Tag Archive: biserica



Terapia Spirituala

de

Constantin Gheorghita

„Există, în ţară, la ora actuală mii sau chiar sute de mii de persoane care
cunosc modul de a folosi energiile. Fie că sunt practicanţi Reiki, fie
radiestezişti, bioenergoterapeuţi sau practicanţi QiGong. Lor, şi nu numai, le
dedic această lucrare în speranţa că informaţiile cuprinse în ea îi vor ajuta
atât pe ei, cât şi pe cei din jurul lor. De asemenea, se doreşte a fi o carte
utilă atât terapeuţilor, cât şi practicanţilor, sau celor neiniţiaţi.

Am încercat să fac o structurare a tipurilor de magie sau a genurilor de atac
psi larg răspândite şi să ofer cititorului soluţii la fiecare dintre ele, acestea
fiind pentru diferite niveluri, pornind de la cel de terapeut până la cel de
începător, pentru că fiecare poate face câte ceva spre binele lui sau al celorlalţi.

Voi prezenta în capitolele ce urmează informaţii şi soluţii practice la problemele legate de magie. Am folosit pentru partea practică informaţii din Reiki, radiestezie, autocontrol şi creştinism.  Am descris metode din fiecare practică de mai sus, cititorul putând să lucreze cu cea pe care o cunoaşte sau, în funcţie de fiecare, le poate combina, ceea ce eu consider ca fiind mult mai efficient.”

Constantin Gheorghita

http://bibliocult.ucoz.ro/_ld/0/57_Constantin-Gheo.pdf

Reclame

Cufarul Monicai

ÎNVIEREA DOMNULUI, SFINTELE PAŞTI- 20 aprilie

– la trezire se atinge fierul (“dă sănătate”), nu se atinge sarea (“dă năduşeli”), se spală pe faţă cu apă proaspătă în care se pun bani de argint, ouă roşii, busuioc ca să fie curaţi, sănătoşi, frumoşi, drăgăstoşi şi bogaţi
– după slujba din biserică oamenii se salută cu “Hristos a înviat”, “Adevărat a înviat”
– se înconjoară casa cu lumânarea aprinsă de la biserică, ca să o protejeze de rele
– se binecuvântează oamenii la mormintele străbunilor şi se dau daruri de vase la tinerii căsătoriţi
– cei născuţi în Duminica Paştelui vor fi norocoşi
– cine moare merge în Rai („este deschis”)

 

 


Cufarul Monicai

 

Cea mai faina chestie pe care am vazut’o’n ultimul timp, daca nu chiar cea mai faina EVER! – Asta ar trebui sa fie spiritul bisericii! Si acestia sunt adevaratii ei mesageri! Sora Cristina m’a impresionat pana la lacrimi cu energia ei pura si cu Darul ei (pe mine, si pe tatuatul rapper din juriu, J-Ax, pe numele sau real, Alessandro Aleotti, J-Ax fiind o abreviatie pentru Joker Alex)! 🙂 „Dacă te’aş fi intalnit in copilărie, cand mergeam la Slujbe, acum aş fi fost Papă!” 🙂

Cufarul Monicai

Sora Cristina Scuccia are 25 de ani, este siciliană, dar locuiește în Milano și este călugăriță,  membră a ordinului Orsolina della Sacra Famiglia (Surorile Ursuline ale Familiei Sfinte). Visul ei din copilarie ei a fost să devină cântăreață. Convinsă de Măicuțele Superioare să participe la „Vocea Italiei”, a cântat  şi a încântat. – Aceasta este misiunea ei acum!

„Am un dar pe care vreau să’l împărtăşesc cu voi toţi!” – Multumim din suflet, Sora Cristina!

YOU ROCK, Sorella! 🙂


P.S. Pe cand o măicuță ortodoxa la „Vocea Romaniei”? 😉


877984

In constiinta poporului roman, sarbatorile nu’s unele crestine si altele pagane, deoarece romanul nu s’a nascut crestin. Astfel, sarbatorile pagane (nelegate de Biserica, insa unele increstinate de poporul roman!) sunt celebrate chiar cu o mai mare solemnitate decat cele religioase. Romanul e priceput in a imbina laicul cu paganul, viata religioasa cu cea umana, sacrul cu profanul, vrand sa inteleaga sensurile spirituale ale sarbatorilor si dincolo de traditia crestina.

Faur fereca si desfereca..

Denumirea populara a lunii februarie este Faur, desi i se mai spune si Faurar, Fluierar sau Luna Lupilor si, ca toate lunile anului, Luna Lupilor isi are traditiile, obiceiurile si superstitiile ei. Astfel, in afara de arhicunoscutul Dragobete (24 februarie) si mai putin cunoscutele Gurbanul Viilor (1 februarie), Stretenia (sau Filipii de Iarna, Martinii de Iarna – 2 februarie), Sfantul Haralambie (Haralambie de ciuma – 10 februarie) si Sfantul Casian (Sfantul pedepsit de Dumnezeu cu sarbatorirea doar o data la 4 ani – 29 februarie), pe 11 ale lunii, romanul (care stie!) il celebreaza pe Sfantul Vlasie sau Vlasii ori Vracii, ziua de 11 februarie fiind un fel de prefata a lui Dragobete.

In fiecare an, pe data de 11 februarie, biserica il celebreaza pe Sfantul Vlasie, cel care a trait pe vremea imparatilor romani Diocletian si Licinus, aprigi prigonitori ai crestinilor. Pentru a se feri din calea prigonitorilor, sfantul s-a retras in munti sa se roage. Se spune ca multe animale salbatice bolnave au fost tamaduite prin rugaciunea lui, de aici, probabil, denumirea de Vraci.

Sfantul Vlasie din Calendarul Ortodox a devenit in Calendarul Popular protector al pasarilor de padure si al femeilor gravide. De ziua lui s-ar intoarce pasarile migratoare, li s-ar deschide ciocul si ar incepe a canta. Peste doua saptamani, la Dragobete, se strang in stoluri, ciripesc, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile in care isi vor creste puii.

Deoarece ziua sfantului cade la inceputul migratiei de primavara a pasarilor, oamenii de la tara cred ca Sfantul Vlasie le dezleaga glasul, ca sa cante si se crede ca cine nu respecta sarbatoarea nu va auzi, pe lumea cealalta, cantecul pasarilor din rai, iar pe lumea aceasta pasarile ii vor manca semanaturile. De aceea, sarbatoarea este respectata mai cu seama de catre agricultori. Dar si femeile gravide tin aceasta sarbatoare cu credinta de a naste copii sanatosi. Se mai spune ca (..si asta este preferata mea, si a multora! 😛 ) cine respecta aceasta zi nu ramane niciodata fara bani, iar cei care au pierdut ceva, vor gasi acel lucru daca se vor ruga Sfantului Vlasie. 😉

60888-0-bani_euro_bun

Iar daca tot vorbim despre superstitiile (favorabile) legate de bani, se mai crede si ca aduce noroc sa: porti la tine o moneda gaurita, sa arunci o moneda intr-o fantana, sa gasesti o moneda in ploaie, sa tii un borcan cu banuti in bucatarie, iar daca gasesti o moneda sa o iei numai daca e intoarsa cu fata in sus. (Fața monedei are de obicei o imagine, care poate fi stema țării emitente, capul/bustul unui monarh sau denumirea sau simbolul altei autorități emitente și se numește avers, sau colocvial cap. Partea cealaltă se numește revers sau colocvial pajură. – aviz celor care confunda fata cu dosul, Capul cu Pajura! 😛 )

225x169_014089-monede


In urma cu cateva secole, un celebru artist a fost angajat pentru a picta interiorul catedralei dintr-un oras sicilian. Subiectul lucrarii era viata lui Hristos. Vreme de multi ani, maestrul a lucrat fara incetare si, in cele din urma, lucrarea era gata, cu exceptia a doua importante portrete: cel al lui Iisus copil si cel al lui Iuda. Pictorul a cautat peste tot, in lungul si in latul Siciliei, modelele potrivite pentru aceste esentiale portrete.
Intr-o zi, in vreme ce se plimba prin oras, atentia i-a fost atrasa de cativa copii ce se jucau in strada. Printre ei, era un baiat de 12 ani, a carui fata l-a tulburat pana in strafundul sufletului. Inaintea lui se afla o imagine coplesitoare a puritatii, dar si a puterii de a elibera oamenii de suferinte si amagiri. A luat copilul cu el la catedrala si, timp de cateva saptamani, zi de zi, baiatul a stat nemiscat pana cand portretul lui Iisus copil a fost desavarsit.
Pictorul nu reusea insa sa gaseasca nici un barbat ale carui trasaturi sa redea cat mai expresiv infatisarea lui Iuda. A ajuns chiar pana acolo incat sa ofere o mare recompensa acelui om care ar fi putut sa ii ofere modelul unei figuri incarcate de toate pacatele omenirii. Nu s-a resemnat nici o clipa si a continuat sa umble de colo colo, prin satele si catunele italiene. Cautarile lui au durat saptamani, luni, ani..
Dupa mult timp, pe cand isi ineca amarul in bautura intr-o taverna, a fost surprins de o aparitie infioratoare. Un barbat cu o fata inspaimantatore, plina de zbarcituri si cicatrici, a pasit pragul carciumii si a inceput sa se milogeasca pentru un pahar cu vin. Fata lui parea sa fie o oglinda a tuturor viciilor umane. Traversat de o bucurie fara margini, artistul l-a apucat de brat pe cersetor si l-a indemnat: „Vino cu mine si iti voi cat vin doresti!”
Zi si noapte, pictorul nu si-a scapat din ochi modelul si a lucrat febril la finalizarea capodoperei sale. Pe masura ce inainta in munca, s-a petrecut insa o transformare profunda in atitudinea barbatului ce ii statea in fata. O stranie tensiune a pus stapanire peste el si i-a indepartat expresia indobitocita si resemnata pe masuta ce isi atintea cu neliniste si oroare ochii injectati peste portretul sau ce incepea sa capete contur.
Intr-o seara, nemairezistand atmsferei incordate din biserica, artistul si-a pierdut rabdarea si a intrebat: „Ce se intampla cu tine, omule? Ce anume te face sa suferi atat de crunt?”
Barbatul si-a ingropat fata in palme oftand din greu. Dupa un timp, si-a ridicat capul, dandu-si la iveala lacrimile:

„Maestre, nu iti mai amintesti de mine? Cu multi ani in urma, m-ai ales drept model pentru portretul lui Iisus copil!”

(autor necunoscut)

%d blogeri au apreciat asta: