Tag Archive: dimineata



Cufarul Monicai prezinta:

Povestea de luni

 

Cufarul Monicai

Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată.

Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit. Prinţese erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă tuturora le lipsea câte ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o prinţesă adevărată.

Într-o seară, tocmai se stârnise o furtună cumplită, tuna şi fulgera şi ploua cu găleata; era o vreme îngrozitoare. Deodată s-a auzit cum bate cineva la poarta oraşului şi regele, tatăl prinţului, s-a dus să deschidă.

La poartă era o prinţesă. Vai, dar în ce hal era din pricina ploii şi a vremii rele! Apa îi curgea şiroaie pe păr şi pe haine şi îi intra în pantofi pe la vârfuri şi ţâşnea înapoi pe la călcâie. Dar zicea că-i prinţesă adevărată.

– Bine, las’ că vedem noi îndată! s-a gândit regina, dar n-a spus nimic; s-a dus în odaia de culcare, a luat toate saltelele din pat şi a pus pe scândurile patului o boabă de mazăre. Pe urmă a pus peste mazăre douăzeci de saltele de lână şi pe saltele douăzeci de perne mari de puf.

Aici s-a culcat prinţesa. Dimineaţa au întrebat-o cum a dormit.

– Groaznic de prost! a răspuns prinţesa. Toată noaptea n-am închis ochii. Dumnezeu ştie ce a fost în pat! Am şezut pe ceva tare şi acuma-s toată numai vânătăi! Groaznic!

Şi atunci au văzut cu toţii că era o prinţesă adevărată, dacă a simţit ea o boabă de mazăre prin douăzeci de saltele şi douăzeci de perne de puf. Aşa de gingaşă la piele nu putea să fie decât numai o prinţesă!

Şi prinţul a luat-o de nevastă, fiindcă acum ştia hotărât că asta-i prinţesă adevărată; iar boaba de mazăre au pus-o în odaia unde erau bijuteriile coroanei şi se mai poate vedea acolo şi astăzi dacă n-o fi luat-o careva.

Şi asta să ştiţi că-i o poveste adevărată.

 

Hans Christian Andersen – Prinţesa şi bobul de mazăre

Reclame

8d53be0b7c7f371872a9a9364097adf5

   Creativitatea și scrierea sunt strâns legate. Nu, nu vorbesc despre „creative writing” – tipul imaginativ de scriere, ci vorbesc despre scris – scrisul acela care aprinde creativitatea. 🙂 Dacă esti cu adevărat o persoană creativă, fără îndoială o mulțime de idei înoată în capul tau, cel putin la un moment dat. Poate că te trezești de dimineată deja plin(ă) de ganduri, incăt simti cum ziua deja te copleseste. Acesta este momentul in care intervine (sau ar trebui sa intervina!) scrisul. 😉


Recent, am dat peste un site foarte fain, numit 750 Words (750 de cuvinte). Luând ideea de de la „The Artist’s Way”, acest site iti oferă un loc privat pentru a tine un jurnal, pentru a scrie în fiecare dimineață cate trei pagini, care pot fi despre orice și tot ceea ce’ti vine în cap. 🙂 Da, este vorba despre TOT ceea ce’ti trece prin cap, și nu se vrea ca randurile sa fie editate sau cenzurate în niciun fel. Ideea este să poți obține astfel obiceiul de a scrie trei pagini pe zi, obicei care’ti va limpezi mintea și te va ajuta sa obții idei coerente pentru tot restul zilei.

.

3b200e59eda2e523b9fe9e8837190d64


Daca vrei sa’ncerci si tu, foloseste exercitiul ca o modalitate de a gândi cu voce tare, fără a fi nevoie    să’ți faci griji despre ideile pe jumătate formate, tangente aleatoare, chestii private… și toate celelalte lucruri din mintea noastră, pe care le filtrăm de multe ori înainte de a le exprima cu voce tare ori inainte de a le scrie.

    Gandeste’te la asta ca la un foarte util instrument de a te debloca, ori ca la un instrument menit sa te ajute sa scapi de o stare de spirit cam „putreda”.

de74b44a2bb2c34f1e8dc2fdb2dbc5f6

  

   Te poti sprijini pe gandul ca a scrie inseamna arta de a amesteca literele. Pana la urma, scrisul este o forma de Magie a Literelor! 😉


Fa o vraja, rosteste un descantec, inainte sau in timp ce amesteci literele in cuvinte, cuvintele in propozitii, propozitiile in fraze, frazele in pagini, paginile in carti…

   Presara si un pic de Praf de Stele, asa..! Mmmm…miroase deja a poveste?!? 🙂

  

   Spor! 😉

P.S. Nu exista agonie mai mare ca aceea de a purta in interiorul tau o poveste nespusa.


Treaz, in visul altcuiva

Nu poate sa doarma, desi ea nu a avut niciodata probleme cu somnul. Asta a fost odata, ca niciodata, de fapt. De fiecare data cand inchide ochii, imagini se deruleaza rapid in mintea ei, ca un film. Tonul ridicat al vocii lui, furia si frustrarea.

O melodie se aude infundat din coltul camerei. ‘When she was just a girl’ ‘She expected the world’ ‘But it flew away from her reach’ ‘So she ran away in her sleep’.

Se intoarce pe o parte, incercand sa opreasca sunetul cu perna pe urechi. ‘And dream of para – para – paradise’ ‘Para-para-paradise’ ‘ Para-para-paradise’ Every time she closed her eyes’.

Ea acum asteapta, cu perna pe urechi, asteapta ca durerea sa se transforme in surzime, in orbire, in lesin. Nu mai are lacrimi. Se uita la telefon si nu vede altceva decat ceasul. E 2:45 dimineata. Isi aminteste ca el ii spunea ca ‘La 12 noaptea, lucruri magice se pot intampla’ si el i-a trimis un mesaj atunci, la 12 noaptea, i-a spus ‘Te iubesc’. Suspina in surdina, totul e de domeniul trecutului, un trecut nu asa indepartat, totusi.

Pentru un moment, ea se gandeste sa nu mearga la munca a doua zi. Nu o incanta ideea de a se chirci intr-o bila de suferinta cu un zambet fals pe buzele ei deshidratate. Dar barbia ei se ridica automat. S-a saturat de toti oamenii astia care spun ca o iubesc. Nu o sa o iubeasca niciodata asa cum isi doreste ea. Niciodata.

Isi freaca ochii obositi. Sunt mlastinosi, nu exprima absolut nimic. Tricoul ei rosu pare ca se transforma intr-o balta de sange pe marginea patului. Si el dormea tot in tricou rosu. Lacrimi? Sange? Saliva? Orice ar fi, a umezit partea ei de pat. Intinde mana spre partea lui de pat, ca si cum ar fi acolo, asa cum a promis ca o sa fie pentru totdeauna. Isi imagineaza capul lui la pieptul ei. La inceput nu simte nimic. Apoi simte o caldura in palma ei. Pentru o secunda, ii simte buzele lipindu-se de ale ei. Mirajul dispare si ea deschide ochii in intuneric. E 3:45 dimineata.

Departe, intr-o casa nici prea mica si nici prea mare, intr-o camera alba si intr-un pat rece, el e agitat si arunca patura pe jos. ‘Iar n-am dormit’. – Nici nu stie de ce.

Poate era treaz in gandul altcuiva…

Sursa: Tudor UrascIubesc


Dintre toate ritualurile magice de San’Andrei mentionate de Dana aici, recunosc ca l’am ratatat p’ala cu 9 ceşcuţe cu apă.. iar p’ala cu acele l’am adaptat, tocmai pentru ca, instinctivo-intuitiva cum mi’s, am stiut ca’i voodoo ( chiar in lipsa cunoasterii pe care as poseda’o, cica, acum! ) astfel incat am intors cu talpa’n sus pantoful, am rostit vorbele cu gandul la baiat si…… m’am perpelit de insomnie toata noaptea :))

Totusi, de departe cea mai memorabila intamplare de Sfantul Andrei, ramane cea cu turta nedospita si sarata la maxim, facuta impreuna cu fetele ( micile vrajitoare ), la o petrecere in pijamale, special organizata in vederea implinirii ritualurilor. – Nu’mi amintesc cine mi’a adus apa in vis, insa dimineata, toate fetele erau tacute: ma visasera pe mine, aducandu’le cafele! :))))))

Adevarul e ca fac o cafea a naibii de buna! :)))

La multi ani frumosi tuturor sarbatoritilor zilei! 😉

P.S. Baieti, in noaptea asta, in loc de apa, se poate un Martini alb sec, cu muuuulte masline verzi inotand in el, va rog? – Multam fain! :))


“Draga Dumnezeu,

Iti multumesc ca ai venit. Ai ales la fix momentul, ca nu ma simteam bine deloc. Cand m-am trezit din somn, mi-am adus aminte ca am nouazeci de ani si-am intors capul spre fereastra sa ma uit la zapada.
Si deodata am inteles c-ai sa vii. Era dimineata. Eram singur pe Pamant. Era atat de devreme, incat pana si pasarile dormeau, daramite infirmiera de noapte, doamna Ducru, care tragea la aghioase, pe cand tu te munceai sa aduci zorile. Nu parea sa-ti iasa din prima, dar te straduiai. Cerul palise. Tu umpleai vazduhul de alb, de gri, de azuriu, inviorand lumea. Nu te opreai o secunda. Si-n clipa aceea am inteles care era diferenta dintre noi si tine: tu esti un tip infatigabil! Pus pe munca fara intrerupere. Caruia nu-i este niciodata lehamite. Ziua vreti, uite ziua! Noapte? Uite noapte! Si primavara! Si iarna! Si uite-o pe Peggy Blue! Si uite-l si pe Oscar! Si pe Tanti Roz! Asta zic si eu sanatate de fier!
Mi-am dat imediat seama ca venisesi. Si ca-mi dezvaluiai secretul, marele tau secret: priveste lumea in fiecare zi ca si cum ai vedea-o pentru intaia oara.
Urmandu-ti asadar sfatul, m-am straduit sa-l pun in aplicare. Contempland lumina, culorile, copacii, pasarile, animalele. Simteam cum aerul imi patrunde in nari facandu-ma sa respir. Vocile de pe culoar veneau spre mine ca din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu. Frematam de o bucurie necuprinsa si pura. Aceea de a exista. O bucurie care ma fermeca.
Iti multumesc, draga Dumnezeu, ca ai facut asta pentru mine. Era ca si cum m-ai fi luat de mana si m-ai fi dus in miezul tainei ca sa o cuprind cu mintea. Iti multumesc.
Pe maine. Te pup,
Oscar”

din cartea: “Oscar si Tanti Roz”, Eric-Emmanuel Schmitt


„Iubeste-ma cand o merit cel mai putin; atunci am nevoie cel mai mult.”

 

 
Woke this morning feeling strange..
Dreamt that you were going away.
Maybe we are traveling at different times,
A lonely spirit that sometimes collide.

I don’t want to hold this fear anymore,
I want to leave the past behind,
I don’t want to hold this pain anymore,
I want to trust what i begun.

Did i sleep well last night?
I seem to read for hours on end..
A settled mind lets you sleep,
I tossed and turned but couldn’t weep.

I don’t want to hold this fear anymore,
I want to leave the past behind,
I don’t want to hold this pain anymore,
I want to trust what i begun!

I don’t want to hold this fear anymore,
I want to leave the past behind,
I don’t want to hold this pain anymore,
I want to trust in your love!

 

 


Undeva, in aceasta lume, acum multa vreme, exista un un lagar de detinuti. Toti detinutii erau subnutriti, deoarece conducatorii lagarului si gardienii furau din ratii sau le vindeau. Moartea prin inanitie devenise ceva obisnuit in toate baracile lagarului, mai putin intr-una: Baraca 27. Detinutii de aici nu aratau nici pe departe atat de istoviti si infometati ca ceilalti detinuti ai lagarului, ci, din contra, aveau o stare relativ buna de sanatate, un tonus ridicat si nici munca silnica la care erau supusi zilnic nu reusise sa-i doboare. Cand gardienii lagarului au observat diferenta, au tinut o vreme baraca sub observatie, insa nu au remarcat numic neobisnuit. In cele din urma, comandantul lagarului a dat ordin ca detinutii din Baraca 27 sa fie adusi, pe rand, la comandament, pentru a li se smulge declaratii cu privire la acest fapt suspect. Dupa zile si zile de interogatoriu si tortura, comandantul lagarului nu a reusit sa afle nimic neobisnuit, asa ca, i-a trimis in baraca lor si a hotarat sa-i urmareasca personal. A doua zi, pe biroul sau, langa cererea de demisie, se afla si raportul investigatiei: „In fiecare zi, dimineata, la pranz si seara, detinutii din Baraca 27 se aseaza toti in cerc si isi imagineaza ca au in fata lor cel mai bun meniu din cate pot exista. Imita faptul ca mananca si beau, agita lingurile in gamele, mesteca aerul si sorb cu nesat din canile goale, pana se satura. Apoi isi imagineaza ca se invelesc cu paturi pufoase si calduroase, iar pana se da stingerea, adorm toti, zambind.” (autor necunoscut)

In lumina diminetii



%d blogeri au apreciat asta: