Tag Archive: desert



Jocul este pentru cei care nu au jucat „cubul” sau nu au auzit de acest joc inainte. Solutia o s’o scriu separat si o s’o ofer doar celor interesati, ca sa nu stricam farmecul jocului-test pentru ceilalti.

Este un joc al imaginatiei, nu exista raspuns gresit sau corect.

Asadar, imagineaza’ti un desert. (nisip, linia de orizont, cerul..)

In acest desert este un cub.
Cum e cubul?Ce marime are in raport cu desertul? Din ce e facut? Unde este situat? Ce culoare are? Din ce e facut? Unde este plasat in desertul pe care ti l’ai imaginat? Este opac sau transparent?

Acum, in aceeasi imagine ( desert, cub) este o scara.
Imagineaza’ti scara. Unde este in relatie cu acel cub? Din ce e facuta scara? Cate trepte are, ce culoare s.a.m.d. ?

Buuun, pe langa scara si cub, acum apare in desert un cal.
Unde se afla calul in peisaj, in raport cu cubul si scara? Este liber, are sa? Ce face, cum se misca, ce culoare are..? – Descrie’l cat mai detaliat.

In aceasta unica imagine – desert, cub, scara, cal, imagineaza’ti acum o floare sau mai multe. – Cate? Ce fel de flori? Ce culoare? Unde sant florile in raport cu celelalte elemente?

Vine o furtuna in desert. Descrie furtuna. Cum afecteaza furtuna celelalte elemente din desert (cubul, scara, calul, floarea/florile) Ce distanta este intre furtuna si cub? Este o furtuna mare sau mica? Este in trecere sau va dura mult? Ce ramane in urma furtunii? – Alege doar doua elemente din cele de mai sus.

Ai creat o imagine unica, un tablou. Scrie si ultimele impresii despre acest tablou si, daca esti curios sa stii ce spune tabloul despre tine, cere’mi descifrarea lui. 😉

478052_517597581592182_478488627_o


Într-un deşert aspru şi stâncos trăiau doi pustnici. Găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă. După ani şi ani de rugăciune şi sălbatice renunţări, unul dintre cei doi asceţi era convins că ajunsese la desăvârşire. Celălalt era şi el pios, dar totodată bun şi înţelegător. El se oprea întotdeauna să discute cu puţinii pelerini care veneau acolo, adăpostindu-i pe aceia care se rătăceau sau pe cei care doreau să se ascundă.

„Acesta este timp pierdut pentru meditaţie şi rugăciune”, gândea cel dintâi sihastru, căruia nu-i plăceau desele absenţe – chiar dacă nu îndelungate – ale celui de-al doilea. Pentru a-l face să înţeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfinţenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei grote ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greşeală.

După câteva luni, în faţa grotei sale se înălţa un zid de pietre, cenuşiu şi sufocant. Şi el era închis înăuntru.

Uneori construim ziduri de jur-împrejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor. Datoria noastră cea mai de seamă este aceea de a împiedica formarea unor astfel de ziduri în jurul inimilor noastre. Şi mai cu seamă, aceea de a încerca să nu devenim „o piatră în plus în zidurile altora”.

(autor necunoscut)

%d blogeri au apreciat asta: