “Piatra lui Cupidon” sau “Piatra Sperantei”, aflat sub guvernarea Lunii si sacru pentru toate divinitatile Selenei, este inzestrat cu darul de a inspira pasiunea si dragostea, si acela de a stimula exprimarea emotionala.

Cufarul Monicai

Opalul este o gema unica, caracterizata de splendide jocuri de culori, putand releva o mare bogatie de nuante atunci cand este privit in lumina sau este amplasat pe un fundal negru. Cele mai populate varietati ale acestei pietre sunt cunoscute prin culorile stralucitoare asemeni unor confeti ivite pe un tonalitate de negru sau alb. In timp ce este pozitionata diferit, culorile se schimba, trecand prin toate nuantele curcubeului, un joc de nuante datorat difractiei luminii in structura cristalina sferica.

Datorita proprietatii de a reactiona fata de caldura, exista credinta ca opalul ar putea prezice aparitia unei boli. De fapt, temperatura crescuta a corpului omenesc ii indeparteaza stralucirea, dandu-i un aspect mat si sters. De asemeni, se spune ca atunci cand nu este purtat de cineva nascut in luna octombrie, opalul sfarseste, mai devreme sau mai tarziu, prin a se crapa.

Potrivit unor superstitii, opalul ajuta la realizarea conexiunii dintre constient si subconstient si are capacitatea de a da stralucire aurei. Se spune ca alina afectiunile gatului (opalul albastru), invigoreaza sexualitatea sau relatiile sexuale (opalul de foc mexican), vindeca si elibereaza traumele emotionale transmise din vietile anterioare (opalul de Oregon), sau amplifica impulsurile si comportamentele negative (opalul alb).

 

Turmalina este formata din cristale hexagonale, prismatice, cu o sectiune striata pe lungime, si poate fi intalnit in culori precum albastru, verde, roz, rosu, galben, castaniu, negru si in doua ori trei culori.

Cufarul Monicai

Turmalina este piatra dragostei sincere si un simbol al vitalitatii. Unii oameni o poarta ca talisman pentru a atrage un iubit/o iubita, a imprastia frica si a-si echilibra aura. Totodata, se zice ca reduce mania, gelozia si sentimentul de nesiguranta.

Turmalina verde este vestita pentru proprietatea de a atrage banii si succesul , in timp ce acea roz este utilizata pentru indepartarea temerilor, protejarea aurei fata de negativism si inducerea unui simtamant de pace si calm. (diane.ro – corectat si preluat)

Opalul şi turmalina sunt, de obicei, atribuite lunii octombrie. Totuşi, tradiţiile evreieşti, romane, arabe şi poloneze consideră acvamarinul ca fiind piatra simbolică. Cultura rusească consideră luna octombrie fiind stăpânită de beril. Tradiţia străveche hindusă consideră coralul ca fiind piatra lunii. (Sursa: http://monecamino.wordpress.com/2014/10/01/pietrele-lunii-octombrie-opalul-si-turmalina/)

 

Cine'i nascut in octombrie? - Hai sus, hai sus, hai sus! ;)

Cine’i nascut in octombrie? – Hai sus, hai sus, hai sus! 😉


¸.•♫♪

 

 

 


Ritualuri la Crai Nou - Cufarul Monicai

In aproape toate traditiile si culturile lumii, luna noua a inspirat credinte si ritualuri legate de noi inceputuri, schimbari ale vremii si destinului oamenilor, precum si farmece, ori vraji destinate a intoarce norocul, a avea parte de dragoste, bani sau sanatate. Luna noua este vremea insamantarii, plantarii, inceperii unei povesti de dragoste, initierii unei afaceri sau calatorii, taierii unghiilor si parului (pentru a creste mai bine si mai frumos).

Cufarul Monicai

Musai sa ai bani in buzunare atunci cand este Luna Noua. Daca ai niste monede asupra ta, este bine sa le invarti intre degete, fara a le scoate din buzunare. In acest fel, banii vor veni peste tine gramada in urmatoarea luna sau iti va fi implinita o dorinta pe care ti-o pui in timp ce intorci in buzunar monedele. Se mai crede ca, daca’i arati Craiului Nou portofelul, curand vei avea de doua ori mai multi bani in el.

In unele parti ale lumii, se crede ca daca iti pui o dorinta intr-o noapte cu luna noua, ea ti se va implini pana la urmatoarea luna noua.

Este bine sa te tunzi sau sa’ti tai parul in timpul Craiului Nou, la lumina acestuia, dar niciodata intr-o seara sau noapte de vineri.

Predictiile meteo populare din Europa sustin ca daca Luna Noua pica intr-o zi de sambata (cum e cazul celei de astazi, din semnul Leului!), urmeaza 20 de zile de ploi si vant, daca se arata duminica, se anticipeaza ploi torentiale pana la sfarsitul lunii. Cele mai puternice furtuni si uragane se intampla timp de trei zile dupa o Luna Noua.

 

Cufarul Monicai

Ritualuri la Crai Nou:

Intr-un ritual traditional al indragostitilor, trebuie sa te uiti la luna plina peste umarul drept, sa faci trei pasi inapoi si sa rostesti urmatoarea incantatie:

„Luna noua, luna noua, adevarata si stralucitoare,
Daca voi avea un iubit, lasa-ma sa-l vad in vis.
Daca ma voi casatori tarziu, fa o pasare sa tipe,
De ma voi casatori curand, fa o vaca sa mugeasca;
Daca nu ma voi casatori niciodata, lasa-ma s-aud bataie de ciocan.”

In Irlanda, unele fete practicau un ritual in cadrul caruia indreptau un cutit spre Luna Noua, invocau Sfanta Treime, si apoi spuneau:

“Luna noua, luna noua, te salut!
Prin toate virtutile tale,
Lasa-ma sa vad pe cine voi iubi.”
Dupa aceea, mergeau acasa, ferm convinse ca barbatul cu care se vor casatori le va apare in vis in acea noapte.

Potrivit unei superstitii din Devonshire, fetele, imediat ce vedeau prima luna noua de dupa mijlocul verii, mergeau pana la o bariera, se intorceau cu spatele la ea si rosteau urmatoarele cuvinte magice:

“Te chem, luna noua, te chem!
Te rog, luna buna, sa imi dezvalui
In aceasta noapte cine va fi adevarata mea dragoste,
Cum arata el, si ce poarta,
Si ce face in tot timpul anului!”

Intr’o credinta americana, atunci cand zaresti luna noua, trebuie sa te opresti din mers, sa te apleci, si sa iei niste praf de sub pantoful stang, pe care sa il pui intr-un saculet de carpa. Daca asezi acel saculet sub perna, tot ceea ce vei visa va deveni realitate.

Perioada de trei zile dupa ce Luna Noua se arata pe cer este folosita in farmece si vraji pentru frumusete, sanatate, o noua slujba, noi inceputuri, si pentru a scapa de niste lucruri care te supara in viata. De asemenea, cu aceasta ocazie, se contracareaza vrajile facute asupra noastra, ele fiind redirectionate spre cei care le-au pus la cale.

Farmec de dragoste sau implinire a unei dorinte practicat de adeptii Wicca:

Intr’o noapte cu Luna Noua, scrie pe o bucata de hartie ceea ce iti doresti. Aprinde o lumanare si uita-te la dansul flacarilor ei intr-o camera intunecata. Inchide-ti ochii si vizualizeaza ca dorinta ta se implineste. Priveste la luna, cere-i sa iti transforme dorinta in realitate, si apoi multumeste’i. Dupa aceea, arde hartia pe care ti-ai scris dorinta la flacara lumanarii. Trebuie sa repeti acest ritual vreme de 12 nopti consecutive dupa noaptea cu luna noua.

In credinta populara romaneasca, atunci cand este Luna Noua:

– nu se face nunta
– nu se pun clostile pe oua
– nu trebuie sa te muti intr-o alta casa
– se face liturghie pentru noroc, sanatate si trai bun
– se cara gunoiul pe camp pentru a se reinnoi pamantul
– nu se face curatenie in casa
– trebuie sa te feresti de lupi daca pleci la drum
– nu e bine sa se mearga la moara, pentru ca omul sa nu fie pocit, sa nu sa se imbolnaveasca si chiar sa moara

Atunci cand vezi intaia oara Craiul Nou, sa sari in sus si sa zici:

„Crai nou,crai nou!
Sanatos m-ai gasit,
Sanatos sa ma lasi!”

Daca ai in buzunar un banut de argint, este bine sa spui:

“Crai nou, crai nou!
Cu bani m-ai gasit,
Cu bani sa ma lasi”
Dupa acest descantec, se arunca spre luna cu o bucata de paine. (Sursa: diane.ro)

 

Cufarul Monicai

 

Luna nouă reprezintă un moment când Luna are o influență minimă asupra energiei telurice deci și asupra oamenilor. Astfel este bine ca fie în ziua când apare acest fenomen sau, dacă din motive obiective nu putem, cât timp luna este în creștere putem să facem lucrurile necesare pentru a ne schimba viața în mai bine.

Atunci când este Lună Nouă putem să facem o serie de ritualuri simple iar mai jos o să vă prezentăm o parte din ele:

 

1. Purificarea de Lună Nouă

 

Trebuie să facem purificarea casei în fiecare lună pentru a avea un spațiu sigur  în care să locuim. Purificările se pot face cu ajutorul Bețelor Parfumate de Salvie Albă, Cedru, Pure House sau Copal. O altă metodă de purificare este cu ajutorul Agiasmei Mici sau Mari și cu fumigații cu Tămâie împreună cu rugăciuni puternice către Divinitate.

O ultimă metodă este purificarea cu ajutorul Bolului Tibetan. Bolul Tibetan se poate folosi pentru a purifica un spațiu  dacă îl vom folosi în sensul acelor de ceasornic pentru a disipa energia negativă. Pentru a purifica o locuință trebuie să începem întotdeauna de la ușa principală spre peretele din dreapta noastră, apoi toate camerele până ne întoarcem înapoi la punctul din care am plecat.

 

 

2. Lista de dorințe

 

Atunci când este Luna Nouă trebuie să facem o listă de dorințe care să se îndeplinească până la următoarea fază de Lună Nouă. Atunci când îl scriem trebuie să ne exprimăm dorința într-un mod IMPERATIV PREZENT, adică deja să vedem ca împlinită respectivă. De exemplu NU trebuie să scriem ”Să fiu fericit/ă” ci ”SUNT FERICIT/Ă”. La următoarea Lună Nouă va trebui să luăm lista de dorințe și să tăiem ce s-a îndeplinit și rescriem ce nu. Vechiul Bilet de Dorințe se va arde și mulțumim Divinității pentru ajutorul acordat.

 

3. Plicuri cu bani

 

Trebuie să luam un plic de culoare portocalie sau roșie în care trebuie să punem o amuletă de prosperitate (Bani, Pepite, Mâna Milosteniei). Apoi trebuie să adăugăm o sumă de bani în fiecare zi, minim un leu maxim zece lei. Apoi cu o zi înainte de următoarea Lună Nouă 10 % dăm unui sărac sau la o Biserică drept mulțumire Divinității, iar cu restul trebuie să investim în noi: fie un obiect pe care îl dorim, fie o prajitură sau o ieșire la un restaurant, ceva care să ne aducă bucurie. Nu vom cheltui însă toții banii ci vom păstra fie 1 leu fie 10 peste care vom adăuga alți bani în următoarea perioadă.

 

Acestea sunt trei dintre cele mai importante ritualuri care se fac fie într-o zi în care apare Luna Nouă sau maxim 24 de ore dinstanță de acest moment. Puteți face însă orice alt ritual sau rugăciune care creează o energie, o vibrație nouă, deoarece acest moment asta reprezintă Creația. Astăzi vom face ritualurile pentru a avea parte de noroc în afacere sau pentru sporirea prosperității, acum este momentul pentru a aduce o energie benefică în casă sau pentru a lega rațele mandarine pentru a ne găsi perechea potrivită. Este un moment al începuturilor noi, al drumurilor și a ușilor care trebuie să ni se deschidă, dar mai mult despre aceste ritualuri în articolele următoare. (Sursa: Magick Harmony)

 

 

Si, nu’n ultimul rand, nu uitati de Rugaciunea la Crai Nou (by MonE), pe care o gasiti AICI.

 

Spor! 😉

 

Cufarul Monicai

 

 


Sasa no ha sara-sara
Nokiba ni yureru
Ohoshi-sama kira-kira
Kingin sunago
Goshiki no tanzaku
watashi ga kaita
Ohoshi-sama kirakira
sora kara miteiru.¸¸.•♫♪

Frunzele de bambus foşnesc,
tremurând pe cornişe.
Stelele sclipesc
pe firele de nisip aurii şi argintii.
Fâşiile de hârtie în cinci culori
le-am scris deja.
Stelele sclipesc
ne privesc din cer.¸¸.•♫♪

7 iulie – Tanabata (“Seara celor 7”/Festivalul Stelelor), sarbatoare japoneza dedicata intalnirii stelelor si iubitilor Orihime (Vega) si Hikoboshi (Altair).

七夕、Tanabata Festival

Potrivit legendei, Calea Lactee – un rau format din stele care strabate cerul, i-a separat pe cei doi indragostiti, Orihime si Hikoboshi, inlesnindu-le sa se intalneasca doar odata pe an, in cea de-a saptea zi a celei de-a saptea luni.

Tanabata este un festival japonez care se organizează anual pe data de 7 iulie. Originea lui provine dintr-o legendă chinezească: povestea de dragoste a doua stele, Orihime și Hikoboshi, despărțite de Amanogawa (Calea Lactee).

 

Tentei, regele cerurilor, avea o fiică, Orihime (Vega). Acesta iubea foarte mult hainele țesute de fiica lui, iar prințesa țesea de zor ca să-i facă pe plac tatălui său. Totuși, de la o vreme, Orihime era tristă că, lucrând zi de zi, nu avea cum să întâlnească pe cineva sau să se îndrăgostească.

Tentei, văzând că fiica lui se topește pe zi ce trece, i-a propus o întâlnire cu Hikoboshi (Altair), un păstor care locuia în partea cealaltă a Căii Lactee). Aceștia se îndrăgostesc la prima vedere, iar regele, văzând cât de fericită este fiica lui, le-a permis să se căsătorească deși Hikoboshi era de condiție modestă.

După ce tinerii îndrăgostiți s-au căsătorit, aceștia au început să-și neglijeze treburile: ea nu mai țesea haine pentru împărăția tatălui ei, iar el nu mai avea grijă de turmele de vaci. Mânios, regele i-a despărțit de-a lungul Căii Lactee și le-a interzis să se mai vadă. Însă Orihime nu mai lucra, ci plângea zilnic de dorul soțului ei. Tentei, mișcat de lacrimile fiicei sale, le-a permis să se vadă o singură dată pe an, în a șaptea zi din a șaptea lună, doar dacă ea termina de țesut hainele pentru împărăție.

Prima întâlnire a lor a fost sortită eșecului: Orihime a realizat că nu poate traversa Calea Lactee (numită și Râul Ceresc) întrucât nu era niciun pod. A plâns atât de mult încât un stol de coțofene au venit și i-au promis că îi vor face un pod din aripile lor ca să poată traversa râul. Astfel, cei doi îndrăgostiți au putut să se revadă, timp de 24 de ore. Totuși, dacă plouă, coțofenele nu pot veni iar ce doi îndrăgostiți vor trebui să aștepte până anul viitor pentru a se putea întâlni.

 

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆ Nu uita: O SINGURA DORINTA, numai una! ;)

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆
Nu uita: O SINGURA DORINTA, numai una! 😉

În această zi japonezii se îmbracă în yukata, împodobesc pomii (bambus) cu decorațiuni și asistă la artificii. Un obicei comun în această zi este ca fiecare să scrie câte o dorință pe o bucată de hârtie colorată (tanzaku) și s-o atârne în pomul dorințelor (un bambus decorat).

Trebuie scrisă doar o dorință, mai multe aduc ghinion. Dacă va ploua în ziua festivalului, dorința nu se va împlini întrucât nici cei doi îndrăgostiți nu se pot revedea. De aceea japonezii se roagă să fie vreme frumoasă ca Orihime și Hikoboshi să se poată revedea. La miezul nopții sau a doua zi, dorințele se ard sau sunt puse să plutească pe un râu.

 

 

 

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆

 

 

 


Cufarul Monicai

Pentru a păstra negativitatea la un nivel minim, tineti cate un bol mic de sare în fiecare cameră, la vedere. Pentru a nu ramane niciodata fara bani, pastrati o cutie nedeschisă de sare intr’unul din dulapurile din bucatarie.

 

Baile cu apa sarata

Sunt un remediu traditional de medicina populara, care se aplica si acum, in clinici moderne din Austria sau Germania, cu un succes extraordinar. Se prepara prin punerea la o cada de apa calda (aproximativ 150 de litri) a doua kilograme de sare (amestecata in prealabil cu apa fierbinte, pentru a se dizolva mai usor). Baia dureaza 20-30 de minute si este important ca temperatura apei sa fie mentinuta mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca actiunea terapeutica sa fie maxima. Cercetatorii au observat ca aceste bai, care se fac de regula o data la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice in preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile inainte), cand este de altfel recomandat sa fie incepute. Iata indicatiile acestor bai.

Cine sa creada astazi ca praful acesta alb, superprocesat, combinat cu antiaglomeranti, numit „sare de masa” are proprietati vindecatoare? Nici n-are! Vindecatoare cu adevarat este doar sarea naturala, sub forma de cristale mari, care erau macinate inainte vreme in casa. O sare care contine mai mult de 80 de substante minerale, pe langa clorura de sodiu, si care avea o multime de proprietati terapeutice. Un vechi tratat medical chinez (Peg-Tzao-Kan-Mu), scris cu 2700 de ani inainte de Hristos, mentiona nu mai putin de 40 de tipuri de sare, fiecare cu indicatiile sale, cu modul de administrare si cu efectele sale specifice. Ei bine, taranii romani merita sa figureze in cartea recordurilor. In medicina noastra populara sunt mentionate peste o suta de utilizari terapeutice si, mai ales, magice ale sarii, care era considerata un adevarat panaceu impotriva spiritelor rele si a impregnarilor malefice ale obiectelor, locurilor sau fiintelor.

Sarea si bioenergia

S-a constatat experimental (prin fotografierea aurelor cu dispozitive Kirlian) si deductiv (prin rezultatele practice obtinute) ca sarea naturala, netratata prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasa influenta asupra corpului bioenergetic al fiintei umane. Toti cercetatorii din acest domeniu de frontiera sunt de acord ca sarea naturala este un excelent agent de purificare a aurei umane. La fel ca si apa, sarea absoarbe – se pare – radiatiile bioenergetice nocive, curatand – din punct de vedere energetic – zonele in care este aplicata. Iata cateva aplicatii practice ale acestor proprietati bioenergetice ale cristalelor de sare:

Radiatiile electromagnetice sunt o puternica sursa de perturbare a biocampului fiintei umane. Se pare ca foarte multe tulburari ale omului modern, de la durerile de cap la oboseala sau de la sensibilitate marita la stres, sunt accentuate de campurile electromagnetice pe care le emit aparatele si dispozitivele electrice, cu care el interactioneaza practic permanent. Punerea unor cristale mari de sare de mina (extrasa din pamant) in preajma locului in care dormim sau in care lucram (de exemplu, intre noi si calculator) are un efect de absorbtie, de atenuare a influentelor nocive ale campurilor electrice.

Oboseala – o procedura de medicina populara romaneasca ce si-a dovedit adesea eficienta este sa punem un saculet cu sare calduta pe ceafa atunci cand suntem obositi. Acelasi saculet cu sare era pus in leaganul copiilor ca sa nu se deoache si sa aiba somnul lin, intre haine, ca sa le asigure durabilitatea, precum si pentru a le impregna cu o misterioasa capacitate de protectie impotriva „facaturilor de tot felul”.

Bijuteriile – mai ales cele vechi – se spune ca poarta cu ele foarte multe din impregnarile negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasa o perioada de minimum 49 de zile sa stea in sare gema, inainte de a fi purtate. La fel se procedeaza si cu cristalele sau cu pietrele semipretioase. (Sursa: Formula As)

 

 


Motto: Trebuie să aleg: raman floare si mă ofilesc, sau mor și devin fruct.

                                               Gustave Thibon

Cufarul Monicai

Din timp in timp, schimb universul.. – aleg un altul, aleg să devin fruct.. Spre exemplu, azi sunt o pară..si las minunile s’aPARA. 🙂 Catre seara, aleg deja sa fiu o gramada de pere: pot fi PEREche, oPERE si capodoPERE, rePERE precum si a sufletului incăPERE. 🙂 Si, chiar inainte de marea ruPERE, inainte ca frunza toamnei sa ma acoPERE, cer inimii sa sPERE si Cerului sa ma aPERE, fiindca’am sa las lumea să mă descoPERE.  😉

(by Mone)

got my house.
it still keep the cold out.
got my chair
when my body can’t hold out.
got my hands
doin’ good like they supppose to,
showin’ my heart
to the folks that i’m close to.
got my eyes,
though they don’t see as far now,
i know more ‘bout how things
really are now . . .

i’m gonna take a deep breath.
i’m gonna hold my head up.
gonna put my shoulders back,
and look you straight in the eye.
i’m gonna flirt with somebody
as they walk by.
i’m gonna sing out . . .

i believe i have inside of me
everything that i need to live a bountiful life.
with all the love alive in me
i’ll stand as tall as the tallest tree.

and i’m
thankful for each day that i’m given,
both the easy and hard ones i’m livin’.
but most of all
i’m thankful for
loving who i really am.
i’m beautiful.
yes, i’m beautiful,
and i’m here.


Cufarul Monicai

În insula uneori locuită ce suntem,
sunt nopţi, şi deznoptări şi zori, când nu-i nevoie să murim.
Atunci ştim tot despre ce a fost şi despre ce va fi.
Lumea apare definitiv explicată,
ne umplem de seninătate, iar vorbele singure se traduc.

Apucăm şi înălţăm în mâni un pumn de ţărână. Cu blândeţe.
În el se cuprinde tot adevărul suportabil: conturul, voinţa şi limitele.
Atunci putem zice că suntem liberi,
cu pacea şi surâsul celui ce se recunoaşte,
revenit din periplul său în jurul lumii,
energizat, pentru că s-a nutrit cu suflet până în măduva lui.

Să liberăm încet pământul. Să-i liberăm încet minunile:
apa, piatra, rădăcinile.
Viaţa e deocamdată fiecare dintre noi.
Asta e suficient.

 

Jose Saramago (1985)


 

Cufarul Monicai

– Odată, demult… tare demult, pe când pământul nu era locuit numai de către oameni, spuse încet bătrânul, apoi duse stacana la gură, bău îndelung şi, înainte de a o pune din nou pe masă, îşi şterse mustăţile albe cu mâneca surtucului.

Sătenii se traseră mai aproape, pe bănci, gata să asculte. Crâşmarul azvârli cârpa cu care frecase tejgheaua de lemn într-un butoi cu apă murdară şi se apropie cu carafa de metal. Îi turnă bătrânului în stacană, îşi turnă şi lui într-un pocal de corn, ferecat în metal, apoi puse carafa lângă pumnii săi uriaşi şi aşteptă, la rândul său.

– Cum aşa?! îndrăzni o fetişcană, cu părul roşcat, strâns într-o cosiţă groasă, răsucită spre vârful capului.

– Uite-aşa! râse bătrânul. Ori poate că voi ăştia de la poalele muntelui sunteţi sălbatici din cei care cred că oamenii au stăpânit dintotdeauna pământurile şi că toate cele sunt basme de adormit copiii. Uite muntele ăsta…

Arătă cu mâna dreaptă către muntele uriaş din spatele său.

– …muntele ăsta nu a fost dintotdeauna aşa cum îl vedem noi astăzi. În cele vremi, despre care vorbesc, Golia avea două vârfuri, Taiţa şi Zăgan, iar în valea dintre ei trăia un popor de oameni mărunţi de statură, cu picioare mari şi păroase, care-şi spuneau Hobbiţi Heriofanţi. Iar undeva, către apus, atât de departe de aici, încât nici vârful muntelui ăsta nu se zăreşte, câtu-i el de înalt, era fluviul-fără-sfârşit, pe care se afla o insulă acoperită cu păduri. O insulă pe care trăiau balaurii-de-foc.

– Bine, dar oameni… oameni trăiau în vremurile alea de care vorbeşti? întrebă un bărbat înalt şi slab, cu mâinile bătucite de muncă.

– Oamenii au trăit pe pământ de multe evuri. Numai că niciodată nu au fost singuri, asta vreau să vă spun. Iar în vremurile vechi s-au petrecut lucruri de mirare. Sunteţi gata să ascultaţi o asemenea băsmuire?

Dădură cu toţii din cap, iar crâşmarul sorbi o gură din vinul negru şi tare.

– În vremile alea, începu moşneagul, cerul stătea mult mai aproape de pământ. Iar soarele şi luna nu erau aşa, două stele acolo pe cer, cum le vedem acum. Erau frate şi soră, copii ai unui împărat ce domnise odată peste ţinuturile îndepărtate de la marginea unei pustii fără de margine. Utu era numele lui, iar supuşii săi credeau că se coborâse din cer, într-un car de foc. Fusese un timp când acesta voise să-şi întindă marginile împărăţiei peste nisipurile arzătoare şi trimisese poruncă de supunere duhurilor-fără-trup. Apoi murise într-o cumplită bătălie cu acestea şi poporul lui se împrăştiase în cele patru vânturi. Iar fiul său, Enmerkar, şi sora sa, blânda Inanna, care moşteniseră de la el puterea de a străluci şi a alunga întunericul, au fugit înapoi în cer, ca să scape cu viaţă. Numai că unul a apucat-o spre răsărit, iar celălalt spre apus, hotărând să se întâlnească după ce vor fi ocolit pustia fără nume. Acolo, în cer, însă, pustia părea fără de sfârşit, iar ei au continuat să se caute, printre stele, dând ocol pământului, până în ziua de azi.

Băiatul dormea noaptea şi alerga pe cer câtu-i ziua de mare, în vreme ce Inanna se trezea atunci când pământul era acoperit de pătura groasă a nopţii şi păşea încetişor, pe deasupra lui, să nu-i trezească din somn pe cei osteniţi. De aceea, şi lumina ei era mai slabă şi mai fără de putere: pentru că avea milă de cei osteniţi.

Şi azi aşa… mâine-aşa… părea că nu le va fi scris să se mai găsească vreodată.

– Bine, dar ei se mai văd, câteodată, pe cerul dimineţii, îndrăzni o femeie, cu capul legat într-un ferpar negru. Uneori, stau îndelung deasupra Goliei şi parcă se uită unul la altul cu nespusă tristeţe.

– Chiar aşa şi este, zâmbi bătrânul. Uneori, ni se pare că s-au găsit şi că n-or să se mai despartă. Dar lumile în care-şi duc vieţile lor nesfârşite sunt tot atât de departe una de alta, pe cât este vârful muntelui vostru de cerul albastru. Ascultaţi…

Într-o zi, lui Enmerkar i se păru că o zăreşte de sus pe sora sa într-un târg de oameni ciudaţi, cu pielea aproape neagră, îmbrăcaţi în burnusuri albe şi călărind pe animale cu două cocoaşe. S-a coborât cât a putut de repede din cer, a luat chip de om şi s-a amestecat în mulţimea care dănţuia, cânta şi chiuia, într-o petrecere cum el nu văzuse până atunci. Unii îl îmbiau cu fructe mari şi zemoase, felurit colorate, alţii cu fripturi calde, cu pocaluri cu vin, mied şi alte băuturi ce te făceau să zâmbeşti fără să vrei şi să visezi încontinuu. Femei frumoase, cu feţele acoperite de marame, îl ademeneau spre corturi, în care luceau tainic luminiţe neştiute. Vraci sulemeniţi îl trăgeau de mână, să-i caute ursita în liniile palmei sau în boabele fermecate de porumb. Muzica izbucnea când sălbatică, când toropitoare de pretutindeni şi valuri grele de parfum se răspândeau în toate direcţiile, ameţindu-l.

Când fu aproape să se lase păgubaş şi să se întoarcă pe cărarea tainică pe care coborâse înapoi în cerul său, o mână de femeie ieşi dintr-un cort mare, îl apucă de braţ şi îl trase dincolo de draperie. Se smuci să scape, dar degetele subţiri îl cuprinseră într-o strânsoare de fier. Apoi, o văzu pe Inanna drept în faţa sa, aşezată pe un covor albastru, cu picioarele strânse sub ea şi cu ochii închişi. Se repezi într-acolo, dar mâinile îi trecură prin trupul de fum, iar el alunecă şi căzu dincolo de pernă. Trupul sorei sale se destrămă ca bătut de vânt, iar în locul său se închegă chipul unui zmeu înfiorător.

– Eu sunt duhul ce l-a înfrânt pe părintele tău, îi spuse el, cu voce ca de tunet, dar pentru ca victoria să fie completă, trebuie să vă ucid şi pe voi doi. Abia acum, după o mie de ani, am reuşit să te fac să cobori pe pământ, pentru ca să te pot prinde, dar răbdarea mea este fără sfârşit, Enmerkar. Vei fi robul meu până ce sora ta va coborî şi ea să te caute… şi atunci jignirea adusă duhurilor-fără-nume de către tatăl vostru Utu va fi fost şterasă, în sfârşit.

Apoi zmeul l-a cetluit, cât ai clipi din ochi, şi l-a azvârlit într-o prăpastie fără fund, în cel mai negru întuneric, la adăpostul unei stânci înalte, care marca sfârşitul lumii oamenilor.

Pentru că, am uitat să vă spun, atât timp cât avea înfăţişare de om şi umbla pe pământ, Enmerkar avea numai puterile unui simplu muritor.

Şi aşa a rămas cerul pustiu. Zilele erau mohorâte şi părea că stă să plouă tot timpul, încât începuseră să scoată capul din neştiutele borte ale lumii tot felul de jivine uitate, care intrau prin sate şi prăduiau nesmintite de nimeni. Pentru că bieţii oamenii aşteptau îngroziţi în case, în spatele uşilor zăvorâte, şi se rugau la toţi zeii lor uitaţi să-i apere de urgie. Dar zeii nu se mişcau din templele lor şi fiarele întunericului risipeau aşezare după aşezare, semănând groază şi moarte pretutindeni. Păsările încetaseră să cânte, iar izvoarele secaseră, lăsând ogoarele să se usuce şi să se pustiască. Iar grozăviile nu se potoleau decât noaptea, când blânda Inanna îşi desfăcea aripile de stele şi pornea să colinde cerurile în căutarea fratelui său.

– Ne-aducem aminte de vremurile acelea, dădu din cap crâşmarul şi mai turnă un strop de vin în stacană. Bătrânii cei din vechime ne povesteau cum că lumea începuse să moară de foame şi de sete, iar boala pielii-care-cade se înstăpânise pretutindeni. Încercau să o alunge cu fum de ardei iute, ba chiar dădeau foc la aşezări întregi, unde nu mai trăia nimeni, dar boala nici gând să se dea bătută.

– Era în vremea când apăruseră pricolicii, fonfăi un bătrân, aşezat mai în spate. Pricolicii au existat, nu cum zvonesc cei de azi cum că ar fi doar o poveste.

– Pricolicii au existat şi ei trăiesc şi azi, se arătă bătrânul de acord. În tainiţele ascunse sub munte sunt multe fiinţe din vremile de altădată, despre care au uitat până şi basmele. Dar ele sunt acolo şi aşteaptă un moment prielnic, ca să iasă la lumină şi să ia din nou lumea în stăpânire.

Bău o gură de vin şi-şi netezi mustaţa.

– Dar Soarele? Trebuie că a scăpat, de vreme ce îl vedem în fiecare zi! grăi apăsat un flăcăiandru care stătea lângă mâna dreaptă a bătrânului. Cum s-a întâmplat?

– S-a întâmplat că, printre oamenii de rând, care trăiesc doar cu frica zilei de mâine, se mai încurcă şi viteji din cei cărora nu le stă trupul şi mintea prea multă vreme într-un loc, fiindcă se sfârşesc de prea mult neastâmpăr. Şi, uite-aşa, într-o noapte pe când luna se pregătea să meargă la culcare, obosită de atâta căutare zadarnică, dinspre râul cel mare al Iordanului a apărut un călăreţ îmbrăcat în haine negre, cu o sabie ca o flacără, agăţată la şold. Şi, când s-a apropiat şi mai mult, oamenii ce se strângeau către ascunzătorile caselor, înainte să înceapă ziua, au văzut cu uimire cum calul şi-a adunat pe lângă corp o minunăţie de aripi din piele, coborând pe pământ din zborul asemenea unui vânt de miazănoapte. Voinicul era Geb-el-Eizis, arcaşul fără pereche ce păzea fântânile-cu-apă vie şi apă-moartă de pe celălalt tărâm, iar licornul pe care călărea se numea Kirin şi se spunea despre el că este unul dintre puţinele fiinţe cu adevărat nemuritoare.

Iar Geb a poposit peste cenuşa zilei, într-una din colibele rămase încă în picioare, a săgetat câteva jivine ce dădeau târcoale aşezării şi le-a povestit celor ce abia îşi mai târau zilele de azi pe mâine că a venit cu poruncă straşnică de la stăpânul său, Alb Împărat, domnitor peste tărâmul din nouri al fântânilor tămăduitoare, să afle ce s-a întâmplat cu soarele, deoarece fără lumina lui minunată puterea apei din fântâni se irosise cu totul.

Aflând de tărăşenia cu zmeul, le promise bieţilor oameni că o să-i scape de pacostea ce căzuse peste capetele lor şi o să împlinească, astfel, şi porunca domnului său. Aşa că, a doua zi, a pornit la drum, în căutarea acestuia. Dar până la marginea lumii, unde îl ascunsese pe Enmerkar, într-o bortă adâncă, sub stânca Jakkart, locul-duhurilor-fără-nume, era cale atât de lungă, încât cu toată iuţeala inorogului tot i-a trebuit lui Geb-el-Eizis să meargă un an încheiat. În vremea ceea, anul avea trei zile, fiecare având numele unei părţi a lumii: vara, toamna şi iarna. A avut de înfruntat şerpii cu două capete din Valea Marelui Sar, de pe coasta cealaltă a Goliei, furnicile-soldat de la marginea pustiului cu nisipuri zburătoare şi cumplitul vifor albastru din Ţara Gheţurilor Veşnice.

Dar a trecut cu bine prin toate şi a ajuns, în cele din urmă la stânca Jakkart, un deget uriaş de piatră, ridicat ameninţător către cer. Aici, zmeul se întrupase din nou într-un duh-fără-nume şi benchetuia de zor, alături de fraţii săi, sărbătorind victoria asupra fiului împăratului Utu şi punând la cale cum să facă să o prindă şi pe sora acestuia, Inanna. Din borta lor subpământeană, ieşeau la suprafaţă chiote de bucurie, lărmuială de muzici şi o duhoare insuportabilă, pentru că duhurile nu scoteau niciodată afară hoiturile celor ucişi înăuntru.

După ce s-a coborât din şa, voinicul Geb l-a trimis înapoi în văzduh pe Kirin, apoi a strâns toţi mărăcinii din jur, i-a grămădit la gura bortei şi le-a dat foc. A urmat o mare zarvă şi duhurile au dat buzna cu toate către ieşire. Numai că nu apuca niciunul să scape, că săgeţile iscusite ale arcaşului le şi ţintuiau de stâncă.

– Cum să înfigi o săgeată într-un duh?! se miră moşul cel fonfăit, cu pricolicii. Că duhul, de-aia e duh, are trup de umbră şi privire de foc. Asta o ştie şi un copil.

– Da, dar şi săgeţile lui Geb erau fermecate, nu degeaba era el slujitorul lui Alb Împărat, mustăci povestitorul. Mai vreţi s-auziţi urmarea au ba?

Femeile şi copiii din jurul mesei strigară la moş să tacă şi să-şi vadă de ale lui, dacă nu vrea să creadă. Iar crâşmarul puse din nou vin în cele două vase, după care ciocni cu povestitorul şi bău cu sete din al său.

– Apoi, într-o vânzoleală ca de vântoasă, ieşi şi duhul cel care îl înrobise pe Enmerkar. Se vede treaba că era vreun fel de căpetenie a lor, de-l lăsaseră mai la urmă.

Geb aruncă arcul şi săgeţile pe pământ. Nu-i mai erau de nici un folos – duhul se întinsese pe toată lungimea cerului, iar ziua se transformase de tot în înserare. Şi-a scos sabia cu luciri de flacără, pe supla Mitrhaib, cea care descăpăţânase multe fiare, jivine scârboase şi fiinţe venite pe lume din găurile fără fund ale bătrânului pământ. Dar duhul se învârtejea ca o pală de furtună în jurul lui, iar Mitrhaib nu reuşea să-l străpungă.

Atunci, Geb-el-Eizis a înfipt-o cu vârful în stâncă, de au sărit scânteile până la nori, şi i-a strigat arătării să ia formă de zmeu, dacă are curaj şi să se înfrunte cu el în luptă dreaptă.

O dată s-a întrupat duhul într-o lighioană scârboasă de zmeu, de atingea înălţimea stâncii Jakkart cu fruntea, şi s-au apucat de luptă. Se strângeau în braţe de le pârâiau oasele, apoi se izbeau de pământ, se ridicau şi o luau de la capăt.

Către prânz, îl prinse flăcăul bine pe zmeu, îl ridică de pe pământ şi izbi cu el, de-l îngropă până deasupra genunchilor. Zmeul se scutură, sări din groapă şi se luară iară la bătaie. Către înserare, reuşi zmeul să-l apuce pe om aşa fel încât izbi cu el şi-l îngropă până la brâu. Apoi, până să se desfacă acesta din strânsoarea pământului, înşfăcă sabia din stâncă şi i-o înfipse în umăr. Geb simţi că până aci i-a fost lui dat să trăiască. Se rugă, în gând, celor o-mie-şi-una-de-zei-fără-nume să-l mai lase în viaţă, până ce i-o lua capul zmeului, apoi se smuci cu toată puterea şi ţâşni afară din groapă. Îşi smulse paloşul din rană şi alergă cu el după zmeu. Dar acesta se prefăcu din nou în abur şi se lipi de vârful stâncii Jakkart, asemenea unui nor negru. Degeaba încercă voinicul să se caţere pe stâncă, rana din umăr îi sângera şi puterile începeau să-l lase.

Văzând că nu-l poate readuce pe pământ ca să-l înfrunte, Geb-el-Eizis o înfipse pe zvelta Mitrhaib cu vârful în pământ şi încercă să-şi lege rana de sub umăr cu o fâşie de pânză din cămaşa sa largă de in. Dar rana se dovedi prea adâncă şi continuă să sângereze prin legătură, secătuindu-i puterile. Şi cum sta aşa voinicul şi se chibzuia cum să reuşească să-l dea jos pe duh de pe stâncă, dinspre răsărit îşi făcu apariţia blânda Inanna, alungând umbrele viclene de pe faţa pământului şi poleind totul cu o lumină argintie.

– Ajută-mă, preafrumoasă fecioară a nopţilor, se rugă el, cu obidă, să îl pot da jos pe spurcatul de zmeu de pe vârful stâncii, ca să-l pot înfrânge şi să-l fac să spună unde l-a ascuns pe fratele tău Enmerkar pentru a-l putea elibera.

Cufarul Monicai
Şi luna se opri din mersu-i lin chiar deasupra stâncii Jakkart. Va să zică, duhul-fără-nume, întrupat în spurcăciunea de zmeu, era cel care-l răpise pe fratele ei iubit! Şi Inanna începu să murmure o melodie tristă, de taină, cu care o adormea mama ei, atunci când era numai o copiliţă fragedă, cu părul bălai şi privirile umede. Din toate tainiţele lumii, pe unde stăteau ascunşi, liliecii-vampir se scuturară de somn, îşi deschiseră aripile mute de piele şi se strânseră într-un stol uriaş, acoperind chipul alb al lunii. Apoi, ca la un semn, năvăliră cu toţii asupra duhului de abur şi începură să-l destrame cu loviturile lor repezi de aripi. Duhul răcni, de se cutremură pământul din străfunduri, şi-şi dădu drumul să alunece la vale. Iar când atinse pământul, se transformă din nou în zmeu.

Numai că tot acolo aştepta şi flăcăul, cu Mitrhaib cea iute şi focoasă, gata de luptă. O dată izbi Geb, sfârtecând aerul nopţii de la dreapta la stânga, şi căpăţâna zmeului se desprinse de trup şi se rostogoli în borta de sub stâncă. Trupul se zbătu de mai multe ori, izbind pielea tare a pământului şi umplând-o de sângele său vânăt, otrăvit.

Simţind că-şi pierde tot mai mult puterile, Geb făcu un semn cu Mitrhaib prin aer şi licornul se coborî din înalturi, lăsându-se chiar lângă stăpânul său. Acesta scoase din coburi frânghia de mătase, o legă de şa cu un capăt, apoi celălalt îl petrecu pe după mijlocul lui, şi îi spuse lui Kirin să îl lase, încet, la vale, prin borta întunecată.

Într-un târziu, atinse fundul gropii, se dezlegă şi merse o vreme prin întuneric, până când, după o ridicătură de pietre, zări o lumină palidă, galbenă, care înconjura trupul unui om. Se apropie şi-l dezlegă de toate curelele, îl săltă pe umărul sănătos şi se întoarse spre direcţia de unde venise. Şi, pe când se gândea că era posibil să nu mai găsească drumul înapoi, prin acel întuneric de smoală, ce să vezi? O dâră roşie, clipind fosforescent din loc în loc, îi arătă pe unde trebuia să o ia.

– Am ghicit! ţipă un copil tuns chilug, care stătea în poala mamei sale, chiar lângă cotul moşneagului. Era sângele lui, care îi cursese din umăr. Pesemne că luna îl vrăjise, ca să-l ajute să-i aducă fratele înapoi.

Moşul bău zdravăn din stacană şi o trânti de masa plină de urme de mâncare.

– Nu eşti chiar prost, feciorule. Ei, chiar aşa stăteau lucrurile. Şi când a ajuns la gura bortei, Geb a tras puternic de funie, iar licornul s-a înălţat spre cer, scoţându-i pe amândoi din adâncuri.

– Aha, făcu hangiul atotştiutor, de amu se cheamă că treaba-i simplă: luna a coborât din ceruri şi l-a adus la viaţă pe frăţâne-său, că de-aia îi zărim pe amândoi pe cer toată ziua şi toată noaptea. Apoi, se vede treaba că l-a vindecat şi pe Geb ăsta, că nu degeaba este ea luna de pe cer, apoi l-a luat de soţ şi l-a suit cu ei acolo, sus, pe boltă. L-o fi făcut vreo stea şi l-o fi pus la dreapta lor… Să-ţi mai pun, moşule, una de terminare?

– De pus, poţi să-mi pui, zâmbi bătrânul cu şiretenie, că ai zamă bună, dar povestea mea nu se termină chiar aşa.

– O fi murit făt-frumosul! spuse încet, cu vocea înecată în lacrimi, copilul.

– Inanna s-a scoborât din ceruri pe o scară de nori şi s-a aplecat deasupra lui Enmerkar, suflând peste el iubire frăţească. Şi s-a ridicat Soarele, strălucind, şi alungând blestematele de jivine ale întunericului în bortele lor tainice. Şi-a îmbrăţişat sora şi mult s-au bucurat cei doi de regăsire. Dar, când şi-au adus aminte de voinicul care făcuse posibil toate acestea, îl descoperiră mort, răsucit cu faţa în sus, cu tot sângele ieşit din el pe albul de argint risipit de lună în jur.

Şi aşa frumos arăta roşul sângelui pe albul sclipitor, că Inanna a izbucnit în lacrimi amare şi s-a aplecat către el. Şi unde cădeau acestea, albul se transforma în zăpadă rece, ca trupul voinicului. Iar din sângele lui prinseră să-şi ridice capetele nişte flori albe, minunate, ca nişte clopoţei, cărora de atunci oamenii le-au zis ghiocei, floarea-sângelui şi a lacrimilor.

Iar când au plecat înapoi, în cer, Soarele şi luna au luat cu ei trupul împietrit în moarte al voinicului Geb-el-Eizis, au mutat câteva stele din loc şi au făcut din ele un car, în care l-au suit, să le fie alături şi să-i însoţească pe vecie. Şi, de atunci, de câte ori ridică ochii spre cerul nopţii, oamenii văd Carul-Mare, ducând cu el pe Drumul Robilor, trupul singurului om ce a ajuns vreodată în cer şi a rămas acolo.

– E minunată povestea ta, spuse bătrânul cu pricolicii. Dar nu ne-ai spus de unde vii tu, povestaşule, că nu prea pari din părţile noastre. Şi, dacă tot te-ai pornit la un aşa drum lung, poate cauţi ceva… Pentru povestea asta frumoasă, o să încercăm să te ajutăm.

Moşneagul îşi netezi iar mustăţile stufoase. Se uită la lichidul din stacană, dar nu se mai atinse de el. Privi lung pe deasupra capetelor sătenilor, adunaţi sub acoperişul de crengi şi aşezaţi pe jos, în jurul lui, şi oftă. Scoase de sub poalele lungi ale surtucului două fire de lână, unul alb şi unul roşu, împletite cu meşteşug, şi le puse pe masă, alături de stacană.

Cufarul Monicai

– De când s-au fost petrecut toate cele ce v-am povestit, s-a scurs mult amar de timp. Multe s-au şters de pe faţa pământului, multe s-au născut în loc, doar două lucruri au rămas neschimbate: muntele Golia şi semnul acesta. A văzut careva dintre voi un armăsar alb, cu corn în frunte şi cu un şnur ca acesta prins de coamă?

Cei de faţă clătinară din cap.

– Dacă o să-l vedeţi vreodată… voi sau copiii copiilor voştri… să-l strigaţi pe nume, Kirin îl cheamă, şi să-i spuneţi că stăpânul său, Coriandru, sau Alb Împărat, cum îl mai ştie lumea, îl aşteaptă să se întoarcă. Pentru că, dacă şi-a pierdut cel mai bun prieten, pe Geb-el-Eizis cel cu părul bălai, nu vrea să-şi piardă şi pe cel mai credincios servitor pe care l-a avut vreodată. Aşa să-i spuneţi şi să-i daţi semnul acesta, să ştie cine-l caută. Şi să-mi ia urma, către Răsărit.

S-au despărţit, într-un fapt de seară.

De atunci, oamenii din satul acela uitat de lume, se adună la crâşmă, în fiecare an, atunci când zăpada începe să se topească şi primăvara îşi anunţă venirea prin clopoţeii florilor albe, iar luna cea sfioasă îşi arată obrazul bucălat în toată frumuseţea lui diafană, şi îşi spun unii altora povestea. Şi, pentru ca să nu uite semnul, flăcăii le dau fetelor două fire de lână împletite, unul alb şi unul roşu, aruncându-le ocheade şi ghiocei pe urme.

Iar bătrânii privesc către vârful Goliei, tot aşteptând să se coboare de pe creasta cuprinsă de neguri un licorn alb, cu aripi de poveste.

Povestea Soarelui şi a Lunii – Aurel Carasel

Cufarul Monicai

%d blogeri au apreciat asta: