Tag Archive: altcuiva



Treaz, in visul altcuiva

Nu poate sa doarma, desi ea nu a avut niciodata probleme cu somnul. Asta a fost odata, ca niciodata, de fapt. De fiecare data cand inchide ochii, imagini se deruleaza rapid in mintea ei, ca un film. Tonul ridicat al vocii lui, furia si frustrarea.

O melodie se aude infundat din coltul camerei. ‘When she was just a girl’ ‘She expected the world’ ‘But it flew away from her reach’ ‘So she ran away in her sleep’.

Se intoarce pe o parte, incercand sa opreasca sunetul cu perna pe urechi. ‘And dream of para – para – paradise’ ‘Para-para-paradise’ ‘ Para-para-paradise’ Every time she closed her eyes’.

Ea acum asteapta, cu perna pe urechi, asteapta ca durerea sa se transforme in surzime, in orbire, in lesin. Nu mai are lacrimi. Se uita la telefon si nu vede altceva decat ceasul. E 2:45 dimineata. Isi aminteste ca el ii spunea ca ‘La 12 noaptea, lucruri magice se pot intampla’ si el i-a trimis un mesaj atunci, la 12 noaptea, i-a spus ‘Te iubesc’. Suspina in surdina, totul e de domeniul trecutului, un trecut nu asa indepartat, totusi.

Pentru un moment, ea se gandeste sa nu mearga la munca a doua zi. Nu o incanta ideea de a se chirci intr-o bila de suferinta cu un zambet fals pe buzele ei deshidratate. Dar barbia ei se ridica automat. S-a saturat de toti oamenii astia care spun ca o iubesc. Nu o sa o iubeasca niciodata asa cum isi doreste ea. Niciodata.

Isi freaca ochii obositi. Sunt mlastinosi, nu exprima absolut nimic. Tricoul ei rosu pare ca se transforma intr-o balta de sange pe marginea patului. Si el dormea tot in tricou rosu. Lacrimi? Sange? Saliva? Orice ar fi, a umezit partea ei de pat. Intinde mana spre partea lui de pat, ca si cum ar fi acolo, asa cum a promis ca o sa fie pentru totdeauna. Isi imagineaza capul lui la pieptul ei. La inceput nu simte nimic. Apoi simte o caldura in palma ei. Pentru o secunda, ii simte buzele lipindu-se de ale ei. Mirajul dispare si ea deschide ochii in intuneric. E 3:45 dimineata.

Departe, intr-o casa nici prea mica si nici prea mare, intr-o camera alba si intr-un pat rece, el e agitat si arunca patura pe jos. ‘Iar n-am dormit’. – Nici nu stie de ce.

Poate era treaz in gandul altcuiva…

Sursa: Tudor UrascIubesc

Anunțuri

Vindecarea prin schimbare


Oamenii nu pot fi vindecaţi dacă nu-şi schimbă modul de gândire şi de reprezentare. Eu pot sa te tin de mana, sa iti sprijin capul pe umar in plansul tau, pot iti dau o sugestie, sa’ti ofer niste repere, o farama din timpul meu, interes.. insa nu ma pot schimba eu in locul tau. – Fiecare trebuie să acţioneze singur. Cine s-a obişnuit să trăiască luând totul de-a gata si sa dea vina pe viata, Dumnezeu, Univers, ceilalti (politicieni, mama, tata, iubit..), nenoroc, soarta, va astepta mult si bine ca vindecarea sa se produca si viata sa ia forma pe care el o doreste. Cu cât omul îşi va înţelege mai repede greşelile, cu atât mai repede se va vindeca. Insa pentru a înţelege, trebuie să gândească. Pentru a gândi are nevoie de linişte şi·de a fi singur cu el însuşi. (Si poti fi singur cu tine insuti, chiar si in prezenta cuiva!)

Civilizaţia se află la o răscruce, iar criza în care ne aflăm este un indiciu clar că va urma o cotitură radicală. Schimbarea e singurul lucru sigur si e necesara. Fiecare este liber să decidă cum va supravieţui. Nimeni nu poate decide in locul altcuiva. Ne putem ascunde capul în nisip, putem spune că iarăşi ne-am prostit şi că nu se va schimba nimic. Totuşi, schimbările din natură şi societate nu numai că sunt evidente, dar sunt şi palpabile, iar sănătatea tot mai precară a oamenilor este o dovadă în acest sens.

%d blogeri au apreciat asta: