Tag Archive: constienta


Aberez, deci exist :)


Lucifer se traduce prin “Cel care aduce Lumina”. De unde “Luminosul”, “Luminatul”, “Iluminatul”.. Putem astfel presupune ca Lucifer a fost un Iluminat, primul iluminat dupa Dumnezeu Tatal, cel care a adus oamenilor Cunoasterea, cel care a indraznit, primul care a indraznit sa se razvrateasca impotriva necunoasterii. Iar lipsa cunoasterii imi suna ca lipsa Luminii, desi, posibil, si ca o lipsa a Intunericului. Sau neconstientizarea ambelor. Prin lipsa intelegand inconstienta, neconstientizarea. Dupa Biblia lui Enoh, ingerii cazuti au adus pamantenilor cunoasterea. Atunci de unde rolul atat de ingrat atribuit lui Lucifer? – Nimeni si nimic nu ne spune ca Lucifer si acolitii sai ar fi adus cunoasterea ca arma si nu doar ca instrument. Sau ma’nsel eu? Oare nu cumva totul e o doar o chestiune de interpretare? Oare nu se urmarea/se urmareste inca incadrarea cunoasterii la capitolul hule, tocmai pentru a ne mentine intr’o stare de perpetua somnolenta, prostie, inconstienta, nesiguranta, frica? Si Josul si Susul sunt supuse evolutiei, nu? Pentru ca “si demonii se vor lumina, si ei sunt chemati”. Atunci transcederea dualitatii se va face cand ne vom detasa de ideea impartirii in cele doua tabere: Sus-Jos, Intuneric-Lumina, Rau-Bine, Demon-Inger.. – Conteaza, oare, de care parte a baricadei suntem sau conteaza, de fapt, unde ajungem? E mai importanta calea decat destinatia? Pai atunci pilda Fiului Ratacitor?!? Oare nu ne transmite aceasta pilda ca’i mai laudabil sa te ridici de Jos, decat din Median sau Sus, in (mai) Sus? (hm, “mai laudabil”.. – alta programare!?) Nu suntem noi toti, si cei de Sus si cei de Jos, fiii Tatalui? Si nu evolueaza si El, oare, odata cu noi? La fel ca Pinocchio care, schimbandu’si soarta, o schimba si pe a creatorului sau, papusarul?

…………………………………………………..

(idei crete)

…………………………………………………..

Universuri paralele – n dimensiuni, n posibilitati, n insusiri, n proiectii.. Suma tuturor insusirilor/aptitudinilor mele se afla’n stare latenta acum, aici, in mine. Sub aceasta carcasa de carne, cat si impreuna cu ea, ma regasesc eu – cea a n posibilitatilor, a n insusirilor/aptitudinilor.. Eu, cea cu n proiectii. Si in acest univers, in aceasta dimensiune, cuprind Totul, cuprind n’ul acesta, n’ul insusirilor/aptitudinilor mele, eu avand toate acestea, avand Totul aici, acum, desi cele mai multe in stare latenta si doar unele exprimate. Eu-Aici creeaza Eu-Acolo in n dimensiuni, in n universuri paralele, n-Eu cu n aptitudini/insusiri/variante/posibilitati. Si viceversa. As putea zice astfel despre mine ca’s omniprezenta, ubicua – prin scanteia divina ce se regaseste’n mine, cea care face Totul interconectabil. Eu-Aici sunt doar o proiectie a mea, niciodata exprimata’n totalitate. Faptul ca eu exist Aici, inseamna ca eu exist si Acolo, in acelasi timp – prin toate proiectiile mele, in toate timpurile Timpului si’n toate universurile/dimensiunile. Asta face ca eu, cea a n proiectiilor, sa fiu chiar Dumnezeu nemanifestat sau manifestat doar in aspecte/proiectii, niciodata manifestat in totalitate, fiind astfel doar o proiectie a Lui, un Dumnezeu inferior, o copie, o clona a Lui, El fiind arhetipul, modelul originar, iar noi, oamenii, clone de Dumnezeu, clonele Creatorului – placa de baza+microprocesor, avand toata informatia modelului originar, pe care, insa, o folosim independent de El, dupa liberul arbitru al fiecaruia. Aberez? – Posibil. Dar scuzabil prin faptul ca’s limitata – nu in potential, ci’n exprimare/manifestare. Si, chiar, ce anume ne limiteaza? ce anume ne face sa fim limitati? – frica, timpul, spatiul, conditia preacceptata, programarea, inconstienta, blazarea, Dumnezeu.., CE?? Suntem noi cu adevarat constienti atunci cand credem despre noi ca suntem constienti? Ori doar constientizam o fateta a intregului, o proiectie? Si oare constiinta nu’i ea doar un aspect limitativ, o proiectie 3d a supraconstiintei?

Reclame

  • Unul dintre cei mai populari zei ai vechilor romani era Bacchus, zeul vitei-de-vie. Jumatate om, jumatate zeu, Bacchus se simtea mai apropiat de oameni. Lor le-a oferit in dar secretul fabricarii vinului, iar oamenii il cinsteau cum se cuvine, in lungi petreceri, mai ales la inceput de toamna, cand zeul se intorcea pe pamant, pt degustarea primului vin al anului. Se spune ca, intotdeauna, zeul venea sa petreaca alaturi de oameni, dar, pt asta, oamenii trebuiau sa respecte o dorinta anume a zeului- sa bea doar din cupe de ametist, deoarece ametistul amintea zeului de o poveste de dragoste, sfarsita tragic din vina lui si a excesului de vin. Demult, Bacchus fusese indragostit de o frumoasa nimfa , pe nume Amethyste. Dar. pt ca nimfa nu-l iubea si l-a respins, zeul- ametit de vin si dornic de razbunare- a prefacut-o in stanca. Nemaiputand apoi schimba nimic, cu toata puterea lui zeiasca, Bacchus, cuprins de regrete, si-a spart cupa de vin de stanca si si-a promis sa nu mai bea niciodata pana la uitarea de sine. Stanca a capatat atunci culoarea violet-rubinie a vinului. Atinse de ea, alte pietre se transformau si ele, pe loc, in ametiste. Cum termenul grec amethystos inseamna cel-ce-nu-e-beat, a bea din cupe taiate in ametist echivala cu a ramane mereu lucid, a nu bea, de fapt, peste masura.  Povestea ametistului trimite la cumpatare, piatra fiind intotdeauna asociata cu dreapta masura, cu refuzul excesului. In simbolismul culorilor, violetul este chiar simbolul luciditatii, al moderatiei, al faptelor gandite, nu dictate de impuls, fiind lumina interioara care alunga gandurile negative. Piatra de ametist simbolizeaza claritatea spirituala si intelepciunea, puterea de a ramane lucid in fata tentatiilor vietii. In Evul Mediu, ametistul era purtat de inalta ierarhie a Bisericii Catolice, pt a le aminti acestora ca betia puterii e la fel de periculoasa ca si cea data de vin. In plus, purtarea unui inel cu ametist semnifica umilinta si modestia, virtuti crestine prin excelenta. Renuntarea la orgoliu si supunerea fata de o autoritate- a carei suprema ipostaza e Dumnezeu- reprezinta un alt inteles simbolic al ametistului. El mai simbolizeaza altruismul, sacrificiul in favoarea altora si jertfirea eu-lui. Fiind pus in relatie cu cea de-a 7a chakra- sanctuarul spiritului si poarta intelesurilor superioare- virtutile ametistului se leaga de semnificatiile lui de ordin spiritual si religios. In plan mental, favorizeaza capacitatea intuitiva si meditatia ce are ca scop apropierea de Dumnezeu. Deschide caile pt intelegerea lucrarii divine si stimuleaza devotiunea religiosa. Pastrand limpede gandirea,ea ofera o judecata sanatoasa si echilibrata. Faciliteaza meditatia, temperand excesele si tendintele extreme, dar pastrand intacta capacitatea de sacrificiu a sinelui pt ceilalti sau pt apropierea de divinitate. Favorizeaza, de asemenea, perceptia extrasenzoriala, insufla o viziune mai larga asupra vietii, schimba conceptiile invechite, gratie energiei transformatoare aflata-n ea. Mai e recomandat pt intelegerea mesajelor pe care omul le primeste in vise si- plasat sub perna- alunga insomnia. Pe plan fizic, ametistul e utilizat ca purificator, eliberand organismul de energii negative si facilitand renuntarea la placerile care creeaza dependenta ( alcool, tutun etc. ) Piatra de ametist trebuie purtata sau plasata in medii in care exista persoane dezagreabile, care irita sau provoaca teama, deoarece densitatea foarte ridicata a vibratiilor ei actioneaza ca un perete protector, neutralizand energiile negative. Utilizat, in general, pt calmarea stressului si a nervozitatii, nu trebuie oferit persoanelor hiperactive, ori autistilor si schizofrenicilor. Ca zodie, e recomandat nativilor dotati cu talent si capacitatea de a reusi ce-si propun, dar lipsiti de perseverenta- Rac, Pesti-, dar si semnelor care tind sa vada viata-ntr-o lumina prea concreta- Capricorn, Fecioara.
%d blogeri au apreciat asta: