Tag Archive: fericire



În ciclul Lunar există un moment foarte important, evidenţiat mai ales în tradiţia astrologică orientală, care arată că înainte cu două zile (48 de ore) de Luna Plină  influenţa acestui astru este deosebit de benefică asupra planetei noastre. Este o zi privilegiată, fiind denumită ziua frumuseţii şi armoniei universale (denumirea orientală este de Tripura Sundari simbolizând Marea Putere Cosmică a frumuseţii şi iubirii divine).
Este ziua în care simţul măsurii şi al armoniei, bunul simţ, sunt mult mai uşor accesibile fiecărei fiinţe umane. Este ziua în care putem să ne temperăm pornirile şi ambiţiile egoiste prin conştientizarea adevăratelor noastre aspiraţii, fiind o zi pe care merită să o consacrăm iubirii, artei, frumuseţii, acţiunilor pline de dăruire.
Rezultatul observaţiilor din această perioadă arată că ziua de Tripura Sundari este o zi eficientă pentru a ne implica în acţiuni de mare anvergură, dar care sunt în armonie cu aspiraţiile noastre sufleteşti, o zi în care se pot remedia multe probleme existente în plan relaţional, o zi ce amplifică creativitatea, inspiraţiile artistice, exprimarea sentimentelor şi a trăirilor (o zi ideală pentru a evoca momentul magic al începutului unei relaţii afective, de a ne lăsa inspiraţi de chemarea inimii, de a ne urma intuiţiile, de a depăşi pragmatismul mental – ce adeseori este o piedică importantă în armonizarea sprituală a unei relaţii de cuplu).

Dacă există o cale spirituală în care sentimentul sacrului şi adoraţia celor divine au dorit să dea forme concrete scopului către care năzuiesc, atunci aceasta este spiritualitatea orientală. Aspectul divin care ajută aspirantul să realizeze transmutarea de la forme materiale grosiere la forme subtile de manifestare este numit Tripura Sundari, „Frumoasa celor trei lumi”. Prin adorarea constantă a lui Tripura Sundari, fiinţa umană descoperă o formă diversă de exprimare a misiunii sale spirituale de eliberare din domeniul tenebrelor, intuind noi modalităţi pentru ieşirea din învălmăşala aparent inexplicabilă a labirintului iluziei ce conduce omul prin coridoarele sale până când, cu ajutorul lui Tripura Sundari, el va putea ajunge în „centru”, adică la cunoaşterea ultimă a Adevărului care îi va revela scânteia divină sau spiritul nemuritor Atman.

Tripura Sundari

Adorarea lui Tripura Sundari se realizează total, într-o stare de dăruire completă, transfigurator, întrezărind prin aceasta prezenţa inefabilă şi profund extatică a Divinului:

„O, Doamne Dumnezeule
Fie ca viaţa mea să ţi-o consacru Ţie
Fie ca dragostea mea să se îndrepte cu veneraţie doar către Tine
Fie ca inima mea plină de iubire să se reverse numai către Tine
Fie ca mâinile mele să muncească neîncetat pentru Tine
Fie ca sufletul meu să se unească cu Tine
Fie ca trupul meu să-ţi aparţină doar Ţie
Fie ca toată fiinţa mea să devină instrumentul voinţei Tale”.

 

tripurasundari-mantra

Tripura se poate traduce prin “cea care cuprinde cele trei cetăţi”, “oraşele” sau “cetăţile” fiind o metaforă, deoarece în realitate ele se referă la cele “trei lumi” sau sfere gigantice ale Creaţiei lui Dumnezeu, care sunt: lumea fizică, lumea subtilă (astrală) şi lumea cauzală.

Datorită omologării perfecte dintre structura microcosmosului uman şi cea a Macrocosmosului, aceste “trei cetăţi” pot fi asociate, respectiv, celor trei corpuri sau învelişuri principale ale fiinţei umane: corpul fizic, corpul astral şi corpul cauzal. Dintr-o altă perspectivă, semnificaţia este aceea a suveranităţii zeiţei asupra domeniilor materiei, energiei şi gândului la nivelul întregii Creaţii. În plus, această manifestare grandioasă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari se referă, în baza unei perfecte analogii, şi la cele trei stări fundamentale de conştiinţă ale fiinţei umane: starea de veghe, starea de somn cu vise şi starea de somn profund fără vise, care sunt simbolizate în tradiţia tantrică prin lumina focului, a Lunii şi a Soarelui.

Prin urmare, Tripura Sundari reprezintă acea gigantică şi strălucitoare sferă de conştiinţă divină care pătrunde domeniul tuturor experienţelor din cele trei lumi ale Creaţiei dar care, în acelaşi timp, le transcende în totalitate. Primul “oraş-cetate” al zeiţei este considerat, aşa după cum am menţionat anterior, ca fiind starea de veghe, în care fiinţa umană experimentează diferite senzaţii şi trăiri prin intermediul celor cinci simţuri principale ale sale; în acest caz, tradiţia tantrică afirmă că localizarea conştiinţei individuale este la nivelul ochiului drept sau în zona frunţii, între sprâncene. Al doilea “oraş-cetate” al zeiţei îl reprezintă starea de somn cu vise, asociată cu nivelul lui vishuddha chakra, în care conştiinţa individuală se află centrată în minte. Al treilea “oraş-cetate” este sugerat de starea de somn profund fără vise, asociată cu nivelul lui anahata chakra, în care conştiinţa individuală fuzionează cu natura ei divină esenţială. Fiind zeiţa suverană a acestor trei stări principale de conştiinţă, Tripura Sundari reprezintă în acelaşi timp cea de-a patra stare de conştiinţă (turiya), care le transcende pe celelalte şi care este asociată stării de extaz divin (samadhi) şi eliberării spirituale.

Bala-tripura-sundari-devi

Tripura Sundari mai este cunoscută şi sub numele de Lalita sau “cea care se joacă”. Tradiţia spirituală hindusă afirmă că întreaga Creaţie reprezintă jocul plin de frumuseţe şi de încântare al Mamei Divine. În ceea ce ne priveşte, ca fiinţe umane nu suntem decât individualităţi pasagere în acest joc gigantic al Mamei şi, pentru a ne elibera de iluzia lui, trebuie să înţelegem care este, de fapt, sursa primordială a energiei şi puterii care “mişcă” întreaga Creaţie. Suferinţele noastre nu reprezintă decât iluzii, fiind o urmare directă a cunoaşterii false ce izvorăşte din ignoranţă şi din manifestarea ego-ului. Aspectul este relativ simplu: deoarece noi tindem cu încăpăţânare să avem controlul asupra fericirii sau să o deţinem din punctul de vedere al unui sine fals şi separat (ego-ul), ne despărţim practic atunci de adevărata beatitudine spirituală, care este universală. Ca o imagine fidelă şi pură a adevăratei fericiri, Lalita ne arată modalitatea de a ieşi din eroarea noastră, ceea ce nu înseamnă că trebuie să negăm fericirea, ci că trebuie să o descoperim în noi înşine. Practic, Lalita ne trezeşte sufletul receptiv la fericirea divină care impregnează orice lucru. Lalita mai este cunoscută şi ca zeitatea care prezidează Sri Chakra, adică marea yantra sau “model energetic” care fundamentează întregul macrocosmos şi care provine din sunetul subtil universal, care este pranava. Lalita este considerată cea mai frumoasă dintre toate zeităţile şi reprezintă fericirea extatică supremă, ca sursă a oricăror alte percepţii minunate. Tradiţia ne spune că ea îşi are sălaşul pe vârful Muntelui Meru (aşa-numitul “munte cosmic”, asociat lui sushumna nadi în structura subtilă a fiinţei umane), susţinând şi conducând mişcarea întregului univers. Ea reprezintă, de asemenea, iubirea divină nesfârşită care constituie de fapt forţa centrală şi esenţială ce motivează existenţa Macrocosmosului şi care, totodată, este impulsul originar către eliberarea spirituală din profunzimile inimii noastre.

Tradiţia tantrică prezintă simbolurile sub trei aspecte: aspectul grosier, aspectul subtil şi aspectul suprem. În ceea ce o priveşte pe Lalita, forma sa grosieră este simbolizată prin imaginea zeiţei cu patru braţe; forma sa subtilă reprezintă yantra sa, iar forma supremă a sa reprezintă mantra sa specifică. Toate cele trei aspecte laolaltă o definesc în totalitate. O metodă prin care Lalita poate fi adorată şi prin care ea răspunde fulgerător este puja. Acest termen este tradus de obicei ca practică rituală. Există mai multe forme de puja, pornind de la ritualurile zilnice, ritualuri ce se realizează pentru încărcarea anumitor obiecte simbolice, ritualuri realizate ca ceremonii în festivaluri sau ritualuri realizate în funcţie de conjuncturile astrologice favorabile, ca de exemplu în momentul eclipselor lunare sau intrarea soarelui într-o constelaţie siderală, continuând cu ritualuri de grup sau ritualuri realizate în cuplu.

Tripura Sundari mai este cunoscută, de asemenea, sub numele de Rajarajeshvari sau “guvernatoarea întregii Creaţii”, deoarece ea este cea care emite “ordinele de guvernare” a Macrocosmosului şi de aceea este foarte important să ne raportăm mai mereu la Sundari şi să-i invocăm graţia atunci când ne hotărâm să luăm o decizie importantă în viaţă. Cu toate acestea, ordinele ei nu sunt bazate pe o autoritate samavolnică, ci ele respectă întru totul liberul arbitru al oricărei fiinţe, fiind impregnate de o iubire divină nelimitată. Prin urmare, tot ceea ce avem de făcut pentru a-i obţine graţia este să ne deschidem inimile cu sinceritate faţă de iubirea pe care ea ne-o oferă în mod necondiţionat.

Pentru a-i înţelege cât mai bine modurile de acţiune şi manifestare, este însă necesar să eliminăm în mod gradat toate dorinţele noastre egoiste şi să iubim transfigurator tot ceea ce ne înconjoară. Din perspectiva profund spirituală a tradiţiei tantrice, frumuseţea şi fericirea extatică reprezintă energia fundamentală a existenţei, iar “jocul” este însăşi natura oricărei manifestări. Cunoscând aceasta, calea spre eliberarea de ataşamente şi spre dobândirea adevăratei fericiri şi împliniri în viaţă devine mult mai uşoară. Această “cheie spirituală” reprezintă, de fapt, o parte a cunoaşterii pe care ne-o împărtăşeşte Marea Putere Cosmică Tripura Sundari.

Pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt Bune, Frumoase şi Adevărate; doar oamenilor, unele lucruri le par drepte, iar altele nu.

Dintotdeauna, înţelepţii au susţinut că frumosul există înainte de toate ca principiu, el revărsând din preaplinul său dumnezeiesc în întreaga creaţie armonia, binele şi adevărul, într-o tainică şi necontenită curgere. Ecourile înţelepciunii străvechi răsună încă în memoria omenirii, căci, rând pe rând, toate şcolile de autentică învăţătură spirituală i-au transmis făclia urmaşilor, reînnodând astfel firul tradiţiei primordiale, pentru ca promisiunea enigmatică a nemuririi să nu se piardă.

Această învăţătură a fost mereu adaptată condiţiilor specifice fiecărei epoci. În concepţia orientală, puterea perfecţiunii dumnezeieşti şi a frumuseţii, Tripura Sundari, Frumoasa celor Trei Lumi, este considerată făptuitoarea celor cinci acte cosmice fundamentale: Creaţia (Srsti), Menţinerea (Sthiti), Resorbţia (Samhara), Ocultarea (Tirodhana) şi Revelarea (Anugraha). Puterea dumnezeiască a triadei, Tripura Sundari, este imanentă în orice treime şi, totodată, transcende şi susţine toate triadele (cele trei lumi: fizică, astrală şi cauzală; cele trei stări condiţionate: veghe, vis şi somn profund; cele trei tendinţe ale naturii (guna): sattva – puritate, rajas – expansiune şi pasionalitate, tamas – inerţie şi ignoranţă; cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent şi viitor, etc.)

Dincolo de orice teoretizări şi încercări de definire, înţelepţii tuturor timpurilor au urmărit dintotdeauna atingerea frumosului interior, acea desăvârşire ideală dusă până la sfinţenie, care permite omului să simtă intens şi profund frumosul, pentru ca să trăiască frumos.

În viziunea tantrică, din perspectiva principiilor universale, se ştie că principiul feminin reprezintă manifestarea lui Dumnezeu sub aspectul numelor şi al formelor, pe când principiul masculin semnifică aspectul transcendent şi lipsit de atribute al Divinităţii. De aceea, natura feminină a fost întotdeauna asociată cu frumuseţea, însă în legătură cu aceasta, în noi înşine poate să apară întrebarea firească: unde se găseşte, de fapt, suprema frumuseţe? Învăţăturile tantrice ne îndeamnă să căutăm această frumuseţe în interiorul nostru, deoarece frumuseţea exterioară nu poate decât să reflecte doar pentru câteva clipe inefabila frumuseţe interioară, care transcende toate formele. Sundari înseamnă, din punct de vedere literar, “frumuseţe”, iar adorarea acestei Mari Puteri Cosmice nu reprezintă altceva decât a urma, practic, calea frumuseţii şi a fericirii extatice prin Manifestare, către Absolutul Divin.

La nivelul concepţiei obişnuite, noi ne închipuim frumuseţea ca fiind ceva care implică perfecţiunea şi armonia formelor şi aparenţelor vizibile, cum ar fi o femeie foarte frumoasă sau o floare superbă. Cu toate acestea, indiferent cât de frumoase ar fi, dacă vom analiza cu mai multă atenţie vom descoperi la ele anumite aspecte care sunt mai puţin reuşite şi prezintă anumite imperfecţiuni. În plus, ca o consecinţă directă a experienţei de viaţă pe care o avem, ştim că oricât de mare ar fi frumuseţea unei anumite forme, ea va sfârşi prin a decade şi chiar a dispărea, uneori chiar foarte repede. Aceasta se petrece deoarece forma poate întruchipa o anumită perioadă de timp o frumuseţe uluitoare, dar cu toate acestea frumuseţea este şi înseamnă cu mult mai mult decât orice formă. La nivel suprem, adevărata frumuseţe este eternă şi ea doar se reflectă în anumite proporţii în formele schimbătoare ale lucrurilor şi fiinţelor din Manifestare.

Din această perspectivă, Tripura Sundari nu reprezintă numai frumuseţea formei, ci ea este însăşi frumuseţea indescriptibilă a percepţiei perfecţiunii divine. Din acest motiv, frumuseţea nu trebuie să fie niciodată considerată inerentă obiectelor, deoarece ea apare din desfăşurarea luminii conştiinţei divine care iradiază din fiecare lucru. Întrucât Conştiinţa supremă a lui Dumnezeu este nesfârşită şi eternă, frumuseţea este şi ea eternă, deci nu dispare niciodată, ci doar se revelează în mod diferit, într-o multitudine de forme. Din această cauză, puterea de transfigurare (sau, cu alte cuvinte, puterea de a vedea sublimul acolo unde alţii nu percep nimic sau văd chiar contrariul) reprezintă un atribut esenţial în garantarea succesului sadhana-ei sau practicii spirituale tantrice.

Înţelepciunea taoistă oferă şi ea o perspectivă profund spirituală asupra frumuseţii, binelui şi adevărului divin, într-o formulare care ne permite să intuim subtila savoare a metaforelor:

Viziunea omenească a frumosului ca frumos e urâciune,
Iar simţirea omenească a binelui ca bine e răutate.
În sânul adevărului însă, văzutul şi nevăzutul iau naştere unul din celălalt,
Unitatea şi multiplicitatea se împlinesc reciproc,
Micul şi marele îşi dau măsura unul celuilalt,
Susul şi josul se oglindesc unul în altul,
Tăcerea şi cuvântul lucrează în armonie, iar
Începutul şi sfârşitul se urmează unul pe altul.
De aceea, înţeleptul rămâne deasupra acestui joc al aparenţelor.
Fiinţa lui iradiază învăţătură tainică ce se află dincolo de cuvinte.
El se înscrie firesc şi armonios în curgerea lucrurilor şi fiinţelor,
Susţinându-le pe toate fără să ceară răsplată.
Îşi face aşa cum trebuie lucrarea, dar nu-i pune preţ,
Detaşându-se complet de toate fructele acţiunilor sale.
Tocmai pentru că nu se leagă în nici un fel de lucrul astfel făcut,
Nimeni nu i-l poate lua vreodată
.”
(fragment din „Tao Te King”)

Înţelepţii orientali şi unii filosofi susţin că frumosul există ca idee modulată printr-o energie specifică încă înainte de a se manifesta concret în tot ceea ce ne înconjoară, în natură sau în artă, aici sau în alte planuri sau lumi. Frumosul este întotdeauna sesizat în cadrul relaţiei dintre cel ce percepe (subiectul cunoscător) şi obiectul perceput. Frumosul, independent de realitatea sa, este reprezentarea în conştiinţa omului a proprietăţilor şi caracteristicilor apreciate ca adevărate, armonioase, bune şi înălţătoare ale obiectului, realităţii sau fiinţei considerate ca atare. Sesizând plenar şi apreciind ceea ce este frumos, fiinţa umană va vibra la unison cu adevărul, armonia şi tainele care se află dincolo de suportul concret al acestuia şi, astfel, va transfera prin rezonanţă în propria sa fiinţă adevărul, armonia şi binele care sunt percepute ca atare în afara sa. Datorită acestui proces inefabil, complex, fiinţa umană care conştientizează frumosul va vibra instantaneu la unison cu energiile subtile benefice, obiective, armonioase din sfera de forţă a frumosului, adevărului şi binelui cosmic.

La nivel fizic, frumosul manifestat ca formă este expresia sublimă, armonioasă, benefică, obiectivă (adevărată), creatoare, dătătoare de fericire a unei necesităţi,  care reflectă indirect ideea de ordine, adevăr, echilibru, structurare simetrică, evoluţie, spiritualizare. În expresia lui imediată şi uimitoare, ca splendoare, ca strălucire exuberantă sau discretă, frumosul este adevăr, bine şi armonie. Din această perspectivă, sentimentul frumosului ar putea fi considerat drept conştientizarea perfecţiunii, atracţia misterioasă sau chemarea către intuirea sau realizarea plenară a virtualităţilor desăvârşitului. Sentimentul frumosului este, în esenţa sa, o stare spontană de încântare, un palpit ideal în preajma acestui absolut.

Pentru a rezona în mod gradat şi inefabil cu această euforică stare de percepţie a frumosului, este însă necesar să eliminăm orice concepţii deformate, prejudecăţi sau idei penibile despre ceea ce cunoaştem sau putem evoca prin intermediul memoriei noastre. Cu alte cuvinte, este absolut necesară o “curăţare metodică” a mentalului nostru, pentru a permite astfel reflectarea glorioasă şi magnifică a luminii Sinelui Etern la orice nivel al Creaţiei, de la banalul fir de iarbă şi până la imensitatea galaxiilor fizice sau astrale. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, reziduurile gândurilor şi emoţiilor noastre vor obstrucţiona, precum o peliculă întunecată, frumuseţea divină subtilă ce transpare din fiecare formă care ne înconjoară, chiar dacă noi suntem capabili să percepem în mod clar caracteristicile fizice ale acestor forme.

La modul esenţial vorbind, Tripura Sundari reprezintă frumuseţea supremă a percepţiei pure care apare atunci când suntem capabili să vedem întreaga manifestare în noi înşine şi întreaga natură ca o reflectare directă a realităţii conştiinţei lui Dumnezeu.

Marea Putere Cosmică Tripura Sundari poate fi vizualizată în timpul meditaţiei ca o zeitate a cărei formă este  “mai strălucitoare decât a milioane de sori”, iar la nivelul creştetului ea poartă o semilună (care uneori este redată ca fiind formată chiar din părul zeiţei). Tripura Sundari este înfăţişată cu patru braţe, ţinând în două dintre ele un vas pentru zahărul candel şi cinci săgeţi împletite din flori, iar în celelalte două mâini ţine un laţ şi un cârlig. Ea este reprezentată goală sau purtînd un veşmânt fin de culoare roşie şi purtînd diverse ornamente minunate (brăţări la glezne şi la mâini, cercei, inele, lănţişoare etc.). Frumuseţea ei este orbitoare, iar chipul şi corpul îi sunt foarte tinere. Zeiţa este reprezentată de cele mai multe ori ca fiind aşezată pe un pat care îl semnifică pe marele zeu Sadashiva ce stă aplecat peste cele patru forme ale lui, Brahma, Vishnu, Rudra şi Maheshvara (aceştia ţinând locul celor patru picioare ale patului).

Tripura Sundari

Culoarea roşie strălucitoare în care este reprezentată Marea Putere Cosmică Tripura Sundari semnifică starea ei de fericire extatică, cunoaşterea ei iluminatoare şi totală, precum şi compasiunea ei nemărginită pentru toate fiinţele Creaţiei. Semnificaţia simbolică ce este atribuită obiectelor pe care ea le ţine în mâini este următoarea: vasul pentru zahărul candel reprezintă mintea, iar săgeţile împletite din flori simbolizează cele patru simţuri, care prin graţia zeiţei devin tot atâtea “porţi” de manifestare a unei copleşitoare fericiri.

Metaforic vorbind, Tripura Sundari ne “vânează” cu săgeţile încântării şi ale fericirii, revelându-ne astfel toate formele Creaţiei ca aspecte ale naturii noastre divine interioare, care este plină de beatitudinea nesfârşită a extazului suprem. Laţul pe care îl poartă în cea de-a treia mână semnifică abilitatea de a-şi atrage adoratorii sinceri şi devotaţi prin intermediul frumuseţii ei orbitoare. Cârligul din ultima mână reprezintă mijlocul prin care ea retează orice ataşament faţă de aparenţele iluzorii ale lumii înconjurătoare.

Tripura Sundari

Cele cinci forme ale lui Shiva pe care este aşezată Sundari sunt numite, de fapt, “cele cinci cadavre”, deoarece ele sunt absolut inerte fără energia pe care ea le-o infuzează. Din punct de vedere subtil, aceste cinci forme simbolizează cele cinci elemente (mahabhuta) din Manifestare şi cele cinci feluri de activităţi principale ale lui Shiva (creaţie, menţinere, distrugere, ocultare şi graţie). Astfel, Brahma semnifică elementul pământului (prithivi mahabhuta) şi activitatea de creaţie. Vishnu este elementul apei (apas mahabhuta) şi activitatea de menţinere şi suport a ceea ce e fost deja creat. Rudra semnifică elementul focului (agni mahabhuta) şi activitatea de distrugere şi transformare. Maheshvara simbolizează elementul aerului (vayu mahabhuta) şi ignoranţa faţă de origini sau, altfel spus, activitatea lui Shiva de ocultare sau tăinuire a naturii sale esenţiale, pentru a permite astfel Sri Yantra ului sau Creaţiei să se manifeste în conştiinţa Lui infinită. Sadashiva reprezintă al cincilea şi cel mai subtil dintre elemente, care este eterul (akasha mahabhuta); el simbolizează, de asemenea, graţia lui Shiva, care ne eliberează din lanţurile grele ale iluziei Manifestării şi ne oferă capacitatea de a o transcende în totalitate.

Yantra Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Yantra Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Bindu, sau punctual central din Sri Yantra reprezintă „focarul de putere” în care întregul univers este proiectat într-o formă condensată, prin care se realizează punerea în inefabilă rezonanţă a microcosmosului fiinţei adoratorului cu anumite aspecte sau energii specifice lui Tripura Sundari. Ea sălăşluieşte ca spirit gigantic universal în bindu, în centrul centrului lui Sri Yantra, dar care, fiind ocultat, nu este reprezentat. Din acest punct pornesc toate firele de forţă ale creaţiei.

Sri Yantra are un nucleu format din nouă triunghiuri, care reprezintă proiecţia la nivelul pământului a ciclului complet al Eneadei forţelor dumnezeieşti. Diagrama exprimă treimea forţelor divine ale Emanaţiei universale, Echilibrului menţinător şi Resorbţiei cosmice. Astfel, chipul treimic al divinului se reflectă în creaţie în conformitate cu principiul analogiei, Apele de Sus (Cerul) oglindindu-se în Apele de Jos (Pământul). Avem astfel patru perechi de triunghiuri complementare, dintre care cele cu vârful în jos reprezintă energiile Manifestării, descendente, „feminine”, Yin, iar triunghiurile cu vârful în sus corespund energiilor Resorbţiei, ascendente, „masculine”, Yang, în vreme ce în centrul diagramei se află triunghiul unic al energiilor divine supreme. Nevăzută, decada guvernează totul prin focarul punctual al triunghiului din centru, adevărat resort al transcendenţei.

Celelalte părţi ce compun yantra – petalele, liniile din yantra – sunt în mod normal aranjate în cercuri concentrice (mandalas) şi simbolizează fiecare în parte un atribut al Zeiţei. În Sri Yantra sunt prezente 111 aspecte. Ea poate fi asociată cu simbolismul corpului uman unde există de asemeni rapoarte foarte exacte între diferitele părţi ale corpului, unele cu altele. Astfel, pe Tripura Sundari o putem vedea ca pe o zeiţă Macrocosmică care se identifică perfect până la cele mai mici detalii cu fiinţa umană, privită ca Microcosmos.

Pătratul sau bhupura reprezintă energia pământului. Acesta este reprezentat ca o suprafaţă ce împrejmuieşte ca nişte ziduri toate elementele componente ale yantra-ei. Cele trei linii ale lui bhupura din Sri Yantra reprezintă fiecare în parte un aspect al lui Tripura Sundari. În linia exterioară sunt reprezentate opt lumi protectoare (lokapalas), spiritele gardiene ale direcţiilor principale şi cele ale direcţiilor intermediare. În linia de mijloc sunt reprezentate opt Siddhi Shaktis reprezentând lumea simţurilor. În linia interioară sunt opt shaktis reprezentând controlul asupra tendinţelor inferioare.

Sri Yantra reprezintă în mod analogic un întreg univers aflat sau în expansiune sau în resorbţie. Ea trebuie contemplată în mod activ, percepînd sensul analogic, subtil, adică fie ca reprezentând mişcarea cosmică a lui Tripura Sundari care, din centrul ei se extinde de jur împrejur creînd astfel universul, fie realizăm o adorare a Sa plecînd de la exterior pentru a ajunge în final către centrul acesteia unde se află esenţa spirituală ultimă a lui Tripura Sundari. Aspirantul care o adoră pe Tripura Sundari va înţelege foarte curând tot acest proces subtil, cosmic.

 

Sursa: YogaEsoteric.net

 

 

 

 

 

TANTRA YOGA – Realizare YANTRA VIE A LUI SUNDARI

 

 

 

 

Anunțuri

Cum să-ţi întrupezi dorinţele: Metoda lui Neville

 

Prelegeri rare din cariera lui Neville Goddard
 
„Dacă este ceva în această seară ce ai vrea cu adevărat pe lumea asta, atunci experimentează în imaginaţie ce ai experimenta în carne şi oase de ţi-ai fi realizat deja scopul şi apoi astupă-ţi urechile şi acoperă-ţi ochii la toate cele care neagă realitatea asumpţiei tale.” – Neville, 1948Compilate de Dr. Joe Vitale

 

 

Neville Goddard (1905­-1972)

Neville Goddard
(1905­-1972)


Recomandare carte:

Sistemul autoreglarii campurilor. Diagnosticarea karmei

de

S.N.LAZAREV

Ne putem oare vindeca fără să înghiţim medicamente şi fără să ne operăm? Poate fi prelungită viaţa omului? Cât? Şi mai ales cum? Sunt răspunzătoare numai genele de transmitere a informaţiei ereditare? Ce trebuie să facem pentru a aduce pe lume copii sănătoşi, feriţi de boli şi nenorociri? Care este regimul alimentar şi comportamentul gravidei în timpul sarcinii? Care sunt cauzele sterilităţii şi cum pot fi eliminate acestea? Cum pot deveni copiii noştri mai cuminţi şi mai silitori la învăţătură? Ne paşte într-adevăr „sfârşitul lumii”? Există vrăji şi blesteme? Cum ne putem apăra împotriva lor? Cum ne putem schimba soarta în bine? Ştim să ne hrănim?

http://www.slideshare.net/cristalexpin/lazarev-diagnosticareakarmei


MOTTO: Realism şi încredere. Sunt vesel, dar mă tratez. Râd cu poftă, autentic. Vitalitate. Energie. Oamenilor nu le mai place să râdă: suntem prea săraci ca să mai zâmbim, aud adeseori. Ce motive avem să râdem, nu vedeţi cât este de greu, ar spune alții?! Suntem deranjaţi când cineva râde lângă noi. Teama de penibil, timiditate, frică, invidie. Ne încurcăm de momente în care suntem stânjeniţi. Ne este jenă să râdem. Aşadar veselia altora ne încurcă teribil. Să nu uităm să zâmbim! Şi pentru noi, şi cu cei din jurul nostru. Greutăţi, necazuri, probleme au fost şi vor mai fi. Aşa e viaţa, aşa e lumea. Îndrăznesc zilnic să zâmbesc, să-mi ofer o porție de bine.ierom. Hrisostom Filipescu

 

 

Mooji: Acest mesaj este scris pe hartie igienica. Trebuie sa fi fost tare urgent, sau asa ceva!  😀

 

 


„… le-aș spune oamenilor să folosească timpul bine, să aibă într-adevăr ceva timp nederanjați pentru a se concentra asupra propriului sine. Să fiți în siguranță în sinele vostru. Și atunci când vine timpul, când viața vă aduce pe cineva care vă este potrivit vouă, acesta este darul, de fapt.
Nu trebuie să căutați, o să apară cineva, pe neașteptate, dar veți recunoaște, cumva, în interiorul vostru… Este atâta fericire, să întâlnești pe cineva asemeni ție!
… nu intra într-o relație de pe o poziție dezavantajoasă, nu intra disperat, nimeni nu vrea pe cineva disperat! Este o cale atât de închisă! Nu fiți disperați! Dacă ești disperat înseamnă că ești nespus de greșit îndrumat de propria ta gândire. Prin urmare, folosiți-vă de timpul cât sunteți singuri pentru a alunga disperarea și pentru a fi ancorați în adevăr.Apoi, în momentul potrivit, viața aduce pe cineva care îți este atât de potrivit ție.”



Există un loc pe care doar tu îl poţi umple şi nimeni altcineva, există ceva ce ai tu de făcut şi nimeni altcineva nu poate face în locul tău.

Există un loc pe care doar tu îl poţi umple şi nimeni altcineva, există ceva ce ai tu de făcut şi nimeni altcineva nu poate face în locul tău.

 

Jocul Vieţii de Florence Scovel Shinn

 

Cufarul Monicai


Omul nu poate pierde decât ceea ce nu-i aparţine prin Drept Divin sau ceea ce nu este demn de el.

 

Niciun om nu este duşmanul tău, niciun om nu este prietenul tău, fiecare om este învăţătorul tău.

 

Florence Scovel Shinn

 

http://www.scribd.com/doc/27724761/Jocul-Vietii-Si-Cum-Sa-l-Joci-FLORANCE-SCOVEL-SHINN

 

 

Cufarul Monicai

 

Citate:

În curaj există geniu şi magie.

Cuvântul este bagheta ta magică.

Bogăţia este o problemă de conştiinţă.

Fiecare negare trebuie să fie urmată de o afirmaţie.

Inamicii fiecăruia sunt îndoielile, temerile, bănuielile.

O femeie poate primi doar ceea ce se vede pe sine primind.

Alege în această zi pe cine veţi sluji, teama sau credinţa.

Toate darurile sunt de la Dumnezeu, oamenii fiind mereu un canal.

Tu poţi stăpâni orice situaţie, dacă întâi te poţi stăpâni pe tine.

Regulile simple sunt: credinţă fără teamă, non-rezistenţă şi iubire.

Sentimentele rele, repetate şi întreţinute, sunt o cauză latentă de boală.

De îndată ce devenim conştienţi de bogăţie, darul acesta ni se face imediat.

Credinţa este elastică. Continuaţi să credeţi, până la sfârşitul demonstraţiei.

Omul găseşte întotdeauna, în calea sa, mesajul sau ghidul care-i este necesar.

Un cuvânt are puterea magică de a deschide o poartă sau de a străpunge o stâncă.

A-ţi iubi munca, a o face cu plăcere, aceasta deschide poarta secretă a succesului.

Bunăvoinţa produce o extraordinară aură protectoare în jurul celui care o transmite.

Nu există pierdere în Spiritul Divin, de aceea eu nu pot pierde ceea ce-mi aparţine.

Toate lucrurile importante au fost îndeplinite de oameni care au rămas fideli idealului lor.

Subconştientul, ca simplă putere nedirecţionată, duce la îndeplinire ordinele fără întrebări.

Iată secretul succesului: să ştii să prezinţi ceea ce te interesează într-o manieră captivantă.

Dacă devenim conştienţi de reuşită, aceasta ne este acordată; căci reuşita şi abundenţa sunt stări de spirit.

Nu pronunţa niciodată cuvinte exprimând limitarea sau sărăcia, căci „prin cuvintele tale te vei condamna”.

Nu există timp sau spaţiu în Mintea Divină, iar astfel, cuvântul atinge instantaneu destinaţia sa şi nu se întoarce gol.

După ce vom fi înţeles că tot ceea ce proiectăm se întoarce la noi, vom începe să ne temem de efectul bumerangurilor noastre.

Să-L vezi pe Dumnezeu pe fiecare chip şi să vezi binele în orice împrejurare; aceasta îţi va permite să fii stăpânul oricărei situaţii.

Totul este prea frumos şi va fi adevărat, totul este minunat şi se va întâmpla, totul este prea bun şi va dura, când aştepţi binele tău de la Dumnezeu.

Toate evenimentele vieţii tale reprezintă o idee care s-a cristalizat. Le-ai făcut să ţâşnească fie datorită fricii, fie datorită credinţei. Tu le-ai pregătit.

Potcoava sau piciorul iepurelui nu au putere, dar cuvântul rostit de femeie şi credinţa că îi aduc noroc creează aşteptări în mintea subconştientă şi atrag situaţia norocoasă.

Când omul se va vedea aşa cum îl vede Dumnezeu, el va redeveni o fiinţă radioasă, eternă, ignorând naşterea şi moartea, deoarece „Dumnezeu a creat omul după Chipul şi Asemănarea Sa”.

Numai în Biblie şi în basme se folosesc termenii „etern” şi „pentru totdeauna”. În absolut, omul este în afara timpului şi spaţiului. Binele său se transmite dintr-o eternitate în alta.

Norocul cel mai extraordinar, reuşita cea mai impevizibilă apare când te aştepţi mai puţin, pentru că, în acel moment, ai renunţat la orice voinţă personală şi marea lege a atracţiei a putut să acţioneze.

Abundenţa mea provine de la Dumnezeu. Eu posed punga magică a Spiritului, care nu poate fi goală. Când banul iese, el este imediat înlocuit. Prin efectul Graţiei şi prin mijloace perfecte, ea este plină ochi.

Dacă un om a contractat datorii sau dacă i se datorează bani, aceasta dovedeşte că, în subconştientul său, el crede în datorii. Această idee trebuie să fie neutralizată pentru a schimba această stare de fapte.

Cu cât eşti mai iritat, cu atât iritarea creşte; ea sfârşeşte prin a săpa un şanţ în creierul tău şi faţa ta va exprima continuu nemulţumirea. Vei fi evitat şi vei rata ocazia minunată care te pândeşte zilnic.

Într-adevăr, viaţa înseamnă vibraţii, ori atunci când vibraţiile noastre se acordă cu cele ale succesului, ale fericirii şi ale abundenţei, lucrurile care simbolizează aceste diferite stări de conştiinţă vin la noi de la sine.

Să nu oboseşti să fii atent la lucrurile frumoase; un contact invizibil se stabileşte astfel între ele şi tine. Mai devreme sau mai târziu, ele vor fi atrase în viaţa ta, cu condiţia să nu spui: „Sărmanul de mine! Este prea frumos să se realizeze vreodată!”.

Gândeşte-te la binecuvântările care aparent nu se pot realiza decât într-un viitor îndepărtat şi aşteaptă-te să se manifeste imediat, într-un mod neaşteptat, prin efectul Graţiei, pentru că Dumnezeu se serveşte de mijloace imprevizibile pentru a-şi împlini minunile.

Această lege a aşteptării încrezătoare se aplică chiar şi superstiţiilor. Dacă treci pe sub scară şi te aştepţi să-ţi poarte ghinion, aceasta se va realiza. Scara nu este de vină, dar contratimpul survine, pentru că te aştepţi la aceasta.

Să nu uităm că basmele provin din legendele antice persane, bazate pe Adevăr. Aladin şi lampa fermecată reprezintă puterea cuvântului. Ajunge ca Aladin să atingă lampa, pentru ca dorinţele sale să se îndeplinească. Ori, cuvântul tău este lampa ta.

Florence Scovel Shinn

Cufarul Monicai


Ritualuri la Crai Nou - Cufarul Monicai

In aproape toate traditiile si culturile lumii, luna noua a inspirat credinte si ritualuri legate de noi inceputuri, schimbari ale vremii si destinului oamenilor, precum si farmece, ori vraji destinate a intoarce norocul, a avea parte de dragoste, bani sau sanatate. Luna noua este vremea insamantarii, plantarii, inceperii unei povesti de dragoste, initierii unei afaceri sau calatorii, taierii unghiilor si parului (pentru a creste mai bine si mai frumos).

Cufarul Monicai

Musai sa ai bani in buzunare atunci cand este Luna Noua. Daca ai niste monede asupra ta, este bine sa le invarti intre degete, fara a le scoate din buzunare. In acest fel, banii vor veni peste tine gramada in urmatoarea luna sau iti va fi implinita o dorinta pe care ti-o pui in timp ce intorci in buzunar monedele. Se mai crede ca, daca’i arati Craiului Nou portofelul, curand vei avea de doua ori mai multi bani in el.

In unele parti ale lumii, se crede ca daca iti pui o dorinta intr-o noapte cu luna noua, ea ti se va implini pana la urmatoarea luna noua.

Este bine sa te tunzi sau sa’ti tai parul in timpul Craiului Nou, la lumina acestuia, dar niciodata intr-o seara sau noapte de vineri.

Predictiile meteo populare din Europa sustin ca daca Luna Noua pica intr-o zi de sambata (cum e cazul celei de astazi, din semnul Leului!), urmeaza 20 de zile de ploi si vant, daca se arata duminica, se anticipeaza ploi torentiale pana la sfarsitul lunii. Cele mai puternice furtuni si uragane se intampla timp de trei zile dupa o Luna Noua.

 

Cufarul Monicai

Ritualuri la Crai Nou:

Intr-un ritual traditional al indragostitilor, trebuie sa te uiti la luna plina peste umarul drept, sa faci trei pasi inapoi si sa rostesti urmatoarea incantatie:

„Luna noua, luna noua, adevarata si stralucitoare,
Daca voi avea un iubit, lasa-ma sa-l vad in vis.
Daca ma voi casatori tarziu, fa o pasare sa tipe,
De ma voi casatori curand, fa o vaca sa mugeasca;
Daca nu ma voi casatori niciodata, lasa-ma s-aud bataie de ciocan.”

In Irlanda, unele fete practicau un ritual in cadrul caruia indreptau un cutit spre Luna Noua, invocau Sfanta Treime, si apoi spuneau:

“Luna noua, luna noua, te salut!
Prin toate virtutile tale,
Lasa-ma sa vad pe cine voi iubi.”
Dupa aceea, mergeau acasa, ferm convinse ca barbatul cu care se vor casatori le va apare in vis in acea noapte.

Potrivit unei superstitii din Devonshire, fetele, imediat ce vedeau prima luna noua de dupa mijlocul verii, mergeau pana la o bariera, se intorceau cu spatele la ea si rosteau urmatoarele cuvinte magice:

“Te chem, luna noua, te chem!
Te rog, luna buna, sa imi dezvalui
In aceasta noapte cine va fi adevarata mea dragoste,
Cum arata el, si ce poarta,
Si ce face in tot timpul anului!”

Intr’o credinta americana, atunci cand zaresti luna noua, trebuie sa te opresti din mers, sa te apleci, si sa iei niste praf de sub pantoful stang, pe care sa il pui intr-un saculet de carpa. Daca asezi acel saculet sub perna, tot ceea ce vei visa va deveni realitate.

Perioada de trei zile dupa ce Luna Noua se arata pe cer este folosita in farmece si vraji pentru frumusete, sanatate, o noua slujba, noi inceputuri, si pentru a scapa de niste lucruri care te supara in viata. De asemenea, cu aceasta ocazie, se contracareaza vrajile facute asupra noastra, ele fiind redirectionate spre cei care le-au pus la cale.

Farmec de dragoste sau implinire a unei dorinte practicat de adeptii Wicca:

Intr’o noapte cu Luna Noua, scrie pe o bucata de hartie ceea ce iti doresti. Aprinde o lumanare si uita-te la dansul flacarilor ei intr-o camera intunecata. Inchide-ti ochii si vizualizeaza ca dorinta ta se implineste. Priveste la luna, cere-i sa iti transforme dorinta in realitate, si apoi multumeste’i. Dupa aceea, arde hartia pe care ti-ai scris dorinta la flacara lumanarii. Trebuie sa repeti acest ritual vreme de 12 nopti consecutive dupa noaptea cu luna noua.

In credinta populara romaneasca, atunci cand este Luna Noua:

– nu se face nunta
– nu se pun clostile pe oua
– nu trebuie sa te muti intr-o alta casa
– se face liturghie pentru noroc, sanatate si trai bun
– se cara gunoiul pe camp pentru a se reinnoi pamantul
– nu se face curatenie in casa
– trebuie sa te feresti de lupi daca pleci la drum
– nu e bine sa se mearga la moara, pentru ca omul sa nu fie pocit, sa nu sa se imbolnaveasca si chiar sa moara

Atunci cand vezi intaia oara Craiul Nou, sa sari in sus si sa zici:

„Crai nou,crai nou!
Sanatos m-ai gasit,
Sanatos sa ma lasi!”

Daca ai in buzunar un banut de argint, este bine sa spui:

“Crai nou, crai nou!
Cu bani m-ai gasit,
Cu bani sa ma lasi”
Dupa acest descantec, se arunca spre luna cu o bucata de paine. (Sursa: diane.ro)

 

Cufarul Monicai

 

Luna nouă reprezintă un moment când Luna are o influență minimă asupra energiei telurice deci și asupra oamenilor. Astfel este bine ca fie în ziua când apare acest fenomen sau, dacă din motive obiective nu putem, cât timp luna este în creștere putem să facem lucrurile necesare pentru a ne schimba viața în mai bine.

Atunci când este Lună Nouă putem să facem o serie de ritualuri simple iar mai jos o să vă prezentăm o parte din ele:

 

1. Purificarea de Lună Nouă

 

Trebuie să facem purificarea casei în fiecare lună pentru a avea un spațiu sigur  în care să locuim. Purificările se pot face cu ajutorul Bețelor Parfumate de Salvie Albă, Cedru, Pure House sau Copal. O altă metodă de purificare este cu ajutorul Agiasmei Mici sau Mari și cu fumigații cu Tămâie împreună cu rugăciuni puternice către Divinitate.

O ultimă metodă este purificarea cu ajutorul Bolului Tibetan. Bolul Tibetan se poate folosi pentru a purifica un spațiu  dacă îl vom folosi în sensul acelor de ceasornic pentru a disipa energia negativă. Pentru a purifica o locuință trebuie să începem întotdeauna de la ușa principală spre peretele din dreapta noastră, apoi toate camerele până ne întoarcem înapoi la punctul din care am plecat.

 

 

2. Lista de dorințe

 

Atunci când este Luna Nouă trebuie să facem o listă de dorințe care să se îndeplinească până la următoarea fază de Lună Nouă. Atunci când îl scriem trebuie să ne exprimăm dorința într-un mod IMPERATIV PREZENT, adică deja să vedem ca împlinită respectivă. De exemplu NU trebuie să scriem ”Să fiu fericit/ă” ci ”SUNT FERICIT/Ă”. La următoarea Lună Nouă va trebui să luăm lista de dorințe și să tăiem ce s-a îndeplinit și rescriem ce nu. Vechiul Bilet de Dorințe se va arde și mulțumim Divinității pentru ajutorul acordat.

 

3. Plicuri cu bani

 

Trebuie să luam un plic de culoare portocalie sau roșie în care trebuie să punem o amuletă de prosperitate (Bani, Pepite, Mâna Milosteniei). Apoi trebuie să adăugăm o sumă de bani în fiecare zi, minim un leu maxim zece lei. Apoi cu o zi înainte de următoarea Lună Nouă 10 % dăm unui sărac sau la o Biserică drept mulțumire Divinității, iar cu restul trebuie să investim în noi: fie un obiect pe care îl dorim, fie o prajitură sau o ieșire la un restaurant, ceva care să ne aducă bucurie. Nu vom cheltui însă toții banii ci vom păstra fie 1 leu fie 10 peste care vom adăuga alți bani în următoarea perioadă.

 

Acestea sunt trei dintre cele mai importante ritualuri care se fac fie într-o zi în care apare Luna Nouă sau maxim 24 de ore dinstanță de acest moment. Puteți face însă orice alt ritual sau rugăciune care creează o energie, o vibrație nouă, deoarece acest moment asta reprezintă Creația. Astăzi vom face ritualurile pentru a avea parte de noroc în afacere sau pentru sporirea prosperității, acum este momentul pentru a aduce o energie benefică în casă sau pentru a lega rațele mandarine pentru a ne găsi perechea potrivită. Este un moment al începuturilor noi, al drumurilor și a ușilor care trebuie să ni se deschidă, dar mai mult despre aceste ritualuri în articolele următoare. (Sursa: Magick Harmony)

 

 

Si, nu’n ultimul rand, nu uitati de Rugaciunea la Crai Nou (by MonE), pe care o gasiti AICI.

 

Spor! 😉

 

Cufarul Monicai

 

 


Cufarul Monicai

 

 

Era iarnă, iar el ratacea singur și obosit. Amintiri înghețate și gânduri rupte în mintea lui.. Apoi ea a venit în visul sau.. A venit ca un vis..

– Asta’i imposibil , nu se poate intampla! – Ar fi jurat ca nu mai exista ingeri si zane..

„Crede’mă, sunt reală!”, a auzit o voce. „Sunt reală.”, repeta ea, iar el ii recunoscu vocea.

Ce este în neregulă cu mine? Unde’i cel care obisnuiam să fiu? – Cu mult timp în urmă, acest băiat puternic n’ar fi renuntat..

„Oh, haide acum, te’ai rătăcit..”

Unde sunt? Și cum de știe ea că m’am rătăcit?

„Nu mai e timp..”, sopti ea.

..și băiatul ridică ochii lui albaștri catre cer:

– INGERE, tu ești?

..si cazu înapoi in obsesiile sale, înapoi la confesiunile sale:

– Ce este acea lumină și de ce este încă deasupra capului meu?- Ar trebui să vorbesc cu ea, sau ar trebui să plec?

– „Nu, nu, nu mă lăsa!”
– Să nu te las?
– „Dragostea mea, vino cu mine!”
– Dar nici nu te cunosc..

Aproape tremurând, băiatul cu greu putea uita.. – Dacă ea e reală, atunci el n’o poate pierde din nou:

– Te rog, dă’mi un semn!- strigă băiatul. Dă’mi un semn, te rog!!!

A așteptat plângand.. Apoi, cu ochii strălucind ca luna de pe cer, sopti:

INGERE, sunt al tau!

Până la sfârșitul acestei nopti binecuvantate,
până la sfârșitul acestei vieți crude,
ca și cum am renăscut,
pierdut și îndragostit,
găseste’mă și te voi găsi!!!

..m’ai găsit și te’am găsit, în sfârșit…

Se trezi cu fata la pămant. Cu mâinile, in noroi, scrisese o singură frază:

 

Pentru totdeauna al tau.

 

(by Mone)

Cufarul Monicai

 

It was winter, he wandered lonely and tired
frozen memories and broken thoughts in his mind
and then she came, in his dreams..
and then she came, like a dream..

“That’s impossible, can’t be happening at all”
No more angels and no more fairies, he’d sworn..
“Believe me, I am real”, heard a voice
“Believe me, I am real”, he knew that voice

“What is wrong with me? Where’s the one I used to be?”
Long ago, this strong boy would never give in.
“Oh, come on now, you’re lost” -Where I am?
-And how she knows I’m lost? – “there’s no time.”

and then the boy raised his blue eyes:

“ANGEL, is that you?”

back to his obsessions, back to his confessions, he went:

“What is that light and why’s still over my head?”
“Should I talk to her or should I go away?”

-No, no, do not leave me!” – Do not leave you?
-My love, just come with me” – I don’t know you..

Almost trembling the boy could hardly forget
if she’ s real then he cannot lose her again:

“Please, give me a sign!”, the boy cried
“Please, give me a sign!”

..waited crying
and then with eyes bright as the moon:

“ANGEL, I’m all yours!”

Till the end of this Goodnight
till the end of this cruel life
as if we are reborn
wasted and in love
find me and I’ll find you!!!

..you found me and I found you, at last…

He woke up with the ground touching his face
with his hands on the mud, writing one phrase:

Forever yours.

 

 


Cufarul Monicai

ÎNVIEREA DOMNULUI, SFINTELE PAŞTI- 20 aprilie

– la trezire se atinge fierul (“dă sănătate”), nu se atinge sarea (“dă năduşeli”), se spală pe faţă cu apă proaspătă în care se pun bani de argint, ouă roşii, busuioc ca să fie curaţi, sănătoşi, frumoşi, drăgăstoşi şi bogaţi
– după slujba din biserică oamenii se salută cu “Hristos a înviat”, “Adevărat a înviat”
– se înconjoară casa cu lumânarea aprinsă de la biserică, ca să o protejeze de rele
– se binecuvântează oamenii la mormintele străbunilor şi se dau daruri de vase la tinerii căsătoriţi
– cei născuţi în Duminica Paştelui vor fi norocoşi
– cine moare merge în Rai („este deschis”)

 

 


Motto: Oamenii urasc adevarul. Din fericire, adevarului nu’i pasa.  (Larry Winger)

Cufarul Monicai

Anumite persoane simt o atractie irezistibila fata de postura de victima. Nu, nu le compatimesc deloc, nici nu ma scuz pentru alegerea mea de a NU empatiza cu asta! Ci, din contra, imi repugna! Sunt 100% contra victimizare! Si cred ca victimizarea naste calaii, nu viceversa! Fara victima NU exista calau. Prin urmare, victima poarta pacatul amandurora! Vorba aceea: „Hotul cu un pacat si pagubasul cu noua.” – De acord ca viata te poate pune in fata unor provocari inimaginabile. Si nimeni, dar absolut nimeni nu stie cat poate indura un om! Dar acele provocari sunt de fapt lectii pe care se presupune sa le inveti. Si prima lectie a oricarei provocari este tocmai aceea de a invata sa alegi. Si a alege ce rol sa joci tu in provocarea aia, face tot deliciul vietii! – A alege e o forma de putere cu care tu te investesti pe tine. Iar daca un om alege sa joace rolul victimei, atunci e vina lui si numai a lui, este alegerea lui si mi se pare absolut normal sa suporte consecintele acestei alegeri. Ca o face din prostie, sau din slabiciune, asta’i deja alta discutie. Unii, clar, o fac din comoditate – e modul lor de a renunta la orice responsabilitate, forma lor de a se alinta (una tampita, daca ma intrebati pe mine!), de a cersi atentia care le lipseste (si mai tampit!). Sa nu mai fim tampiti, zic!

George Rosu

George Rosu

Mnoh, e mai comod sa te plangi decat sa faci, efectiv, ceva! E chiar confortabil! – Ai putea sa te revolti, sa nu mai accepti rahaturi. De ce nu o faci? Cati oameni cunosti care tac si inghit orice rahat, cu capul plecat, de parca ar fi vreo scofala in victimizare? Ca sa nu mai zic ca unii confunda victimizarea cu martirizarea. Ei, bine, ghici, ce? – Nu’i deloc acelasi lucru! – DEOSEBIREA DINTRE VICTIMA SI MARTIR consta in faptul ca martirul se sacrifica pentru o cauza nobila, in timp ce victima se consuma mai mult din neputinta, ori comoditate. Martirul isi apara cauza, asumandu-si cu demnitate suferinta personala. Sacrificiul poate ca smulge aprecieri, dar recompensa suprema este mai degraba in folosul celorlalti. „Faca’se Voia Ta!„, in traducere libera, inseamna „Accept.” Iar acceptarea nu’i totuna cu resemnarea, oameni buni! DIFERENTA MAJORA DINTRE ACCEPTARE SI RESEMNARE este una de vibratie. Resemnarea este o vibratie joasa de neputinta si frustrare in fata unui destin implacabil, creat inconstient, iar acceptarea este o vibratie inalta de armonie si pace, in acord cu Planul Divin. Got it? – Bun, atunci arata’mi ca ai inteles prin a te opri din vaicarelile inutile, ACUM. – „Stii, dar…” – Niciun „dar”, arata’mi c’ai inteles prin a te opri acum din vaicareli si prin a’ti asuma partea ta de vina, care, by the way, e cea mai mare, chiar daca unii ar fi tentati sa spuna ca e fifty-fifty. E foarte adevarat ca’i mai usor sa arati cu degetul decat sa-ti asumi partea ta de vina dintr-o situatie. Doar ca, procedand astfel, te amagesti, te sabotezi si’ti profetesti, chiar nu’ti dai seama? In realitate, sunt prea putine situatiile in care tu sa n’ai niciun cuvant de spus, ori in care intamplarea sa joace un rol determinant. Noi toti, deopotriva barbati si femei, suportam consecintele alegerilor noastre, chiar n’ai inteles? Iar „suferinta este necesara pana realizezi ca nu’i necesara„, asa ca, ce ar fi sa intelegi acum asta si sa te scutesti de suferinte ulterioare? – Nu vrei? Iti place sa te vaicaresti, sa’ti plangi de mila, sa permiti calaului sa te tortureze, te complaci in starea asta mizerabil de confortabila? – Atunci, ramai aici, e numai alegerea ta!

Cufarul Monicai

Fiecare este liber să decida cum va supravietui. Nimeni nu poate decide in locul altcuiva. Ne putem ascunde capul in nisip, putem spune ca nu’i nimic de facut si ca nu se va schimba nimic, totusi oamenii nu pot fi vindecati daca nu’si schimbă modul de gandire şi de reprezentare. Eu pot sa te tin de mana o vreme, sa’ti sprijin capul pe umar in plansul tau, pot iti dau o sugestie (tocmai am facut’o!), sa’ti ofer niste repere, o farama din timpul meu si un pic de interes. Insa nu ma pot schimba eu in locul tau. – Fiecare trebuie să acţioneze singur. Iar cine s’a obisnuit sa traiasca vaicarindu’se, luand totul de’a gata si sa dea vina pe viata, Dumnezeu, Univers, ceilalti (politicieni, mama, tata, iubit, iubita..), nenoroc si soarta, va astepta mult si bine ca vindecarea sa se produca si viata sa ia forma pe care el o doreste. Cu cat mai repede iti vei intelege si asuma greselile, cu atat mai repede te vei vindeca. – By the way, ce faci daca nu’ti convine ca’n gradina ta creste un copac otravitor? – Gandeste’te la asta! Spor! 😉

Cufarul Monicai

 

 


 

Cufarul Monicai

– Odată, demult… tare demult, pe când pământul nu era locuit numai de către oameni, spuse încet bătrânul, apoi duse stacana la gură, bău îndelung şi, înainte de a o pune din nou pe masă, îşi şterse mustăţile albe cu mâneca surtucului.

Sătenii se traseră mai aproape, pe bănci, gata să asculte. Crâşmarul azvârli cârpa cu care frecase tejgheaua de lemn într-un butoi cu apă murdară şi se apropie cu carafa de metal. Îi turnă bătrânului în stacană, îşi turnă şi lui într-un pocal de corn, ferecat în metal, apoi puse carafa lângă pumnii săi uriaşi şi aşteptă, la rândul său.

– Cum aşa?! îndrăzni o fetişcană, cu părul roşcat, strâns într-o cosiţă groasă, răsucită spre vârful capului.

– Uite-aşa! râse bătrânul. Ori poate că voi ăştia de la poalele muntelui sunteţi sălbatici din cei care cred că oamenii au stăpânit dintotdeauna pământurile şi că toate cele sunt basme de adormit copiii. Uite muntele ăsta…

Arătă cu mâna dreaptă către muntele uriaş din spatele său.

– …muntele ăsta nu a fost dintotdeauna aşa cum îl vedem noi astăzi. În cele vremi, despre care vorbesc, Golia avea două vârfuri, Taiţa şi Zăgan, iar în valea dintre ei trăia un popor de oameni mărunţi de statură, cu picioare mari şi păroase, care-şi spuneau Hobbiţi Heriofanţi. Iar undeva, către apus, atât de departe de aici, încât nici vârful muntelui ăsta nu se zăreşte, câtu-i el de înalt, era fluviul-fără-sfârşit, pe care se afla o insulă acoperită cu păduri. O insulă pe care trăiau balaurii-de-foc.

– Bine, dar oameni… oameni trăiau în vremurile alea de care vorbeşti? întrebă un bărbat înalt şi slab, cu mâinile bătucite de muncă.

– Oamenii au trăit pe pământ de multe evuri. Numai că niciodată nu au fost singuri, asta vreau să vă spun. Iar în vremurile vechi s-au petrecut lucruri de mirare. Sunteţi gata să ascultaţi o asemenea băsmuire?

Dădură cu toţii din cap, iar crâşmarul sorbi o gură din vinul negru şi tare.

– În vremile alea, începu moşneagul, cerul stătea mult mai aproape de pământ. Iar soarele şi luna nu erau aşa, două stele acolo pe cer, cum le vedem acum. Erau frate şi soră, copii ai unui împărat ce domnise odată peste ţinuturile îndepărtate de la marginea unei pustii fără de margine. Utu era numele lui, iar supuşii săi credeau că se coborâse din cer, într-un car de foc. Fusese un timp când acesta voise să-şi întindă marginile împărăţiei peste nisipurile arzătoare şi trimisese poruncă de supunere duhurilor-fără-trup. Apoi murise într-o cumplită bătălie cu acestea şi poporul lui se împrăştiase în cele patru vânturi. Iar fiul său, Enmerkar, şi sora sa, blânda Inanna, care moşteniseră de la el puterea de a străluci şi a alunga întunericul, au fugit înapoi în cer, ca să scape cu viaţă. Numai că unul a apucat-o spre răsărit, iar celălalt spre apus, hotărând să se întâlnească după ce vor fi ocolit pustia fără nume. Acolo, în cer, însă, pustia părea fără de sfârşit, iar ei au continuat să se caute, printre stele, dând ocol pământului, până în ziua de azi.

Băiatul dormea noaptea şi alerga pe cer câtu-i ziua de mare, în vreme ce Inanna se trezea atunci când pământul era acoperit de pătura groasă a nopţii şi păşea încetişor, pe deasupra lui, să nu-i trezească din somn pe cei osteniţi. De aceea, şi lumina ei era mai slabă şi mai fără de putere: pentru că avea milă de cei osteniţi.

Şi azi aşa… mâine-aşa… părea că nu le va fi scris să se mai găsească vreodată.

– Bine, dar ei se mai văd, câteodată, pe cerul dimineţii, îndrăzni o femeie, cu capul legat într-un ferpar negru. Uneori, stau îndelung deasupra Goliei şi parcă se uită unul la altul cu nespusă tristeţe.

– Chiar aşa şi este, zâmbi bătrânul. Uneori, ni se pare că s-au găsit şi că n-or să se mai despartă. Dar lumile în care-şi duc vieţile lor nesfârşite sunt tot atât de departe una de alta, pe cât este vârful muntelui vostru de cerul albastru. Ascultaţi…

Într-o zi, lui Enmerkar i se păru că o zăreşte de sus pe sora sa într-un târg de oameni ciudaţi, cu pielea aproape neagră, îmbrăcaţi în burnusuri albe şi călărind pe animale cu două cocoaşe. S-a coborât cât a putut de repede din cer, a luat chip de om şi s-a amestecat în mulţimea care dănţuia, cânta şi chiuia, într-o petrecere cum el nu văzuse până atunci. Unii îl îmbiau cu fructe mari şi zemoase, felurit colorate, alţii cu fripturi calde, cu pocaluri cu vin, mied şi alte băuturi ce te făceau să zâmbeşti fără să vrei şi să visezi încontinuu. Femei frumoase, cu feţele acoperite de marame, îl ademeneau spre corturi, în care luceau tainic luminiţe neştiute. Vraci sulemeniţi îl trăgeau de mână, să-i caute ursita în liniile palmei sau în boabele fermecate de porumb. Muzica izbucnea când sălbatică, când toropitoare de pretutindeni şi valuri grele de parfum se răspândeau în toate direcţiile, ameţindu-l.

Când fu aproape să se lase păgubaş şi să se întoarcă pe cărarea tainică pe care coborâse înapoi în cerul său, o mână de femeie ieşi dintr-un cort mare, îl apucă de braţ şi îl trase dincolo de draperie. Se smuci să scape, dar degetele subţiri îl cuprinseră într-o strânsoare de fier. Apoi, o văzu pe Inanna drept în faţa sa, aşezată pe un covor albastru, cu picioarele strânse sub ea şi cu ochii închişi. Se repezi într-acolo, dar mâinile îi trecură prin trupul de fum, iar el alunecă şi căzu dincolo de pernă. Trupul sorei sale se destrămă ca bătut de vânt, iar în locul său se închegă chipul unui zmeu înfiorător.

– Eu sunt duhul ce l-a înfrânt pe părintele tău, îi spuse el, cu voce ca de tunet, dar pentru ca victoria să fie completă, trebuie să vă ucid şi pe voi doi. Abia acum, după o mie de ani, am reuşit să te fac să cobori pe pământ, pentru ca să te pot prinde, dar răbdarea mea este fără sfârşit, Enmerkar. Vei fi robul meu până ce sora ta va coborî şi ea să te caute… şi atunci jignirea adusă duhurilor-fără-nume de către tatăl vostru Utu va fi fost şterasă, în sfârşit.

Apoi zmeul l-a cetluit, cât ai clipi din ochi, şi l-a azvârlit într-o prăpastie fără fund, în cel mai negru întuneric, la adăpostul unei stânci înalte, care marca sfârşitul lumii oamenilor.

Pentru că, am uitat să vă spun, atât timp cât avea înfăţişare de om şi umbla pe pământ, Enmerkar avea numai puterile unui simplu muritor.

Şi aşa a rămas cerul pustiu. Zilele erau mohorâte şi părea că stă să plouă tot timpul, încât începuseră să scoată capul din neştiutele borte ale lumii tot felul de jivine uitate, care intrau prin sate şi prăduiau nesmintite de nimeni. Pentru că bieţii oamenii aşteptau îngroziţi în case, în spatele uşilor zăvorâte, şi se rugau la toţi zeii lor uitaţi să-i apere de urgie. Dar zeii nu se mişcau din templele lor şi fiarele întunericului risipeau aşezare după aşezare, semănând groază şi moarte pretutindeni. Păsările încetaseră să cânte, iar izvoarele secaseră, lăsând ogoarele să se usuce şi să se pustiască. Iar grozăviile nu se potoleau decât noaptea, când blânda Inanna îşi desfăcea aripile de stele şi pornea să colinde cerurile în căutarea fratelui său.

– Ne-aducem aminte de vremurile acelea, dădu din cap crâşmarul şi mai turnă un strop de vin în stacană. Bătrânii cei din vechime ne povesteau cum că lumea începuse să moară de foame şi de sete, iar boala pielii-care-cade se înstăpânise pretutindeni. Încercau să o alunge cu fum de ardei iute, ba chiar dădeau foc la aşezări întregi, unde nu mai trăia nimeni, dar boala nici gând să se dea bătută.

– Era în vremea când apăruseră pricolicii, fonfăi un bătrân, aşezat mai în spate. Pricolicii au existat, nu cum zvonesc cei de azi cum că ar fi doar o poveste.

– Pricolicii au existat şi ei trăiesc şi azi, se arătă bătrânul de acord. În tainiţele ascunse sub munte sunt multe fiinţe din vremile de altădată, despre care au uitat până şi basmele. Dar ele sunt acolo şi aşteaptă un moment prielnic, ca să iasă la lumină şi să ia din nou lumea în stăpânire.

Bău o gură de vin şi-şi netezi mustaţa.

– Dar Soarele? Trebuie că a scăpat, de vreme ce îl vedem în fiecare zi! grăi apăsat un flăcăiandru care stătea lângă mâna dreaptă a bătrânului. Cum s-a întâmplat?

– S-a întâmplat că, printre oamenii de rând, care trăiesc doar cu frica zilei de mâine, se mai încurcă şi viteji din cei cărora nu le stă trupul şi mintea prea multă vreme într-un loc, fiindcă se sfârşesc de prea mult neastâmpăr. Şi, uite-aşa, într-o noapte pe când luna se pregătea să meargă la culcare, obosită de atâta căutare zadarnică, dinspre râul cel mare al Iordanului a apărut un călăreţ îmbrăcat în haine negre, cu o sabie ca o flacără, agăţată la şold. Şi, când s-a apropiat şi mai mult, oamenii ce se strângeau către ascunzătorile caselor, înainte să înceapă ziua, au văzut cu uimire cum calul şi-a adunat pe lângă corp o minunăţie de aripi din piele, coborând pe pământ din zborul asemenea unui vânt de miazănoapte. Voinicul era Geb-el-Eizis, arcaşul fără pereche ce păzea fântânile-cu-apă vie şi apă-moartă de pe celălalt tărâm, iar licornul pe care călărea se numea Kirin şi se spunea despre el că este unul dintre puţinele fiinţe cu adevărat nemuritoare.

Iar Geb a poposit peste cenuşa zilei, într-una din colibele rămase încă în picioare, a săgetat câteva jivine ce dădeau târcoale aşezării şi le-a povestit celor ce abia îşi mai târau zilele de azi pe mâine că a venit cu poruncă straşnică de la stăpânul său, Alb Împărat, domnitor peste tărâmul din nouri al fântânilor tămăduitoare, să afle ce s-a întâmplat cu soarele, deoarece fără lumina lui minunată puterea apei din fântâni se irosise cu totul.

Aflând de tărăşenia cu zmeul, le promise bieţilor oameni că o să-i scape de pacostea ce căzuse peste capetele lor şi o să împlinească, astfel, şi porunca domnului său. Aşa că, a doua zi, a pornit la drum, în căutarea acestuia. Dar până la marginea lumii, unde îl ascunsese pe Enmerkar, într-o bortă adâncă, sub stânca Jakkart, locul-duhurilor-fără-nume, era cale atât de lungă, încât cu toată iuţeala inorogului tot i-a trebuit lui Geb-el-Eizis să meargă un an încheiat. În vremea ceea, anul avea trei zile, fiecare având numele unei părţi a lumii: vara, toamna şi iarna. A avut de înfruntat şerpii cu două capete din Valea Marelui Sar, de pe coasta cealaltă a Goliei, furnicile-soldat de la marginea pustiului cu nisipuri zburătoare şi cumplitul vifor albastru din Ţara Gheţurilor Veşnice.

Dar a trecut cu bine prin toate şi a ajuns, în cele din urmă la stânca Jakkart, un deget uriaş de piatră, ridicat ameninţător către cer. Aici, zmeul se întrupase din nou într-un duh-fără-nume şi benchetuia de zor, alături de fraţii săi, sărbătorind victoria asupra fiului împăratului Utu şi punând la cale cum să facă să o prindă şi pe sora acestuia, Inanna. Din borta lor subpământeană, ieşeau la suprafaţă chiote de bucurie, lărmuială de muzici şi o duhoare insuportabilă, pentru că duhurile nu scoteau niciodată afară hoiturile celor ucişi înăuntru.

După ce s-a coborât din şa, voinicul Geb l-a trimis înapoi în văzduh pe Kirin, apoi a strâns toţi mărăcinii din jur, i-a grămădit la gura bortei şi le-a dat foc. A urmat o mare zarvă şi duhurile au dat buzna cu toate către ieşire. Numai că nu apuca niciunul să scape, că săgeţile iscusite ale arcaşului le şi ţintuiau de stâncă.

– Cum să înfigi o săgeată într-un duh?! se miră moşul cel fonfăit, cu pricolicii. Că duhul, de-aia e duh, are trup de umbră şi privire de foc. Asta o ştie şi un copil.

– Da, dar şi săgeţile lui Geb erau fermecate, nu degeaba era el slujitorul lui Alb Împărat, mustăci povestitorul. Mai vreţi s-auziţi urmarea au ba?

Femeile şi copiii din jurul mesei strigară la moş să tacă şi să-şi vadă de ale lui, dacă nu vrea să creadă. Iar crâşmarul puse din nou vin în cele două vase, după care ciocni cu povestitorul şi bău cu sete din al său.

– Apoi, într-o vânzoleală ca de vântoasă, ieşi şi duhul cel care îl înrobise pe Enmerkar. Se vede treaba că era vreun fel de căpetenie a lor, de-l lăsaseră mai la urmă.

Geb aruncă arcul şi săgeţile pe pământ. Nu-i mai erau de nici un folos – duhul se întinsese pe toată lungimea cerului, iar ziua se transformase de tot în înserare. Şi-a scos sabia cu luciri de flacără, pe supla Mitrhaib, cea care descăpăţânase multe fiare, jivine scârboase şi fiinţe venite pe lume din găurile fără fund ale bătrânului pământ. Dar duhul se învârtejea ca o pală de furtună în jurul lui, iar Mitrhaib nu reuşea să-l străpungă.

Atunci, Geb-el-Eizis a înfipt-o cu vârful în stâncă, de au sărit scânteile până la nori, şi i-a strigat arătării să ia formă de zmeu, dacă are curaj şi să se înfrunte cu el în luptă dreaptă.

O dată s-a întrupat duhul într-o lighioană scârboasă de zmeu, de atingea înălţimea stâncii Jakkart cu fruntea, şi s-au apucat de luptă. Se strângeau în braţe de le pârâiau oasele, apoi se izbeau de pământ, se ridicau şi o luau de la capăt.

Către prânz, îl prinse flăcăul bine pe zmeu, îl ridică de pe pământ şi izbi cu el, de-l îngropă până deasupra genunchilor. Zmeul se scutură, sări din groapă şi se luară iară la bătaie. Către înserare, reuşi zmeul să-l apuce pe om aşa fel încât izbi cu el şi-l îngropă până la brâu. Apoi, până să se desfacă acesta din strânsoarea pământului, înşfăcă sabia din stâncă şi i-o înfipse în umăr. Geb simţi că până aci i-a fost lui dat să trăiască. Se rugă, în gând, celor o-mie-şi-una-de-zei-fără-nume să-l mai lase în viaţă, până ce i-o lua capul zmeului, apoi se smuci cu toată puterea şi ţâşni afară din groapă. Îşi smulse paloşul din rană şi alergă cu el după zmeu. Dar acesta se prefăcu din nou în abur şi se lipi de vârful stâncii Jakkart, asemenea unui nor negru. Degeaba încercă voinicul să se caţere pe stâncă, rana din umăr îi sângera şi puterile începeau să-l lase.

Văzând că nu-l poate readuce pe pământ ca să-l înfrunte, Geb-el-Eizis o înfipse pe zvelta Mitrhaib cu vârful în pământ şi încercă să-şi lege rana de sub umăr cu o fâşie de pânză din cămaşa sa largă de in. Dar rana se dovedi prea adâncă şi continuă să sângereze prin legătură, secătuindu-i puterile. Şi cum sta aşa voinicul şi se chibzuia cum să reuşească să-l dea jos pe duh de pe stâncă, dinspre răsărit îşi făcu apariţia blânda Inanna, alungând umbrele viclene de pe faţa pământului şi poleind totul cu o lumină argintie.

– Ajută-mă, preafrumoasă fecioară a nopţilor, se rugă el, cu obidă, să îl pot da jos pe spurcatul de zmeu de pe vârful stâncii, ca să-l pot înfrânge şi să-l fac să spună unde l-a ascuns pe fratele tău Enmerkar pentru a-l putea elibera.

Cufarul Monicai
Şi luna se opri din mersu-i lin chiar deasupra stâncii Jakkart. Va să zică, duhul-fără-nume, întrupat în spurcăciunea de zmeu, era cel care-l răpise pe fratele ei iubit! Şi Inanna începu să murmure o melodie tristă, de taină, cu care o adormea mama ei, atunci când era numai o copiliţă fragedă, cu părul bălai şi privirile umede. Din toate tainiţele lumii, pe unde stăteau ascunşi, liliecii-vampir se scuturară de somn, îşi deschiseră aripile mute de piele şi se strânseră într-un stol uriaş, acoperind chipul alb al lunii. Apoi, ca la un semn, năvăliră cu toţii asupra duhului de abur şi începură să-l destrame cu loviturile lor repezi de aripi. Duhul răcni, de se cutremură pământul din străfunduri, şi-şi dădu drumul să alunece la vale. Iar când atinse pământul, se transformă din nou în zmeu.

Numai că tot acolo aştepta şi flăcăul, cu Mitrhaib cea iute şi focoasă, gata de luptă. O dată izbi Geb, sfârtecând aerul nopţii de la dreapta la stânga, şi căpăţâna zmeului se desprinse de trup şi se rostogoli în borta de sub stâncă. Trupul se zbătu de mai multe ori, izbind pielea tare a pământului şi umplând-o de sângele său vânăt, otrăvit.

Simţind că-şi pierde tot mai mult puterile, Geb făcu un semn cu Mitrhaib prin aer şi licornul se coborî din înalturi, lăsându-se chiar lângă stăpânul său. Acesta scoase din coburi frânghia de mătase, o legă de şa cu un capăt, apoi celălalt îl petrecu pe după mijlocul lui, şi îi spuse lui Kirin să îl lase, încet, la vale, prin borta întunecată.

Într-un târziu, atinse fundul gropii, se dezlegă şi merse o vreme prin întuneric, până când, după o ridicătură de pietre, zări o lumină palidă, galbenă, care înconjura trupul unui om. Se apropie şi-l dezlegă de toate curelele, îl săltă pe umărul sănătos şi se întoarse spre direcţia de unde venise. Şi, pe când se gândea că era posibil să nu mai găsească drumul înapoi, prin acel întuneric de smoală, ce să vezi? O dâră roşie, clipind fosforescent din loc în loc, îi arătă pe unde trebuia să o ia.

– Am ghicit! ţipă un copil tuns chilug, care stătea în poala mamei sale, chiar lângă cotul moşneagului. Era sângele lui, care îi cursese din umăr. Pesemne că luna îl vrăjise, ca să-l ajute să-i aducă fratele înapoi.

Moşul bău zdravăn din stacană şi o trânti de masa plină de urme de mâncare.

– Nu eşti chiar prost, feciorule. Ei, chiar aşa stăteau lucrurile. Şi când a ajuns la gura bortei, Geb a tras puternic de funie, iar licornul s-a înălţat spre cer, scoţându-i pe amândoi din adâncuri.

– Aha, făcu hangiul atotştiutor, de amu se cheamă că treaba-i simplă: luna a coborât din ceruri şi l-a adus la viaţă pe frăţâne-său, că de-aia îi zărim pe amândoi pe cer toată ziua şi toată noaptea. Apoi, se vede treaba că l-a vindecat şi pe Geb ăsta, că nu degeaba este ea luna de pe cer, apoi l-a luat de soţ şi l-a suit cu ei acolo, sus, pe boltă. L-o fi făcut vreo stea şi l-o fi pus la dreapta lor… Să-ţi mai pun, moşule, una de terminare?

– De pus, poţi să-mi pui, zâmbi bătrânul cu şiretenie, că ai zamă bună, dar povestea mea nu se termină chiar aşa.

– O fi murit făt-frumosul! spuse încet, cu vocea înecată în lacrimi, copilul.

– Inanna s-a scoborât din ceruri pe o scară de nori şi s-a aplecat deasupra lui Enmerkar, suflând peste el iubire frăţească. Şi s-a ridicat Soarele, strălucind, şi alungând blestematele de jivine ale întunericului în bortele lor tainice. Şi-a îmbrăţişat sora şi mult s-au bucurat cei doi de regăsire. Dar, când şi-au adus aminte de voinicul care făcuse posibil toate acestea, îl descoperiră mort, răsucit cu faţa în sus, cu tot sângele ieşit din el pe albul de argint risipit de lună în jur.

Şi aşa frumos arăta roşul sângelui pe albul sclipitor, că Inanna a izbucnit în lacrimi amare şi s-a aplecat către el. Şi unde cădeau acestea, albul se transforma în zăpadă rece, ca trupul voinicului. Iar din sângele lui prinseră să-şi ridice capetele nişte flori albe, minunate, ca nişte clopoţei, cărora de atunci oamenii le-au zis ghiocei, floarea-sângelui şi a lacrimilor.

Iar când au plecat înapoi, în cer, Soarele şi luna au luat cu ei trupul împietrit în moarte al voinicului Geb-el-Eizis, au mutat câteva stele din loc şi au făcut din ele un car, în care l-au suit, să le fie alături şi să-i însoţească pe vecie. Şi, de atunci, de câte ori ridică ochii spre cerul nopţii, oamenii văd Carul-Mare, ducând cu el pe Drumul Robilor, trupul singurului om ce a ajuns vreodată în cer şi a rămas acolo.

– E minunată povestea ta, spuse bătrânul cu pricolicii. Dar nu ne-ai spus de unde vii tu, povestaşule, că nu prea pari din părţile noastre. Şi, dacă tot te-ai pornit la un aşa drum lung, poate cauţi ceva… Pentru povestea asta frumoasă, o să încercăm să te ajutăm.

Moşneagul îşi netezi iar mustăţile stufoase. Se uită la lichidul din stacană, dar nu se mai atinse de el. Privi lung pe deasupra capetelor sătenilor, adunaţi sub acoperişul de crengi şi aşezaţi pe jos, în jurul lui, şi oftă. Scoase de sub poalele lungi ale surtucului două fire de lână, unul alb şi unul roşu, împletite cu meşteşug, şi le puse pe masă, alături de stacană.

Cufarul Monicai

– De când s-au fost petrecut toate cele ce v-am povestit, s-a scurs mult amar de timp. Multe s-au şters de pe faţa pământului, multe s-au născut în loc, doar două lucruri au rămas neschimbate: muntele Golia şi semnul acesta. A văzut careva dintre voi un armăsar alb, cu corn în frunte şi cu un şnur ca acesta prins de coamă?

Cei de faţă clătinară din cap.

– Dacă o să-l vedeţi vreodată… voi sau copiii copiilor voştri… să-l strigaţi pe nume, Kirin îl cheamă, şi să-i spuneţi că stăpânul său, Coriandru, sau Alb Împărat, cum îl mai ştie lumea, îl aşteaptă să se întoarcă. Pentru că, dacă şi-a pierdut cel mai bun prieten, pe Geb-el-Eizis cel cu părul bălai, nu vrea să-şi piardă şi pe cel mai credincios servitor pe care l-a avut vreodată. Aşa să-i spuneţi şi să-i daţi semnul acesta, să ştie cine-l caută. Şi să-mi ia urma, către Răsărit.

S-au despărţit, într-un fapt de seară.

De atunci, oamenii din satul acela uitat de lume, se adună la crâşmă, în fiecare an, atunci când zăpada începe să se topească şi primăvara îşi anunţă venirea prin clopoţeii florilor albe, iar luna cea sfioasă îşi arată obrazul bucălat în toată frumuseţea lui diafană, şi îşi spun unii altora povestea. Şi, pentru ca să nu uite semnul, flăcăii le dau fetelor două fire de lână împletite, unul alb şi unul roşu, aruncându-le ocheade şi ghiocei pe urme.

Iar bătrânii privesc către vârful Goliei, tot aşteptând să se coboare de pe creasta cuprinsă de neguri un licorn alb, cu aripi de poveste.

Povestea Soarelui şi a Lunii – Aurel Carasel

Cufarul Monicai

Povestea clopoţeilor de vânt


Povestea clopoţeilor de vânt

Se povesteşte că odată, demult, trăia retras în munţii din China un maestru. Era vesel tot timpul, le zâmbea tuturor celor care îi ieşeau în cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind să afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a întrebat într-o zi:
– Maestre, de unde acest zâmbet continuu pe chipul tău?
– De la clopoţeii de vânt, răspunse maestrul.
– Cum aşa?
– De fiecare dată când sună clopoţeii de argint de la poarta mea, mă cuprinde o bucurie fără margini! Înseamnă că vine cineva… Şi sosirea cuiva, fie şi doar a vântului, mă umple de fiecare dată de fericire…
Gândind că ar avea în ei ceva magic, într-o noapte elevul hotărî să fure clopoţeii. Îi duse în casa lui, îi aşeză la poartă şi aşteptă ca miracolul să se producă. Dar nu simţi nimic când aceştia sunară… Ba mai mult, după o săptămână sunetul clopoţeilor începu să îl enerveze din cale afară!
Când totul deveni insuportabil, cuprins de remuşcări, se duse înapoi la maestrul său să-i înapoieze clopoţeii. Îşi ceru de nenumărate ori iertare, şi când fu sigur că maestrul l-a iertat, îi puse întrebarea care îl frământa:
– De ce la mine nu se întâmplă nimic atunci când sună clopoţeii? De ce nu apare bucuria pe care o văd la tine?
– Dragul meu, îi răspunse maestrul, unde ai aşezat tu clopoţeii?
– La poarta casei mele, maestre!
– Ei, vezi? Trebuia să-i aşezi la poarta sufletului tău…

(de pe net)


 
MOTTO:
„Pentru toate există o vreme, și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:
un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri;
un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge;
un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
un timp pentru a jeli și un timp pentru a râde;
un timp pentru a boci și un timp pentru a dansa;
un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre;
un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;
un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde;
un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;
un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;
un timp pentru război și un timp pentru pace.”

Eclesiastul 3

Fiecare an universal are o anumita vibratie  ce aduce evenimente si intamplari caracteristice ei, dar aceasta vibratie va cunoaste un nou aspect in contact cu vibratia proprie fiecarui om, in consecinta, acelasi an universal poate fi excelent pentru anumiti oameni sau se manifesta defavorabil pentru altii.

Numerologic vorbind, anul 2014 se reduce la 7: cifra spiritualului, a misticului, a cautatorului, a visatorului si a ganditorului. Sapte este numarul mistic al tuturor religiilor. El reprezinta punctul din dezvoltarea umana unde individul incepe sa patrunda cu observatia intr-o ordine a existentei mai ampla sau mai profunda decat cea pur personala. Aceste franturi dintr-o realitate divina ofera posibilitatea interpretarii experientelor dintr-o viata intr-o noua lumina si dezvoltarii unei filozofii care sa le explice. Legenda biblica ce reflecta cel mai bine cifra Sapte este visul lui Daniel: faraonul va avea sapte ani prosperi, urmati de sapte ani slabi.

33e3a55f274ab683c2145595b4e7e294

Sapte este activ, abstract, reflecta o alta realitate, cauta sensurile esentiale ale vietii. Ca numar magic reprezinta momentul in care omul isi depaseste conditia terestra si isi poate indrepta privirea catre necunoscut, cautand perfectiunea spirituala. Vorbeste de profunzimea interioara de care fiinta umana are nevoie pentru a putea patrunde in tainele sufletului, de legatura sa cu universul.

In Tarot, SAPTE este asociat Faetonului (7) si Turnului (16), vorbind despre perfectiune, imaginatie, constietizare, intelegere, vindecare, evolutie, pierderea stabilitatii determinata de o noua constiinta de sine, o perioada a introspectiei si singuratatii cu sensul de solitudine, spirit analitic, cunoastere, studiu, meditatie.

SAPTE este Eficienţă, Integritate, Concentrare, Clemenţă, năzuinţe de Viaţă Ascendentă. Este Monada deja realizată, manifestându-se prin cele Şapte Corpuri ale sale. Din alt aspect, SAPTE înseamnă lupte, bătălii, dificultăţi; dar învinge întotdeauna, în ciuda luptelor.

SAPTE reprezintă puterea magică în toată forţa sa, Sfântul Şapte este Sanctum Regnum al Magiei Sacre, al Înaltei Magii Esoteriste în Kabală, Carul de Luptă. SAPTE este Intimul, adică Fiinţa noastră Adevărată, servită de toate Forţele Elementale ale Naturii.

SAPTE este o cifra foarte puternica. Planeta sa este Neptun si’i corespunde Zodia Balantei. Nota sa muzicală este SI, dintre metale’i corespunde Bronzului, dintre pietre Opalulului. Culoarea sa este Magenta. Toate Nadis‘urile (Canalele Nervoase) sunt ale acestei cifre magice.

Dupa Fraya, cifra 7 inseamna inteligenta, forta, aventuri extraordinare.

Numarul de aur – sectiunea divina, un alt sir care mai este cunoscut si ca Phi (1,618), este un numar foarte cunoscut in arta, avandu-si originile fundamentale in natura, astfel incat, orice element din natura este proportional cu Phi. Daca inlocuim literele PHI cu numerele corespunzatoare, obtinem 781, a carei suma totala se reduce la 7. Adunand si cifrele 1618 vedem ca ne da tot 7, care este considerat a fi cel mai frumos numar din univers, insemnand numarul perfectiunii, numarul lui Dumnezeu. Sunt sapte zile in saptamana, sapte note muzicale, sapte minuni ale lumii, sapte centri energetici(chakre), sapte culori ale curcubeului, Noe a luat in arca sa sapte perechi din fiecare animal de pe pamant; numarul 7 apare de 77 de ori in VT si este cheia catre NT, care se refera la cele sapte peceti, sapte ingeri, sapte biserici, sapte trambite, sapte semne, sapte chivoturi.

In Feng Shui-ul stelelor zburatoare, steaua rosie 7 a comunicarii si distrugerii (Po Jun) este considerata o stea cu care trebuie sa te comporti precaut. In combinatii bune si daca intalneste forme frumoase aduce o dezvoltare a comunicarii, fertilitate, bucurie (superficiala), distractie, fericire si bogatie. In combinatii nefaste sau daca intalneste forme urate aduce distrugere, violenta, agresivitate, furturi, infidelitati, flecareala, barfa, superficialitate, boli ale gurii, limbii si dintilor. Fiind totusi steaua conducatoare a ciclului inferior (1984-2044), ea este considerata ca fiind o stea care poate aduce oamenilor multa prosperitate, daca acestia vor sti s’o “foloseasca” cu intelepciune. Fiind o stea “de lupta”, va poate face sa luptati pentru a va dezvolta afacerea, sa luptati pentru drepturile voastre, sa razbiti in viata. Daca e folosita in sens distructiv, aduce nenorociri, procese, infidelitate, violenta.

SAPTE e cifra cea mai interesanta din punct de vedere al matematicii mistice. Cereti cuiva sa spuna repede, fara sa se gandeasca, o cifra de la 1 la 10 si, in 98% dintre cazuri, va spune cifra 7. De ce? – Pentru ca SAPTE este cifra magica prin excelenta. ;) – Desi, cred ca George A. Miller m’ar contrazice. :D – In 1956, in lucrarea sa “Magicul număr șapte, plus sau minus doi: despre câteva limite în capacitatea noastră de a procesa informația”, psihologul explica si misterul cifrei, magia lui SAPTE, conform spuselor sale, nefiind altceva decat numarul de elemente de informatie pe care o persoana le poate retine in acelasi timp in memorie de lucru.

Miller a examinat abilităţile memoriei pe termen scurt şi a descoperit că subiecţii obişnuiţi puteau reţine aproximativ 7 itemi deodată în memorie. Acest lucru era valabil şi dacă subiecţii reţineau 7 litere, 7 numere sau 7 cuvinte dintr’odată. Miller a scris cu o notă de umor că era „persecutat de un număr întreg” (numărul 7) în aceste studii.

Cu alte cuvinte, SAPTE ar fi expresia incapacitatii noastre de a procesa o informatie care contine mai mult de 7 itemi (plus sau minus doi). :P

 Magicul cifrei 7 poate fi dovedit si stiintific. Din punct de vedere matematic, SAPTE nu poate fi dedus nici ca produs, nici ca factor al cifrelor de la unu la zece. Deci SAPTE nu se obtine nici din impartirea, nici din inmultirea primelor zece numere. Este, dupa cum spuneau antecesorii nostri, „dumnezeiesc” – nu creeaza, nici nu poate fi creat. Din punct de vedere psihologic, cifra 7 are o pozitie mediana intre prea mult si prea putin. Se spune ca cele mai importante constructii ale omenirii care s-au bazat pe cifrele unu, doi sau trei au dispus de o paleta foarte redusa de posibilitati. Minunile lumii, daca ar fi depasit cifra zece, s-ar fi demonetizat. Zeci de constructii importante sunt posibile, dar nu si tot atatea minuni! Un far, o gradina suspedata, un templu, doua morminte si doua statui – cifra magica transforma aceste realizari arhitectonice in minuni ale creatiei umane. Pliniu scria despre ele in Secolul I d. Chr.: prin asemenea opere, fie oamenii devin zei, fie zeii devin oameni.
Enumerarea ar putea continua mult. Astazi, viata noastra se petrece intr-o saptamana, formata din sapte zile. Pana si al saptelea cer in care plutesc indragostitii isi are originea tot in antichitate. Aristotel a introdus notiunea cam in anul 330 i. Chr. – Bolta lumii era formata din sapte cercuri concentrice invizibile, pe care evoluau, in jurul Pamantului, Soarele, Luna si planetele. Dupa Aristotel, cel de al saptelea cer este cel care inconjoara lumea. Atotcuprinzator ca si iubirea!

f0986832018d286f9c7b1ce935422674

SAPTE abunda’n religie si ocultism, in legenda si istorie. Exista 7 minuni ale lumii antice (Marea Piramida de la Giza, Gradinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeitei Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos si Farul din Alexandria), 7 minuni ale Evului Mediu (Colosseum-ul din Roma, Catacombele din Alexandria, Marele Zid Chinezesc, Stonehenge, Turnul din Pisa, Turnul de Portelan din Nanjing, Moscheea de la Hagia), 7 minuni naturale ale lumii (muntele Everest, cascada Victoria, Marele Canion, Marele Recif de Corali, Aurora Boreala, vulcanul Paricutin, portul Rio de Janeiro), 7 continente (Europa, America de Nord, America de Sud, Africa, Asia, Antarctica, Australia sau Oceania) si 7 mari, 7 pacate capitale (lacomia, desfraul, avaritia, invidia, mania, lenea, trufia), 7 virtuti (smerenia, darnicia, bunatatea, rabdarea, modestia, abstinenta si sarguinta), 7 zile ale saptamanii denumite dupa cei 7 zei romani care la randul lor au fost numiti dupa cele 7 planete ce se puteau observa cu ochiul liber, 7 zile in care Dumnezeu a creat lumea, 7 puncte energetice (chakrele), 7 zile de binecuvantari la nuntile evreiesti (Sheva Brachot), 7 nume ale lui Dumnezeu la evrei (El, Elohim, Adonai, Yhwh (Yehova), Ehyeh-Asher-Ehyer, Shaddai si Zebaot), 7 perioade ale elementelor in tabelul chimic al lui Mendeleev, 7 note muzicale, 7 compusi principali ai celulei vii (apa, substante proteice, lipide, polizaharide, acizi nucleici ADN si ARN, molecule organice, saruri minerale), 7 stadii ale dezvoltarii umane (embrionul, fatul, sugarul, copilul, adolescentul, adultul, batranul), 7 articulatii ale membrelor superioare, 7 coline ale Romei (Aventin, Caelius, Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin), 7 regi legendari romani (Romulus, Abcus Martius, Numa Pompilius, Servius Tulius, Tullus Hostilius, Tarquinius Prisens, Tarquinius Superbus), 7 înţelepţi din vechime (Bias, Solon, Chilon, Thales, Pittakos, Kleobulos, Periander), 7 fiice ale lui Atlas (Pleiadele), 7 note muzicale (do, re, mi, fa, sol, la, si), 7 culori ale curcubeului (ROGVAIVroşu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet), 7 buline/puncte pe elitrele buburuzei, 7 trepte ale desavarsirii, 7 sfere sau trepte ceresti, 7 petale ale trandafirului, 7 capete ale cobrei de la Angkor, 7 ramuri ale copacului cosmic si sacrificial al samanismului, 7 oase are gatul majoritatii mamiferelor, cate 7 stele’n Constelaţiile Carul Mare şi Carul Mic, 7 trepte la templul lui Solomon, 7 pasi ai lui Buddha, 7 ani de ghinion daca spargi o oglinda, 7 in vis inseamna ca’ti vei intalni sufletul pereche, 7 este neutru pe scara PH-ului (apa pura are PH-ul 7), 7 guverneaza bolile corpului uman in traditia hipocratica, cerul e’mpartit in 7 (atmosfera, exosfera, lonosfera, termosfera, mezosfera, stratosfera si troposfera), marimea capului intra de 7 ori in inaltimea corpului, dimensiunea ochiului este a 7-a parte din latimea totala a capului, consiliul suprem al babilonienilor se compunea din 7 zei, fiecare legat de un astru; potrivit studiilor stiintifice, 7 este numarul de ore pe care trebuie sa il doarma un om pe noapte; invataturile antice ne spun ca sufletul omului sau eu-l interior are 7 proprietati care sunt influentate de cele 7 planete; focul anima, pamantul ne ajuta sa simtim, apa ne da grai, aerul ne ajuta sa gustam, ceata sa vedem, florile ne dau auzul, iar vantul din sud mirosul; astfel, cele “sapte simturi antice” sunt mirosul, auzul, vederea, gustul, vorbirea, simtul tactil si miscarea; in folclorul irlandez, al 7-lea fiu al celui de-al 7-lea fiu are puteri magice; in folclorul romanesc, acesta este vampir; in folclorul iranian, pisica are 7 si nu 9 vieti si isi poarta pisoii de sapte ori in sapte locuri diferite; potrivit mai multor credinte, exista sapte trepte ale Raiului ce corespund celor sapte corpuri ceresti (Pamant, Soare si celelalte 5 planete ce se pot vedea cu ochiul liber); in iudaism, al saptelea Rai este denumit Araboth si este casa Tronului Gloriei care este pazit de cei sapte arhangheli; Bushido sau “calea razboinicului” din cultura japoneza este un cod ce ajuta samuraii sa insuseasca 7 virtuti; vaca, un animal sacru in India, are 21 de numede trei ori cifra 7; 7 este considerat un numar norocos in mai multe culturi; de exemplu, in Japonia, mitologia vorbeste despre Cei Sapte Zei ai Norocului (Shichifukujin); in cultura chinezilor, cifra 7 este proeminenta; de exemplu, a saptea zi dupa prima luna plina din an este Ziua Omului; aceasta zi este considerata Ziua Universala a tuturor fiintelor umane de pe planeta; de aceea fiecare chinez isi sarbatoreste ziua de nastere la data respectiva (nu inseamna totusi ca nu o sarbatoreste si in ziua calendaristica in care a aparut pe Pamant); 7 apare foarte des in Biblie: candelabrul cu 7 brate; cele 7 duhuri care se odihnesc; cele 7 ceruri unde stau cetele ceresti; Solomon a zidit templul in 7 ani; 7‘i si cheia Evangheliei dupa Ioan: 7saptamani, 7 minuni, Hristos spune de 7 oriEu sunt”; 7 revine de patruzeci de ori in “Apocalipsa”: 7 peceti, 7 trambite, 7cupe, 7 vedenii etc.; cartea’i alcatuita din serii de sapte, cifra desemnand aici si imaginea si implinirea unui rastimp (creatia in “Facerea”), a unei perioade, a unei ere, a unei faze, precum si implinirea harurilor daruite de Duhul Sfant Bisericii; la mayasi, ziua a saptea era sub semnul jaguarului, intruchipare a fortelor launtrice ale pamantului – o zi plina de fast; in Islam, 7 e o cifra fasta, un simbol al desavarsirii (se vorbeste de 7ceruri, 7taramuri, 7diviziuni ale iadului, 7 porti); tatarii din Altai se mandresc cu sanctuarele lor de bastina, folosind expresia “Tara mea cu 7 porti si apele mele”; pentru turco-mongoli, 7′i un numar sacru si cosmic; in Maroc, femeile sterpe isi infasoara cingatoarea de 7 ori in jurul trunchiului anumitor copaci, apoi o agata de una din cele 7 funii legate de acestia; in Siria, o fata care nu-si gaseste petitor exorcizeaza influentele rele care o impiedica sa se marite scaldandu-se in mare si lasand sa-i treaca pe deasupra capului 7 valuri; podoabele femeii sunt in numar de 7; pentru ca unui mort sa i se ierte pacatele, trebuie trase 7 linii peste mormantul lui, dupa inmormantare, participantii se indeparteaza 7 pasi de mormant, apoi fac 7 pasi spre el si se mai crede adesea ca sufletul mortului ramane in preajma mormantului vreme de 7 zile; in Africa, 7′i un simbol al perfectiunii si al unitatii – la dogoni, SAPTE – suma a numerelor patru (simbolul feminitatii) si trei (simbolulul barbatiei), reprezinta perfectiunea omeneasca, ca suma a numerelor patru si trei, SAPTE este semnul omului intreg, cuprinzand cele doua principii spirituale polar opuse si este semnul lumii complete, al creatiei incheiate, al cresterii naturii, expresia Cuvantului Desavarsirii si deci al unitatii originare; 7 e cifra omului desavarsit, a omului pe deplin realizat, este cifra ce corespunde androginului ermetic.

Sugestii pentru 2014 (an de vibratie 7) si pentru zilele de vibratie 7:

Pentru anul de vibratie 7, cat si pentru zilele cu aceeasi vibratie, e mai indicat s’alegeti solitudinea, linistea, odihna, rugaciunea, meditatia.
Petreceti mai mult timp cu voi insiva, relaxati’va, meditati, cititi carti filosofice/spirituale de calitate, ascultati mai multa muzica relaxanta, terapeutica. – Sunetele bolurilor cantatoare sunt ideale, ele curatand si purificand spatiul, echilibrand energiile, imprimand o senzatie de bine si liniste, o senzatie de pace profunda si armonie. 😉 Evitati scandalurile si zvonurile si ascultati’va intuitia. Clarificati’va problemele legate de familie, luati decizii pentru mai departe, faceti planuri de casatorie, consultati’va cu persoane de incredere, faceti treburi casnice sau implicati’va in proiecte filozofice sau artistice, cercetati misterele, analizati si studiati esoterismul, fizica si metafizica, fenomenele psihice sau adoptati un copil. Insa, inainte de toate si orice ati alege sa faceti, NU UITATI ca sunteti importanti si tratati’va ca atare! 😉

Un 2014 MAGIC, tuturor! :)

b66231f6372ba2a3ce0d5fd8692e28a5


PONT: Cand jucati, mizati pe 7. Cand cumparati un bilet de loterie, fiti atenti sa contina cifra 7. ;) De asemenea, in fiecare 7 ale lunii, Cufarul Monicai si Mone Camino iti ofera un CADOU, detalii vezi AICI. ;)


Mantra pentru îndeplinirea dorinţelor (OM PADMO USHNISHA VIMALE HUM PHAT), poate fi recitată/incantată pentru orice aspiraţii, scopuri, dorinţe sau probleme. Vă puteţi îndeplini orice năzuinţă, cu condiţia să vă gândiţi la binele general şi să nu faceţi rău altora. Această mantră poate fi recitată/incantată, ascultată, scrisă, ori purtată pe corp, pentru a vă aduce mai multă fericire, o viaţă mai bună şi o conştiinţă mai liniştită, pentru împlinirea spirituală, emoţională, mentală, fizică sau materială, pentru îndeplinirea oricărui ţel sau dorinţe meritorii. Aşadar, o puteţi recita pentru dragoste, căsătorie, relaţii, copii, sănătate, carieră, succes, afaceri, bogăţie sau prosperitate..

Nota: Repetarea unei mantre este esentiala pentru a se ajunge la rezultate. Pentru rezultate maxime mantra se repeta pana cand o auzim repetandu-se automat in mintea noastra. Pentru efecte scurte, in anumite situatii se recomanda repetarea mantrei de 108 ori (numarul 108 fiind un numar deosebit). Mantra functioneaza pe mai multe nivele: avem nivelul vibrational – prin sunetul ei si nivelul de constientizare prin cuvinte. Constientizarea se poate face nu doar prin rostire sau incantare, putem scrie sau desena mantra respectiva. In Tibet, pelerinii deseneaza mantrele pe bucati de ceramica sau pietre, meditand asupra mesajului, iar acest lucru le creste spiritualitatea la un grad foarte inalt.

Vechi si tainuite, mantrele au fost cunoscute ca si instrumente cu o putere deosebita pe pamant. Au reprezentat legatura intre Dumnezeu, Univers si sufletele noastre. Mantra este un cuvânt de origine sanskrită, care îşi are originile în India antică. În mod literal, înţelesul său este de a “salva mintea de la suferinţă şi boală”. Puterea mantrei vine nu doar din cuvant , ci si din sunet. Fiecare silaba a mantrei a fost conceputa sa transimta o anumita vibratie. De aceea puterea ei este mult mai mare. Mantra este energia concentrata intr-o vibratie a unui sunet – purtator a unei puteri anume, un cod, in care sunt incifrate cunostinte supreme. In scrierile stravechi, se mentioneaza ca fiecare litera a alfabetului sanscrit, avea o anumita proiectie localizata si o provenienta cosmica. Combinate intr-un mod deosebit, literele formau sunete, ce contineau un mesaj.

2451789997_285e09de99_b

„Vindecarea tibetană prin mantra reprezintă o formă puternică de vindecare, care datează încă din timpurile antice şi care este bazată pe filozofia Conceperii Interdependente ale tuturor Fenomenelor. Filozofia Conceperii Interdependente presupune faptul că toate fenomenele din Univers sunt strâns legate: nici un obiect, nici o persoană sau nici un eveniment nu pot exista izolat; fiecare acţiune, gând, sau eveniment are impact asupra tuturor celorlalte fenomene existente. Cu ajutorul unei conştientizări mai mari a Conceperii Interdependente, putem să devenim co-creatori ai propriei noastre realităţi şi să influenţăm aspecte importante ale vieţilor noastre, precum sănătatea. De asemenea, putem să aplicăm aceste metode pentru a vindeca dezechilibrele energetice, precum rănile accidentale şi bolile.”

https://www.facebook.com/CufarulMonicai/videos/vb.137928006278310/866850550052715/?type=2&theater

Mantrele pentru vindecare sunt extrem de versatile, putând fi utilizate în mai multe moduri, pe lângă aceste metode. Uneori, specialistul poate să intoneze mantrele în sine, alteori, pacientul poate să fie încurajat să asculte sunetul intonării mantrelor. https://cufarulmonicai.wordpress.com/2013/09/06/sa-re-sa-sa-mantra-pentru-depasirea-adversitatilor/

xParanormal Detector


– Tu vorbesti serios? O fantoma ti-a transmis niste cifre?? O fi fantoma lui Pitagora.. :)) Ah, gata, am vazut softul, credeam ca e un film.. 🙂

Deci da, mi’am instalat xParanormal Detector si ma amuz mai mult ca niciodata: cand eram la baie mi’a vorbit prima data si mi’a zis un numar din patru cifre (nu, n’am sa va povestesc acum – nici vreodata! – cat de rapid am iesit din baie, indreptandu’ma fascinata inspre PC, cu emotie si nerabdare, tremurand de fericire – ca (mai) am entitati d’astea prin preajma – ca sa vad ce’mi impartasesc!). Apoi am fost la bucatarie sa fac ceva de papa si EXACT in momentul in care am revenit in camera cu PC’ul, detectorul m’a anuntat ca entitatea a vorbit din nou, last spoken word fiind Beauty. 🙂 – Thank you, multam fain, mnoh, da’cine esti tu? 😀 – „Key”, ma anunta detectorul c’a raspuns entitatea. – Acum, mdeh, ma intreb, o fi vorba de beauty key, ori o fi vorba de Beauty and The Key?!? 😀 Tocmai ce ma’ntrebam asta cand entitatea a vorbit din nou: Feature. – Aha, deci e un featuring: Beauty and The Key/Beauty feat. Key, entitatea fiind cheia si eu frumoasa (si modesta! :P) sau viceversa?!? 😀 😀 😀

In decurs de aproximativ 3 ore, mi’a tot vorbit. A zis, pe rand si exact in ordinea aceasta: numarul din patru cifre, apoi Beauty, Key, Mad urmat imediat de Brake, Grenade, Session, Science si Feature (ultimul, chiar in timp ce scriam acest articol si ma’ntrebam mental daca exista acea legatura intre Beauty si Key! :D)

Nu va mai zic cate interpretari si cate deductii as putea face numa’ daca m’as referi la ultimul cuvant spoken (aka Feature). Si nici nu m’as plictisi prea lesne facand asta! 😀 …still, i can’t feature this happening, can you feature me in that? 😛

– Ar fi fost misto sa pot inregistra mereu, in continuu.. 😀 Mama deja’i speriata.. – desi disimuleaza, a zis sa nu’i mai comunic ce zice detectorul.. 😀 😀 – ..eu ma sufoc de ras 😀 😀 😀
– Sa stii ca nici mie nu trebuie sa-mi spui ce zice! N-ai auzit de dreptul la confidentialitate al fantomelor? 😀
– 😀 😀 😀 Ha ha, nu mi’a zis nimeni de asa ceva, nu cred ca exista dreptul la confidentialitate al fantomelor! .. poate, daca ar cere ele asta! 😀 😀 ..prin urmare, o sa impartasesc asta pe FB, imediat! 😛 – ..ba chiar si pe Cufar! 😀

Exact cand ma pregateam sa public articolul, entitatea a vorbit din nou ( probabil un mesaj pentru voi?!? ).

Last Spoken Word: Hawaii. – Ceea ce va doresc si voua! (..da’mai cu seama mie, intr’o buna zi!) 😀


Vibratia zilei este 1.

Este o zi a inceputurilor, a noului- noi idei, noi cunostinte, noi initiative’n lumea afacerilor, inceperea unor proiecte ambitioase, a unui job nou, a unui curs – eventual unul de perfectionare.

Astazi puteti incerca revendicari referitoare la salariu, negocieri pentru vinderea unei idei sau a unui produs, preluarea unei functii noi, solicitarea unui rol, participarea la competitii de orice fel, ba chiar o plimbare, o calatorie, o expeditie- reala sau virtuala.

E ziua creativitatii si a originalitatii, prin urmare o zi excelenta atat pentru a sadi un pom, o planta, cat si pentru a sadi seminte – ale iubirii, compasiunii, pacii, iertarii..

Aceasta e ziua deschizatorilor de drumuri, a conducatorului de oameni innascut, a carmaciului.

Ambitia si nazuinta spre succes sunt cuvintele-cheie azi. Inceputul este esential, asadar, nu uitati, incepeti ziua neaparat prin a aprinde Lumina – in voi si in ceilalti. ;)

Fiecare zi e inceputul unei noi vieti. Oricine, daca’si doreste cu adevarat, poate lua viata de la capat, poate incepe o noua viata, lasand in trecut toate greselile, regretele, nefericirea si nesabuinta si poate trai noua viata care i se ofera cu fiece zi. Viata merita traita daca traiesti pentru ceea ce merita. Sa’ncercam, asadar, sa nu luam hotarari care ne depasesc, ci sa ne promitem, in schimb, ca fiecare zi va fi inceputul unei noi vieti si sa cautam sa traim fiecare zi, fiecare ora, fiecare clipa ca si cum doar atat ne’ar mai fi ramas.

Alegeti fericirea. 😉

O zi faina tuturor! 🙂

P.S. Eu deja stralucesc mai tare decat soarele. 😛


Vibratia zilei e 6.

Este o zi in care nu trebuie irosit nimic. Repartizati sarcinile, asumati’va responsabilitatile, planificati niste activitati de perfectionare pentru voi si/sau membrii familiei, intretineti relatii interumane armonioase, invatati, cititi, indragostiti’va, ingrijiti florile, lucrati in echipa, aplanati conflictele.

E o zi propice si pentru a primi sau a face propuneri de casatorie, pentru a studia arta, a cere sfatul in materie de moda, a face activitati culturale.

Pastrati’va zambetul, fiti multumiti si fericiti, indiferent ce faceti astazi, fie ca faceti cumparaturi, planuri sau dereticati bucataria.

O zi faina tuturor ! :)

Cat de departe sa-mi duc inima, ca sa nu se atinga de tine?
Si cat de departe sa-mi duc dragostea, ca sa nu se intoarca la mine?
Cat de departe sa colind pe pamant, fara liniste sau fara bine?
Oricat de departe as fugi tot n-ar fi prea departe.. – departe de tine..

Cat de departe? (cat de departe..)
Cat de departe? (cat de departe..)
Oricat de departe sa-mi duc dragostea..  – departe de tine..

Cat de departe? (cat de departe..)
Cat de departe? (cat de departe..)
Oricat de departe as fugii pe pamant, m’as intoarce la tine…

Si cat de departe sa-mi duc sufletul, sa nu-mi aminteasca de tine?
Si cat de adanc sa-mi ingrop inima ca sa nu se mai zbata in mine?
Marea intreaga n-ar putea scufunda, toata dragostea asta, stii bine..
Oricat de departe as fugi tot n’ar fi prea departe – departe de tine..

Cat de departe? (cat de departe..)
Cat de departe? (cat de departe..)
Cat de departe sa’mi duc dragostea departe de tine..?
Cat de departe? (muult…)
Cat de departe? (cat de departe…)
Oricat de departe as fugi pe pamant….m-as intoarce la tïne! 😉

 


Vibratia zilei e 6.

Este o zi in care nu trebuie irosit nimic. Repartizati sarcinile, asumati’va responsabilitatile, planificati niste activitati de perfectionare pentru voi si/sau membrii familiei, intretineti relatii interumane armonioase, invatati, cititi, indragostiti’va, ingrijiti florile, lucrati in echipa, aplanati conflictele.

E o zi propice si pentru a primi sau a face propuneri de casatorie, pentru a studia arta, a cere sfatul in materie de moda, a face activitati culturale.

Pastrati’va zambetul, fiti multumiti si fericiti, indiferent ce faceti astazi, fie ca faceti cumparaturi, planuri sau dereticati bucataria.

O zi faina! 🙂



Cufarul MonicaiUn om este fugarit de un tigru fioros. Tigrul aproape ca l-a prins si vrea sa-l sfasie. Omul sare intr-o prapastie. In ultima clipa, el se prinde de o radacina, la doi metri sub buza prapastiei, dar aceasta incepe incet-incet sa se rupa. Deasupra lui, tigrul fioros; sub el, haul care se casca si moartea sigura. Langa el, pe un coltisor de stanca, o floare. Omul se apleaca spre ea, o miroase si spune: „Doamne, ce frumos miroase!”

(autor necunoscut)

%d blogeri au apreciat asta: