Tag Archive: imagine



565027_624857344214767_41272245_n

Fantastic, chiar are un nume! 😀

„Parfumul ploii”/”Mirosul ploii”

Petrichor ( / pɛtrɨkər / sau / pɛtrɨkɔər / ) este parfumul/mirosul de ploaie pe pământ uscat, sau mirosul de praf după ploaie. Cuvântul este construit din limba greacă, Petra (ceea ce înseamnă piatra) + ichor (lichid asemănător cu sângele, lichidul care curge în venele zeilor din mitologia greacă). Acesta este definit ca „miros distinctiv care însoțește prima ploaie după o lungă vraja de seceta”.

Termenul a fost inventat în 1964 de către doi cercetători australieni, Bear și Thomas, pentru un articol în revista Nature. În articol, autorii descriu modul în care mirosul provine de la un ulei emanat de anumite plante în perioadele secetoase, după care este absorbita de sol și roci pe baza de argila. In timpul ploii, uleiul este eliberat în aer, împreună cu un alt compus, geosmin, un produs secundar metabolic al anumitor Actinobacteria, care este emis de solul umed, producand un miros distinctiv; ozonul poate fi prezent, de asemenea, daca ploua cu fulgere. Intr’o lucrare de’a lor, Bear și Thomas (1965) au arătat că acest ulei întârzie germinarea semințelor și creșterea timpurie a plantelor. Acest lucru ar putea indica faptul că plantele emană petrol, în scopul de a proteja semințele de germinare sub presiune.

dfadffcec8313d3a86fa5a461e4f1692

Petrichor în cultura populară:

În romanul „Ultimul Continent” există referiri frecvente la poporul Ecksian (analog aborigenilor australieni), ca fiind singura cultura de pe disc care avea un cuvânt care înseamnă „mirosul de după ploaie”.

Cuvântul „Petrichor” a fost prezentat în Doctor Who, in episodul „Soția doctorului” (scris de Neil Gaiman), ca parte a unei parole telepatice pentru a intra în una din camerele de control vechi TARDIS. Pentru a o folosi, Amy Pond trebuia să-și imagineze mirosul de praf de după ploaie. În „Closing Time” (scris de Gareth Roberts), Amy este văzuta pe reclama parfumului cu acelasi nume, reclamă ce consta in imaginea chipului ei și dispunerea unei sticle de parfum însoțite de fraza „Petrichor – Pentru fata care este obosită de așteptare.” 🙂

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Petrichor

XwsNX

Primele picături mari de ploaie au căzut pe pământul însetat, după o vară fierbinte care parca ne’a ars conștiința. Pare ca o eliberare, ca lacrimile care stau sa curga, gata să izbucnească după o presiune uriașă.

„Cu prima picătură de ploaie, vara a fost ucisa. Îmbibate au fost cuvintele pe care lumina stelelor le’a născut. Cuvinte care au fost destinate doar pentru tine..”, scrie Odysseas Elytis.

Aceasta melancolie dulce de toamnă este indisolubil legata de sunetul picăturilor de ploaie pe geam. Ca mulți alții, ador atmosfera de după ploaie, atunci când totul pare spălat, curățat, iar frunzele verzi și florile strălucitoare, proaspete, cu picături agățate pe ele, reflecta în miriade de curcubee lumina. Ador mirosul distinct de pământ care a sorbit toata apa și a raspandit in aer un parfum de mucegai, pe cat de prafuit, pe atat de răcoritor, un parfum de „ceva vechi”, un iz invechit și, în același timp, electrizant, un miros de divin și de păgân, totodata.

Petrichor este numele mirosului ploii ce cade pe pământul uscat, care ajutat de geosmin (un compus organic cu o aroma distincta de pamant) contribuie la acea ambianță delicioasa de pământ răscolit și cu iz specific, delicios de mucegai. „Geosmin” este derivat din grecescul γεω-„pământ” și ὀσμή „miros”, insemnand „mirosul pământului”. Lui ii este atribuit mirosul de dupa o furtuna, mirosul simtit înainte de ploaie fiind mirosul de ozon.

SurealisticGeosmin_kydd_v2

Explorand povestea geosminului nu se poate evita o întâlnire spirituală cu ceea ce denumim „terroir uman”, termenul „Terroir” insemnand „un simț al locului”, care este încorporat în anumite calități caracteristice, suma efectelor pe care mediul local le’a avut în producția unui produs. – Conform credințelor avraamice din iudaism, creștinism și islamism noi suntem făcuti din pământ și destinati să ne întoarcem de unde am venit. Fie că rostim murdărie, pământ sau sol, fiecare sunt unul și același lucru. Această substanță permite plantelor și animalelor să se dezvolte, care, la rândul lor, oferă hrană meselelor noastre. Când incetam calatoria noastra pe pământ, acesta salută corpul nostru, il primeste înapoi și transformă ceea ce rămâne, în viață noua pentru organismele care vor veni la viață în viitor. Grădinarii și fermierii sunt deosebit de conștienți de acest fapt și pentru a ei, mirosul de geosmin al pământului proaspăt rascolit, este însăși esența vieții .

Reclame

Jocul este pentru cei care nu au jucat „cubul” sau nu au auzit de acest joc inainte. Solutia o s’o scriu separat si o s’o ofer doar celor interesati, ca sa nu stricam farmecul jocului-test pentru ceilalti.

Este un joc al imaginatiei, nu exista raspuns gresit sau corect.

Asadar, imagineaza’ti un desert. (nisip, linia de orizont, cerul..)

In acest desert este un cub.
Cum e cubul?Ce marime are in raport cu desertul? Din ce e facut? Unde este situat? Ce culoare are? Din ce e facut? Unde este plasat in desertul pe care ti l’ai imaginat? Este opac sau transparent?

Acum, in aceeasi imagine ( desert, cub) este o scara.
Imagineaza’ti scara. Unde este in relatie cu acel cub? Din ce e facuta scara? Cate trepte are, ce culoare s.a.m.d. ?

Buuun, pe langa scara si cub, acum apare in desert un cal.
Unde se afla calul in peisaj, in raport cu cubul si scara? Este liber, are sa? Ce face, cum se misca, ce culoare are..? – Descrie’l cat mai detaliat.

In aceasta unica imagine – desert, cub, scara, cal, imagineaza’ti acum o floare sau mai multe. – Cate? Ce fel de flori? Ce culoare? Unde sant florile in raport cu celelalte elemente?

Vine o furtuna in desert. Descrie furtuna. Cum afecteaza furtuna celelalte elemente din desert (cubul, scara, calul, floarea/florile) Ce distanta este intre furtuna si cub? Este o furtuna mare sau mica? Este in trecere sau va dura mult? Ce ramane in urma furtunii? – Alege doar doua elemente din cele de mai sus.

Ai creat o imagine unica, un tablou. Scrie si ultimele impresii despre acest tablou si, daca esti curios sa stii ce spune tabloul despre tine, cere’mi descifrarea lui. 😉

478052_517597581592182_478488627_o


In urma cu cateva secole, un celebru artist a fost angajat pentru a picta interiorul catedralei dintr-un oras sicilian. Subiectul lucrarii era viata lui Hristos. Vreme de multi ani, maestrul a lucrat fara incetare si, in cele din urma, lucrarea era gata, cu exceptia a doua importante portrete: cel al lui Iisus copil si cel al lui Iuda. Pictorul a cautat peste tot, in lungul si in latul Siciliei, modelele potrivite pentru aceste esentiale portrete.
Intr-o zi, in vreme ce se plimba prin oras, atentia i-a fost atrasa de cativa copii ce se jucau in strada. Printre ei, era un baiat de 12 ani, a carui fata l-a tulburat pana in strafundul sufletului. Inaintea lui se afla o imagine coplesitoare a puritatii, dar si a puterii de a elibera oamenii de suferinte si amagiri. A luat copilul cu el la catedrala si, timp de cateva saptamani, zi de zi, baiatul a stat nemiscat pana cand portretul lui Iisus copil a fost desavarsit.
Pictorul nu reusea insa sa gaseasca nici un barbat ale carui trasaturi sa redea cat mai expresiv infatisarea lui Iuda. A ajuns chiar pana acolo incat sa ofere o mare recompensa acelui om care ar fi putut sa ii ofere modelul unei figuri incarcate de toate pacatele omenirii. Nu s-a resemnat nici o clipa si a continuat sa umble de colo colo, prin satele si catunele italiene. Cautarile lui au durat saptamani, luni, ani..
Dupa mult timp, pe cand isi ineca amarul in bautura intr-o taverna, a fost surprins de o aparitie infioratoare. Un barbat cu o fata inspaimantatore, plina de zbarcituri si cicatrici, a pasit pragul carciumii si a inceput sa se milogeasca pentru un pahar cu vin. Fata lui parea sa fie o oglinda a tuturor viciilor umane. Traversat de o bucurie fara margini, artistul l-a apucat de brat pe cersetor si l-a indemnat: „Vino cu mine si iti voi cat vin doresti!”
Zi si noapte, pictorul nu si-a scapat din ochi modelul si a lucrat febril la finalizarea capodoperei sale. Pe masura ce inainta in munca, s-a petrecut insa o transformare profunda in atitudinea barbatului ce ii statea in fata. O stranie tensiune a pus stapanire peste el si i-a indepartat expresia indobitocita si resemnata pe masuta ce isi atintea cu neliniste si oroare ochii injectati peste portretul sau ce incepea sa capete contur.
Intr-o seara, nemairezistand atmsferei incordate din biserica, artistul si-a pierdut rabdarea si a intrebat: „Ce se intampla cu tine, omule? Ce anume te face sa suferi atat de crunt?”
Barbatul si-a ingropat fata in palme oftand din greu. Dupa un timp, si-a ridicat capul, dandu-si la iveala lacrimile:

„Maestre, nu iti mai amintesti de mine? Cu multi ani in urma, m-ai ales drept model pentru portretul lui Iisus copil!”

(autor necunoscut)

%d blogeri au apreciat asta: