Tag Archive: aura



Există un loc pe care doar tu îl poţi umple şi nimeni altcineva, există ceva ce ai tu de făcut şi nimeni altcineva nu poate face în locul tău.

Există un loc pe care doar tu îl poţi umple şi nimeni altcineva, există ceva ce ai tu de făcut şi nimeni altcineva nu poate face în locul tău.

 

Jocul Vieţii de Florence Scovel Shinn

 

Cufarul Monicai


Omul nu poate pierde decât ceea ce nu-i aparţine prin Drept Divin sau ceea ce nu este demn de el.

 

Niciun om nu este duşmanul tău, niciun om nu este prietenul tău, fiecare om este învăţătorul tău.

 

Florence Scovel Shinn

 

http://www.scribd.com/doc/27724761/Jocul-Vietii-Si-Cum-Sa-l-Joci-FLORANCE-SCOVEL-SHINN

 

 

Cufarul Monicai

 

Citate:

În curaj există geniu şi magie.

Cuvântul este bagheta ta magică.

Bogăţia este o problemă de conştiinţă.

Fiecare negare trebuie să fie urmată de o afirmaţie.

Inamicii fiecăruia sunt îndoielile, temerile, bănuielile.

O femeie poate primi doar ceea ce se vede pe sine primind.

Alege în această zi pe cine veţi sluji, teama sau credinţa.

Toate darurile sunt de la Dumnezeu, oamenii fiind mereu un canal.

Tu poţi stăpâni orice situaţie, dacă întâi te poţi stăpâni pe tine.

Regulile simple sunt: credinţă fără teamă, non-rezistenţă şi iubire.

Sentimentele rele, repetate şi întreţinute, sunt o cauză latentă de boală.

De îndată ce devenim conştienţi de bogăţie, darul acesta ni se face imediat.

Credinţa este elastică. Continuaţi să credeţi, până la sfârşitul demonstraţiei.

Omul găseşte întotdeauna, în calea sa, mesajul sau ghidul care-i este necesar.

Un cuvânt are puterea magică de a deschide o poartă sau de a străpunge o stâncă.

A-ţi iubi munca, a o face cu plăcere, aceasta deschide poarta secretă a succesului.

Bunăvoinţa produce o extraordinară aură protectoare în jurul celui care o transmite.

Nu există pierdere în Spiritul Divin, de aceea eu nu pot pierde ceea ce-mi aparţine.

Toate lucrurile importante au fost îndeplinite de oameni care au rămas fideli idealului lor.

Subconştientul, ca simplă putere nedirecţionată, duce la îndeplinire ordinele fără întrebări.

Iată secretul succesului: să ştii să prezinţi ceea ce te interesează într-o manieră captivantă.

Dacă devenim conştienţi de reuşită, aceasta ne este acordată; căci reuşita şi abundenţa sunt stări de spirit.

Nu pronunţa niciodată cuvinte exprimând limitarea sau sărăcia, căci „prin cuvintele tale te vei condamna”.

Nu există timp sau spaţiu în Mintea Divină, iar astfel, cuvântul atinge instantaneu destinaţia sa şi nu se întoarce gol.

După ce vom fi înţeles că tot ceea ce proiectăm se întoarce la noi, vom începe să ne temem de efectul bumerangurilor noastre.

Să-L vezi pe Dumnezeu pe fiecare chip şi să vezi binele în orice împrejurare; aceasta îţi va permite să fii stăpânul oricărei situaţii.

Totul este prea frumos şi va fi adevărat, totul este minunat şi se va întâmpla, totul este prea bun şi va dura, când aştepţi binele tău de la Dumnezeu.

Toate evenimentele vieţii tale reprezintă o idee care s-a cristalizat. Le-ai făcut să ţâşnească fie datorită fricii, fie datorită credinţei. Tu le-ai pregătit.

Potcoava sau piciorul iepurelui nu au putere, dar cuvântul rostit de femeie şi credinţa că îi aduc noroc creează aşteptări în mintea subconştientă şi atrag situaţia norocoasă.

Când omul se va vedea aşa cum îl vede Dumnezeu, el va redeveni o fiinţă radioasă, eternă, ignorând naşterea şi moartea, deoarece „Dumnezeu a creat omul după Chipul şi Asemănarea Sa”.

Numai în Biblie şi în basme se folosesc termenii „etern” şi „pentru totdeauna”. În absolut, omul este în afara timpului şi spaţiului. Binele său se transmite dintr-o eternitate în alta.

Norocul cel mai extraordinar, reuşita cea mai impevizibilă apare când te aştepţi mai puţin, pentru că, în acel moment, ai renunţat la orice voinţă personală şi marea lege a atracţiei a putut să acţioneze.

Abundenţa mea provine de la Dumnezeu. Eu posed punga magică a Spiritului, care nu poate fi goală. Când banul iese, el este imediat înlocuit. Prin efectul Graţiei şi prin mijloace perfecte, ea este plină ochi.

Dacă un om a contractat datorii sau dacă i se datorează bani, aceasta dovedeşte că, în subconştientul său, el crede în datorii. Această idee trebuie să fie neutralizată pentru a schimba această stare de fapte.

Cu cât eşti mai iritat, cu atât iritarea creşte; ea sfârşeşte prin a săpa un şanţ în creierul tău şi faţa ta va exprima continuu nemulţumirea. Vei fi evitat şi vei rata ocazia minunată care te pândeşte zilnic.

Într-adevăr, viaţa înseamnă vibraţii, ori atunci când vibraţiile noastre se acordă cu cele ale succesului, ale fericirii şi ale abundenţei, lucrurile care simbolizează aceste diferite stări de conştiinţă vin la noi de la sine.

Să nu oboseşti să fii atent la lucrurile frumoase; un contact invizibil se stabileşte astfel între ele şi tine. Mai devreme sau mai târziu, ele vor fi atrase în viaţa ta, cu condiţia să nu spui: „Sărmanul de mine! Este prea frumos să se realizeze vreodată!”.

Gândeşte-te la binecuvântările care aparent nu se pot realiza decât într-un viitor îndepărtat şi aşteaptă-te să se manifeste imediat, într-un mod neaşteptat, prin efectul Graţiei, pentru că Dumnezeu se serveşte de mijloace imprevizibile pentru a-şi împlini minunile.

Această lege a aşteptării încrezătoare se aplică chiar şi superstiţiilor. Dacă treci pe sub scară şi te aştepţi să-ţi poarte ghinion, aceasta se va realiza. Scara nu este de vină, dar contratimpul survine, pentru că te aştepţi la aceasta.

Să nu uităm că basmele provin din legendele antice persane, bazate pe Adevăr. Aladin şi lampa fermecată reprezintă puterea cuvântului. Ajunge ca Aladin să atingă lampa, pentru ca dorinţele sale să se îndeplinească. Ori, cuvântul tău este lampa ta.

Florence Scovel Shinn

Cufarul Monicai


Cufarul Monicai

Pentru a păstra negativitatea la un nivel minim, tineti cate un bol mic de sare în fiecare cameră, la vedere. Pentru a nu ramane niciodata fara bani, pastrati o cutie nedeschisă de sare intr’unul din dulapurile din bucatarie.

 

Baile cu apa sarata

Sunt un remediu traditional de medicina populara, care se aplica si acum, in clinici moderne din Austria sau Germania, cu un succes extraordinar. Se prepara prin punerea la o cada de apa calda (aproximativ 150 de litri) a doua kilograme de sare (amestecata in prealabil cu apa fierbinte, pentru a se dizolva mai usor). Baia dureaza 20-30 de minute si este important ca temperatura apei sa fie mentinuta mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca actiunea terapeutica sa fie maxima. Cercetatorii au observat ca aceste bai, care se fac de regula o data la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice in preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile inainte), cand este de altfel recomandat sa fie incepute. Iata indicatiile acestor bai.

Cine sa creada astazi ca praful acesta alb, superprocesat, combinat cu antiaglomeranti, numit „sare de masa” are proprietati vindecatoare? Nici n-are! Vindecatoare cu adevarat este doar sarea naturala, sub forma de cristale mari, care erau macinate inainte vreme in casa. O sare care contine mai mult de 80 de substante minerale, pe langa clorura de sodiu, si care avea o multime de proprietati terapeutice. Un vechi tratat medical chinez (Peg-Tzao-Kan-Mu), scris cu 2700 de ani inainte de Hristos, mentiona nu mai putin de 40 de tipuri de sare, fiecare cu indicatiile sale, cu modul de administrare si cu efectele sale specifice. Ei bine, taranii romani merita sa figureze in cartea recordurilor. In medicina noastra populara sunt mentionate peste o suta de utilizari terapeutice si, mai ales, magice ale sarii, care era considerata un adevarat panaceu impotriva spiritelor rele si a impregnarilor malefice ale obiectelor, locurilor sau fiintelor.

Sarea si bioenergia

S-a constatat experimental (prin fotografierea aurelor cu dispozitive Kirlian) si deductiv (prin rezultatele practice obtinute) ca sarea naturala, netratata prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasa influenta asupra corpului bioenergetic al fiintei umane. Toti cercetatorii din acest domeniu de frontiera sunt de acord ca sarea naturala este un excelent agent de purificare a aurei umane. La fel ca si apa, sarea absoarbe – se pare – radiatiile bioenergetice nocive, curatand – din punct de vedere energetic – zonele in care este aplicata. Iata cateva aplicatii practice ale acestor proprietati bioenergetice ale cristalelor de sare:

Radiatiile electromagnetice sunt o puternica sursa de perturbare a biocampului fiintei umane. Se pare ca foarte multe tulburari ale omului modern, de la durerile de cap la oboseala sau de la sensibilitate marita la stres, sunt accentuate de campurile electromagnetice pe care le emit aparatele si dispozitivele electrice, cu care el interactioneaza practic permanent. Punerea unor cristale mari de sare de mina (extrasa din pamant) in preajma locului in care dormim sau in care lucram (de exemplu, intre noi si calculator) are un efect de absorbtie, de atenuare a influentelor nocive ale campurilor electrice.

Oboseala – o procedura de medicina populara romaneasca ce si-a dovedit adesea eficienta este sa punem un saculet cu sare calduta pe ceafa atunci cand suntem obositi. Acelasi saculet cu sare era pus in leaganul copiilor ca sa nu se deoache si sa aiba somnul lin, intre haine, ca sa le asigure durabilitatea, precum si pentru a le impregna cu o misterioasa capacitate de protectie impotriva „facaturilor de tot felul”.

Bijuteriile – mai ales cele vechi – se spune ca poarta cu ele foarte multe din impregnarile negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasa o perioada de minimum 49 de zile sa stea in sare gema, inainte de a fi purtate. La fel se procedeaza si cu cristalele sau cu pietrele semipretioase. (Sursa: Formula As)

 

 


Inainte de toate, tin sa precizez ca nu am ajuns INCA – sunt o optimista si incerc sa raman asa! 😀 – la performanta de a spune in doar cateva cuvinte chestiile ( inteligente si de bun simt, de altfel! ) pe care vreau sa le spun. Adica, am abilitatea de a surprinde esenta, nu si de a o prezenta in doar cateva cuvinte. Asa cum am si dreptul de a tacea, nu si abilitatea de a o face. 🙂 Inca. 🙂 Iar daca nu as fi o comoda, as putea scrie, fara probleme, romane, in niciun caz rezumate si telegrame – rezumatele si telegramele sunt pentru mine de citit si extrapolat, nicidecum de scris – un bun prilej de a’mi exersa abilitatea de a gandi si filozofa! 🙂 Sunt o comentatoare si o DespicaFirul. Uite, de exemplu, cate fraze mi-au trebuit pentru a spune asta! 🙂 De ce am facut aceasta introducere? De ce am tinut sa mentionez asta? – Poate ca o avertizare pentru cititor ca eu pot sa scriu ( si sa vorbesc!) muuuult ( si bine, sper! ) despre…nimic. Nu e cazul acum, cand am o tema, ba inca una atat de provocatoare! Ah, unde’s vremurile alea cand a vorbi fara a spune nimic se considera a fi arta!?:) Of, ada sacramental, traiesc intr’o epoca absolut nepotrivita abilitatilor mele. Si asta’mi ocupa tot timpul. 😛 Sunt o handicapata pentru vremurile astea, ceea ce nu’i chiar rau, as zice eu…macar pentru ca ma provoaca sa invat sa ma adaptez cumva, sa traiesc in ciuda tuturor aversiunilor mediului. 😛 Da’ de unde, mai degraba s’adapteaza timpurile la mine! Da’hai sa vedem daca pot sa traiesc si sa fiu fericita ( asa handicapata cum sunt! ), nu doar sa traiesc/supravietuiesc si atat! Sa vedem daca „nu’i rau” inseamna neaparat si ca’i bine…si mai ales de ce. 😉 N’am pretentia ca’s prima care abordeaza subiectul, totusi parca as avea o alta perspectiva, de aceea cre’ca’mi si consum energia aberand despre.. 😉 Mdeh, nu ca nu mi’ar placea sa trezesc spiritele adormite si programate, insa’ncerc sa N’AM ASTEptari.. Pe scurt, N’amAste’ ( ca tot e in trend sa saluti asa in vremurile astea, ce conteaza ca poate nici nu’ntelegi semnificatia ori si daca o’ntelegi, ca asta nu te face automat mai spiritual, cel mult caraghios! – nah, c’am spus’o, huh! 😀 ) asadar, lectura placuta si N’amAste’ ! …ceea ce va doresc si voua! 😉

Principiul Handicapului spune ca un mascul (da, un mascul…da’cin’te’mpiedica sa extrapolezi?) care are un handicap și reușește sa traiasca, devine mai atragator pentru sexul opus decat un mascul fara acea problema. Ca, prin faptul ca a demonstrat ca a reușit sa supraviețuiasca, iși dovedește puterea. Semnalul pe care il transmite sexului opus este cel de putere: „Am gene puternice, alege’ma pe mine!”- Iti suna cunoscut? 🙂 Dupa emiterea acestui principiu, Amotz Zahavi, ajutat de soția sa Avishag Zahavi, a interpretat aceasta teorie pentru domeniul biologiei. Mai precis, ei au explicat de ce gazelele (gazela lui Thomson), atunci cand sunt atacate de un leu, nu fug instantaneu, nu se ascund, ci reacționeaza, in prima faza, printr’un salt inalt in aer și prin foarte mult zgomot. Asta DUPA ce se uita FIX in ochii lui. 😉 By the way, acum e momentul cand dau si o altfel de interpretare – una mai flatanta, of course! – apelativului „gazelo” 😉 Aparent, gazela se expune unui pericol iminent, fiindca pare ca pierde timp prețios. In realitate, ea’i transmite leului un semnal: SUNT PUTERNICA, IMI PERMIT SA PIERD clipele astea in loc s’o iau la sanatoasa cat ma tin picioarele desi’s o buna alergatoare, mai Leule ( unele gazele folosesc chiar apelativul reducator/castrator „mai baietica” :P) si daca ne’am apuca amandoi s’alergam, am cheltui inutil energie.. crezi ca’ti permiți tu, mai Leutule, sa consumi atata energie pen’ca’n final sa nici NU ma prinzi?

(Obstacolele sunt precum animalele sălbatice. Le e frică de tine dar vor blufa. Dacă observă că ţi-e frică de ele, vor sări pe tine, dar dacă te uiţi direct în ochii lor, vor dispărea brusc din peisaj. – Orison Swett Marden )

Si uite cum, cacialma sau nu, spre stupefacția unora, care s’ar putea’ntreba de ce ar trebui s-o creadă leul pe gazela, in realitate se’ntamplă exact asta: leul chiar o crede. Pai da, leul asta, nu’i chiar un fraier cum s’ar putea crede, instinctiv stie cata energie isi permite sa risipeasca – ii place vanatoarea, insa vanatoarea de animale slabe, pentru vanarea carora tre’sa faca un efort minim, sa consume cat mai puțina energie. Cam asa’i si’n…tenis 🙂 – intotdeauna sunt preferate si vor fi vanate numai exemplarele slabe, pentru care nu trebuie consumata prea multa energie (mai ales daca ne gandim ca leul iese la vanatoare de…foame, cand rezervele sale energetice sunt mici) și care musai să fie victime sigure…ori care macar sa dea impresia ca s’ar impiedica la un moment dat, nu’i asa? 🙂 Cam cati vanatori cunoastem care nici nu s’ar apuca de vanat daca n’ar avea siguranta ca ar impusca ceva? Unii dintre ei sunt atat de comozi incat chiar isi intreaba prada direct: Ai macar dorinta de a te impiedica sau nu, ca sa stiu..? :)) Ce poate fi mai fermecator d’atat, acum pe bune! 😛

Ah, da’sa nu uit de exemplul clasic, ala cu coada paunului.. Cu cat un paun are coada ( hehe, barbatii -unii, nu toti! aia care ma citesc 😛 – inca se’ntreaba daca m’am gandit la penis si marimea lui, femeile STIU deja ca nu m’am gandit numa’la asta!) mai lunga, cica, el e mai dorit de femele, ba mai mult, paunitele cu care se imperecheaza depun mai multe oua decat cele care se imperecheaza cu masculi cu cozi mai…modeste. Ei, na.. cum asa, de ce? Pai, conform aceluiasi Principiu al Handicapului, cica.. Adica dac’un paun are coada foarte lunga, el este expus pradatorilor mai mult decat cei cu coada scurta. Ba mai mult, el consuma (ce? – energie, of, course!), cica, mai mult pentru mentinerea acestei podoabe, ba inca mai are si probleme la ( hehe!) zbor. Totusi, prin coada aceea lunga, el comunica femelelor ca’n ciuda acestor handicapuri, el e in viata, deci genele lui sunt foarte bune, prin urmare, merita sa fie tatal unor pui.

Hm, ce’o fi, domnilor, in capul paunitelor si al gazelelor astora, zau asa! Acum, mnoh, daca as vrea sa fiu absolut sincera, atunci as zice ca nu pot decat sa presupun ce se petrece’n capsorul paunitei si in cel al gazelei, asta presupunand ca se si petrece ceva acolo! 🙂 Insa’n mod sigur, fie ca vorbim despre paunite, gazele sau despre noi, doamnelor si domnisoarelor, e vorba de un stimul, domnilor! Si inca de unul puternic. Cel putin unul. Stimuli care sa reflecte clar acest Principiu al Handicapului, de la aspect exterior, bani, succes, pana la subtilitati afective & other stuff. Abilitatea de a comunica poate fi un stimul al naibii de puternic – e deja stiut ca barbatii care comunica mai bine ceva, indiferent ce, ar fi cei preferati de femei. Daca nu comunici si mai ales daca nu comunici CLAR ceva, nu esti inteles. Daca nu esti inteles, slabe sanse sa primesti ce’ti doresti. Bine, exista posibilitatea sa nu primesti ce’ti doresti, nici daca te exprimi foarte clar. :)) Insa’ti vor fi apreciate si recunoscute, in mod sigur, curajul si abilitatea de a te exprima clar. Poti macar sa speri la asta! 😛 Si apoi, se stie, gusturile nu se discuta, deci ai oricum mai multe sanse atunci cand comunici decat atunci cand n’o faci. (Atentie, si mojicia poate fi un exemplu de comunicare clara, totusi nu e deloc flatanta si nici n’am auzit ca ea sa dea roade in atragerea unui partener/unei partenere ori sa se afle pe lista cuiva de preferinte. Desi, mnoh, si ciobanii au consoarte, da’ma gandesc ca poate stiu ei – instinctiv cre’ca stiu! – ca nu te adresezi consoartei cum te adresezi mioarei. 😛 ) Bineinteles ca ambii reprezentati ai speciei noastre reactioneaza la semnale, nu numai femeile. Probabil diferenta e facuta de faptul ca femeile sunt mai subtile, accepta semnale mai variate si mai bizare, decat si’ar putea inchipui barbatii. Slava Domnului ca oamenii sunt suficient de diversi incat fiecare sac sa’si gaseasca peticul potrivit!

Revenind la Principiul Handicapului, exista si o teorie ce deriva sau completeaza cumva acest principiu: Teoria Semnalelor Costisitoare, care zice ca ne irosim energia in diverse manifestari, mai mult sau mai putin folositoare, tocmai pentru a da celor din jur nişte semnale care sa ne demonstreze puterea. Sa zicem ca un anume domn isi umple casa, constant, cu diverse personaje reprezentative pentru nu’sh ce nisa ( nici nu conteaza ) si, pe langa ca face asta – inconstient sau nu! – ca sa impresioneze in general, bineinteles ca o face si ca sa impresioneze o anume doamna sau domnisoara (ori mai multe). Si, culmea, asta poa’sa functioneze cu anumiti oameni, in anumite cercuri, pe termen restrans, ba chiar si pe termen relativ lung, ceea ce, firesc, ii da aripi personajului nostru masculin si’i intareste convingerea in puterea lui (despre ce anume putere vorbim? poate despre puterea de influenta?!) Totusi, iata ca, la un moment dat, omul nostru cunoaste o femeie care, desi la inceput poate parea incantata de aceasta aura de influenta, dupa un timp da semne de plictiseala. Doamna si’ar dori sa petreaca mai mult timp singura cu domnul, tanjeste dupa clipe de intimitate cu omul pe care’l iubeste si e firesc sa fie asa. Adica, mnoh, socializarea asta continua poate fi placuta mai ales daca si cand esti musafir in casa cuiva, decat atunci cand esti gazda zi de zi si’ti mai si raman, seara de seara, mormane de vase de spalat. 🙂 Dar chiar si fara mormanul de vase nespalate – presupunand ca domnul se ocupa singur de asta ori ca exista o menajera – si tot tanjesti dupa momente de intimitate cu barbatul tau, nu? Si atunci incep discutiile.. Doamna nemultumita i se confeseaza domnului, acestuia i se pare ca va pierde din puterea aurei create ori poate socializarea asta continua a devenit pentru el un mod de viata la care nu vrea sa renunte din nu’sh ce motive doar de el stiute, doamna se simte neinteleasa, ba inca’ncepe sa se ingrijoreze: ca poate barbatului ei nu’i (mai) face prea mare placere sa’si petreaca timp doar in compania ei, poate ca domnul are o problema de intimitate, poate e altceva..samd. Cert e ca nu se ajunge la niciun consens si cuplul se desparte. Apoi tanjesc, ca prostii, unul dupa celalalt. Sau nu. Poa’sa fie o problema de comunicare proasta intre ei, poa’sa fie altceva.., eu n’am vrut decat sa exemplific cam cat de costisitoare pot fi Semnalele Costisitoare necompatibile, prost intelese si prost manageriate. Ideea domnului despre Semnale Costisitoare nu se pupa deloc cu a doamnei, mdeh! Ceea ce pe altii’i impresioneaza, nu’i neaparat sa ma impresioneze si pe mine. Ideea ta despre Principiul Handicapului, de fapt despre reprezentarea acestuia, poa’sa nu se pupe cu a mea. Zicea cineva ca’n cazul relaţiilor totul se termină când se termină şi Semnalele Costisitoare. Adevarat si fals. Totusi semnalele astea costisitoare au un rol bine definit in relatie: Semnalele tale Costisitoare reprezinta certitudinea mea ca tu, partenerul meu, nu ti’ai pierdut interesul fata de mine si fata de aceasta relatie si viceversa, Semnalele mele Costisitoare te incredinteaza pe tine ca mie inca’mi pasa, ca inca’mi dau osteneala, astfel incat amandoi sa simtim ca nu ne risipim aiurea. Reprezinta, daca vrei, feedbackul ca partenerii inca mai sunt interesati unul de altul, ca ambii isi dau osteneala. Asta daca vorbim si de Semnale Costisitoare care’s compatibile. Ca daca nu’s, n’as prea paria ca putem sa le compatibilizam noi. Desi incercari cica ar mai fi fost, totusi parerea unanima ar fi ca’n incercarea asta Semnalele alea Costisitoare ar fi PREA costisitoare si ca, macar unul dintre parteneri daca nu ambii, e foarte posibil sa acumuleze frustrari pe termen lung, in ciuda oricarui sentiment altruist. Iar cum altruismul omenesc , in opinia mea, nu exista decat ca mit.. Mai degraba as repeta de ce nu cred in altruism.. – Pentru ca nu exista, simplu! Orice face omu’ face dintr’o nevoie a lui, indiferent care ar fi aia, indiferent ca’i constienta sau inconstienta. Constientizata sau nu, nevoia de a face bine e tot o nevoie si mascheaza alte nevoi, cu cat mai adanci, cu atat mai negate ori prost intelese. Asa ca fugi si cerceteaza’ti, de exemplu, nevoia de a’i ajuta pe altii. Iti garantez ca daca esti sincer cu tine insuti o sa descoperi ca pana si credinta „fac bine, voi primi bine”, ascunde o nevoie – NEVOIA ta de a primi binele – de la mine, de la altul, de la Dumnezeu, Divinitate, Univers.. iar daca sapi mai adanc, poate mai dai si de altele ingropate p’acolo. 😉

V’am pupat, am nevoi, da’ N’amAste’! 🙂

%d blogeri au apreciat asta: