Tag Archive: bautura



In urma cu cateva secole, un celebru artist a fost angajat pentru a picta interiorul catedralei dintr-un oras sicilian. Subiectul lucrarii era viata lui Hristos. Vreme de multi ani, maestrul a lucrat fara incetare si, in cele din urma, lucrarea era gata, cu exceptia a doua importante portrete: cel al lui Iisus copil si cel al lui Iuda. Pictorul a cautat peste tot, in lungul si in latul Siciliei, modelele potrivite pentru aceste esentiale portrete.
Intr-o zi, in vreme ce se plimba prin oras, atentia i-a fost atrasa de cativa copii ce se jucau in strada. Printre ei, era un baiat de 12 ani, a carui fata l-a tulburat pana in strafundul sufletului. Inaintea lui se afla o imagine coplesitoare a puritatii, dar si a puterii de a elibera oamenii de suferinte si amagiri. A luat copilul cu el la catedrala si, timp de cateva saptamani, zi de zi, baiatul a stat nemiscat pana cand portretul lui Iisus copil a fost desavarsit.
Pictorul nu reusea insa sa gaseasca nici un barbat ale carui trasaturi sa redea cat mai expresiv infatisarea lui Iuda. A ajuns chiar pana acolo incat sa ofere o mare recompensa acelui om care ar fi putut sa ii ofere modelul unei figuri incarcate de toate pacatele omenirii. Nu s-a resemnat nici o clipa si a continuat sa umble de colo colo, prin satele si catunele italiene. Cautarile lui au durat saptamani, luni, ani..
Dupa mult timp, pe cand isi ineca amarul in bautura intr-o taverna, a fost surprins de o aparitie infioratoare. Un barbat cu o fata inspaimantatore, plina de zbarcituri si cicatrici, a pasit pragul carciumii si a inceput sa se milogeasca pentru un pahar cu vin. Fata lui parea sa fie o oglinda a tuturor viciilor umane. Traversat de o bucurie fara margini, artistul l-a apucat de brat pe cersetor si l-a indemnat: „Vino cu mine si iti voi cat vin doresti!”
Zi si noapte, pictorul nu si-a scapat din ochi modelul si a lucrat febril la finalizarea capodoperei sale. Pe masura ce inainta in munca, s-a petrecut insa o transformare profunda in atitudinea barbatului ce ii statea in fata. O stranie tensiune a pus stapanire peste el si i-a indepartat expresia indobitocita si resemnata pe masuta ce isi atintea cu neliniste si oroare ochii injectati peste portretul sau ce incepea sa capete contur.
Intr-o seara, nemairezistand atmsferei incordate din biserica, artistul si-a pierdut rabdarea si a intrebat: „Ce se intampla cu tine, omule? Ce anume te face sa suferi atat de crunt?”
Barbatul si-a ingropat fata in palme oftand din greu. Dupa un timp, si-a ridicat capul, dandu-si la iveala lacrimile:

„Maestre, nu iti mai amintesti de mine? Cu multi ani in urma, m-ai ales drept model pentru portretul lui Iisus copil!”

(autor necunoscut)


Undeva, in aceasta lume, acum multa vreme, exista un un lagar de detinuti. Toti detinutii erau subnutriti, deoarece conducatorii lagarului si gardienii furau din ratii sau le vindeau. Moartea prin inanitie devenise ceva obisnuit in toate baracile lagarului, mai putin intr-una: Baraca 27. Detinutii de aici nu aratau nici pe departe atat de istoviti si infometati ca ceilalti detinuti ai lagarului, ci, din contra, aveau o stare relativ buna de sanatate, un tonus ridicat si nici munca silnica la care erau supusi zilnic nu reusise sa-i doboare. Cand gardienii lagarului au observat diferenta, au tinut o vreme baraca sub observatie, insa nu au remarcat numic neobisnuit. In cele din urma, comandantul lagarului a dat ordin ca detinutii din Baraca 27 sa fie adusi, pe rand, la comandament, pentru a li se smulge declaratii cu privire la acest fapt suspect. Dupa zile si zile de interogatoriu si tortura, comandantul lagarului nu a reusit sa afle nimic neobisnuit, asa ca, i-a trimis in baraca lor si a hotarat sa-i urmareasca personal. A doua zi, pe biroul sau, langa cererea de demisie, se afla si raportul investigatiei: „In fiecare zi, dimineata, la pranz si seara, detinutii din Baraca 27 se aseaza toti in cerc si isi imagineaza ca au in fata lor cel mai bun meniu din cate pot exista. Imita faptul ca mananca si beau, agita lingurile in gamele, mesteca aerul si sorb cu nesat din canile goale, pana se satura. Apoi isi imagineaza ca se invelesc cu paturi pufoase si calduroase, iar pana se da stingerea, adorm toti, zambind.” (autor necunoscut)

%d blogeri au apreciat asta: