Tag Archive: amintiri



Exista un exercitiu de recuperare a energiei pe care ai lasat’o’n evenimentele trecute si care se numeste Recapitulare (vezi cartea Taishei Abelar, Trecerea Vrajitorilor).

Ceea ce face recapitularea este sa’ti permita sa privesti in trecut si sa iti iei inapoi energia din sinele tau asa cum iti amintesti, din actiunile trecute. Asa ca inchizi ochii si vizualizezi activitatile tale intr’un mod sistematic. Cum faci asta? – Practic, faci o lista cu toti cei pe care i’ai cunoscut in viata ta, incepi si vizualizezi, incepind de astazi inapoi in timp (sau poti sa incepi cu evenmentele cele mai importante/traumatizante!), toate experientele care constituie viata ta, memoria a ceea ce esti, ceea ce te defineste ca persoana. Bineinteles ca asta include interactiunile tale cu familia si prietenii. Tot ceea ce este legat intrinsec de ceea ce esti tu, deoarece ai aceasta intersubiectivitate cu ei.

Lucrand cu lista, folosesti respiratia, deoarece ea este o metoda subtila de regenerare. Iti iei inapoi energia, vizualizezi si incepi …cu umarul drept. Vizualizezi scena in timp ce inspiri si iti muti capul spre umarul sting, iar apoi expiri tot ceea ce este strain tie, ceea ti s’a turnat verbal, fizic, in tine, tot ceea ce nu mai vrei, pentru ca oricum asta s’a intimplat in trecut. Dai totul afara pe expiratie…faci asta in timp ce misti capul de la stinga la dreapta si apoi aduci capul la centru. Si continui aceasta miscare de baleiere a scenelor pe care le doresti, in timp ce cureti. – Ceea ce faci, de fapt, este sa iti aduci inapoi energia prinsa acolo ca sa o poti folosi in prezent.

Spor! 😉

„Si unde se duce aceasta? Desigur ca trebuie sa fii atent unde o pui pentru ca de obicei se duce pe ego, intarindu-l, asa ca foloseste-o pentru a-ti intari corpul din vis, ca sa fii capabil sa ai acea extra energie necesara vederii a ceea ce este viata ta si ceea ce faci cu ea. Trebuie sa obtii control asupra existentei tale.
Recapitularea exista intr-un sens abstract, deoarece vrajitorii sint abstracti, atit de abstracti incit realizeaza ca corpurile noastre nu sint decit o idee. Noi nu mai sintem in pozitia de asamblare a factualitatii lumii in care sa credem ca avem corpuri fizice. Banca este aici, copacul acolo, nu. Noi am pus la indoiala aceste afirmatii si am vazut prin recapitulare ca aceste lucruri nu exista decit ca parte a unui aranjament. Ni s-a spus asta si corpurile noastre au raspuns la aceasta intelegere caci nu am avut alta alegere din moment ce ne-am nascut in interiorul acestuia.

Deci la un nivel abstract, ceea ce recapitularea face este sa construiasca o mica platforma pe care sa stam, deoarece atunci cind ne amintim trecutul intr-un mod energetic, stam in doua locuri in acelasi timp. Ne miscam de aici cu corpul din vis, pina acolo, unde se afla memoriile a ceea ce crezi tu ca esti sau cea ce a constituit lumea ta. Si poti vedea tipare ce se repeta. Ii poti auzi pe parintii tai spunindu-ti ce si cum sa vezi. Si deodata incepi sa vezi, dar ce vezi exact? Nu pe tine in lume ci aceasta alta fiinta, Vazatorul. Don Juan spunea ca Vazatorul se trezeste in tine. Iti activezi aceasta pozitie fantoma a punctului de asmablare pe care toti o avem, si acum o faci mai puternica, o folosesti odata pentru totdeauna. In cadrul culturii noastre nu ni se permite sa o folosim. Nici macar nu stim ca ea exista. Aceasta pozitie este activata, devine mai puternica si sintem capabili sa punem intrebari si sa zdrobim barierele perceptiei ce au fost puse in fata noastra prin grijile vietii cotidiene.” – Taisha Abelar

 

 

Conceptul de recapitulare a fortei vitale a cuiva este prezent in literatura publicata in Romania in mai multe variante (Carlos Castaneda , Taisha Abelar , Marcel Proust…).
Scopul/Intentia Recapitularii este de a readuce energia proprie (imobilizata in trecut in anumite evenimente care se tot intampla perpetuu in Realitatea Non-Ordinara, in memoria afectiva-involuntara a lui Marcel Proust), acasa – pentru a creste potentialul de actiune, de insanatosire, de traire a persoanei in cauza. Este un exercitiu de dizolvare constienta a string-urilor care ne golesc de energia proprie si a celor ce ne pompeaza in sistem energii straine. Este, in esenta , ELIBERAREA pas cu pas a persoanei in cauza , cat si a celorlalti participanti la situatia respectiva. Din din punct de vedere shamanic, orice situatie intamplata vreodata, se intampla perpetuu intr-un spatiu holografic atemporal. Energia pierduta sau blocata intr-o anumita situatie este inca disponibila , daca stii cum, si daca reusesti sa ajungi acolo unde se afla ea, pentru a o recupera. NIMIC NU SE PIERDE , NIMIC NU SE CASTIGA. TOTUL SE TRANSFORMA. Suna cunoscut?

In principal recapitularea fortei vitale ca exercitiu energetic eliberator de sine si de ceilalti implicati este magistral de simpla si de eficienta (desi cu unele limitari si inconveniente relative, pe care le vom trata separat, ulterior):

1. se pregateste persoana si spatiul in care urmeaza sa se desfasoare sesiunea de Recapitulare a Fortei Vitale: purificarea cu rugaciune, tamaie sau diverse arome, invocarea prezentei si a ajutorului spiritual-energetic al entitatilor binevoitoare persoanei in cauza: Divinitatea, Ingerul Pazitor, Ghidul Spiritual, etc. Pregatirea spatiului si a persoanei in cauza include si indepartarea surselor de zgomot si lumina (unele surse recomanda intunericul total, precum si incaperi special dedicate) si asigurarea faptului ca persoana nu va fi deranjata pe durata exercitiului.
2. se alege situatia ce va fi obiectul recapitularii: unele surse recomanda recapitularea sistematica, pornind de la momentul prezent catre trecut, a tuturor momentelor traite – aceasta recapitulare, desi foarte cuprinzatoare si eficienta, ia foarte mult timp si se poate dovedi nerecompensatorie in fazele initiale pentru cel in cauza. Alteori se recomanda recapitularea relatiei cu o anumita persoana, sau a unui anumit tip de relatii – de exemplu a relatiilor sexuale. Alteori, subiectul este pur si simplu „purtat” intuitiv catre o anumita situatie de catre ghidul sau spiritual.
Esentialul este ca persoana sa se transpuna cat mai total in acea situatie, sa o „traiasca”, nu doar sa o simuleze mental.
3. inspirarea propriei forte vitale lasate in acea situatie, persoana, loc. Pe fiecare inspiratie, se „trage” inapoi energia lasata in acea situatie. Se pot vizualiza sau nu string-urile ce leaga persoana de situatie. Se continua pana se simte ca e de ajuns.
3bis. expirarea energiilor straine: pe fiecare expiratie, se returneaza energiile straine de sine, inapoi persoanei, locului, situatiei. Se continua pana se simte ca e de ajuns.
Deci fiecare inspiratie aduce inapoi energia proprie, fiecare expiratie inapoiaza energiile celorlalti.
4.incheierea sesiunii de recapitulare se face multumind tuturor entitatilor care au ajutat si cu o rugaciune/miniceremonie de incheiere.

 

Acum trebuie sa subliniem unele aspecte relativ limitative ale recapitularii:

-Recapitularea se face pentru restaurarea puterii personale. Ea creste, incetul cu incetul, puterea personala a celui ce recapituleaza. Dar e un fapt ca uneori pentru recuperarea unor portiuni de suflet pierdut nu e suficienta recapitularea de unul singur. Ca si cum, sa zicem, cineva nu are maini, iar mainile sale se afla in fata lui, taiate, pe o masa. Persoana in cauza nu poate sa „puna mana” pe mainile sale si sa le aseze la locul lor. Cu dintii, nu ar fi o solutie viabila. Solutia viabila este ca o persoana care are maini (este completa) si stiinta de a face asta, sa ia acele maini, sa le puna la locul lor, sa sutureze ruptura, sa „coasa cu Lumina”, sa ajute pacientul sa se recupereze.

-In zilele noastre, regresiile hipnotice in trecut pentru des-facerea legaturilor si blocajelor energetice aparute in special in conditii traumatice, se face doar sub directa supraveghere a personalului calificat, in speta medici psihiatri sau psihologi cu competente verificate in acest domeniu. Retrairea in totalitate a unei traume este din nou traumatizanta, iar literatura consacrata regresiilor hipnotice contine multe exemple de suferinte imense retraite de pacient in scaunul hipnoterapeutului.
De aceea , se pare ca uneori, unele mecanisme de aparare ale sufletului nu permit accesarea de unul singur, prin recapitulare, a momentelor de ruptura de suflet, a momentelor intens traumatice.

De aceea , auto-recapitularea trebuie completata cu o recuperare a sufletului , facuta de o persoana capabila de a face aceasta. – (shamanism.nierika.ro)

 

Anunțuri

Cufarul Monicai

 

 

Era iarnă, iar el ratacea singur și obosit. Amintiri înghețate și gânduri rupte în mintea lui.. Apoi ea a venit în visul sau.. A venit ca un vis..

– Asta’i imposibil , nu se poate intampla! – Ar fi jurat ca nu mai exista ingeri si zane..

„Crede’mă, sunt reală!”, a auzit o voce. „Sunt reală.”, repeta ea, iar el ii recunoscu vocea.

Ce este în neregulă cu mine? Unde’i cel care obisnuiam să fiu? – Cu mult timp în urmă, acest băiat puternic n’ar fi renuntat..

„Oh, haide acum, te’ai rătăcit..”

Unde sunt? Și cum de știe ea că m’am rătăcit?

„Nu mai e timp..”, sopti ea.

..și băiatul ridică ochii lui albaștri catre cer:

– INGERE, tu ești?

..si cazu înapoi in obsesiile sale, înapoi la confesiunile sale:

– Ce este acea lumină și de ce este încă deasupra capului meu?- Ar trebui să vorbesc cu ea, sau ar trebui să plec?

– „Nu, nu, nu mă lăsa!”
– Să nu te las?
– „Dragostea mea, vino cu mine!”
– Dar nici nu te cunosc..

Aproape tremurând, băiatul cu greu putea uita.. – Dacă ea e reală, atunci el n’o poate pierde din nou:

– Te rog, dă’mi un semn!- strigă băiatul. Dă’mi un semn, te rog!!!

A așteptat plângand.. Apoi, cu ochii strălucind ca luna de pe cer, sopti:

INGERE, sunt al tau!

Până la sfârșitul acestei nopti binecuvantate,
până la sfârșitul acestei vieți crude,
ca și cum am renăscut,
pierdut și îndragostit,
găseste’mă și te voi găsi!!!

..m’ai găsit și te’am găsit, în sfârșit…

Se trezi cu fata la pămant. Cu mâinile, in noroi, scrisese o singură frază:

 

Pentru totdeauna al tau.

 

(by Mone)

Cufarul Monicai

 

It was winter, he wandered lonely and tired
frozen memories and broken thoughts in his mind
and then she came, in his dreams..
and then she came, like a dream..

“That’s impossible, can’t be happening at all”
No more angels and no more fairies, he’d sworn..
“Believe me, I am real”, heard a voice
“Believe me, I am real”, he knew that voice

“What is wrong with me? Where’s the one I used to be?”
Long ago, this strong boy would never give in.
“Oh, come on now, you’re lost” -Where I am?
-And how she knows I’m lost? – “there’s no time.”

and then the boy raised his blue eyes:

“ANGEL, is that you?”

back to his obsessions, back to his confessions, he went:

“What is that light and why’s still over my head?”
“Should I talk to her or should I go away?”

-No, no, do not leave me!” – Do not leave you?
-My love, just come with me” – I don’t know you..

Almost trembling the boy could hardly forget
if she’ s real then he cannot lose her again:

“Please, give me a sign!”, the boy cried
“Please, give me a sign!”

..waited crying
and then with eyes bright as the moon:

“ANGEL, I’m all yours!”

Till the end of this Goodnight
till the end of this cruel life
as if we are reborn
wasted and in love
find me and I’ll find you!!!

..you found me and I found you, at last…

He woke up with the ground touching his face
with his hands on the mud, writing one phrase:

Forever yours.

 

 


Un om moare cu adevarat numai atunci cand amintirile noastre despre el mor si ele.  Cine mai traieste astazi: Einstein sau Teoriile lui? Leonardo sau Gioconda? Scriitorii sau gandurile lor asternute pe hartie si care asteapta sa reinvie prin simplul mecanism al cititului? Bunicii, tata sau amintirile mele despre ei? Constiinta noastra si trupul gazda dispar o data cu moartea. Doar ce facem – memorabil sau nu – ramane. – Ramane in mintile celor de dupa noi. Dupa moarte, omul ala traieste inca, in tine, in amintirile tale si, de acum, cel mai probabil, te va forta sa-l ajuti sa se salveze, va incerca sa iasa din tine, ca macar sub forma informationala, sub forma amintirilor sa mai traiasca un timp, timpuri ori jumatatea unui timp. Marcel Proust credea in memoria involuntara: o singura inghititura dintr-o madlena te poate purta inapoi, in copilarie, pe vremea cand toti care nu mai sunt astazi aici, inca mai traiau. Uite-i chicotind sub dudul batran, ori la umbra ciresului, la o cafeluta cu caimac si o dulceata de cirese amare, ori langa un pahar aburit de apa rece abia scoasa din fantana – pahar in care troneaza, maiestuoasa, o lingurita de argint, plina-ochi cu serbet de trandafiri. – Primul care s-a dus a fost bunicul. Pe el l-am iubit cel mai mult si, dupa ce el s-a dus, nimic n-a mai fost la fel. El tinuse fraiele familiei si, fara el, totul s-a destramat, de parca nimeni n-a mai stiut cum sa traiasca, unul cu celalalt, in lipsa lui. La cativa ani dupa el, s-a stins si bunica – i-a supravietuit ceva, avand in vedere cat de dependenta era de el! Acum s-a stins si tata.. – Sub dudul batran si sub ciresul parguit am sezut la priveghi, cu Moartea alaturi. N-a fost nici dulceata de cirese amare, nici serbet de trandafiri, iar cafeaua parca n-avea nici caimac, nici acelasi gust bun din amintirile mele. Nici apa din fantana nu mai era atat de buna si parca nici atat de rece, insa s-au depanat amintiri.. Mi-am amintit cand, copila fiind, ca sa-l determin sa alerge cu mine si sa ma antreneze, i-am cumparat din economiile mele o pereche de tenisi foarte frumosi, turcoaz. Si, dupa ce-mi lasase impresia ca nu l-a atins deloc gestul meu, l-am surprins probandu-i pe ascuns. Imi amintesc fastaceala lui cand s-a vazut descoperit. Nu i-am spus nimic atunci, dar am zambit, intelegand ca nu era numai ce dezvaluia a fi. N-a alergat niciodata cu mine, nu m-a antrenat si nici tenisii nu i-am mai vazut de atunci. Dar, mai tarziu, peste ani, am aflat ca incalta tenisii aia turcoaz la el la munca – o munca destul de periculoasa, la inaltime – considerandu-i un fel de amuleta-talisman, un portbonheur: atunci cand ii purta, nimic rau nu i se putea intampla.

%d blogeri au apreciat asta: