Tag Archive: geniu



Există un loc pe care doar tu îl poţi umple şi nimeni altcineva, există ceva ce ai tu de făcut şi nimeni altcineva nu poate face în locul tău.

Există un loc pe care doar tu îl poţi umple şi nimeni altcineva, există ceva ce ai tu de făcut şi nimeni altcineva nu poate face în locul tău.

 

Jocul Vieţii de Florence Scovel Shinn

 

Cufarul Monicai


Omul nu poate pierde decât ceea ce nu-i aparţine prin Drept Divin sau ceea ce nu este demn de el.

 

Niciun om nu este duşmanul tău, niciun om nu este prietenul tău, fiecare om este învăţătorul tău.

 

Florence Scovel Shinn

 

http://www.scribd.com/doc/27724761/Jocul-Vietii-Si-Cum-Sa-l-Joci-FLORANCE-SCOVEL-SHINN

 

 

Cufarul Monicai

 

Citate:

În curaj există geniu şi magie.

Cuvântul este bagheta ta magică.

Bogăţia este o problemă de conştiinţă.

Fiecare negare trebuie să fie urmată de o afirmaţie.

Inamicii fiecăruia sunt îndoielile, temerile, bănuielile.

O femeie poate primi doar ceea ce se vede pe sine primind.

Alege în această zi pe cine veţi sluji, teama sau credinţa.

Toate darurile sunt de la Dumnezeu, oamenii fiind mereu un canal.

Tu poţi stăpâni orice situaţie, dacă întâi te poţi stăpâni pe tine.

Regulile simple sunt: credinţă fără teamă, non-rezistenţă şi iubire.

Sentimentele rele, repetate şi întreţinute, sunt o cauză latentă de boală.

De îndată ce devenim conştienţi de bogăţie, darul acesta ni se face imediat.

Credinţa este elastică. Continuaţi să credeţi, până la sfârşitul demonstraţiei.

Omul găseşte întotdeauna, în calea sa, mesajul sau ghidul care-i este necesar.

Un cuvânt are puterea magică de a deschide o poartă sau de a străpunge o stâncă.

A-ţi iubi munca, a o face cu plăcere, aceasta deschide poarta secretă a succesului.

Bunăvoinţa produce o extraordinară aură protectoare în jurul celui care o transmite.

Nu există pierdere în Spiritul Divin, de aceea eu nu pot pierde ceea ce-mi aparţine.

Toate lucrurile importante au fost îndeplinite de oameni care au rămas fideli idealului lor.

Subconştientul, ca simplă putere nedirecţionată, duce la îndeplinire ordinele fără întrebări.

Iată secretul succesului: să ştii să prezinţi ceea ce te interesează într-o manieră captivantă.

Dacă devenim conştienţi de reuşită, aceasta ne este acordată; căci reuşita şi abundenţa sunt stări de spirit.

Nu pronunţa niciodată cuvinte exprimând limitarea sau sărăcia, căci „prin cuvintele tale te vei condamna”.

Nu există timp sau spaţiu în Mintea Divină, iar astfel, cuvântul atinge instantaneu destinaţia sa şi nu se întoarce gol.

După ce vom fi înţeles că tot ceea ce proiectăm se întoarce la noi, vom începe să ne temem de efectul bumerangurilor noastre.

Să-L vezi pe Dumnezeu pe fiecare chip şi să vezi binele în orice împrejurare; aceasta îţi va permite să fii stăpânul oricărei situaţii.

Totul este prea frumos şi va fi adevărat, totul este minunat şi se va întâmpla, totul este prea bun şi va dura, când aştepţi binele tău de la Dumnezeu.

Toate evenimentele vieţii tale reprezintă o idee care s-a cristalizat. Le-ai făcut să ţâşnească fie datorită fricii, fie datorită credinţei. Tu le-ai pregătit.

Potcoava sau piciorul iepurelui nu au putere, dar cuvântul rostit de femeie şi credinţa că îi aduc noroc creează aşteptări în mintea subconştientă şi atrag situaţia norocoasă.

Când omul se va vedea aşa cum îl vede Dumnezeu, el va redeveni o fiinţă radioasă, eternă, ignorând naşterea şi moartea, deoarece „Dumnezeu a creat omul după Chipul şi Asemănarea Sa”.

Numai în Biblie şi în basme se folosesc termenii „etern” şi „pentru totdeauna”. În absolut, omul este în afara timpului şi spaţiului. Binele său se transmite dintr-o eternitate în alta.

Norocul cel mai extraordinar, reuşita cea mai impevizibilă apare când te aştepţi mai puţin, pentru că, în acel moment, ai renunţat la orice voinţă personală şi marea lege a atracţiei a putut să acţioneze.

Abundenţa mea provine de la Dumnezeu. Eu posed punga magică a Spiritului, care nu poate fi goală. Când banul iese, el este imediat înlocuit. Prin efectul Graţiei şi prin mijloace perfecte, ea este plină ochi.

Dacă un om a contractat datorii sau dacă i se datorează bani, aceasta dovedeşte că, în subconştientul său, el crede în datorii. Această idee trebuie să fie neutralizată pentru a schimba această stare de fapte.

Cu cât eşti mai iritat, cu atât iritarea creşte; ea sfârşeşte prin a săpa un şanţ în creierul tău şi faţa ta va exprima continuu nemulţumirea. Vei fi evitat şi vei rata ocazia minunată care te pândeşte zilnic.

Într-adevăr, viaţa înseamnă vibraţii, ori atunci când vibraţiile noastre se acordă cu cele ale succesului, ale fericirii şi ale abundenţei, lucrurile care simbolizează aceste diferite stări de conştiinţă vin la noi de la sine.

Să nu oboseşti să fii atent la lucrurile frumoase; un contact invizibil se stabileşte astfel între ele şi tine. Mai devreme sau mai târziu, ele vor fi atrase în viaţa ta, cu condiţia să nu spui: „Sărmanul de mine! Este prea frumos să se realizeze vreodată!”.

Gândeşte-te la binecuvântările care aparent nu se pot realiza decât într-un viitor îndepărtat şi aşteaptă-te să se manifeste imediat, într-un mod neaşteptat, prin efectul Graţiei, pentru că Dumnezeu se serveşte de mijloace imprevizibile pentru a-şi împlini minunile.

Această lege a aşteptării încrezătoare se aplică chiar şi superstiţiilor. Dacă treci pe sub scară şi te aştepţi să-ţi poarte ghinion, aceasta se va realiza. Scara nu este de vină, dar contratimpul survine, pentru că te aştepţi la aceasta.

Să nu uităm că basmele provin din legendele antice persane, bazate pe Adevăr. Aladin şi lampa fermecată reprezintă puterea cuvântului. Ajunge ca Aladin să atingă lampa, pentru ca dorinţele sale să se îndeplinească. Ori, cuvântul tău este lampa ta.

Florence Scovel Shinn

Cufarul Monicai

Anunțuri

Ganduri despre ganduri


V-ati observat vreodata gandurile? ..succesiunea lor, repeziciunea cu care se succed? V-ati surprins baletand pe poante de la un gand la altul, sarind peste unele, alergand dupa altele, ignorand, punctand, prinzand ori abia atingand un gand in goana lui? Ati observat cu cata viteza trecem de la un gand la altul? Gandim o culoare – albastru, sa zicem. Imediat se face conexiunea cu tot ce cunosti sau presupui a fi albastru – cerul, apa, hanoracul de la tata.. 🙂  Incepi sa observi obiectele albastre din jurul tau, le cauti pe celelalte – in camera, in ganduri.. Gandurile se succed cu repeziciune: albastru, cer, mare, nisip, plaja, vacanta… Ai inceput intr-un sens si ai ajuns in altul. Nici n-ai timp sa procesezi, sa asimilezi, sa constientizezi ori sa asterni pe hartie! Pana gandul devine cuvant, tu deja le-ai pierdut pe celelalte care veneau, ai pierdut sensul ideii initiale ori ai schimbat directia. – Oare cate ganduri se pierd pana s-ajungi sa le pui in cuvinte, in fraze, in povesti..? Ati observat ca ideile bune vin cel mai adesea cand ne gasim in imposibilitatea de a le inregistra ori de a le scrie? De cate ori nu mi s-a-ntamplat sa m-atinga scanteierea de geniu in toiul noptii, de exemplu! 🙂 Sar din pat, aprind lumina, caut o foaie si un pix si, cand s-astern pe hartie, gata, nu mai e, a disparut! De parca la vederea foii albe scanteierile de geniu se inhiba! Se poate ca foile mele albe sa le sperie?! Ori lumina artificiala?! Pixul?- Asa ca, atunci cand s-a’ntamplat sa ma mai atinga scanteierea aceea de geniu,, n-am mai aprins lumina si am insfacat rapid telefonul mobil. Si ghiciti ce? – N-a prea functionat nici asa. Hotarat lucru, desi ma viziteaza uneori, sclipirile de geniu au favoritii lor! 🙂 De cate ori nu mi s-a-ntamplat, de pilda, sa-ncep o idee si sa termin cu alta!- Cati dintre voi ati patit-o? – Ah, gandurile! In capul meu parca-s mai multe voci si fiecare se zbate, parca, sa-mi atraga atentia: tipa, urla, uneori se cearta intre ele, alteori le aud razand – isi rad, probabil, de mine! 🙂 E ca o competitie. Si eu asist, neputincioasa de cele mai multe ori, la competitia, zbaterea si  lamentarile lor, la certurile si argumentele lor. Unele se sustin, altele se combat.. Parca ar fi o lupta continua pentru suprematie. A cui suprematie? A mea? Ma revendica, adica? 🙂 Pai atunci si reversul e posibil: pot, la randu-mi, sa le revendic, nu? Ori poate-i numai o iluzie?! Chiar asa, gandurile apartin oamenilor sau oamenii apartin gandurilor? Si oare gandurile au si ele dorinte si frici? Independente de ale noastre? Sau ele doar le oglindesc, le reflecta pe ale noastre? Gandurile ne reflecta pe noi sau noi reflectam gandurile? In orice caz, postul asta-i dovada elocventa a faptului ca, iata, gandurile se succed cu o repeziciune uimitoare si ca, pornind de la o idee, poti lesne ajunge sa-nchei cu alta, precum si a faptului ca, desi te ating, sclipirile de geniu te parasesc la fel de repede si cu aceeasi cruzime, chiar si in fata calculatorului. Oare de ce genialitatea nu-i molipsitoare sau ereditara? O sa ma gandesc la asta acum, inainte sa adorm. Cu telefonul mobil sub perna – in eventualitatea ca vreo sclipire de geniu m-ar onora, de data asta, cu o vizita mai lunga. 🙂

%d blogeri au apreciat asta: