Tag Archive: dorinta



 

 

 

 

 

Cufarul Monicai

 

Daniel Goleman – Inteligenţa emoţională

Într-un sens foarte real avem două minţi; una care gândeşte şi una care simte.

Daniel Goleman

http://ro.scribd.com/doc/59947455/Daniel-Goleman-Inteligen%C5%A3a-emo%C5%A3ional%C4%83#scribd


Divinatia încearca sa impulsioneze contactul constient dintre împrejurarile vietii si arhetipurile care consteleaza într-un anumit moment în viata individului. Supunându-se legii sincronicitatii, actul divinatiei încearca sa deceleze fortele arhetipale care-l „misca” pe om. Aici, ideea de baza este ca fiecare om reprezinta, chiar prin nasterea sa, personificarea unui arhetip anume – altfel spus, reactualizarea unei tipologii comportamentae care se reitereaza la nesfârsit sub diverse comandamente ale istoriei. Nu doar tipologia comportamentaa, ci chiar si particularitati ale acesteia reprezinta situatii de viata în care s-au mai aflat miliarde de oameni înaintea celui care le încearca, experienta lor acumulându-se atât genetic, psiho-genetic, cât si pe „banda inforenergetica” cosmica. De aceea, spre deosebire de „ghicit”, divinatia reprezinta racordarea la aceasta banca de date, realizând uneori chiar mult decât contactul cu arhetipurile.

http://ro.scribd.com/doc/27687565/Dan-Seracu-Arta-Divinatiei#scribd


Link alternativ:

http://www.slideshare.net/paulmarian75/dan-seracuarta-divinatiei

 

“In chip de rune, de veacuri uitate, poart-o semnatura fapturile toate.” Seturi Rune Divinatie - #handmade by Mone https://monecamino.wordpress.com/2013/02/05/rune/ Pentru comenzi accesati datele de contact. *Pretul difera in functie de materiale. Seturile personalizate presupun un pret mai mare decat cel afisat. Modul in care’s aranjate situatiile, sentimentele si imaginile copiaza modul in care imaginatia ta creeaza realitatea resimtita in viata ta de zi cu zi. Emotia este concentrata si transferata Runelor, activandu’le si reintorcand emotia sub forma unui simbol – un “contra-transfer” care poate schimba atitudinea constienta: opunandu’se, modificand sau reafirmand dorinta articulata la intrebare, dand astfel o voce Inconstientului. In vremuri stravechi, runele erau scrijelite in coaja de mesteacan, in oase sau in lemn. Erau sculptate pe arme pentru a asigura lovituri precise, erau gravate pe cupe si pocale pentru prevenirea otravirilor si insemnate pe bunuri sau in casa pentru protectie. “Runele sunt forte deosebit de puternice, folosirea corecta a lor, duce la iluminare, la acumulare de cunoastere, permite netezirea Caii, evitarea greselilor. Folositi-le cu intelepciune!” - Dan SERACU Raspunsul lor sa fie pentru binele tau cel mai inalt!

“In chip de rune, de veacuri uitate,
poart-o semnatura fapturile toate.”
Seturi Rune Divinatie – handmade by Mone
https://monecamino.wordpress.com/2013/02/05/rune/
Pentru comenzi accesati datele de contact.
*Pretul difera in functie de materiale. Seturile personalizate presupun un pret mai mare decat cel afisat.
Modul in care’s aranjate situatiile, sentimentele si imaginile copiaza modul in care imaginatia ta creeaza realitatea resimtita in viata ta de zi cu zi.
Emotia este concentrata si transferata Runelor, activandu’le si reintorcand emotia sub forma unui simbol – un “contra-transfer” care poate schimba atitudinea constienta: opunandu’se, modificand sau reafirmand dorinta articulata la intrebare, dand astfel o voce Inconstientului.
In vremuri stravechi, runele erau scrijelite in coaja de mesteacan, in oase sau in lemn. Erau sculptate pe arme pentru a asigura lovituri precise, erau gravate pe cupe si pocale pentru prevenirea otravirilor si insemnate pe bunuri sau in casa pentru protectie.
“Runele sunt forte deosebit de puternice, folosirea corecta a lor, duce la iluminare, la acumulare de cunoastere, permite netezirea Caii, evitarea greselilor. Folositi-le cu intelepciune!” – Dan SERACU
Raspunsul lor sa fie pentru binele tau cel mai inalt!


Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

In cateva ore va veni un nou an, iar maine, vorbind despre azi, vom spune deja “anul trecut”. Pana la ora 23:59 este inca 2014– “anul acesta”, iar la miezul noptii incepe 2015 – Anul Nou.

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Doar o secunda separa un an de celalalt, asa cum un graunte de nisip imparte desertul. Pare ca parcurgem toate zilele anulului, doar pentru a ajunge la aceasta secunda, ce cuprinde Sfarsitul si Inceputul, Vechiul si Noul, Trecutul si Viitorul.. – Inceput, sfarsit şi de la capat: un alt inceput, un alt sfarsit…si tot asa, ca un ritual, ca o calatorie’n Spirala Timpului. Traim – parca din curiozitatea de a vedea ce se va mai intampla: in noi, cu noi si’n jurul nostru. Cumva stim ca nu exista capat si ca, dupa fiecare cotitura, exista ceva, mereu altceva.

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Inconstient, ne plac sfarsiturile pentru ca orice sfarsit inseamna un inceput. Iar noi ne spunem ca, intr’o buna zi, se va’ntampla ceva care sa schimbe totul, sa ne schimbe pe noi si sa ne faca sa incepem o viata noua. Nu stim ce anume se va intampla: o scrisoare, o intalnire, o veste, un miracol, o clipa, poate chiar secunda dintre ani, insa speram si asteptam, continuand, uneori, sa ramanem in vechile lucruri si’n vechile metafore.

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

O viata noua, un miracol – ce magie! Dar daca pentru a ajunge in magie ar fi necesar sa intindem o mana sau sa rostim un cuvant, oare am intinde mana, am rosti cuvantul?

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Mai toti obisnuim sa luam hotarari de Anul Nou, uitand ca, de fapt, in viata fiecarui om, fiecare zi e inceputul unui An Nou. Oricine, daca’si doreste cu adevarat, poate lua viata de la capat, poate incepe o noua viata, lasand in trecut toate greselile, regretele, nefericirea si nesabuinta si poate trai noua viata care i se ofera cu fiece zi.

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Viata merita traita daca traiesti pentru ceea ce merita. – Sa’ncercam, asadar, sa nu luam hotarari care ne depasesc, ci sa ne promitem, in schimb, ca fiecare zi va fi inceputul unei noi vieti si sa cautam sa traim fiecare zi, fiecare ora, fiecare clipa ca si cum doar atat ne’ar mai fi ramas.

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Intind mana inspre stele si rostesc cuvintele: MIRACOL, MAGIE, SANATATE, PACE, NOROC, PROSPERITATE, ABUNDENTA SI IUBIRE! – ˚˚ *★**★UN AN NOU FERICIT, TUTUROR! ˚˚ *★**★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★


Motto:

Dar uneori, în câte o zi, viaţa îmi mai întinde o cheie, şi-mi zice: „Fă-ţi uşă la ea!”.

Herta Muller

Dar uneori, în câte o zi, viaţa îmi mai întinde o cheie, şi-mi zice: "Fă-ţi uşă la ea!"  Herta Muller

Dar uneori, în câte o zi, viaţa îmi mai întinde o cheie, şi-mi zice: „Fă-ţi uşă la ea!”
Herta Muller

 

In data de 11 Noiembrie 2014, Marte si Pluto isi dau intalnire in semnul Capricornului la gradul 11. Cele doua planete se intalnesc la fiecare 2 ani iar ultima lor intalnire a fost pe 27 Noiembrie 2012 la gradul 8 Capricorn.

Acest ciclu, Marte-Pluto, nu este unul de maxima importanta la nivel global pentru ca intervalul de 2 ani este mult prea redus pentru a produce schimbari profunde. El actioneaza ca factor declansator pentru cicluri mai mari. Ciclul Marte-Pluto devine important in harta fiecaruia dintre noi atunci cand avem planete sau alte elemente la gradul in care are loc intalnirea lui Marte cu Pluto.

Energia pe care o degaja Marte conjunct cu Pluto este foarte mare dar cu un timp de reactie foarte scurt. Este similar energiei atomice care intr-o fractiune de secunda degaja extrem de multa energie. Daca reusim sa colectam energia din aceea fractiune de secunda atunci vom putea pune in miscare lucruri care in mod normal ar fi de neschimbat.

Acest lucru se produce si in viata noastra in aceasta perioada cu Marte si Pluto, 3-12 Noiembrie 2014. Cei care au planete in Capricorn, Rac, Balanta sau Berbec si ma ales la gradele 11-12 vor primi acest impuls fie ca vor sau nu. In acest caz este posibil ca in perioada urmatoarelor luni sa se declanseze o serie de evenimente care vor aduce schimbari profunde in viata acelei persoane.

Si ceilalti , care nu sunt vizati in mod direct de Marte-Pluto, pot folosi de aceste tipar energetic pentru a face anumite schimbari si a initia lucruri noi.

Cufarul Monicai

Marte reprezinta actiunea,vointa si manifestarea clara a intentie noastre. Cu Marte discutam de ‘Eu actionez, eu fac’ si nu de ‘Eu vreau, eu imi doresc’. Pluto vine cu focalizarea acestei intentii la un nivel foarte profund, la un nivel atomic, in esenta lucrurilor. Cele doua energii combinate genereaza un camp extrem de puternic de manifestare a unor intentii. Este ca o raza laser care patrunde adanc in constiinta noastra. Este ca si cum conexiunea ta la internet pentru un momet scurt de timp devina atat de rapida incat ceea ce descarci de pe un site se produce instant. Sau ca atunci cand doresti sa ai o intalnire cu cineva la care nu ai acces in mod normal si din intamplare vei da nas in nas cu aceea persoana si ai la dispozitie un 1 minut sa faci ceva. Cu Marte-Pluto nu mai exista intermediari. Totul merge direct la tinta. Se trece de toti Sfintii si alte ierarhii pentru a merge direct la Sefu’.

Momentul 11 Noiembrie este cu atat mai puternic cu cat in acea zi punctul median Soare-Neptun se afla peste Marte-Pluto. Este o amplificare a intregii energii si care ne ajuta sa ne manifestam dorintele si visele intr-un mod mult mai clar.

Intrebarea este urmatoarea: esti in stare sa valorifici acest moment? Stii ce vrei? Daca iti iese in cale Pestisorul de Aur si ti-ar indeplini o dorinta, care ar fi aceea? Cand se intampla lucrurile, nu ai timp sa te gandesti. Poarta se deschide pentru o fractiune de secunda. Ai pasit sau nu. E foarte simplu.

Dar sa vorbim mai la concret. Practic in aceasta perioada cu punctul maxim pe 11 Noiembrie avem ocazia de a ne deschide o astfel de poarta de manifestare a unor dorinte si intentii. Dar daca Marte-Pluto nu activeaza un punct sensibil in harta noastra atunci e foarte posibil ca nimic sa nu se intample. Dar putem sa ne folosim de liberul arbitru pe care il avem si sa utilizam acest moment astral.

 

Cufarul Monicai

 

In primul rand trebuie sa va definiti ceea ce va doriti. E bine sa fie ceva concret si clar. Marte-Pluto avand un ciclu de manifestare de 2 ani nu este de mare ajutor pentru lucruri pe termen lung. Energia degajata este foarte puternica dar se manifesta rapid.
Alegeti-va un obiectiv clar si bine determinat. E ceva ce ati vrea sa se intample in viata voastra in urmatoarele 6 luni. Nu conteaza ca nu stiti cum o sa ajungeti acolo , cum o sa se intample lucrurile. Este important ca dorinta voastra sa fie puternica si intentia ferma.
Al doilea pas consta in a vedea ce tine de voi pentru a face acel lucru. Ce va impiedica sa obtineti acel lucru? Ma refer strict la ceea ce tine de voi si nu de exterior.

De exemplu: vreau sa castig mai multi bani. Bun. Ce te impiedica sa castigi mai multi bani? Raspunsuri de genul: sefu nu vrea sa-mi mareasca salariul, situatia in Romania este asa si asa nu sunt bune. Sunt doar proiectii exterioare. Afla ce anume din tine te tine pe loc. Care e teama, frica, lenea, principiile , etica, morala care te impiedica sa obtii ceea ce vrei. Afla acel element cheie care simt ca e in tine si ai vrea sa-l schimbi.

Pana acum avem definite un OBIECTIV si o PIEDICA.

Urmatorul pas este sa folosim energia Marte-Pluto pentru a depasi PIEDICA astfel incat sa ne atingem OBIECTIVUL. Iar pentru aceasta trebuie sa facem o ALEGERE care sa elimine PIEDICA. De exemplu daca PIEDICA este ‘lipsa de incredere’ atunci ALEGEREA sa fie ‘incredere in propriile forte’. In acest caz va focalizati intreaga atentie pentru a atrage ‘incredere’ pentru a obtine OBIECTIVUL.

Cu Marte-Pluto trebuie sa facem un lucru aparent marunt dar de esenta. Pentru a va manifesta intentia mai clar puteti folosi urmatorul exercitiu de vizualizare. E bine sa va retrageti si pentru 5-10 minute sa fiti linistiti si relaxati. Momentul 11 Noiembrie este cel maxim dar puteti sa-l faceti de mai multe ori pana atunci pentru a va antrena.

Exercitiul de vizualizare are doar cativa pasi si e bine sa va lasati imaginatia libera pentru a-l imbogati cu ceea ce simtiti. Relaxati-va prin o respiratie profunda pentru cateva momente.

Vizualizati-va ca sunteti intr-o cladire in fata unui lift. Sunteti in fata liftului si tineti in mana un dosar. Acel dosar contine o foaie de hartie pe care scrie OBIECTIUL si ALEGEREA (puteti sa scrieti dinainte pe o foaie OBIECTIVUL si ALEGEREA si sa faceti exercitiul de vizualizare tinand in mana hartia). Cititi si recititi ceea ce scrie pe aceea foaie de hartie pana simtiti ca doriti cu adevarat sa obtineti acel lucru. Nu trebuie sa existe nici un dubiu in voi ca nu ati vrea acel lucru. Ramanand in acea stare uitati-va la liftul din fata voastra si vedeti cum luminile lui arata ca el coboara spre voi. In momentul in care ajunge la nivelul vostru usile sale se deschid si inauntru se afla o persoana. Lasati mintea voastra sa contureze acel personaj. Aveti cateva secunde pana se inchid usile liftului sa-i dati dosarul vostru spunandu-i ‘Aceasta este alegerea mea. Multumesc’. Dupa ce usile se inchid vizualizati cum liftul incepe sa urce pana ajunge la ultimul etaj. Cu fiecare nivel pe care il parcurge liftul simtiti cum sunteti din ce in ce mai aproape sa obtineti ceea ce va doriti. Cand ajunge liftul la ultimul etaj aduceti in interiorul vostru starea de certitudine ca acel lucru se va intampla. Iesiti din exercitiul de vizualizare si revenit in corpul vostru.

Puteti repeta acesta exercitiu pana cand simtiti ca lucrurile sunt puternice in voi la nivelul dorinte si intentiei. In paralel cautati sa faceti ceva concret in viata voastra care sa marcheze ALEGEREA. Plecand de la exemplul cu increderea puteti sa va cumparati un lucru marunt dar care pentru voi sa marcheze alegerea facuta , atragerea increderii in viata voastra.

Facand aceste lucruri puteti folosi in mod pozitiv energia Marte-Pluto. Altfel usa se deschide si se inchide la loc. Peste doi ani se va deschide din nou. Tine de noi sa folosim aceste tipare energetice pentru a ne face viata mai buna. Tot ceea ce in noi ne apartine. Suntem rezultatul propriilor actiuni, ganduri,emotii. Problema este ca noi am uitat sa mai alegem pentru noi. Functionam pe programe predefinite care ne pre-seteaza anumite alegeri. Ceea ce consideram liber arbitru in 99% din cazuri este un program predefinit.

Spor la treaba,
Dan (ascella.ro)

Cufarul Monicai

 


Ia’mi memoria și ia’mi durerea,
Asa cum o sticlă goală prinde ploaia..
Și vindeca..

Ia’mi trecutul și ia’mi păcatele,
Asa cum o panza goală prinde vântul..
Și vindeca..

Și spune-mi ceva care sa dăinuie..

Ia’mi inima și ia’mă de mână,
Asa cum oceanul curata nisipurile murdare..
Și vindeca..

Și spune-mi ceva care sa dureze..

 


În ciclul Lunar există un moment foarte important, evidenţiat mai ales în tradiţia astrologică orientală, care arată că înainte cu două zile (48 de ore) de Luna Plină  influenţa acestui astru este deosebit de benefică asupra planetei noastre. Este o zi privilegiată, fiind denumită ziua frumuseţii şi armoniei universale (denumirea orientală este de Tripura Sundari simbolizând Marea Putere Cosmică a frumuseţii şi iubirii divine).
Este ziua în care simţul măsurii şi al armoniei, bunul simţ, sunt mult mai uşor accesibile fiecărei fiinţe umane. Este ziua în care putem să ne temperăm pornirile şi ambiţiile egoiste prin conştientizarea adevăratelor noastre aspiraţii, fiind o zi pe care merită să o consacrăm iubirii, artei, frumuseţii, acţiunilor pline de dăruire.
Rezultatul observaţiilor din această perioadă arată că ziua de Tripura Sundari este o zi eficientă pentru a ne implica în acţiuni de mare anvergură, dar care sunt în armonie cu aspiraţiile noastre sufleteşti, o zi în care se pot remedia multe probleme existente în plan relaţional, o zi ce amplifică creativitatea, inspiraţiile artistice, exprimarea sentimentelor şi a trăirilor (o zi ideală pentru a evoca momentul magic al începutului unei relaţii afective, de a ne lăsa inspiraţi de chemarea inimii, de a ne urma intuiţiile, de a depăşi pragmatismul mental – ce adeseori este o piedică importantă în armonizarea sprituală a unei relaţii de cuplu).

Dacă există o cale spirituală în care sentimentul sacrului şi adoraţia celor divine au dorit să dea forme concrete scopului către care năzuiesc, atunci aceasta este spiritualitatea orientală. Aspectul divin care ajută aspirantul să realizeze transmutarea de la forme materiale grosiere la forme subtile de manifestare este numit Tripura Sundari, „Frumoasa celor trei lumi”. Prin adorarea constantă a lui Tripura Sundari, fiinţa umană descoperă o formă diversă de exprimare a misiunii sale spirituale de eliberare din domeniul tenebrelor, intuind noi modalităţi pentru ieşirea din învălmăşala aparent inexplicabilă a labirintului iluziei ce conduce omul prin coridoarele sale până când, cu ajutorul lui Tripura Sundari, el va putea ajunge în „centru”, adică la cunoaşterea ultimă a Adevărului care îi va revela scânteia divină sau spiritul nemuritor Atman.

Tripura Sundari

Adorarea lui Tripura Sundari se realizează total, într-o stare de dăruire completă, transfigurator, întrezărind prin aceasta prezenţa inefabilă şi profund extatică a Divinului:

„O, Doamne Dumnezeule
Fie ca viaţa mea să ţi-o consacru Ţie
Fie ca dragostea mea să se îndrepte cu veneraţie doar către Tine
Fie ca inima mea plină de iubire să se reverse numai către Tine
Fie ca mâinile mele să muncească neîncetat pentru Tine
Fie ca sufletul meu să se unească cu Tine
Fie ca trupul meu să-ţi aparţină doar Ţie
Fie ca toată fiinţa mea să devină instrumentul voinţei Tale”.

 

tripurasundari-mantra

Tripura se poate traduce prin “cea care cuprinde cele trei cetăţi”, “oraşele” sau “cetăţile” fiind o metaforă, deoarece în realitate ele se referă la cele “trei lumi” sau sfere gigantice ale Creaţiei lui Dumnezeu, care sunt: lumea fizică, lumea subtilă (astrală) şi lumea cauzală.

Datorită omologării perfecte dintre structura microcosmosului uman şi cea a Macrocosmosului, aceste “trei cetăţi” pot fi asociate, respectiv, celor trei corpuri sau învelişuri principale ale fiinţei umane: corpul fizic, corpul astral şi corpul cauzal. Dintr-o altă perspectivă, semnificaţia este aceea a suveranităţii zeiţei asupra domeniilor materiei, energiei şi gândului la nivelul întregii Creaţii. În plus, această manifestare grandioasă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari se referă, în baza unei perfecte analogii, şi la cele trei stări fundamentale de conştiinţă ale fiinţei umane: starea de veghe, starea de somn cu vise şi starea de somn profund fără vise, care sunt simbolizate în tradiţia tantrică prin lumina focului, a Lunii şi a Soarelui.

Prin urmare, Tripura Sundari reprezintă acea gigantică şi strălucitoare sferă de conştiinţă divină care pătrunde domeniul tuturor experienţelor din cele trei lumi ale Creaţiei dar care, în acelaşi timp, le transcende în totalitate. Primul “oraş-cetate” al zeiţei este considerat, aşa după cum am menţionat anterior, ca fiind starea de veghe, în care fiinţa umană experimentează diferite senzaţii şi trăiri prin intermediul celor cinci simţuri principale ale sale; în acest caz, tradiţia tantrică afirmă că localizarea conştiinţei individuale este la nivelul ochiului drept sau în zona frunţii, între sprâncene. Al doilea “oraş-cetate” al zeiţei îl reprezintă starea de somn cu vise, asociată cu nivelul lui vishuddha chakra, în care conştiinţa individuală se află centrată în minte. Al treilea “oraş-cetate” este sugerat de starea de somn profund fără vise, asociată cu nivelul lui anahata chakra, în care conştiinţa individuală fuzionează cu natura ei divină esenţială. Fiind zeiţa suverană a acestor trei stări principale de conştiinţă, Tripura Sundari reprezintă în acelaşi timp cea de-a patra stare de conştiinţă (turiya), care le transcende pe celelalte şi care este asociată stării de extaz divin (samadhi) şi eliberării spirituale.

Bala-tripura-sundari-devi

Tripura Sundari mai este cunoscută şi sub numele de Lalita sau “cea care se joacă”. Tradiţia spirituală hindusă afirmă că întreaga Creaţie reprezintă jocul plin de frumuseţe şi de încântare al Mamei Divine. În ceea ce ne priveşte, ca fiinţe umane nu suntem decât individualităţi pasagere în acest joc gigantic al Mamei şi, pentru a ne elibera de iluzia lui, trebuie să înţelegem care este, de fapt, sursa primordială a energiei şi puterii care “mişcă” întreaga Creaţie. Suferinţele noastre nu reprezintă decât iluzii, fiind o urmare directă a cunoaşterii false ce izvorăşte din ignoranţă şi din manifestarea ego-ului. Aspectul este relativ simplu: deoarece noi tindem cu încăpăţânare să avem controlul asupra fericirii sau să o deţinem din punctul de vedere al unui sine fals şi separat (ego-ul), ne despărţim practic atunci de adevărata beatitudine spirituală, care este universală. Ca o imagine fidelă şi pură a adevăratei fericiri, Lalita ne arată modalitatea de a ieşi din eroarea noastră, ceea ce nu înseamnă că trebuie să negăm fericirea, ci că trebuie să o descoperim în noi înşine. Practic, Lalita ne trezeşte sufletul receptiv la fericirea divină care impregnează orice lucru. Lalita mai este cunoscută şi ca zeitatea care prezidează Sri Chakra, adică marea yantra sau “model energetic” care fundamentează întregul macrocosmos şi care provine din sunetul subtil universal, care este pranava. Lalita este considerată cea mai frumoasă dintre toate zeităţile şi reprezintă fericirea extatică supremă, ca sursă a oricăror alte percepţii minunate. Tradiţia ne spune că ea îşi are sălaşul pe vârful Muntelui Meru (aşa-numitul “munte cosmic”, asociat lui sushumna nadi în structura subtilă a fiinţei umane), susţinând şi conducând mişcarea întregului univers. Ea reprezintă, de asemenea, iubirea divină nesfârşită care constituie de fapt forţa centrală şi esenţială ce motivează existenţa Macrocosmosului şi care, totodată, este impulsul originar către eliberarea spirituală din profunzimile inimii noastre.

Tradiţia tantrică prezintă simbolurile sub trei aspecte: aspectul grosier, aspectul subtil şi aspectul suprem. În ceea ce o priveşte pe Lalita, forma sa grosieră este simbolizată prin imaginea zeiţei cu patru braţe; forma sa subtilă reprezintă yantra sa, iar forma supremă a sa reprezintă mantra sa specifică. Toate cele trei aspecte laolaltă o definesc în totalitate. O metodă prin care Lalita poate fi adorată şi prin care ea răspunde fulgerător este puja. Acest termen este tradus de obicei ca practică rituală. Există mai multe forme de puja, pornind de la ritualurile zilnice, ritualuri ce se realizează pentru încărcarea anumitor obiecte simbolice, ritualuri realizate ca ceremonii în festivaluri sau ritualuri realizate în funcţie de conjuncturile astrologice favorabile, ca de exemplu în momentul eclipselor lunare sau intrarea soarelui într-o constelaţie siderală, continuând cu ritualuri de grup sau ritualuri realizate în cuplu.

Tripura Sundari mai este cunoscută, de asemenea, sub numele de Rajarajeshvari sau “guvernatoarea întregii Creaţii”, deoarece ea este cea care emite “ordinele de guvernare” a Macrocosmosului şi de aceea este foarte important să ne raportăm mai mereu la Sundari şi să-i invocăm graţia atunci când ne hotărâm să luăm o decizie importantă în viaţă. Cu toate acestea, ordinele ei nu sunt bazate pe o autoritate samavolnică, ci ele respectă întru totul liberul arbitru al oricărei fiinţe, fiind impregnate de o iubire divină nelimitată. Prin urmare, tot ceea ce avem de făcut pentru a-i obţine graţia este să ne deschidem inimile cu sinceritate faţă de iubirea pe care ea ne-o oferă în mod necondiţionat.

Pentru a-i înţelege cât mai bine modurile de acţiune şi manifestare, este însă necesar să eliminăm în mod gradat toate dorinţele noastre egoiste şi să iubim transfigurator tot ceea ce ne înconjoară. Din perspectiva profund spirituală a tradiţiei tantrice, frumuseţea şi fericirea extatică reprezintă energia fundamentală a existenţei, iar “jocul” este însăşi natura oricărei manifestări. Cunoscând aceasta, calea spre eliberarea de ataşamente şi spre dobândirea adevăratei fericiri şi împliniri în viaţă devine mult mai uşoară. Această “cheie spirituală” reprezintă, de fapt, o parte a cunoaşterii pe care ne-o împărtăşeşte Marea Putere Cosmică Tripura Sundari.

Pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt Bune, Frumoase şi Adevărate; doar oamenilor, unele lucruri le par drepte, iar altele nu.

Dintotdeauna, înţelepţii au susţinut că frumosul există înainte de toate ca principiu, el revărsând din preaplinul său dumnezeiesc în întreaga creaţie armonia, binele şi adevărul, într-o tainică şi necontenită curgere. Ecourile înţelepciunii străvechi răsună încă în memoria omenirii, căci, rând pe rând, toate şcolile de autentică învăţătură spirituală i-au transmis făclia urmaşilor, reînnodând astfel firul tradiţiei primordiale, pentru ca promisiunea enigmatică a nemuririi să nu se piardă.

Această învăţătură a fost mereu adaptată condiţiilor specifice fiecărei epoci. În concepţia orientală, puterea perfecţiunii dumnezeieşti şi a frumuseţii, Tripura Sundari, Frumoasa celor Trei Lumi, este considerată făptuitoarea celor cinci acte cosmice fundamentale: Creaţia (Srsti), Menţinerea (Sthiti), Resorbţia (Samhara), Ocultarea (Tirodhana) şi Revelarea (Anugraha). Puterea dumnezeiască a triadei, Tripura Sundari, este imanentă în orice treime şi, totodată, transcende şi susţine toate triadele (cele trei lumi: fizică, astrală şi cauzală; cele trei stări condiţionate: veghe, vis şi somn profund; cele trei tendinţe ale naturii (guna): sattva – puritate, rajas – expansiune şi pasionalitate, tamas – inerţie şi ignoranţă; cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent şi viitor, etc.)

Dincolo de orice teoretizări şi încercări de definire, înţelepţii tuturor timpurilor au urmărit dintotdeauna atingerea frumosului interior, acea desăvârşire ideală dusă până la sfinţenie, care permite omului să simtă intens şi profund frumosul, pentru ca să trăiască frumos.

În viziunea tantrică, din perspectiva principiilor universale, se ştie că principiul feminin reprezintă manifestarea lui Dumnezeu sub aspectul numelor şi al formelor, pe când principiul masculin semnifică aspectul transcendent şi lipsit de atribute al Divinităţii. De aceea, natura feminină a fost întotdeauna asociată cu frumuseţea, însă în legătură cu aceasta, în noi înşine poate să apară întrebarea firească: unde se găseşte, de fapt, suprema frumuseţe? Învăţăturile tantrice ne îndeamnă să căutăm această frumuseţe în interiorul nostru, deoarece frumuseţea exterioară nu poate decât să reflecte doar pentru câteva clipe inefabila frumuseţe interioară, care transcende toate formele. Sundari înseamnă, din punct de vedere literar, “frumuseţe”, iar adorarea acestei Mari Puteri Cosmice nu reprezintă altceva decât a urma, practic, calea frumuseţii şi a fericirii extatice prin Manifestare, către Absolutul Divin.

La nivelul concepţiei obişnuite, noi ne închipuim frumuseţea ca fiind ceva care implică perfecţiunea şi armonia formelor şi aparenţelor vizibile, cum ar fi o femeie foarte frumoasă sau o floare superbă. Cu toate acestea, indiferent cât de frumoase ar fi, dacă vom analiza cu mai multă atenţie vom descoperi la ele anumite aspecte care sunt mai puţin reuşite şi prezintă anumite imperfecţiuni. În plus, ca o consecinţă directă a experienţei de viaţă pe care o avem, ştim că oricât de mare ar fi frumuseţea unei anumite forme, ea va sfârşi prin a decade şi chiar a dispărea, uneori chiar foarte repede. Aceasta se petrece deoarece forma poate întruchipa o anumită perioadă de timp o frumuseţe uluitoare, dar cu toate acestea frumuseţea este şi înseamnă cu mult mai mult decât orice formă. La nivel suprem, adevărata frumuseţe este eternă şi ea doar se reflectă în anumite proporţii în formele schimbătoare ale lucrurilor şi fiinţelor din Manifestare.

Din această perspectivă, Tripura Sundari nu reprezintă numai frumuseţea formei, ci ea este însăşi frumuseţea indescriptibilă a percepţiei perfecţiunii divine. Din acest motiv, frumuseţea nu trebuie să fie niciodată considerată inerentă obiectelor, deoarece ea apare din desfăşurarea luminii conştiinţei divine care iradiază din fiecare lucru. Întrucât Conştiinţa supremă a lui Dumnezeu este nesfârşită şi eternă, frumuseţea este şi ea eternă, deci nu dispare niciodată, ci doar se revelează în mod diferit, într-o multitudine de forme. Din această cauză, puterea de transfigurare (sau, cu alte cuvinte, puterea de a vedea sublimul acolo unde alţii nu percep nimic sau văd chiar contrariul) reprezintă un atribut esenţial în garantarea succesului sadhana-ei sau practicii spirituale tantrice.

Înţelepciunea taoistă oferă şi ea o perspectivă profund spirituală asupra frumuseţii, binelui şi adevărului divin, într-o formulare care ne permite să intuim subtila savoare a metaforelor:

Viziunea omenească a frumosului ca frumos e urâciune,
Iar simţirea omenească a binelui ca bine e răutate.
În sânul adevărului însă, văzutul şi nevăzutul iau naştere unul din celălalt,
Unitatea şi multiplicitatea se împlinesc reciproc,
Micul şi marele îşi dau măsura unul celuilalt,
Susul şi josul se oglindesc unul în altul,
Tăcerea şi cuvântul lucrează în armonie, iar
Începutul şi sfârşitul se urmează unul pe altul.
De aceea, înţeleptul rămâne deasupra acestui joc al aparenţelor.
Fiinţa lui iradiază învăţătură tainică ce se află dincolo de cuvinte.
El se înscrie firesc şi armonios în curgerea lucrurilor şi fiinţelor,
Susţinându-le pe toate fără să ceară răsplată.
Îşi face aşa cum trebuie lucrarea, dar nu-i pune preţ,
Detaşându-se complet de toate fructele acţiunilor sale.
Tocmai pentru că nu se leagă în nici un fel de lucrul astfel făcut,
Nimeni nu i-l poate lua vreodată
.”
(fragment din „Tao Te King”)

Înţelepţii orientali şi unii filosofi susţin că frumosul există ca idee modulată printr-o energie specifică încă înainte de a se manifesta concret în tot ceea ce ne înconjoară, în natură sau în artă, aici sau în alte planuri sau lumi. Frumosul este întotdeauna sesizat în cadrul relaţiei dintre cel ce percepe (subiectul cunoscător) şi obiectul perceput. Frumosul, independent de realitatea sa, este reprezentarea în conştiinţa omului a proprietăţilor şi caracteristicilor apreciate ca adevărate, armonioase, bune şi înălţătoare ale obiectului, realităţii sau fiinţei considerate ca atare. Sesizând plenar şi apreciind ceea ce este frumos, fiinţa umană va vibra la unison cu adevărul, armonia şi tainele care se află dincolo de suportul concret al acestuia şi, astfel, va transfera prin rezonanţă în propria sa fiinţă adevărul, armonia şi binele care sunt percepute ca atare în afara sa. Datorită acestui proces inefabil, complex, fiinţa umană care conştientizează frumosul va vibra instantaneu la unison cu energiile subtile benefice, obiective, armonioase din sfera de forţă a frumosului, adevărului şi binelui cosmic.

La nivel fizic, frumosul manifestat ca formă este expresia sublimă, armonioasă, benefică, obiectivă (adevărată), creatoare, dătătoare de fericire a unei necesităţi,  care reflectă indirect ideea de ordine, adevăr, echilibru, structurare simetrică, evoluţie, spiritualizare. În expresia lui imediată şi uimitoare, ca splendoare, ca strălucire exuberantă sau discretă, frumosul este adevăr, bine şi armonie. Din această perspectivă, sentimentul frumosului ar putea fi considerat drept conştientizarea perfecţiunii, atracţia misterioasă sau chemarea către intuirea sau realizarea plenară a virtualităţilor desăvârşitului. Sentimentul frumosului este, în esenţa sa, o stare spontană de încântare, un palpit ideal în preajma acestui absolut.

Pentru a rezona în mod gradat şi inefabil cu această euforică stare de percepţie a frumosului, este însă necesar să eliminăm orice concepţii deformate, prejudecăţi sau idei penibile despre ceea ce cunoaştem sau putem evoca prin intermediul memoriei noastre. Cu alte cuvinte, este absolut necesară o “curăţare metodică” a mentalului nostru, pentru a permite astfel reflectarea glorioasă şi magnifică a luminii Sinelui Etern la orice nivel al Creaţiei, de la banalul fir de iarbă şi până la imensitatea galaxiilor fizice sau astrale. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, reziduurile gândurilor şi emoţiilor noastre vor obstrucţiona, precum o peliculă întunecată, frumuseţea divină subtilă ce transpare din fiecare formă care ne înconjoară, chiar dacă noi suntem capabili să percepem în mod clar caracteristicile fizice ale acestor forme.

La modul esenţial vorbind, Tripura Sundari reprezintă frumuseţea supremă a percepţiei pure care apare atunci când suntem capabili să vedem întreaga manifestare în noi înşine şi întreaga natură ca o reflectare directă a realităţii conştiinţei lui Dumnezeu.

Marea Putere Cosmică Tripura Sundari poate fi vizualizată în timpul meditaţiei ca o zeitate a cărei formă este  “mai strălucitoare decât a milioane de sori”, iar la nivelul creştetului ea poartă o semilună (care uneori este redată ca fiind formată chiar din părul zeiţei). Tripura Sundari este înfăţişată cu patru braţe, ţinând în două dintre ele un vas pentru zahărul candel şi cinci săgeţi împletite din flori, iar în celelalte două mâini ţine un laţ şi un cârlig. Ea este reprezentată goală sau purtînd un veşmânt fin de culoare roşie şi purtînd diverse ornamente minunate (brăţări la glezne şi la mâini, cercei, inele, lănţişoare etc.). Frumuseţea ei este orbitoare, iar chipul şi corpul îi sunt foarte tinere. Zeiţa este reprezentată de cele mai multe ori ca fiind aşezată pe un pat care îl semnifică pe marele zeu Sadashiva ce stă aplecat peste cele patru forme ale lui, Brahma, Vishnu, Rudra şi Maheshvara (aceştia ţinând locul celor patru picioare ale patului).

Tripura Sundari

Culoarea roşie strălucitoare în care este reprezentată Marea Putere Cosmică Tripura Sundari semnifică starea ei de fericire extatică, cunoaşterea ei iluminatoare şi totală, precum şi compasiunea ei nemărginită pentru toate fiinţele Creaţiei. Semnificaţia simbolică ce este atribuită obiectelor pe care ea le ţine în mâini este următoarea: vasul pentru zahărul candel reprezintă mintea, iar săgeţile împletite din flori simbolizează cele patru simţuri, care prin graţia zeiţei devin tot atâtea “porţi” de manifestare a unei copleşitoare fericiri.

Metaforic vorbind, Tripura Sundari ne “vânează” cu săgeţile încântării şi ale fericirii, revelându-ne astfel toate formele Creaţiei ca aspecte ale naturii noastre divine interioare, care este plină de beatitudinea nesfârşită a extazului suprem. Laţul pe care îl poartă în cea de-a treia mână semnifică abilitatea de a-şi atrage adoratorii sinceri şi devotaţi prin intermediul frumuseţii ei orbitoare. Cârligul din ultima mână reprezintă mijlocul prin care ea retează orice ataşament faţă de aparenţele iluzorii ale lumii înconjurătoare.

Tripura Sundari

Cele cinci forme ale lui Shiva pe care este aşezată Sundari sunt numite, de fapt, “cele cinci cadavre”, deoarece ele sunt absolut inerte fără energia pe care ea le-o infuzează. Din punct de vedere subtil, aceste cinci forme simbolizează cele cinci elemente (mahabhuta) din Manifestare şi cele cinci feluri de activităţi principale ale lui Shiva (creaţie, menţinere, distrugere, ocultare şi graţie). Astfel, Brahma semnifică elementul pământului (prithivi mahabhuta) şi activitatea de creaţie. Vishnu este elementul apei (apas mahabhuta) şi activitatea de menţinere şi suport a ceea ce e fost deja creat. Rudra semnifică elementul focului (agni mahabhuta) şi activitatea de distrugere şi transformare. Maheshvara simbolizează elementul aerului (vayu mahabhuta) şi ignoranţa faţă de origini sau, altfel spus, activitatea lui Shiva de ocultare sau tăinuire a naturii sale esenţiale, pentru a permite astfel Sri Yantra ului sau Creaţiei să se manifeste în conştiinţa Lui infinită. Sadashiva reprezintă al cincilea şi cel mai subtil dintre elemente, care este eterul (akasha mahabhuta); el simbolizează, de asemenea, graţia lui Shiva, care ne eliberează din lanţurile grele ale iluziei Manifestării şi ne oferă capacitatea de a o transcende în totalitate.

Yantra Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Yantra Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Bindu, sau punctual central din Sri Yantra reprezintă „focarul de putere” în care întregul univers este proiectat într-o formă condensată, prin care se realizează punerea în inefabilă rezonanţă a microcosmosului fiinţei adoratorului cu anumite aspecte sau energii specifice lui Tripura Sundari. Ea sălăşluieşte ca spirit gigantic universal în bindu, în centrul centrului lui Sri Yantra, dar care, fiind ocultat, nu este reprezentat. Din acest punct pornesc toate firele de forţă ale creaţiei.

Sri Yantra are un nucleu format din nouă triunghiuri, care reprezintă proiecţia la nivelul pământului a ciclului complet al Eneadei forţelor dumnezeieşti. Diagrama exprimă treimea forţelor divine ale Emanaţiei universale, Echilibrului menţinător şi Resorbţiei cosmice. Astfel, chipul treimic al divinului se reflectă în creaţie în conformitate cu principiul analogiei, Apele de Sus (Cerul) oglindindu-se în Apele de Jos (Pământul). Avem astfel patru perechi de triunghiuri complementare, dintre care cele cu vârful în jos reprezintă energiile Manifestării, descendente, „feminine”, Yin, iar triunghiurile cu vârful în sus corespund energiilor Resorbţiei, ascendente, „masculine”, Yang, în vreme ce în centrul diagramei se află triunghiul unic al energiilor divine supreme. Nevăzută, decada guvernează totul prin focarul punctual al triunghiului din centru, adevărat resort al transcendenţei.

Celelalte părţi ce compun yantra – petalele, liniile din yantra – sunt în mod normal aranjate în cercuri concentrice (mandalas) şi simbolizează fiecare în parte un atribut al Zeiţei. În Sri Yantra sunt prezente 111 aspecte. Ea poate fi asociată cu simbolismul corpului uman unde există de asemeni rapoarte foarte exacte între diferitele părţi ale corpului, unele cu altele. Astfel, pe Tripura Sundari o putem vedea ca pe o zeiţă Macrocosmică care se identifică perfect până la cele mai mici detalii cu fiinţa umană, privită ca Microcosmos.

Pătratul sau bhupura reprezintă energia pământului. Acesta este reprezentat ca o suprafaţă ce împrejmuieşte ca nişte ziduri toate elementele componente ale yantra-ei. Cele trei linii ale lui bhupura din Sri Yantra reprezintă fiecare în parte un aspect al lui Tripura Sundari. În linia exterioară sunt reprezentate opt lumi protectoare (lokapalas), spiritele gardiene ale direcţiilor principale şi cele ale direcţiilor intermediare. În linia de mijloc sunt reprezentate opt Siddhi Shaktis reprezentând lumea simţurilor. În linia interioară sunt opt shaktis reprezentând controlul asupra tendinţelor inferioare.

Sri Yantra reprezintă în mod analogic un întreg univers aflat sau în expansiune sau în resorbţie. Ea trebuie contemplată în mod activ, percepînd sensul analogic, subtil, adică fie ca reprezentând mişcarea cosmică a lui Tripura Sundari care, din centrul ei se extinde de jur împrejur creînd astfel universul, fie realizăm o adorare a Sa plecînd de la exterior pentru a ajunge în final către centrul acesteia unde se află esenţa spirituală ultimă a lui Tripura Sundari. Aspirantul care o adoră pe Tripura Sundari va înţelege foarte curând tot acest proces subtil, cosmic.

 

Sursa: YogaEsoteric.net

 

 

 

 

 

TANTRA YOGA – Realizare YANTRA VIE A LUI SUNDARI

 

 

 

 


Cum să-ţi întrupezi dorinţele: Metoda lui Neville

 

Prelegeri rare din cariera lui Neville Goddard
 
„Dacă este ceva în această seară ce ai vrea cu adevărat pe lumea asta, atunci experimentează în imaginaţie ce ai experimenta în carne şi oase de ţi-ai fi realizat deja scopul şi apoi astupă-ţi urechile şi acoperă-ţi ochii la toate cele care neagă realitatea asumpţiei tale.” – Neville, 1948Compilate de Dr. Joe Vitale

 

 

Neville Goddard (1905­-1972)

Neville Goddard
(1905­-1972)


In odaia mea de lemn

De mult nimeni nu mai vine..

Obosit s’astept un semn

C’ai sa te intorci la mine..

 

La fereastra am pus un stor,

Stelelele sa nu mai vada

Mersul tau prin dormitor,

Umbra ta iesind din cada.

 

Patul nu te’asteapta gol,

Trupul tau ca de papusa..

Ti’am lasat lumina’n hol,

Ca sa nu mai bati la usa.

 

Si de’ar fi sa treci pe drum

Ca’n atatea seri de vara,

Las’o urma de parfum

Sa ma amageasca iara!

 

Si de’ar fi sa vrei sa vii

Sa’mi adormi din nou pe umar,

Stau pe strada ce’o mai stii

La exact acelasi numar.

 

Patul nu te’asteapta gol,

Trupul tau ca de papusa..

Ti’am lasat lumina’n hol,

Ca sa nu mai bati la usa..¸¸.•♫♪

 

Muzica: Stefania Iacob
Versuri: Sorin Poclitaru

 

 


Ritualuri la Crai Nou - Cufarul Monicai

In aproape toate traditiile si culturile lumii, luna noua a inspirat credinte si ritualuri legate de noi inceputuri, schimbari ale vremii si destinului oamenilor, precum si farmece, ori vraji destinate a intoarce norocul, a avea parte de dragoste, bani sau sanatate. Luna noua este vremea insamantarii, plantarii, inceperii unei povesti de dragoste, initierii unei afaceri sau calatorii, taierii unghiilor si parului (pentru a creste mai bine si mai frumos).

Cufarul Monicai

Musai sa ai bani in buzunare atunci cand este Luna Noua. Daca ai niste monede asupra ta, este bine sa le invarti intre degete, fara a le scoate din buzunare. In acest fel, banii vor veni peste tine gramada in urmatoarea luna sau iti va fi implinita o dorinta pe care ti-o pui in timp ce intorci in buzunar monedele. Se mai crede ca, daca’i arati Craiului Nou portofelul, curand vei avea de doua ori mai multi bani in el.

In unele parti ale lumii, se crede ca daca iti pui o dorinta intr-o noapte cu luna noua, ea ti se va implini pana la urmatoarea luna noua.

Este bine sa te tunzi sau sa’ti tai parul in timpul Craiului Nou, la lumina acestuia, dar niciodata intr-o seara sau noapte de vineri.

Predictiile meteo populare din Europa sustin ca daca Luna Noua pica intr-o zi de sambata (cum e cazul celei de astazi, din semnul Leului!), urmeaza 20 de zile de ploi si vant, daca se arata duminica, se anticipeaza ploi torentiale pana la sfarsitul lunii. Cele mai puternice furtuni si uragane se intampla timp de trei zile dupa o Luna Noua.

 

Cufarul Monicai

Ritualuri la Crai Nou:

Intr-un ritual traditional al indragostitilor, trebuie sa te uiti la luna plina peste umarul drept, sa faci trei pasi inapoi si sa rostesti urmatoarea incantatie:

„Luna noua, luna noua, adevarata si stralucitoare,
Daca voi avea un iubit, lasa-ma sa-l vad in vis.
Daca ma voi casatori tarziu, fa o pasare sa tipe,
De ma voi casatori curand, fa o vaca sa mugeasca;
Daca nu ma voi casatori niciodata, lasa-ma s-aud bataie de ciocan.”

In Irlanda, unele fete practicau un ritual in cadrul caruia indreptau un cutit spre Luna Noua, invocau Sfanta Treime, si apoi spuneau:

“Luna noua, luna noua, te salut!
Prin toate virtutile tale,
Lasa-ma sa vad pe cine voi iubi.”
Dupa aceea, mergeau acasa, ferm convinse ca barbatul cu care se vor casatori le va apare in vis in acea noapte.

Potrivit unei superstitii din Devonshire, fetele, imediat ce vedeau prima luna noua de dupa mijlocul verii, mergeau pana la o bariera, se intorceau cu spatele la ea si rosteau urmatoarele cuvinte magice:

“Te chem, luna noua, te chem!
Te rog, luna buna, sa imi dezvalui
In aceasta noapte cine va fi adevarata mea dragoste,
Cum arata el, si ce poarta,
Si ce face in tot timpul anului!”

Intr’o credinta americana, atunci cand zaresti luna noua, trebuie sa te opresti din mers, sa te apleci, si sa iei niste praf de sub pantoful stang, pe care sa il pui intr-un saculet de carpa. Daca asezi acel saculet sub perna, tot ceea ce vei visa va deveni realitate.

Perioada de trei zile dupa ce Luna Noua se arata pe cer este folosita in farmece si vraji pentru frumusete, sanatate, o noua slujba, noi inceputuri, si pentru a scapa de niste lucruri care te supara in viata. De asemenea, cu aceasta ocazie, se contracareaza vrajile facute asupra noastra, ele fiind redirectionate spre cei care le-au pus la cale.

Farmec de dragoste sau implinire a unei dorinte practicat de adeptii Wicca:

Intr’o noapte cu Luna Noua, scrie pe o bucata de hartie ceea ce iti doresti. Aprinde o lumanare si uita-te la dansul flacarilor ei intr-o camera intunecata. Inchide-ti ochii si vizualizeaza ca dorinta ta se implineste. Priveste la luna, cere-i sa iti transforme dorinta in realitate, si apoi multumeste’i. Dupa aceea, arde hartia pe care ti-ai scris dorinta la flacara lumanarii. Trebuie sa repeti acest ritual vreme de 12 nopti consecutive dupa noaptea cu luna noua.

In credinta populara romaneasca, atunci cand este Luna Noua:

– nu se face nunta
– nu se pun clostile pe oua
– nu trebuie sa te muti intr-o alta casa
– se face liturghie pentru noroc, sanatate si trai bun
– se cara gunoiul pe camp pentru a se reinnoi pamantul
– nu se face curatenie in casa
– trebuie sa te feresti de lupi daca pleci la drum
– nu e bine sa se mearga la moara, pentru ca omul sa nu fie pocit, sa nu sa se imbolnaveasca si chiar sa moara

Atunci cand vezi intaia oara Craiul Nou, sa sari in sus si sa zici:

„Crai nou,crai nou!
Sanatos m-ai gasit,
Sanatos sa ma lasi!”

Daca ai in buzunar un banut de argint, este bine sa spui:

“Crai nou, crai nou!
Cu bani m-ai gasit,
Cu bani sa ma lasi”
Dupa acest descantec, se arunca spre luna cu o bucata de paine. (Sursa: diane.ro)

 

Cufarul Monicai

 

Luna nouă reprezintă un moment când Luna are o influență minimă asupra energiei telurice deci și asupra oamenilor. Astfel este bine ca fie în ziua când apare acest fenomen sau, dacă din motive obiective nu putem, cât timp luna este în creștere putem să facem lucrurile necesare pentru a ne schimba viața în mai bine.

Atunci când este Lună Nouă putem să facem o serie de ritualuri simple iar mai jos o să vă prezentăm o parte din ele:

 

1. Purificarea de Lună Nouă

 

Trebuie să facem purificarea casei în fiecare lună pentru a avea un spațiu sigur  în care să locuim. Purificările se pot face cu ajutorul Bețelor Parfumate de Salvie Albă, Cedru, Pure House sau Copal. O altă metodă de purificare este cu ajutorul Agiasmei Mici sau Mari și cu fumigații cu Tămâie împreună cu rugăciuni puternice către Divinitate.

O ultimă metodă este purificarea cu ajutorul Bolului Tibetan. Bolul Tibetan se poate folosi pentru a purifica un spațiu  dacă îl vom folosi în sensul acelor de ceasornic pentru a disipa energia negativă. Pentru a purifica o locuință trebuie să începem întotdeauna de la ușa principală spre peretele din dreapta noastră, apoi toate camerele până ne întoarcem înapoi la punctul din care am plecat.

 

 

2. Lista de dorințe

 

Atunci când este Luna Nouă trebuie să facem o listă de dorințe care să se îndeplinească până la următoarea fază de Lună Nouă. Atunci când îl scriem trebuie să ne exprimăm dorința într-un mod IMPERATIV PREZENT, adică deja să vedem ca împlinită respectivă. De exemplu NU trebuie să scriem ”Să fiu fericit/ă” ci ”SUNT FERICIT/Ă”. La următoarea Lună Nouă va trebui să luăm lista de dorințe și să tăiem ce s-a îndeplinit și rescriem ce nu. Vechiul Bilet de Dorințe se va arde și mulțumim Divinității pentru ajutorul acordat.

 

3. Plicuri cu bani

 

Trebuie să luam un plic de culoare portocalie sau roșie în care trebuie să punem o amuletă de prosperitate (Bani, Pepite, Mâna Milosteniei). Apoi trebuie să adăugăm o sumă de bani în fiecare zi, minim un leu maxim zece lei. Apoi cu o zi înainte de următoarea Lună Nouă 10 % dăm unui sărac sau la o Biserică drept mulțumire Divinității, iar cu restul trebuie să investim în noi: fie un obiect pe care îl dorim, fie o prajitură sau o ieșire la un restaurant, ceva care să ne aducă bucurie. Nu vom cheltui însă toții banii ci vom păstra fie 1 leu fie 10 peste care vom adăuga alți bani în următoarea perioadă.

 

Acestea sunt trei dintre cele mai importante ritualuri care se fac fie într-o zi în care apare Luna Nouă sau maxim 24 de ore dinstanță de acest moment. Puteți face însă orice alt ritual sau rugăciune care creează o energie, o vibrație nouă, deoarece acest moment asta reprezintă Creația. Astăzi vom face ritualurile pentru a avea parte de noroc în afacere sau pentru sporirea prosperității, acum este momentul pentru a aduce o energie benefică în casă sau pentru a lega rațele mandarine pentru a ne găsi perechea potrivită. Este un moment al începuturilor noi, al drumurilor și a ușilor care trebuie să ni se deschidă, dar mai mult despre aceste ritualuri în articolele următoare. (Sursa: Magick Harmony)

 

 

Si, nu’n ultimul rand, nu uitati de Rugaciunea la Crai Nou (by MonE), pe care o gasiti AICI.

 

Spor! 😉

 

Cufarul Monicai

 

 


 

Dac’ai face greseala de a lasa sa plece ființa pe care o iubesti, n’ai fugi după ea pentru a o aduce inapoi?

 

Jake trebuie s’ajunga la Keira inainte ca aceasta să plece definitiv.

 

„E ca și cand as avea construit in mine un intarziometru. Pana si mama a trebuit s’astepte inca patru saptamani inainte ca eu să mă nasc…
Mi-a spus că sunt prea ocupat să încerc să-l conving pe Dumnezeu să rămân în camera ei. Însă astăzi este ziua în care nu mai pot întârzia. Pur și simplu nu mai pot.

Se spune că în viață trebuie să fii împreună cu oamenii pe care îi iubești și să îi lași în urmă pe ceilalți.

Cum am putut fi atât de prost?”

 

http://vimeo.com/45547032

Un scurt-metraj de Bulent Ozdemir.


Sasa no ha sara-sara
Nokiba ni yureru
Ohoshi-sama kira-kira
Kingin sunago
Goshiki no tanzaku
watashi ga kaita
Ohoshi-sama kirakira
sora kara miteiru.¸¸.•♫♪

Frunzele de bambus foşnesc,
tremurând pe cornişe.
Stelele sclipesc
pe firele de nisip aurii şi argintii.
Fâşiile de hârtie în cinci culori
le-am scris deja.
Stelele sclipesc
ne privesc din cer.¸¸.•♫♪

7 iulie – Tanabata (“Seara celor 7”/Festivalul Stelelor), sarbatoare japoneza dedicata intalnirii stelelor si iubitilor Orihime (Vega) si Hikoboshi (Altair).

七夕、Tanabata Festival

Potrivit legendei, Calea Lactee – un rau format din stele care strabate cerul, i-a separat pe cei doi indragostiti, Orihime si Hikoboshi, inlesnindu-le sa se intalneasca doar odata pe an, in cea de-a saptea zi a celei de-a saptea luni.

Tanabata este un festival japonez care se organizează anual pe data de 7 iulie. Originea lui provine dintr-o legendă chinezească: povestea de dragoste a doua stele, Orihime și Hikoboshi, despărțite de Amanogawa (Calea Lactee).

 

Tentei, regele cerurilor, avea o fiică, Orihime (Vega). Acesta iubea foarte mult hainele țesute de fiica lui, iar prințesa țesea de zor ca să-i facă pe plac tatălui său. Totuși, de la o vreme, Orihime era tristă că, lucrând zi de zi, nu avea cum să întâlnească pe cineva sau să se îndrăgostească.

Tentei, văzând că fiica lui se topește pe zi ce trece, i-a propus o întâlnire cu Hikoboshi (Altair), un păstor care locuia în partea cealaltă a Căii Lactee). Aceștia se îndrăgostesc la prima vedere, iar regele, văzând cât de fericită este fiica lui, le-a permis să se căsătorească deși Hikoboshi era de condiție modestă.

După ce tinerii îndrăgostiți s-au căsătorit, aceștia au început să-și neglijeze treburile: ea nu mai țesea haine pentru împărăția tatălui ei, iar el nu mai avea grijă de turmele de vaci. Mânios, regele i-a despărțit de-a lungul Căii Lactee și le-a interzis să se mai vadă. Însă Orihime nu mai lucra, ci plângea zilnic de dorul soțului ei. Tentei, mișcat de lacrimile fiicei sale, le-a permis să se vadă o singură dată pe an, în a șaptea zi din a șaptea lună, doar dacă ea termina de țesut hainele pentru împărăție.

Prima întâlnire a lor a fost sortită eșecului: Orihime a realizat că nu poate traversa Calea Lactee (numită și Râul Ceresc) întrucât nu era niciun pod. A plâns atât de mult încât un stol de coțofene au venit și i-au promis că îi vor face un pod din aripile lor ca să poată traversa râul. Astfel, cei doi îndrăgostiți au putut să se revadă, timp de 24 de ore. Totuși, dacă plouă, coțofenele nu pot veni iar ce doi îndrăgostiți vor trebui să aștepte până anul viitor pentru a se putea întâlni.

 

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆ Nu uita: O SINGURA DORINTA, numai una! ;)

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆
Nu uita: O SINGURA DORINTA, numai una! 😉

În această zi japonezii se îmbracă în yukata, împodobesc pomii (bambus) cu decorațiuni și asistă la artificii. Un obicei comun în această zi este ca fiecare să scrie câte o dorință pe o bucată de hârtie colorată (tanzaku) și s-o atârne în pomul dorințelor (un bambus decorat).

Trebuie scrisă doar o dorință, mai multe aduc ghinion. Dacă va ploua în ziua festivalului, dorința nu se va împlini întrucât nici cei doi îndrăgostiți nu se pot revedea. De aceea japonezii se roagă să fie vreme frumoasă ca Orihime și Hikoboshi să se poată revedea. La miezul nopții sau a doua zi, dorințele se ard sau sunt puse să plutească pe un râu.

 

 

 

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆

七夕、Tanabata Festival. Time to wish upon the stars☆

 

 

 


Cufarul Monicai

 

 

Era iarnă, iar el ratacea singur și obosit. Amintiri înghețate și gânduri rupte în mintea lui.. Apoi ea a venit în visul sau.. A venit ca un vis..

– Asta’i imposibil , nu se poate intampla! – Ar fi jurat ca nu mai exista ingeri si zane..

„Crede’mă, sunt reală!”, a auzit o voce. „Sunt reală.”, repeta ea, iar el ii recunoscu vocea.

Ce este în neregulă cu mine? Unde’i cel care obisnuiam să fiu? – Cu mult timp în urmă, acest băiat puternic n’ar fi renuntat..

„Oh, haide acum, te’ai rătăcit..”

Unde sunt? Și cum de știe ea că m’am rătăcit?

„Nu mai e timp..”, sopti ea.

..și băiatul ridică ochii lui albaștri catre cer:

– INGERE, tu ești?

..si cazu înapoi in obsesiile sale, înapoi la confesiunile sale:

– Ce este acea lumină și de ce este încă deasupra capului meu?- Ar trebui să vorbesc cu ea, sau ar trebui să plec?

– „Nu, nu, nu mă lăsa!”
– Să nu te las?
– „Dragostea mea, vino cu mine!”
– Dar nici nu te cunosc..

Aproape tremurând, băiatul cu greu putea uita.. – Dacă ea e reală, atunci el n’o poate pierde din nou:

– Te rog, dă’mi un semn!- strigă băiatul. Dă’mi un semn, te rog!!!

A așteptat plângand.. Apoi, cu ochii strălucind ca luna de pe cer, sopti:

INGERE, sunt al tau!

Până la sfârșitul acestei nopti binecuvantate,
până la sfârșitul acestei vieți crude,
ca și cum am renăscut,
pierdut și îndragostit,
găseste’mă și te voi găsi!!!

..m’ai găsit și te’am găsit, în sfârșit…

Se trezi cu fata la pămant. Cu mâinile, in noroi, scrisese o singură frază:

 

Pentru totdeauna al tau.

 

(by Mone)

Cufarul Monicai

 

It was winter, he wandered lonely and tired
frozen memories and broken thoughts in his mind
and then she came, in his dreams..
and then she came, like a dream..

“That’s impossible, can’t be happening at all”
No more angels and no more fairies, he’d sworn..
“Believe me, I am real”, heard a voice
“Believe me, I am real”, he knew that voice

“What is wrong with me? Where’s the one I used to be?”
Long ago, this strong boy would never give in.
“Oh, come on now, you’re lost” -Where I am?
-And how she knows I’m lost? – “there’s no time.”

and then the boy raised his blue eyes:

“ANGEL, is that you?”

back to his obsessions, back to his confessions, he went:

“What is that light and why’s still over my head?”
“Should I talk to her or should I go away?”

-No, no, do not leave me!” – Do not leave you?
-My love, just come with me” – I don’t know you..

Almost trembling the boy could hardly forget
if she’ s real then he cannot lose her again:

“Please, give me a sign!”, the boy cried
“Please, give me a sign!”

..waited crying
and then with eyes bright as the moon:

“ANGEL, I’m all yours!”

Till the end of this Goodnight
till the end of this cruel life
as if we are reborn
wasted and in love
find me and I’ll find you!!!

..you found me and I found you, at last…

He woke up with the ground touching his face
with his hands on the mud, writing one phrase:

Forever yours.

 

 


 

Cufarul Monicai

– Odată, demult… tare demult, pe când pământul nu era locuit numai de către oameni, spuse încet bătrânul, apoi duse stacana la gură, bău îndelung şi, înainte de a o pune din nou pe masă, îşi şterse mustăţile albe cu mâneca surtucului.

Sătenii se traseră mai aproape, pe bănci, gata să asculte. Crâşmarul azvârli cârpa cu care frecase tejgheaua de lemn într-un butoi cu apă murdară şi se apropie cu carafa de metal. Îi turnă bătrânului în stacană, îşi turnă şi lui într-un pocal de corn, ferecat în metal, apoi puse carafa lângă pumnii săi uriaşi şi aşteptă, la rândul său.

– Cum aşa?! îndrăzni o fetişcană, cu părul roşcat, strâns într-o cosiţă groasă, răsucită spre vârful capului.

– Uite-aşa! râse bătrânul. Ori poate că voi ăştia de la poalele muntelui sunteţi sălbatici din cei care cred că oamenii au stăpânit dintotdeauna pământurile şi că toate cele sunt basme de adormit copiii. Uite muntele ăsta…

Arătă cu mâna dreaptă către muntele uriaş din spatele său.

– …muntele ăsta nu a fost dintotdeauna aşa cum îl vedem noi astăzi. În cele vremi, despre care vorbesc, Golia avea două vârfuri, Taiţa şi Zăgan, iar în valea dintre ei trăia un popor de oameni mărunţi de statură, cu picioare mari şi păroase, care-şi spuneau Hobbiţi Heriofanţi. Iar undeva, către apus, atât de departe de aici, încât nici vârful muntelui ăsta nu se zăreşte, câtu-i el de înalt, era fluviul-fără-sfârşit, pe care se afla o insulă acoperită cu păduri. O insulă pe care trăiau balaurii-de-foc.

– Bine, dar oameni… oameni trăiau în vremurile alea de care vorbeşti? întrebă un bărbat înalt şi slab, cu mâinile bătucite de muncă.

– Oamenii au trăit pe pământ de multe evuri. Numai că niciodată nu au fost singuri, asta vreau să vă spun. Iar în vremurile vechi s-au petrecut lucruri de mirare. Sunteţi gata să ascultaţi o asemenea băsmuire?

Dădură cu toţii din cap, iar crâşmarul sorbi o gură din vinul negru şi tare.

– În vremile alea, începu moşneagul, cerul stătea mult mai aproape de pământ. Iar soarele şi luna nu erau aşa, două stele acolo pe cer, cum le vedem acum. Erau frate şi soră, copii ai unui împărat ce domnise odată peste ţinuturile îndepărtate de la marginea unei pustii fără de margine. Utu era numele lui, iar supuşii săi credeau că se coborâse din cer, într-un car de foc. Fusese un timp când acesta voise să-şi întindă marginile împărăţiei peste nisipurile arzătoare şi trimisese poruncă de supunere duhurilor-fără-trup. Apoi murise într-o cumplită bătălie cu acestea şi poporul lui se împrăştiase în cele patru vânturi. Iar fiul său, Enmerkar, şi sora sa, blânda Inanna, care moşteniseră de la el puterea de a străluci şi a alunga întunericul, au fugit înapoi în cer, ca să scape cu viaţă. Numai că unul a apucat-o spre răsărit, iar celălalt spre apus, hotărând să se întâlnească după ce vor fi ocolit pustia fără nume. Acolo, în cer, însă, pustia părea fără de sfârşit, iar ei au continuat să se caute, printre stele, dând ocol pământului, până în ziua de azi.

Băiatul dormea noaptea şi alerga pe cer câtu-i ziua de mare, în vreme ce Inanna se trezea atunci când pământul era acoperit de pătura groasă a nopţii şi păşea încetişor, pe deasupra lui, să nu-i trezească din somn pe cei osteniţi. De aceea, şi lumina ei era mai slabă şi mai fără de putere: pentru că avea milă de cei osteniţi.

Şi azi aşa… mâine-aşa… părea că nu le va fi scris să se mai găsească vreodată.

– Bine, dar ei se mai văd, câteodată, pe cerul dimineţii, îndrăzni o femeie, cu capul legat într-un ferpar negru. Uneori, stau îndelung deasupra Goliei şi parcă se uită unul la altul cu nespusă tristeţe.

– Chiar aşa şi este, zâmbi bătrânul. Uneori, ni se pare că s-au găsit şi că n-or să se mai despartă. Dar lumile în care-şi duc vieţile lor nesfârşite sunt tot atât de departe una de alta, pe cât este vârful muntelui vostru de cerul albastru. Ascultaţi…

Într-o zi, lui Enmerkar i se păru că o zăreşte de sus pe sora sa într-un târg de oameni ciudaţi, cu pielea aproape neagră, îmbrăcaţi în burnusuri albe şi călărind pe animale cu două cocoaşe. S-a coborât cât a putut de repede din cer, a luat chip de om şi s-a amestecat în mulţimea care dănţuia, cânta şi chiuia, într-o petrecere cum el nu văzuse până atunci. Unii îl îmbiau cu fructe mari şi zemoase, felurit colorate, alţii cu fripturi calde, cu pocaluri cu vin, mied şi alte băuturi ce te făceau să zâmbeşti fără să vrei şi să visezi încontinuu. Femei frumoase, cu feţele acoperite de marame, îl ademeneau spre corturi, în care luceau tainic luminiţe neştiute. Vraci sulemeniţi îl trăgeau de mână, să-i caute ursita în liniile palmei sau în boabele fermecate de porumb. Muzica izbucnea când sălbatică, când toropitoare de pretutindeni şi valuri grele de parfum se răspândeau în toate direcţiile, ameţindu-l.

Când fu aproape să se lase păgubaş şi să se întoarcă pe cărarea tainică pe care coborâse înapoi în cerul său, o mână de femeie ieşi dintr-un cort mare, îl apucă de braţ şi îl trase dincolo de draperie. Se smuci să scape, dar degetele subţiri îl cuprinseră într-o strânsoare de fier. Apoi, o văzu pe Inanna drept în faţa sa, aşezată pe un covor albastru, cu picioarele strânse sub ea şi cu ochii închişi. Se repezi într-acolo, dar mâinile îi trecură prin trupul de fum, iar el alunecă şi căzu dincolo de pernă. Trupul sorei sale se destrămă ca bătut de vânt, iar în locul său se închegă chipul unui zmeu înfiorător.

– Eu sunt duhul ce l-a înfrânt pe părintele tău, îi spuse el, cu voce ca de tunet, dar pentru ca victoria să fie completă, trebuie să vă ucid şi pe voi doi. Abia acum, după o mie de ani, am reuşit să te fac să cobori pe pământ, pentru ca să te pot prinde, dar răbdarea mea este fără sfârşit, Enmerkar. Vei fi robul meu până ce sora ta va coborî şi ea să te caute… şi atunci jignirea adusă duhurilor-fără-nume de către tatăl vostru Utu va fi fost şterasă, în sfârşit.

Apoi zmeul l-a cetluit, cât ai clipi din ochi, şi l-a azvârlit într-o prăpastie fără fund, în cel mai negru întuneric, la adăpostul unei stânci înalte, care marca sfârşitul lumii oamenilor.

Pentru că, am uitat să vă spun, atât timp cât avea înfăţişare de om şi umbla pe pământ, Enmerkar avea numai puterile unui simplu muritor.

Şi aşa a rămas cerul pustiu. Zilele erau mohorâte şi părea că stă să plouă tot timpul, încât începuseră să scoată capul din neştiutele borte ale lumii tot felul de jivine uitate, care intrau prin sate şi prăduiau nesmintite de nimeni. Pentru că bieţii oamenii aşteptau îngroziţi în case, în spatele uşilor zăvorâte, şi se rugau la toţi zeii lor uitaţi să-i apere de urgie. Dar zeii nu se mişcau din templele lor şi fiarele întunericului risipeau aşezare după aşezare, semănând groază şi moarte pretutindeni. Păsările încetaseră să cânte, iar izvoarele secaseră, lăsând ogoarele să se usuce şi să se pustiască. Iar grozăviile nu se potoleau decât noaptea, când blânda Inanna îşi desfăcea aripile de stele şi pornea să colinde cerurile în căutarea fratelui său.

– Ne-aducem aminte de vremurile acelea, dădu din cap crâşmarul şi mai turnă un strop de vin în stacană. Bătrânii cei din vechime ne povesteau cum că lumea începuse să moară de foame şi de sete, iar boala pielii-care-cade se înstăpânise pretutindeni. Încercau să o alunge cu fum de ardei iute, ba chiar dădeau foc la aşezări întregi, unde nu mai trăia nimeni, dar boala nici gând să se dea bătută.

– Era în vremea când apăruseră pricolicii, fonfăi un bătrân, aşezat mai în spate. Pricolicii au existat, nu cum zvonesc cei de azi cum că ar fi doar o poveste.

– Pricolicii au existat şi ei trăiesc şi azi, se arătă bătrânul de acord. În tainiţele ascunse sub munte sunt multe fiinţe din vremile de altădată, despre care au uitat până şi basmele. Dar ele sunt acolo şi aşteaptă un moment prielnic, ca să iasă la lumină şi să ia din nou lumea în stăpânire.

Bău o gură de vin şi-şi netezi mustaţa.

– Dar Soarele? Trebuie că a scăpat, de vreme ce îl vedem în fiecare zi! grăi apăsat un flăcăiandru care stătea lângă mâna dreaptă a bătrânului. Cum s-a întâmplat?

– S-a întâmplat că, printre oamenii de rând, care trăiesc doar cu frica zilei de mâine, se mai încurcă şi viteji din cei cărora nu le stă trupul şi mintea prea multă vreme într-un loc, fiindcă se sfârşesc de prea mult neastâmpăr. Şi, uite-aşa, într-o noapte pe când luna se pregătea să meargă la culcare, obosită de atâta căutare zadarnică, dinspre râul cel mare al Iordanului a apărut un călăreţ îmbrăcat în haine negre, cu o sabie ca o flacără, agăţată la şold. Şi, când s-a apropiat şi mai mult, oamenii ce se strângeau către ascunzătorile caselor, înainte să înceapă ziua, au văzut cu uimire cum calul şi-a adunat pe lângă corp o minunăţie de aripi din piele, coborând pe pământ din zborul asemenea unui vânt de miazănoapte. Voinicul era Geb-el-Eizis, arcaşul fără pereche ce păzea fântânile-cu-apă vie şi apă-moartă de pe celălalt tărâm, iar licornul pe care călărea se numea Kirin şi se spunea despre el că este unul dintre puţinele fiinţe cu adevărat nemuritoare.

Iar Geb a poposit peste cenuşa zilei, într-una din colibele rămase încă în picioare, a săgetat câteva jivine ce dădeau târcoale aşezării şi le-a povestit celor ce abia îşi mai târau zilele de azi pe mâine că a venit cu poruncă straşnică de la stăpânul său, Alb Împărat, domnitor peste tărâmul din nouri al fântânilor tămăduitoare, să afle ce s-a întâmplat cu soarele, deoarece fără lumina lui minunată puterea apei din fântâni se irosise cu totul.

Aflând de tărăşenia cu zmeul, le promise bieţilor oameni că o să-i scape de pacostea ce căzuse peste capetele lor şi o să împlinească, astfel, şi porunca domnului său. Aşa că, a doua zi, a pornit la drum, în căutarea acestuia. Dar până la marginea lumii, unde îl ascunsese pe Enmerkar, într-o bortă adâncă, sub stânca Jakkart, locul-duhurilor-fără-nume, era cale atât de lungă, încât cu toată iuţeala inorogului tot i-a trebuit lui Geb-el-Eizis să meargă un an încheiat. În vremea ceea, anul avea trei zile, fiecare având numele unei părţi a lumii: vara, toamna şi iarna. A avut de înfruntat şerpii cu două capete din Valea Marelui Sar, de pe coasta cealaltă a Goliei, furnicile-soldat de la marginea pustiului cu nisipuri zburătoare şi cumplitul vifor albastru din Ţara Gheţurilor Veşnice.

Dar a trecut cu bine prin toate şi a ajuns, în cele din urmă la stânca Jakkart, un deget uriaş de piatră, ridicat ameninţător către cer. Aici, zmeul se întrupase din nou într-un duh-fără-nume şi benchetuia de zor, alături de fraţii săi, sărbătorind victoria asupra fiului împăratului Utu şi punând la cale cum să facă să o prindă şi pe sora acestuia, Inanna. Din borta lor subpământeană, ieşeau la suprafaţă chiote de bucurie, lărmuială de muzici şi o duhoare insuportabilă, pentru că duhurile nu scoteau niciodată afară hoiturile celor ucişi înăuntru.

După ce s-a coborât din şa, voinicul Geb l-a trimis înapoi în văzduh pe Kirin, apoi a strâns toţi mărăcinii din jur, i-a grămădit la gura bortei şi le-a dat foc. A urmat o mare zarvă şi duhurile au dat buzna cu toate către ieşire. Numai că nu apuca niciunul să scape, că săgeţile iscusite ale arcaşului le şi ţintuiau de stâncă.

– Cum să înfigi o săgeată într-un duh?! se miră moşul cel fonfăit, cu pricolicii. Că duhul, de-aia e duh, are trup de umbră şi privire de foc. Asta o ştie şi un copil.

– Da, dar şi săgeţile lui Geb erau fermecate, nu degeaba era el slujitorul lui Alb Împărat, mustăci povestitorul. Mai vreţi s-auziţi urmarea au ba?

Femeile şi copiii din jurul mesei strigară la moş să tacă şi să-şi vadă de ale lui, dacă nu vrea să creadă. Iar crâşmarul puse din nou vin în cele două vase, după care ciocni cu povestitorul şi bău cu sete din al său.

– Apoi, într-o vânzoleală ca de vântoasă, ieşi şi duhul cel care îl înrobise pe Enmerkar. Se vede treaba că era vreun fel de căpetenie a lor, de-l lăsaseră mai la urmă.

Geb aruncă arcul şi săgeţile pe pământ. Nu-i mai erau de nici un folos – duhul se întinsese pe toată lungimea cerului, iar ziua se transformase de tot în înserare. Şi-a scos sabia cu luciri de flacără, pe supla Mitrhaib, cea care descăpăţânase multe fiare, jivine scârboase şi fiinţe venite pe lume din găurile fără fund ale bătrânului pământ. Dar duhul se învârtejea ca o pală de furtună în jurul lui, iar Mitrhaib nu reuşea să-l străpungă.

Atunci, Geb-el-Eizis a înfipt-o cu vârful în stâncă, de au sărit scânteile până la nori, şi i-a strigat arătării să ia formă de zmeu, dacă are curaj şi să se înfrunte cu el în luptă dreaptă.

O dată s-a întrupat duhul într-o lighioană scârboasă de zmeu, de atingea înălţimea stâncii Jakkart cu fruntea, şi s-au apucat de luptă. Se strângeau în braţe de le pârâiau oasele, apoi se izbeau de pământ, se ridicau şi o luau de la capăt.

Către prânz, îl prinse flăcăul bine pe zmeu, îl ridică de pe pământ şi izbi cu el, de-l îngropă până deasupra genunchilor. Zmeul se scutură, sări din groapă şi se luară iară la bătaie. Către înserare, reuşi zmeul să-l apuce pe om aşa fel încât izbi cu el şi-l îngropă până la brâu. Apoi, până să se desfacă acesta din strânsoarea pământului, înşfăcă sabia din stâncă şi i-o înfipse în umăr. Geb simţi că până aci i-a fost lui dat să trăiască. Se rugă, în gând, celor o-mie-şi-una-de-zei-fără-nume să-l mai lase în viaţă, până ce i-o lua capul zmeului, apoi se smuci cu toată puterea şi ţâşni afară din groapă. Îşi smulse paloşul din rană şi alergă cu el după zmeu. Dar acesta se prefăcu din nou în abur şi se lipi de vârful stâncii Jakkart, asemenea unui nor negru. Degeaba încercă voinicul să se caţere pe stâncă, rana din umăr îi sângera şi puterile începeau să-l lase.

Văzând că nu-l poate readuce pe pământ ca să-l înfrunte, Geb-el-Eizis o înfipse pe zvelta Mitrhaib cu vârful în pământ şi încercă să-şi lege rana de sub umăr cu o fâşie de pânză din cămaşa sa largă de in. Dar rana se dovedi prea adâncă şi continuă să sângereze prin legătură, secătuindu-i puterile. Şi cum sta aşa voinicul şi se chibzuia cum să reuşească să-l dea jos pe duh de pe stâncă, dinspre răsărit îşi făcu apariţia blânda Inanna, alungând umbrele viclene de pe faţa pământului şi poleind totul cu o lumină argintie.

– Ajută-mă, preafrumoasă fecioară a nopţilor, se rugă el, cu obidă, să îl pot da jos pe spurcatul de zmeu de pe vârful stâncii, ca să-l pot înfrânge şi să-l fac să spună unde l-a ascuns pe fratele tău Enmerkar pentru a-l putea elibera.

Cufarul Monicai
Şi luna se opri din mersu-i lin chiar deasupra stâncii Jakkart. Va să zică, duhul-fără-nume, întrupat în spurcăciunea de zmeu, era cel care-l răpise pe fratele ei iubit! Şi Inanna începu să murmure o melodie tristă, de taină, cu care o adormea mama ei, atunci când era numai o copiliţă fragedă, cu părul bălai şi privirile umede. Din toate tainiţele lumii, pe unde stăteau ascunşi, liliecii-vampir se scuturară de somn, îşi deschiseră aripile mute de piele şi se strânseră într-un stol uriaş, acoperind chipul alb al lunii. Apoi, ca la un semn, năvăliră cu toţii asupra duhului de abur şi începură să-l destrame cu loviturile lor repezi de aripi. Duhul răcni, de se cutremură pământul din străfunduri, şi-şi dădu drumul să alunece la vale. Iar când atinse pământul, se transformă din nou în zmeu.

Numai că tot acolo aştepta şi flăcăul, cu Mitrhaib cea iute şi focoasă, gata de luptă. O dată izbi Geb, sfârtecând aerul nopţii de la dreapta la stânga, şi căpăţâna zmeului se desprinse de trup şi se rostogoli în borta de sub stâncă. Trupul se zbătu de mai multe ori, izbind pielea tare a pământului şi umplând-o de sângele său vânăt, otrăvit.

Simţind că-şi pierde tot mai mult puterile, Geb făcu un semn cu Mitrhaib prin aer şi licornul se coborî din înalturi, lăsându-se chiar lângă stăpânul său. Acesta scoase din coburi frânghia de mătase, o legă de şa cu un capăt, apoi celălalt îl petrecu pe după mijlocul lui, şi îi spuse lui Kirin să îl lase, încet, la vale, prin borta întunecată.

Într-un târziu, atinse fundul gropii, se dezlegă şi merse o vreme prin întuneric, până când, după o ridicătură de pietre, zări o lumină palidă, galbenă, care înconjura trupul unui om. Se apropie şi-l dezlegă de toate curelele, îl săltă pe umărul sănătos şi se întoarse spre direcţia de unde venise. Şi, pe când se gândea că era posibil să nu mai găsească drumul înapoi, prin acel întuneric de smoală, ce să vezi? O dâră roşie, clipind fosforescent din loc în loc, îi arătă pe unde trebuia să o ia.

– Am ghicit! ţipă un copil tuns chilug, care stătea în poala mamei sale, chiar lângă cotul moşneagului. Era sângele lui, care îi cursese din umăr. Pesemne că luna îl vrăjise, ca să-l ajute să-i aducă fratele înapoi.

Moşul bău zdravăn din stacană şi o trânti de masa plină de urme de mâncare.

– Nu eşti chiar prost, feciorule. Ei, chiar aşa stăteau lucrurile. Şi când a ajuns la gura bortei, Geb a tras puternic de funie, iar licornul s-a înălţat spre cer, scoţându-i pe amândoi din adâncuri.

– Aha, făcu hangiul atotştiutor, de amu se cheamă că treaba-i simplă: luna a coborât din ceruri şi l-a adus la viaţă pe frăţâne-său, că de-aia îi zărim pe amândoi pe cer toată ziua şi toată noaptea. Apoi, se vede treaba că l-a vindecat şi pe Geb ăsta, că nu degeaba este ea luna de pe cer, apoi l-a luat de soţ şi l-a suit cu ei acolo, sus, pe boltă. L-o fi făcut vreo stea şi l-o fi pus la dreapta lor… Să-ţi mai pun, moşule, una de terminare?

– De pus, poţi să-mi pui, zâmbi bătrânul cu şiretenie, că ai zamă bună, dar povestea mea nu se termină chiar aşa.

– O fi murit făt-frumosul! spuse încet, cu vocea înecată în lacrimi, copilul.

– Inanna s-a scoborât din ceruri pe o scară de nori şi s-a aplecat deasupra lui Enmerkar, suflând peste el iubire frăţească. Şi s-a ridicat Soarele, strălucind, şi alungând blestematele de jivine ale întunericului în bortele lor tainice. Şi-a îmbrăţişat sora şi mult s-au bucurat cei doi de regăsire. Dar, când şi-au adus aminte de voinicul care făcuse posibil toate acestea, îl descoperiră mort, răsucit cu faţa în sus, cu tot sângele ieşit din el pe albul de argint risipit de lună în jur.

Şi aşa frumos arăta roşul sângelui pe albul sclipitor, că Inanna a izbucnit în lacrimi amare şi s-a aplecat către el. Şi unde cădeau acestea, albul se transforma în zăpadă rece, ca trupul voinicului. Iar din sângele lui prinseră să-şi ridice capetele nişte flori albe, minunate, ca nişte clopoţei, cărora de atunci oamenii le-au zis ghiocei, floarea-sângelui şi a lacrimilor.

Iar când au plecat înapoi, în cer, Soarele şi luna au luat cu ei trupul împietrit în moarte al voinicului Geb-el-Eizis, au mutat câteva stele din loc şi au făcut din ele un car, în care l-au suit, să le fie alături şi să-i însoţească pe vecie. Şi, de atunci, de câte ori ridică ochii spre cerul nopţii, oamenii văd Carul-Mare, ducând cu el pe Drumul Robilor, trupul singurului om ce a ajuns vreodată în cer şi a rămas acolo.

– E minunată povestea ta, spuse bătrânul cu pricolicii. Dar nu ne-ai spus de unde vii tu, povestaşule, că nu prea pari din părţile noastre. Şi, dacă tot te-ai pornit la un aşa drum lung, poate cauţi ceva… Pentru povestea asta frumoasă, o să încercăm să te ajutăm.

Moşneagul îşi netezi iar mustăţile stufoase. Se uită la lichidul din stacană, dar nu se mai atinse de el. Privi lung pe deasupra capetelor sătenilor, adunaţi sub acoperişul de crengi şi aşezaţi pe jos, în jurul lui, şi oftă. Scoase de sub poalele lungi ale surtucului două fire de lână, unul alb şi unul roşu, împletite cu meşteşug, şi le puse pe masă, alături de stacană.

Cufarul Monicai

– De când s-au fost petrecut toate cele ce v-am povestit, s-a scurs mult amar de timp. Multe s-au şters de pe faţa pământului, multe s-au născut în loc, doar două lucruri au rămas neschimbate: muntele Golia şi semnul acesta. A văzut careva dintre voi un armăsar alb, cu corn în frunte şi cu un şnur ca acesta prins de coamă?

Cei de faţă clătinară din cap.

– Dacă o să-l vedeţi vreodată… voi sau copiii copiilor voştri… să-l strigaţi pe nume, Kirin îl cheamă, şi să-i spuneţi că stăpânul său, Coriandru, sau Alb Împărat, cum îl mai ştie lumea, îl aşteaptă să se întoarcă. Pentru că, dacă şi-a pierdut cel mai bun prieten, pe Geb-el-Eizis cel cu părul bălai, nu vrea să-şi piardă şi pe cel mai credincios servitor pe care l-a avut vreodată. Aşa să-i spuneţi şi să-i daţi semnul acesta, să ştie cine-l caută. Şi să-mi ia urma, către Răsărit.

S-au despărţit, într-un fapt de seară.

De atunci, oamenii din satul acela uitat de lume, se adună la crâşmă, în fiecare an, atunci când zăpada începe să se topească şi primăvara îşi anunţă venirea prin clopoţeii florilor albe, iar luna cea sfioasă îşi arată obrazul bucălat în toată frumuseţea lui diafană, şi îşi spun unii altora povestea. Şi, pentru ca să nu uite semnul, flăcăii le dau fetelor două fire de lână împletite, unul alb şi unul roşu, aruncându-le ocheade şi ghiocei pe urme.

Iar bătrânii privesc către vârful Goliei, tot aşteptând să se coboare de pe creasta cuprinsă de neguri un licorn alb, cu aripi de poveste.

Povestea Soarelui şi a Lunii – Aurel Carasel

Cufarul Monicai


Motto:

„De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea.” (Marcu 11:24)

„Dacă doi dintre voi se voi învoi pe pământ asupra oricărui lucru, orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19 )

“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.

Nu uita sa'ti pui o dorinta! - Nani bun!

Nu uita sa’ti pui o dorinta! – Nani bun!

Rugaciune la Crai Nou

Trimite, rogu’te, pe cineva să mă iubească,

Tanjesc sa m’odihnesc intr’o imbratisare..

Fereste’ma de tot ce’i rău si fa’ma tare,

Ca vremurile grele sa nu ma copleseasca.

 

Dă-mi vară fără de sfârșit,

Doamne, de frig imi este teamă!

Simt că îmbătrânesc, de buna seama,

Ma striga timpul care a sosit.

 

Cum sufletul se vindeca acum,

Si eu crescut’am mare prin durere,

Doamne, fac tot ce pot, tot ce imi sta’n putere,

Pentru a fi un om mai bun.

 

Cu a mea conștiință, rogu’te, fii bland,

Fiindcă, vezi tu, nu’i vina mea!

Asa m’au invatat sa fac, candva..

Si sa ma simt culpabila oricand.

 

Opreste lectiile amare,

Asigura odihna îngerilor mei,

Copiii tai suntem si eu, si ei!

Si lipsa noastra, oare, nu te doare?

 

Promit, voi fi în drum spre casă,

Odată ce’l gasesti pe Cel Sortit,

Fiindca iubirea’i lucru sfant, nu e gresit!

Si, Doamne, cat e de frumoasa!

 

Asa ca, Doamne, rugaminte mare:

Sa faci dorinta mea sa se’mplineasca!

Trimite, rogu’te, pe cineva să mă iubească,

Ca sa ma odihnesc si eu intr’o imbratisare!

(mone)

 

 

Misterul feminitatii


Femeia este rară, Ea îngenunchează marile personalităţi masculine, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii. Pielea sa este de marmură, iar cînd apare Una, Ea pune în impas întreaga lume…

Unde se duc fluviile, zăpezile, păsările singuratice
? Toate se scufundă în Femeie… Dar Ea este rară… Va trebui să fugim cînd o întîlnim, deoarece cînd iubeşte este implacabilă… Dar Ea este rară. Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea Timpului, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparţine în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei. Ea cunoaşte secretul apelor, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor. Ea se uită fix la soare şi vede clar în noapte. Ea posedă cheile sănătăţii, ale relaxării, ale armoniilor materiei.

Ea este magiciana albă, feea cu aripile mari şi umede, cu ochii transparenţi, cea care aşteaptă bărbatul pentru a începe Paradisul terestru. Cînd Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume. Ea este izvorul virtuţilor: dorinţa pe care Ea o inspiră consumă excitarea. Scufundarea în Ea redă castitatea. Ea este sterilă pentru că Ea opreşte roata timpului. Ea readuce bărbatul în copilăria lui. Ea este cea care îl restituie muncii, îndatoririlor sale. Femeia adevărată este cea care face din bărbat mai mult decît este. Ea este suficientă pentru ca el să existe în plenitudine.

Bărbatul trebuie să treacă prin ea pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întîlni din nou sub forme simbolice.

Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu… Acele întîlniri stranii! Ea apare brusc în trupul falselor femele, iar bărbatul favorizat care o vede începe să tremure de dorinţă şi de teamă. Apoi totul se va transforma, iar el va înceta să se mai joace cu el însuşi.

(Louis Pauwels – Conferinţă imaginară: „Femeia este rară”)


Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea,
cunoasterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea.

(Albert Einstein)

Tot ceea ce iti poti imagina este real.

(Pablo Picasso)

Vizualizarea creativa este o metoda care foloseste imaginatia pentru a obtine ceea ce ne dorim de la viata.

Are la baza un fenomen absolut natural pe care adesea il traim inconstient: reveria – visarea cu ochii deschisi, in stare de veghe si care consta in derularea libera a unor imagini atunci cand persoana se afla in stare de relaxare. Reveria are ca suport dorinte, sperante, nazuinte si este putin, sau deloc cenzurata rational, priveste frecvent relatiile interumane, este orientata afectiv si motivational si are efect de relaxare. Majoritatea oamenilor experimenteaza zilnic reveria, iar acest fenomen are loc spontan, durand de obicei intre 5 secunde si cateva minute. In practica vizualizarii insa, acest proces se realizeaza constient, cu scopul de a obtine rezultate specifice. Procesul vizualizarii este la prima vedere extrem de simplu: practicantul isi defineste un obiectiv pe care vrea sa-l atinga (ex. o relatie excelenta cu partenera sa). Apoi, in stare de relaxare, se proiecteaza in viitor, vizualizand cat mai clar posibil cum obiectivul sau este atins.

Imaginaţia reprezintă capacitatea de a crea o idee, o reprezentare mentală sau o senzaţie în legătură cu ceva anume si sta la baza activitatii creatoare a omului, ea aflandu-se la baza evolutiei intregii civilizatii umane, omul intai imaginand si apoi punand in practica. În vizualizarea creativă, folosim imaginaţia pentru a genera o imagine clară, o idee sau un sentiment care dorim să se manifeste în realitate. După aceea, continuam să ne concentram cu regularitate asupra acestora, oferindu-le energie pozitivă până când ele devin realitate obiectivă sau, cu alte cuvinte, până când realizam ceea ce ne-am imaginat. Obiectivul ales se poate afla pe orice nivel – fizic, emoţional, mental sau spiritual. Ne putem imagina într-o casă nouă, într-o relaţie plină de satisfacţii, având o senzaţie plină de calm şi seninătate sau ne putem îmbunătăţi memoria şi capacitatea de învăţare. Ne putem închipui descurcându-ne fără efort într-o situaţie dificilă sau ne putem vedea, pur şi simplu, ca o fiinţă radioasă, plină de energie vitală. Se poate lucra şi obţine rezultate la orice nivel, prin experienţă, urmand ca fiecare sa descopere care sunt imaginile şi tehnicile care i se potrivesc cel mai bine.

Mai mult despre vizualizarea creativa si imaginatia dirijata, aici: http://www.despresuflet.ro/forum/relaxare-f29/vizualizare-creativa-si-imaginatie-dirijata-t2029.html

Steaua si dorinta



Cunosc cel putin un om care spune ca nu poate sa se roage. Si altii care spun ca nu izbutesc sa mediteze. Pentru toti acestia, un anume rabin din Breslov- rabinul Nachman- a dezvaluit o metoda pe cat de simpla, pe atat de eficace. „Atunci cand nu izbutim sa ne rugam sau sa meditam, sa repetam macar un simplu cuvant, pentru ca asta’i face bine sufletului.”, zice el. „Nu spune nimic altceva, repeta doar cuvantul acela fara oprire, de nenumarate ori si el va sfarsi prin a’si capata propriul inteles, iar apoi va castiga un sens nou. Dumnezeu isi va deschide portile si tu vei folosi in cele din urma acest simplu cuvant ca sa spui tot ce voiai.”


  • Unul dintre cei mai populari zei ai vechilor romani era Bacchus, zeul vitei-de-vie. Jumatate om, jumatate zeu, Bacchus se simtea mai apropiat de oameni. Lor le-a oferit in dar secretul fabricarii vinului, iar oamenii il cinsteau cum se cuvine, in lungi petreceri, mai ales la inceput de toamna, cand zeul se intorcea pe pamant, pt degustarea primului vin al anului. Se spune ca, intotdeauna, zeul venea sa petreaca alaturi de oameni, dar, pt asta, oamenii trebuiau sa respecte o dorinta anume a zeului- sa bea doar din cupe de ametist, deoarece ametistul amintea zeului de o poveste de dragoste, sfarsita tragic din vina lui si a excesului de vin. Demult, Bacchus fusese indragostit de o frumoasa nimfa , pe nume Amethyste. Dar. pt ca nimfa nu-l iubea si l-a respins, zeul- ametit de vin si dornic de razbunare- a prefacut-o in stanca. Nemaiputand apoi schimba nimic, cu toata puterea lui zeiasca, Bacchus, cuprins de regrete, si-a spart cupa de vin de stanca si si-a promis sa nu mai bea niciodata pana la uitarea de sine. Stanca a capatat atunci culoarea violet-rubinie a vinului. Atinse de ea, alte pietre se transformau si ele, pe loc, in ametiste. Cum termenul grec amethystos inseamna cel-ce-nu-e-beat, a bea din cupe taiate in ametist echivala cu a ramane mereu lucid, a nu bea, de fapt, peste masura.  Povestea ametistului trimite la cumpatare, piatra fiind intotdeauna asociata cu dreapta masura, cu refuzul excesului. In simbolismul culorilor, violetul este chiar simbolul luciditatii, al moderatiei, al faptelor gandite, nu dictate de impuls, fiind lumina interioara care alunga gandurile negative. Piatra de ametist simbolizeaza claritatea spirituala si intelepciunea, puterea de a ramane lucid in fata tentatiilor vietii. In Evul Mediu, ametistul era purtat de inalta ierarhie a Bisericii Catolice, pt a le aminti acestora ca betia puterii e la fel de periculoasa ca si cea data de vin. In plus, purtarea unui inel cu ametist semnifica umilinta si modestia, virtuti crestine prin excelenta. Renuntarea la orgoliu si supunerea fata de o autoritate- a carei suprema ipostaza e Dumnezeu- reprezinta un alt inteles simbolic al ametistului. El mai simbolizeaza altruismul, sacrificiul in favoarea altora si jertfirea eu-lui. Fiind pus in relatie cu cea de-a 7a chakra- sanctuarul spiritului si poarta intelesurilor superioare- virtutile ametistului se leaga de semnificatiile lui de ordin spiritual si religios. In plan mental, favorizeaza capacitatea intuitiva si meditatia ce are ca scop apropierea de Dumnezeu. Deschide caile pt intelegerea lucrarii divine si stimuleaza devotiunea religiosa. Pastrand limpede gandirea,ea ofera o judecata sanatoasa si echilibrata. Faciliteaza meditatia, temperand excesele si tendintele extreme, dar pastrand intacta capacitatea de sacrificiu a sinelui pt ceilalti sau pt apropierea de divinitate. Favorizeaza, de asemenea, perceptia extrasenzoriala, insufla o viziune mai larga asupra vietii, schimba conceptiile invechite, gratie energiei transformatoare aflata-n ea. Mai e recomandat pt intelegerea mesajelor pe care omul le primeste in vise si- plasat sub perna- alunga insomnia. Pe plan fizic, ametistul e utilizat ca purificator, eliberand organismul de energii negative si facilitand renuntarea la placerile care creeaza dependenta ( alcool, tutun etc. ) Piatra de ametist trebuie purtata sau plasata in medii in care exista persoane dezagreabile, care irita sau provoaca teama, deoarece densitatea foarte ridicata a vibratiilor ei actioneaza ca un perete protector, neutralizand energiile negative. Utilizat, in general, pt calmarea stressului si a nervozitatii, nu trebuie oferit persoanelor hiperactive, ori autistilor si schizofrenicilor. Ca zodie, e recomandat nativilor dotati cu talent si capacitatea de a reusi ce-si propun, dar lipsiti de perseverenta- Rac, Pesti-, dar si semnelor care tind sa vada viata-ntr-o lumina prea concreta- Capricorn, Fecioara.

Omul invizibil…


Mie imi place in cutiuta cu miracole, asa ca iata o noua povestire.

Mana sus cine a facut facultatea in Bucuresti si apoi a decis sa ramana in urbe, ca daca se intoarce in provincie, nu are niciun viitor! Mana sus cine a facut tranzitia de la costurile statului in Regie la sumele astronomice ale inchirierii unei garsoniere sau apartament cu doua camere. Asa… voi astia, stiti cum sta treaba. Pentru ceilalti spun doar ca-i naspa, si pana iti gasesti job-ul ideal pare ca totul e impotriva ta. Banii la limita sau mai mult ioc. Drept pentru care ma trezesc ca urc in tramvai fara bilet. Diferenta fata de acum si prima luna de facultate e ca intelesesem ca totul se plateste. Cat merg 8 statii prin efractie cu tramvaiul 5 care vine din Pipera, am timp sa povestesc de inceputul prieteniei mele cu RATB-ul…

Pe atunci foloseam exclusiv linia lui 16 care avea si traseul in cerc pe la Sf. Vineri. Prima data nu mi-am luat bilet ca n-am gasit la timp ghiseul unde se vindeau, venea 16’le si nu stiam cat va dura pana apare urmatorul, nu se cadea sa intarzii la facultate chiar din prima zi. Am urcat si gata.  Nu stiu ce-a fost in mintea mea, dar am mers relax pana la Unirii. Seara cand ma intorceam de la cursuri era inchis la bilete. Am mers fara nicio mustrare de constiinta. A doua zi cred cred ca mi-am luat un bilet, dar am uitat sa-l compostez. Seara nu avea rost ca nu umblau controlorii… In urmatoarea perioada am fost convinsa ca treaba asta cu cei care iti cer biletele la control e doar un mit urban. Realmente am mers fara niciun stres si nici nu intelegeam de ce se agita unii sa-si ia abonament sau bilet. Pur si simplu am experimentat sa vad cat tine. Fix cand se implinea o luna de zile de cand practicam sportul asta, s-a intamplat fatalitatea: biletul dvs., va rog! Teoriile mele s-au spulberat intr-o clipa. Nu aveam de ce sa mint sau sa ma milogesc, m-am declarat in ilegalitate si am scos buletinul sa le dau datele. Stiti cat a fost amenda? Exact cat pretul abonamentului pe o luna, nici mai mult nici mai putin, drept pentru care mi s-a parut foarte corect ce mi s-a intamplat. A doua zi mi-am facut abonament. Si am incercat pe cat posibil sa nu mai circul ilegal daca nu era cazul.
Tot in cadrul prieteniei mele cu RATB-ul intra si exercitiile de dezvoltare a intuitiei. Cum pe atunci nu umblau in ‘uniformele’ care azi ii dau de gol, incercam sa-mi dau seama dinainte care si cati sunt. E adevarat ca simtul asta de detectare a controlorilor se ascute considerabil cand nu ai bilet, dar eu m-am antrenat treptat, calm, cu abonamentul in buzunar. Un alt moment important al relatiei mele cu transportul bucurestean in comun a fost prin anul doi de facultate cand in camin am facut cunostinta cu niste misionari crestini. Baptisti per total, nu le zic pocaiti ca lumea a inghitit etichetarea asta in mod eronat. Eram cu unul intr-o zi si dupa ce urcam in 601 sa ne duca spre centru, vad ca scoate un snop de bilete si le composteaza dintr-un foc. Il privesc nedumerita, ii reamintesc ca eu am abonament si il intreb de ce a compostat atatea bilete.
– Aveam o datorie la RATB.
– What?!!
… ca am mers fara bilet saptamana trecuta!
Il privesc si mai nedumerita, mai sa ma intreb daca nu cumva cititul Bibliei dauneaza grav sanatatii mentale… noroc ca isi continua explicatia:
– Uite, eu iau toate lucrurile ca fiind de la Dumnezeu. Si cand a trebuit sa urc fara bilet, i-am promis ca o sa compostez data viitoare ce am consumat atunci, cu rugamintea ca El sa ma ajute sa nu primesc amenda. Trebuia sa ma tin de cuvant.
–  Aha, si functioneaza?
– De fiecare data.
– Pai si ce nevoie are El sa-i returnezi biletul? Nu mai bine aprindeai o lumanare la biserica, in contu’?…
– Trecand peste faptul ca noi nu aprindem lumanari, asta nu compensa paguba facuta RATB-ului: era ca si cum L-as fi facut partas la ilegalitatea mea.
– Tu crezi ca  orice e ilegal e automat si pacat?!!
– Dumnezeu n-ar fi lasat  o lege daca…
– Ma lasi?…
Si l-am lasat.. eu pe el, si el pe mine, dar povestea am tinut-o minte si chiar daca n-am recunoscut, in adancul meu i-am apreciat atitudinea.

Mda, amintirile studentiei. Recurente intotdeauna in perioadele dificile de dupa facultate cand incerci sa-ti iei viata in maini si simti ca e aproape imposibil. Ca acum. Am ramas fara niciun ban, chiar n-am avut cu ce lua bilet, ca daca aveam luam metroul sa ajung in 20 minute, nu intr-o ora cat fac pe suprafata. Tramvaiul e aproape gol, sunt pe la mijloc, vad vreo trei oameni in fata si mai zaresc inca doi in spate. Chiar nu-mi place sa merg fara bilet, dar n-am avut de ales. Iar ultimul lucru care lipseste moralului meu si asa la pamant e un moment de ala penibil cu controlorii care ti se adreseaza cel putin ca unui recidivist. Asta daca nu esti tigan. Pe aia ii lasa intotdeauna in pace si-si varsa naduful pe cei ‘mici’. Iar daca ai bafta sa fie o controloare si nu un controlor, ala esti!
Mai am cinci statii.  Ghinion. De pe refugiu, patru fiorosi urca drept pe usa din fata. Mai urca doi la mijloc si e clar ca au mai urcat cativa prin spate din moment vorbesc intre ei de la un capat la celalalt al vagonului. Controlori toti. Foarte controlori. In viata mea n-am vazut atatia la un loc, probabil e depoul aproape sau schimba tura… Poate doar merg o statie si nu se apuca de controlat bilete… Poate… Nu, deja unul dintre ei verifica abonamentul unei doamne si ceilalti se deplaseaza spre restul de calatori. Suntem oricum mai putini decat ei. Habar n-am ce-o sa le zic afara de faptul ca n-am un ban. Nici de bilet, nici de spaga, nici de amenda. Nici macar chef sa le explic ceva nu am. Chiar nu merit faza asta. Si Tu stii asta! Da, recunosc, am si falsificat odata pe cand stateam inca in camin un abonament RATB sa-i prelungesc valabilitatea.. OK, doua sau trei, ca a iesit foarte credibil si am mai avut cereri… da’ acum… Nu-mi fa o asemenea faza. Te rog! O sa-Ti compostez un bilet cu prima ocazie, dar fa cumva sa scap!!

Ce sa scap? trei controlori sunt deja langa scaunul meu. Sunt langa scaunul meu, dar trec mai departe fara sa schiteze macar un gest. Trece si urmatorul. Aud in spate cum cere biletul cuiva. Probabil m-am facut mica si nu ma mai vede nimeni. Ma uit la scaun, proportia e aceeasi, dimensiunile mele nu s-au schimbat. OK, atunci am devenit invizibila printr-un miracol. Misc un ochi si ma zaresc prin fereastra… Probabil invizibila pentru ei. Cred ca nici nu mai respir de emotie. Inca o statie. Gloata coboara. Eu mai am de mers, dar nu mai am nicio problema: sunt in legalitate.

…Peste cateva zile am compostat cele mai dragute 3 bilete RATB din viata mea: unul pentru calatoria in curs, unul datoria la RATB si cu unul I-am facut Lui cinste! 🙂
Aaaaa, esti sigura de asta?
Foarte! De ce?
Dumnezeu inseamna Sfanta Treime, ar fi trebuit sa-i faci cinste cu  bilete pentru TREI persoane…
–  Aaaaa…  Ma lasi?!!

by ciripry

%d blogeri au apreciat asta: