Tag Archive: iertare



Cufarul Monicai

Astazi, Doamne, te rugam sa ne ajuti sa ne acceptam exact asa cum suntem, fara sa ne mai judecam. Ajuta-ne sa ne acceptam Mintea asa cum este, cu toate emotiile sale, cu toate sperantele si visele noastre, cu personalitatea ei, cu felul nostru unic de a fi. Ajuta-ne sa ne acceptam corpul asa cum este, cu toata frumusetea si perfectiunea lui. Ingaduie ca Iubirea noastra de Sine sa devina atat de puternica incatsa nu ne mai respingem niciodata, incat sa nu mai punem niciodata piedici in calea propriei noastre fericiri, a libertatii si a Iubirii noastre. Ajuta-ne Tata, sa ne amplificam Iubirea de Sine pana cand intregul vis in care traim se va transforma, pana cand teama si suferinta vor deveni Iubire si fericire. Ajuta-ne ca Iubirea de Sine sa devina atat de puternica incat sa dizolve toate minciunile in care am fost programati sa traim, care ne spun ca nu suntem suficient de buni, de puternici, de destepti, ca nu putem reusi. Ajuta-ne sa ne Iubim pe noi insine atat de mult incat sa nu mai ingaduim, sa nu mai fim nevoiti sa ne traim viata in functie de parerile celorlati. Ingaduie sa avem o incredere atat de mare in noi incat sa facem singuri alegerile pe care le preferam. Si orice am dori sa realizam sa o facem prin puterea iubirii de sine.

Incepand de astazi , ajuta-ne sa ne iubim pe noi insine suficient de mult pentru a nu mai permite nici un fel de circumstante care sa ni se impotriveasca. Ajuta-ne sa ne traim viata asa cum suntem, fara sa mai pretindem ca suntem altcineva, numai pentru a fi acceptati de catre cei din jur, caci stim acum cine suntem cu adevarat! Ingaduie sa ne bucuram prin puterea iubirii de sine de ceea ce vedem atunci cand ne reflectam in oglinda. Ajuta-ne sa simtim o iubire de sine atat de intensa incat sa ne bucuram intotdeauna de propria noastra prezenta.

Ajuta-ne sa ne iubim pe sine fara a ne mai judeca, caci judecata nu atrage dupa ea decat vinovatie si auto-acuzare, dorinta de a ne auto-pedepsi, care ne face sa pierdem perspectiva iubirii de sine. Amplifica vointa noastra de a ne ierta pe sine, chiar in acest moment. Purifica mintile noastre de otrava emotionala si de auto-acuzatii, astfel incat sa putem trai intr-o pace interioara si intr-o iubire perfecta. Ingaduie ca iubirea noastra de sine sa fie puterea care sa ne schimbe viata, transformind-o dintr-un iad intr-un rai. Ajuta-ne sa ne transformam prin intermediul acestei puteri fiecare relatie pe care o avem, incepand cu relatia cu noi insine. Ajuta-ne sa ne eliberam de conflictele cu cei din jur, sa fim fericiti, sa ne impartim timpul cu cei dragi si sa-i iertam pentru orice nedreptate ar comite-o fata de noi. Ajuta-ne sa ne iubim pe noi insine atat de mult incat sa-i putem ierta pe toti cei care au gresit vreodata fata de noi.
Da-ne curajul de a ne iubi neconditionat prietenii si familia, astfel incat relatiile noastre cu ei sa devina absolut pozitive si pline de iubire. Ajuta-ne sa cream noi canale de comunicare in relatiile noastre , sa iesim din lupta controlului , in care nu pot exista invingatori sau invinsi. Ajuta-ne sa lucram impreuna, ca o echipa, intr-un joc la iubirii, fericirii si armoniei. Fie ca prin gratia ta, relatia noastra cu familia si cu prietenii nostri sa aiba la baza respectul si bucuria, astfel incat sa nu mai simtim nevoia sa le spunem cum trebuie sa gandeasca si cum trebuie sa se comporte. Fie ca prin gratia ta, relatiile noastre sa devina sublime, astfel incat orice clipa pe care o petrecem alaturi de partenerul nostru/partenera noastra, sa devina o clipa de fericire.

Ajuta-ne sa ii acceptam pe cei din jur exact asa cum sunt, fara sa ii mai judecam, caci atunci cand ii respingem pe altii, noi ne respingem de fapt pe noi insine. Iar atunci cind ne respingem pe noi insine, noi Te respingem pe Tine, Doamne.

Ziua de astazi reprezinta un nou inceput. Ajuta-ne sa ne continuam Viata punand la temelia ei puterea Iubirii de Sine. Ajuta-ne sa ne bucuram de viata, de relatiile noastre, sa exploram viata, sa ne asumam riscuri, sa fim vii si sa nu mai traim cu teama de a iubi. Ingaduie sa ne deschidem inimile fata de iubire, care este dreptul nostru prin nastere. Ajuta-ne sa devenim Maestri ai Recunostintei, ai Generozitatii ai ai Iubirii, astfel incat sa ne putem bucura de intreaga Ta Creatie, acum si pururea. ✞ Amin. ✞

 

Arta de a iubi, Don Miguel Ruiz

 

Yaroslav Kurbanov

Yaroslav Kurbanov

Anunțuri

 

Cufarul Monicai

1. Trezeste-te odata cu soarele ca sa te rogi. Roaga-te singur. Roaga-te des. Marele Spirit te va ajuta, trebuie doar sa ii vorbesti…

2. Fii tolerant cu cei care, undeva pe drumul lor, s-au ratacit… Ignoranta, trufia, mania, gelozia si lacomia izvorasc dintr-un suflet pierdut. Roaga-te pentru cei pierduti, pentru a gasi indrumare.

3. Cauta-te pe tine – prin tine. Nu le permite celorlalti sa croiasca ei drumul pentru tine. Este drumul tau si doar al tau. Altii pot merge pe drumul tau alaturi de tine, insa nimeni nu poate merge pe el pentru tine.

4. Trateaza oaspetii care pasesc pragul casei tale cu multa atentie. Serveste-le cea mai buna mancare, ofera-le cel mai bun pat si trateaza-i cu respect si onoare.

5. Nu lua ceea ce nu este al tau indiferent ca este de la o persoana, o comunitate, din salbaticie sau dintr-o alta cultura. Nici nu a fost castigat, nici nu ti-a fost daruit. Nu este al tau.

6. Respecta tot ceea ce exista pe acest pamant indiferent ca vorbim de oameni, plante sau de orice este viu.

7. Onoreaza gandurile, dorintele si cuvintele celorlalti oameni. Nu intrerupe niciodata pe altcineva, nu rade de el si nici nu-i imita comportamentul in batjocura.

8. Niciodata nu-i vorbi pe altii de rau. Energia negativa pe care o arunci in univers se va multiplica atunci cand se va intoarce la tine.

9. Toti oamenii fac greseli. Si toate greselile pot fi iertate.

10. Gandurile rele cauzeaza boli ale mintii, ale trupului si ale spiritului. Practica optimismul.

11. Natura nu este PENTRU noi, este o PARTE din noi. Toti facem parte din familia planetara.

12. Copiii sunt semintele viitorului nostru. Planteaza dragoste in inimile lor, uda aceste seminte cu intelepciune si lectii de viata. Cand au crescut, da-le spatiu ca sa creasca.

13. Evita sa ranesti inimile celorlalti. Otrava durerii se va intoarce la tine.

14. Fii sincer intotdeauna. Onestitatea este testul constiintei tale in acest univers.

15.Fii echilibrat si mentine-te astfel. Sinele tau Mental, Spiritual, Emotional si Fizic – toate acestea trebuie sa fie puternice, pure si sanatoase. Ai grija de corpul tau si tine-l activ pentru a intari mintea. Imbogateste-te spiritual pentru a vindeca bolile emotionale.

16. Ia decizii constiente cu privire la cine vei fi si la cum vei reactiona. Fii responsabil pentru propriile actiuni.

17. Respecta intimitatea si spatiul personal al celorlalti. Nu atinge proprietatea personala a celorlalti – in special obiectele sacre si religioase. Asa ceva este interzis.

18. Fii devotat in primul rand fata de tine insuti. Nu ii poti hrani si ajuta pe ceilalti daca nu te poti hrani si ajuta pe tine mai intai.

19. Respecta credintele religioase ale celorlalti. Nu iti impune propriile convingeri asupra lor.

20. Impartaseste-ti norocul si ceea ce ai cu ceilalti.

Sursa: http://www.scribd.com/doc/219168408/Codul-Etic-Al-Amerindienilor#scribd

Cufarul Monicai


Exista un exercitiu de recuperare a energiei pe care ai lasat’o’n evenimentele trecute si care se numeste Recapitulare (vezi cartea Taishei Abelar, Trecerea Vrajitorilor).

Ceea ce face recapitularea este sa’ti permita sa privesti in trecut si sa iti iei inapoi energia din sinele tau asa cum iti amintesti, din actiunile trecute. Asa ca inchizi ochii si vizualizezi activitatile tale intr’un mod sistematic. Cum faci asta? – Practic, faci o lista cu toti cei pe care i’ai cunoscut in viata ta, incepi si vizualizezi, incepind de astazi inapoi in timp (sau poti sa incepi cu evenmentele cele mai importante/traumatizante!), toate experientele care constituie viata ta, memoria a ceea ce esti, ceea ce te defineste ca persoana. Bineinteles ca asta include interactiunile tale cu familia si prietenii. Tot ceea ce este legat intrinsec de ceea ce esti tu, deoarece ai aceasta intersubiectivitate cu ei.

Lucrand cu lista, folosesti respiratia, deoarece ea este o metoda subtila de regenerare. Iti iei inapoi energia, vizualizezi si incepi …cu umarul drept. Vizualizezi scena in timp ce inspiri si iti muti capul spre umarul sting, iar apoi expiri tot ceea ce este strain tie, ceea ti s’a turnat verbal, fizic, in tine, tot ceea ce nu mai vrei, pentru ca oricum asta s’a intimplat in trecut. Dai totul afara pe expiratie…faci asta in timp ce misti capul de la stinga la dreapta si apoi aduci capul la centru. Si continui aceasta miscare de baleiere a scenelor pe care le doresti, in timp ce cureti. – Ceea ce faci, de fapt, este sa iti aduci inapoi energia prinsa acolo ca sa o poti folosi in prezent.

Spor! 😉

„Si unde se duce aceasta? Desigur ca trebuie sa fii atent unde o pui pentru ca de obicei se duce pe ego, intarindu-l, asa ca foloseste-o pentru a-ti intari corpul din vis, ca sa fii capabil sa ai acea extra energie necesara vederii a ceea ce este viata ta si ceea ce faci cu ea. Trebuie sa obtii control asupra existentei tale.
Recapitularea exista intr-un sens abstract, deoarece vrajitorii sint abstracti, atit de abstracti incit realizeaza ca corpurile noastre nu sint decit o idee. Noi nu mai sintem in pozitia de asamblare a factualitatii lumii in care sa credem ca avem corpuri fizice. Banca este aici, copacul acolo, nu. Noi am pus la indoiala aceste afirmatii si am vazut prin recapitulare ca aceste lucruri nu exista decit ca parte a unui aranjament. Ni s-a spus asta si corpurile noastre au raspuns la aceasta intelegere caci nu am avut alta alegere din moment ce ne-am nascut in interiorul acestuia.

Deci la un nivel abstract, ceea ce recapitularea face este sa construiasca o mica platforma pe care sa stam, deoarece atunci cind ne amintim trecutul intr-un mod energetic, stam in doua locuri in acelasi timp. Ne miscam de aici cu corpul din vis, pina acolo, unde se afla memoriile a ceea ce crezi tu ca esti sau cea ce a constituit lumea ta. Si poti vedea tipare ce se repeta. Ii poti auzi pe parintii tai spunindu-ti ce si cum sa vezi. Si deodata incepi sa vezi, dar ce vezi exact? Nu pe tine in lume ci aceasta alta fiinta, Vazatorul. Don Juan spunea ca Vazatorul se trezeste in tine. Iti activezi aceasta pozitie fantoma a punctului de asmablare pe care toti o avem, si acum o faci mai puternica, o folosesti odata pentru totdeauna. In cadrul culturii noastre nu ni se permite sa o folosim. Nici macar nu stim ca ea exista. Aceasta pozitie este activata, devine mai puternica si sintem capabili sa punem intrebari si sa zdrobim barierele perceptiei ce au fost puse in fata noastra prin grijile vietii cotidiene.” – Taisha Abelar

 

 

Conceptul de recapitulare a fortei vitale a cuiva este prezent in literatura publicata in Romania in mai multe variante (Carlos Castaneda , Taisha Abelar , Marcel Proust…).
Scopul/Intentia Recapitularii este de a readuce energia proprie (imobilizata in trecut in anumite evenimente care se tot intampla perpetuu in Realitatea Non-Ordinara, in memoria afectiva-involuntara a lui Marcel Proust), acasa – pentru a creste potentialul de actiune, de insanatosire, de traire a persoanei in cauza. Este un exercitiu de dizolvare constienta a string-urilor care ne golesc de energia proprie si a celor ce ne pompeaza in sistem energii straine. Este, in esenta , ELIBERAREA pas cu pas a persoanei in cauza , cat si a celorlalti participanti la situatia respectiva. Din din punct de vedere shamanic, orice situatie intamplata vreodata, se intampla perpetuu intr-un spatiu holografic atemporal. Energia pierduta sau blocata intr-o anumita situatie este inca disponibila , daca stii cum, si daca reusesti sa ajungi acolo unde se afla ea, pentru a o recupera. NIMIC NU SE PIERDE , NIMIC NU SE CASTIGA. TOTUL SE TRANSFORMA. Suna cunoscut?

In principal recapitularea fortei vitale ca exercitiu energetic eliberator de sine si de ceilalti implicati este magistral de simpla si de eficienta (desi cu unele limitari si inconveniente relative, pe care le vom trata separat, ulterior):

1. se pregateste persoana si spatiul in care urmeaza sa se desfasoare sesiunea de Recapitulare a Fortei Vitale: purificarea cu rugaciune, tamaie sau diverse arome, invocarea prezentei si a ajutorului spiritual-energetic al entitatilor binevoitoare persoanei in cauza: Divinitatea, Ingerul Pazitor, Ghidul Spiritual, etc. Pregatirea spatiului si a persoanei in cauza include si indepartarea surselor de zgomot si lumina (unele surse recomanda intunericul total, precum si incaperi special dedicate) si asigurarea faptului ca persoana nu va fi deranjata pe durata exercitiului.
2. se alege situatia ce va fi obiectul recapitularii: unele surse recomanda recapitularea sistematica, pornind de la momentul prezent catre trecut, a tuturor momentelor traite – aceasta recapitulare, desi foarte cuprinzatoare si eficienta, ia foarte mult timp si se poate dovedi nerecompensatorie in fazele initiale pentru cel in cauza. Alteori se recomanda recapitularea relatiei cu o anumita persoana, sau a unui anumit tip de relatii – de exemplu a relatiilor sexuale. Alteori, subiectul este pur si simplu „purtat” intuitiv catre o anumita situatie de catre ghidul sau spiritual.
Esentialul este ca persoana sa se transpuna cat mai total in acea situatie, sa o „traiasca”, nu doar sa o simuleze mental.
3. inspirarea propriei forte vitale lasate in acea situatie, persoana, loc. Pe fiecare inspiratie, se „trage” inapoi energia lasata in acea situatie. Se pot vizualiza sau nu string-urile ce leaga persoana de situatie. Se continua pana se simte ca e de ajuns.
3bis. expirarea energiilor straine: pe fiecare expiratie, se returneaza energiile straine de sine, inapoi persoanei, locului, situatiei. Se continua pana se simte ca e de ajuns.
Deci fiecare inspiratie aduce inapoi energia proprie, fiecare expiratie inapoiaza energiile celorlalti.
4.incheierea sesiunii de recapitulare se face multumind tuturor entitatilor care au ajutat si cu o rugaciune/miniceremonie de incheiere.

 

Acum trebuie sa subliniem unele aspecte relativ limitative ale recapitularii:

-Recapitularea se face pentru restaurarea puterii personale. Ea creste, incetul cu incetul, puterea personala a celui ce recapituleaza. Dar e un fapt ca uneori pentru recuperarea unor portiuni de suflet pierdut nu e suficienta recapitularea de unul singur. Ca si cum, sa zicem, cineva nu are maini, iar mainile sale se afla in fata lui, taiate, pe o masa. Persoana in cauza nu poate sa „puna mana” pe mainile sale si sa le aseze la locul lor. Cu dintii, nu ar fi o solutie viabila. Solutia viabila este ca o persoana care are maini (este completa) si stiinta de a face asta, sa ia acele maini, sa le puna la locul lor, sa sutureze ruptura, sa „coasa cu Lumina”, sa ajute pacientul sa se recupereze.

-In zilele noastre, regresiile hipnotice in trecut pentru des-facerea legaturilor si blocajelor energetice aparute in special in conditii traumatice, se face doar sub directa supraveghere a personalului calificat, in speta medici psihiatri sau psihologi cu competente verificate in acest domeniu. Retrairea in totalitate a unei traume este din nou traumatizanta, iar literatura consacrata regresiilor hipnotice contine multe exemple de suferinte imense retraite de pacient in scaunul hipnoterapeutului.
De aceea , se pare ca uneori, unele mecanisme de aparare ale sufletului nu permit accesarea de unul singur, prin recapitulare, a momentelor de ruptura de suflet, a momentelor intens traumatice.

De aceea , auto-recapitularea trebuie completata cu o recuperare a sufletului , facuta de o persoana capabila de a face aceasta. – (shamanism.nierika.ro)

 



Lumina Sufletului

de

Luule Viilma

https://www.scribd.com/doc/98864071/Lumina-Sufletului-Luule-Viilma

Cufarul Monicai

Alunga raul din tine

de

 

Luule Viilma

 

http://www.scribd.com/doc/74753637/Luule-Viilma-Alungă-răul-din-tine

 

Cufarul Monicai

Povestea clopoţeilor de vânt


Povestea clopoţeilor de vânt

Se povesteşte că odată, demult, trăia retras în munţii din China un maestru. Era vesel tot timpul, le zâmbea tuturor celor care îi ieşeau în cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind să afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a întrebat într-o zi:
– Maestre, de unde acest zâmbet continuu pe chipul tău?
– De la clopoţeii de vânt, răspunse maestrul.
– Cum aşa?
– De fiecare dată când sună clopoţeii de argint de la poarta mea, mă cuprinde o bucurie fără margini! Înseamnă că vine cineva… Şi sosirea cuiva, fie şi doar a vântului, mă umple de fiecare dată de fericire…
Gândind că ar avea în ei ceva magic, într-o noapte elevul hotărî să fure clopoţeii. Îi duse în casa lui, îi aşeză la poartă şi aşteptă ca miracolul să se producă. Dar nu simţi nimic când aceştia sunară… Ba mai mult, după o săptămână sunetul clopoţeilor începu să îl enerveze din cale afară!
Când totul deveni insuportabil, cuprins de remuşcări, se duse înapoi la maestrul său să-i înapoieze clopoţeii. Îşi ceru de nenumărate ori iertare, şi când fu sigur că maestrul l-a iertat, îi puse întrebarea care îl frământa:
– De ce la mine nu se întâmplă nimic atunci când sună clopoţeii? De ce nu apare bucuria pe care o văd la tine?
– Dragul meu, îi răspunse maestrul, unde ai aşezat tu clopoţeii?
– La poarta casei mele, maestre!
– Ei, vezi? Trebuia să-i aşezi la poarta sufletului tău…

(de pe net)


O simpla data din calendar imparte timpul tot atat cat un graunte de nisip imparte deşertul. Sfarsitul si Inceputul, cuprinse amandoua intr-o singura clipa – o clipa a Des-Facerii si a Facerii, a Vechiului si a Noului deopotriva, a Mortii si a (  Re ) Nasterii. Trecut si Viitor cuprinse in Prezent, Ieri si Maine in Azi si Acum. O clipa a Iertarii si a Sperantei. Si in aceasta Clipa, cand Cerurile se deschid, aleg sa iert Trecutul si sa binecuvantez Prezentul si Viitorul. Imi cer iertare tuturor celor ce le-am gresit, ii iert pe cei ce mi-au gresit, il iert si pe Dumnezeu si ma iert si pe mine.

Imi aduc aminte cand, intr-o noapte, am urcat pe un munte din mine si am urlat, am plans si am vorbit cu un Inger Albastru si cu Dumnezeu. M-am certat atunci cu El, pentru prima oara. Da, am indraznit sa ma cert cu El ! Iar voua, celor care inca mai credeti ca a fost pacat ce am facut eu, va spun acum ce mi-a spus si mie Ingerul Albastru cand, la randu-mi, am fost  roasa de indoiala ca ar fi pacat ce fac eu, dar hotarata si determinata sa ma cert si sa ma lupt cu El: „Nu, nu e pacat ce faci tu! Atunci cand te lupti cu Cel care te-a invatat sa lupti, Acesta n-o sa se simta jignit, fiindca doar asa poti invata cum sa te lupti! Continua ce ai inceput! Ridica-te si arata ca lupta ta are un rost, pentru ca ai stiut sa strabati Calea Inevitabilului. Unii navigheaza pe ea, dar naufragiaza, altii sunt tarati spre locuri ce nu le erau destinate. Dar tu o infrunti cu demnitate, ai stiut sa tii carma corabiei si incerci sa transformi durerea in lucrare.”

Mi-am facut datoria fata de Dumnezeu, fiindca am acceptat provocarea si onoarea de a lupta cu El. Inaintea acelei nopti cand urcat-am pe acel munte din mine, El imi spusese mereu: MERGI INAINTE! Dar eu nu L-am ascultat. De ce? – Pentru ca, asa cum fiecare dintre noi o face, eu imi hotarasem soarta: voiam sa fiu Ceva si sa fiu cu Cineva, imi dorisem NuStiuCe, iar uneori nu aveam nicio nazuinta decat aceea de a sta pana la sfarsitul zilelor mele. Ma obisnuisem asa si nu ma mai infiora Taina Sfanta a Vietii. Si atunci ce s-o fi gandit Dumnezeu: nu vrea sa mearga? Atunci se va satura stand! – Abia atunci I-am inteles mesajul.

Si am luptat cu El. Asa cum am luptat cu femeile si cu barbatii pe care i-am iubit in viata, intelegand ca lupta asta este binecuvantarea si inaltarea mea. Am profitat de nenorocirile care m-au lovit si mi-am facut datoria fata de Dumnezeu, aratandu-I ca sunt in stare sa-i implinesc porunca de A MERGE. Chiar in cele mai grele imprejurari mi-am continuat drumul. In viata sunt clipe in care Domnul ne cere sa-I dam ascultare si sunt clipe in care El vrea sa ne incerce vointa si ne provoaca sa-L intelegem. Si eu L-am inteles doar cand zidurile ce ma inconjurau erau la pamant: cazand, ele mi-au deschis ochii si am putut vedea de ce sunt in stare. Am incetat sa meditez asupra vietii si am inceput s-o traiesc. De atunci incoace tot strig sa fiu auzita: Lasati-ma sa cad! – Cea care voi deveni ma va prinde.

E Clipa Iertarii, Doamne si am sa-Ti marturisesc o lunga lista de pacate si greseli: Am fost slaba, fiindca mi-am nesocotit puterile, am fost ingaduitoare atunci cand ar fi trebuit sa fiu aspra, nu m-am invrednicit sa iau hotarari de teama sa nu gresesc, m-am resemnat prea degraba si am hulit atunci cand trebuia sa-Ti multumesc.. Totusi, Doamne, am o lista la fel de lunga cu pacatele si greselile savarsite de Tine fata de mine: M-ai facut sa sufar fara masura, mi-ai incurcat cararile vietii si asprimea Ta aproape ca m-a facut sa uit Iubirea. In tot acest timp m-am luptat cu Tine si Tu nu apreciezi demnitatea luptei mele. Daca vei compara cele doua liste, vei vedea ca-mi esti dator. Dar, pentru ca azi e o zi a Iertarii, Tu ma ierti, precum Te iert si eu, ca sa ne putem continua drumul impreuna.

La hotarul dintre ani, doar un indemn am pentru mine , pentru toti: MERGI INAINTE! Si ai incredere ca daca vei cadea, cel/cea care vei deveni, te va prinde.

( Multumesc, DoamneDoamne! Multumesc, Blue! Multumesc, Paulo Coelho! Multumesc tuturor celor prin intermediul carora mi-a vorbit Dumnezeu! Si-mi multumesc si mie ca am inteles si ca merg inainte! )


Darul

In intunericul camerei, m-am trezit intrebandu-ma care este darul meu, cand in ureche am prins un murmur. Nu reusesc sa deslusesc decat:

„…fiecare lucru are valoarea lui. Incearca s-o sesizezi, s-o asimilezi si apoi s-o reversi si asupra celorlalti..”

Ce-i asta? Aproape ca-mi simt fizic nedumerirea, cand inteleg ca eu caut, dar nu prea stiu bine ce, ca vreau sa am, sa posed, ca vreau sa ofer si sa primesc, dar nu stiu cum.. Inchid ochii, incerc sa ma detasez de tot si sa-mi dau seama daca o iau razna sau chiar am auzit vocea aia.

– Multi oameni spun ca nu stiu care sunt darurile lor, cand de fapt le neaga.

– Ce se intampla? Cine vorbeste? CINE ESTI?

– Gandeste-te la mine ca la un fel de mentor spiritual. Te voi ajuta.

E ceva ce depaseste intelegerea mea si totusi am senzatia bizara ca raspunsurile sunt la indemana, dar nu le pot prinde. Oare am luat-o razna sau..?

– Iti inteleg nedumerirea. Nu, n-ai luat-o razna. De fapt, ceea ce se petrece reprezinta un alt mod de a privi lucrurile. Continua sa privesti prin aceste deghizari intunecate si vino sa imbratisezi aripile care flutura in usa fricii tale! Vei afla acolo o alta usa – una care duce direct spre sufletul tau, spre inima ta.

Reusind sa depasesc socul initial, am recunoscut in asta semnul pe care il asteptam. Treptat,  intunericul se dizolva in lumina si o pace profunda pune stapanire pe mine.

– Singura problema pe care se pare c-o ai in a-ti recunoaste darul este ca el nu se potriveste cu imaginea pe care ti-ai facut-o despre ce ar trebui sa insemne un dar. Tu ai darul extraordinar de a asculta..

– Eu?? He, he, nici vorba, te inseli!

– Bine, sa presupunem ca ma insel. Totusi oamenii vin la tine cu cu problemele vietii lor si pleaca mai fericiti, mai usurati si mai impacati.

– Hm, mi-ar placea sa cred asta!

– Asculta, cei din jur iti spun ca le place sa fie in preajma ta?

– Aaa, pai..nu stiu…poate. unii dintre ei..

– Oamenii simt ca le dai forta, simt ca prezenta ta are un efect inaltator asupra lor..

– Multumesc, mi-as dori sa fie asa, insa..

– Insa tu nu pricepi. Nu vezi nimic deosebit in asta, asa ca nu poti intelege ca e vorba de un Dar. Si continui sa-ti cauti darul in afara propriei tale experiente. Si atunci ti se intampla sa gandesti asa: „Hm, poate ca ar trebui sa mai fac niste cursuri ca sa devin terapeut!” – Dar ai deja cateva diplome! Ai deja toata instruirea necesara. Iar aici nici nu-i vorba de instruire, nu e vorba de a-ti schimba cariera, profesia..

– Dar despre ce-i vorba? Care-i problema?

– Problema e ca darul te priveste fix in fata, iar tu refuzi sa-l vezi. Ai impresia ca darul inseamna A FACE, cand el e UN FEL DE A FI care vine in mod natural, fara niciun efort si care iti aduce bucurie si tie, si celorlati, deopotriva. Tu nu vezi esenta. Nu conteaza ce faci. Nu ai nevoie de un rol sau de o pozitie speciala. Daca incepi sa cauti rolul nu faci decat sa dai darul la o parte. Inseamna sa spui ca acest dar nu-i la nivelul asteptarilor tale si ca nu-ti e de ajutor.

– Pai chiar asa mi se intampla sa simt! Eu de ce nu pot avea un dar adevarat asa cum au altii? Ce-i in neregula cu mine?

– Daca ai incepe sa-ti oferi tie insati aceeasi iubire si pretuire pe care o oferi celorlalti, intreaga ta viata s-ar schimba. Doar pentru ca ai incepe sa ai incredere in darul tau. Cum crezi tu ca Universul te poate sprijini, atata timp cat tu nu-ti pretuiesti darul si nu ai incredere in el?

– Adica multe din darurile mele raman necunoscute, deoarece nu se potrivesc cu imaginea mea  despre cum trebuie sa arate un dar, asta spui?

– Da, tu iti desconsideri darurile si le dai la o parte, comparandu-le cu ale celorlalti. Si uneori ti se intampla sa le  invidiezi celorlalti darurile, ai prefera sa le ai pe ale lor, in locul celor pe care le ai tu. Iarta-ma, dar e atat de prosteasca atitudinea asta si atat de inutila!

M-am simtit atat de rusinata, incat n-am mai putut articula nimic.

– Renunta la rusine. Rusinea iti spune ca esti rea, iar acest lucru nu-i adevarat. Renunta la a mai judeca: pe tine insati, pe altii.. Fiecare rau provine din judecatile tale si fiecare diavol provine din proiectia rusinii tale. Invata sa nu te mai blamezi si sa te ierti. Darul iertarii pe care ti-l vei da tie insati se va extinde si asupra celorlalti, doar incearca! Si accepta-ti darurile fara sa te mai simti vreodata rusinata!

– O sa ma gandesc la asta.. Asadar, crezi ca unul dintre darurile mele e acela de a asculta?!?

– Da. Si ai si darul de  vindeca prin cuvant- scris sau/si vorbit.

– Daca-i asa, voi vorbi si voi scrie daca voi avea un public numeros si voi castiga cel putin o suma care sa-mi asigure traiul zilnic, pentru inceput.

– Inca o amanare. Iarasi opui rezistenta..

– Prin ce opun rezistenta? Si ce daca mai aman inca un pic? Doar un timp, pana-mi voi forma un public cat de cat numeros, astfel incat sa..

– Inca un sacrificiu si un chin autoimpus! Cum crezi tu ca vei incepe sa-ti accepti si sa-ti valorifici darurile, daca nu faci primul pas ca sa pornesti?

– Si ce sa fac acum, sa incep sa strig in gura mare despre ceea ce s-ar presupune ca-s darurile mele? Sa fac parada cu ele?

– Nicidecum, dar exerseaza-le! Exerseaza in fiecare zi, in timp ce inveti, evoluezi si ti le cultivi. Asuma-ti riscuri mici, apoi riscuri mai mari, din ce in ce mai mari.Vorbeste unui public redus si castiga-i increderea, apoi, fara sa faci nimic deosebit, publicul se va mari. Si sa nu-ti fie teama sa fii ucenic.

– Ah, nu, de asta chiar nu-mi e teama! Sunt momente cand tanjesc sa invat lucruri noi.

– Pe de alta parte, nu poti fi un vesnic ucenic. Vine un moment cand e necesar ca elevul sa-si lase profesorul in urma, sa plece, sa-si urmeze drumul.

– Dar nu trebuie oare pastrat un echilibru? Nu suntem noi, oare, deopotriva, elevi si profesori?

– Desigur, dar renunta la imaginile pe care ti le-ai format despre asta, despre tot. Pentru ca darurile sa se manifeste, e necesar sa renunti la modul in care crezi ca ele se vor manifesta. Si nu uita: indiferent cat de importanta vei deveni, nu vei sti niciodata cine va fi atins de opera ta si cine se va indeparta. Totusi, nu te gandi la cine-ti primeste darurile si la cine nu le primeste. Nimeni nu vorbeste tuturor. Unii isi impart darul cu un auditoriu format din cativa oameni, altii cu cateva milioane. Indiferent de publicul tau, tu da-l, fara sa te mai gandesti la rezultate, fara sa astepti ceva in schimb. Energia celor ce-l vor primi va trece prin ei si se va intoarce la tine. Astfel ciclul va fi complet, iar tu, draga mea, vei simti pretuire.

– Multumesc. Pentru tot. Imi spui si cine esti?

– Considera-ma unul dintre darurile tale. Stii acum ca pretul miracolului nu-i deloc mare. Trebuie doar sa renunti la ceea ce crezi ca stii. Daca paharul e plin, la ce sa mai torni?

The Gift

Am recunoscut intelepciunea unei vechi parabole asiatice. Adancita in mine insami, hotarasem sa ascult, sa inteleg, sa urmez si sa sorb din prea adanca intelepciune si, mai ales, sa rastorn paharul plin de vanitatea cunoasterii mele de pana atunci. Hotarat lucru, nu fusese o fantezie. Nici o nebunie. Ci o invitatie la experienta, o invitatie de a participa, fara teama, la miracolul continuu al vietii. – Invitatia darului meu.

The Gift

%d blogeri au apreciat asta: