Tag Archive: iubire



Eric Pearl - Reconectarea

Eric Pearl – Reconectarea

„Ca să deveniţi vindecător, veţi lăsa tot ce nu vă e necesar – „lucrurile” care v-au folosit sau nu, de-a lungul timpului, dar care, cu siguranţă, nu vă mai folosesc acum – decât ca să vă întărească starea de ataşament. Ataşamentul înseamnă nevoie, iar nevoia înseamnă frică. Cum vi se pare „cuta” asta, pe pantalonul vechiului costum pe care îl purtăm? În parabolă, ne alăturăm lui Wo, care este pe cale să se întâlnească cu îngerul Bagajelor; îngerul a venit să vadă ce a ales Wo să ia cu el, în călătoria sa către noua energie, în prima valiză a lui Wo, îngerul găseşte îmbrăcăminte.

O grămadă de îmbrăcăminte. Sunt acolo haine pentru orice vreme, dar ele nu sunt aranjate într-un anume fel şi nici unul dintre articole nu se asortează cu celelalte. Se pare că Wo a împachetat, pur şi simplu, ce i-a venit la mână, pregătindu-se pentru orice ar putea să-l aştepte.

Cu alte cuvinte, Wo nu şi-a dat seama că, în interiorul lui, deja are deplinătatea pe care caută să o obţină de la lucrurile din afara lui. Şi-a adunat o amestecătură din toate obiectele ce se pot imagina. Obiectele astea includ toate instrumentele, ritualurile şi teoriile despre vindecare imaginabile, pe care a putut să pună mâna. Fiecare obiect pe care la pus în bagaj îi întăreşte conştiinţa că el, în sine, nu este suficient. Cu fiecare obiect pe care l-a luat, Wo şi-a cedat câte o părticică din puterea pe care o avea, impregnând-o, la nivel conceptual – şi în mod inconştient – în aceste articole.

Bagajul este o analogie atât de perfectă, căci el poate lua atâtea forme – asortat sau neasortat, simplu sau cu monogramă, Louis Vuitton sau American Tourister; într-o formă sau alta şi în cantităţi variabile – cu toţii avem bagaje, în alte forme, bagajul ne are pe noi. Aşa cum se arată în parabolă, „Metafora este onorarea nesiguranţei… Binecuvântat fie Omul care înţelege că nesiguranţa lui va fi rezolvată, pe măsură ce el înaintează pe cale – că pregătirile pe care le-a fă- cut înainte nu sunt necesare acum… Schimbările se vor vedea şi se vor rezolva, pe măsură ce vor apărea.” Nu pot să mă apuc să tratez toate semnificaţiile acestei parabole, aşa că daţi-mi voie să pătrund în sensul pe care ea l-ar putea avea pentru aceia dintre noi care încearcă să meargă pe calea vindecătorului. Nu mai este nevoie să aruncăm sare în patru colţuri, să ardem tămâie, sau să invocăm entităţi protectoare. Nu mai este nevoie să ne scuturăm mâinile de energie negativă – căci, de fapt, nu există energie negativă – în boluri cu apă sărată, nici să ne dăm cu sticle de alcool sau să purtăm amulete. Nu este nevoie să ne folosim mintea conştientă si să încercăm să determinăm ce anume „nu este în regulă” cu un om, ca să putem şti cum să îl „tratăm”. Acum, ne putem permite, pur şi simplu, să fim – să fim cu persoana respectivă şi „să înţelegem că toate dubiile ne vor fi spulberate”. Lecţia noastră este să învăţăm să fim. Libertatea de a fi vă va scoate de sub oprimarea lui a face. Aici se află sămânţa cunoaşterii care are capacitatea să vă ducă dincolo de toată cunoaşterea acestei lumi.”

Cufarul Monicai

 

https://fiituinsutimaa.files.wordpress.com/2014/04/eric-pearl-reconectarea1.pdf

 

 

„Cine se vindecă? Că tot veni vorba, ce înseamnă atunci când un pacient nu primeşte vindecarea la care se aştepta? A fost o vreme când mă învinovăţeam pentru ceea ce percepeam, la început, ca fiind eşecuri într-un sfârşit, am fost nevoit să accept că nu pot să fiu mai responsabil pentru absenţa unei vindecări clare, decât sunt pentru prezenţa uneia extrem de spectaculoase, Aşa că, ce înseamnă că o şedinţă de vindecare nu are rezultatele aşteptate? Problema nu e cu vindecarea, ci cu aşteptările. Obişnuiam să spun că nu toată lumea se vindecă.

 

Acum nu mai cred asta. Acum cred că toată lumea se vindecă – deşi nu neapărat în modul în care se aşteaptă să se întâmple acest lucru. Recunoscând că „vindecarea” înseamnă reconectarea cu perfecţiunea universului, ne dăm seama că universul ştie ce ne trebuie şi ce vom dobândi, ca rezultat a ceea ce am primit. Chestia este că ceea ce ne trebuie s-ar putea să nu corespundă întotdeauna cu ceea ce aşteptăm noi, sau cu ceea ce credem că vrem, Aşa cum vindecătorii trebuie să-şi accepte rolul de canale, la fel şi pacienţii trebuie să-şi accepte rolul de primitori. Treaba pacientului este, pur şi simplu, să se pună la dispoziţia energiilor vindecătoare şi apoi să accepte ceea ce aduc acestea. Şi este sigur că ele vor aduce ceva. Doar că ceea ce aduc s-ar putea să fie o surpriză. Să spunem că vine la voi un pacient cu un ulcer. Facilitaţi o şedinţă de vindecare – sau două, sau trei, dar ulcerul rămâne. Pacientul se simte frustrat, iar voi vă sim- ţiţi ca nişte rataţi, deşi ştiţi că nu ar trebui, pentru că, vorba aceea, nu sunteţi decât oameni. Dar după câteva luni, pacientul vă sună din nou. „Sunt bine”, vă spune el „Ulcerul s-a curăţat. Poate pentru că, după ce am fost la tine, am încetat să-mi mai fac atâtea griji şi m-am lăsat de băut şi de fumat – şi mă înţeleg mult mai bine cu soţia şi cu copiii…” Uneori, pacientul va atribui vindecarea oricăror altor factori, numai nu timpului pe care l-au petrecut cu voi, însă, la urma urmei, asta chiar nu contează! Astfel de oameni sunt atât de ataşaţi de rezultat – iar marea interferenţă, dacă există vreuna, este chiar acest ataşament. Ataşamentul este o legătură de constrângere, iar o constrângere retează curgerea a ceea ce v-ar plăcea să primiţi, „

Anunțuri

Cufarul Monicai

Astazi, Doamne, te rugam sa ne ajuti sa ne acceptam exact asa cum suntem, fara sa ne mai judecam. Ajuta-ne sa ne acceptam Mintea asa cum este, cu toate emotiile sale, cu toate sperantele si visele noastre, cu personalitatea ei, cu felul nostru unic de a fi. Ajuta-ne sa ne acceptam corpul asa cum este, cu toata frumusetea si perfectiunea lui. Ingaduie ca Iubirea noastra de Sine sa devina atat de puternica incatsa nu ne mai respingem niciodata, incat sa nu mai punem niciodata piedici in calea propriei noastre fericiri, a libertatii si a Iubirii noastre. Ajuta-ne Tata, sa ne amplificam Iubirea de Sine pana cand intregul vis in care traim se va transforma, pana cand teama si suferinta vor deveni Iubire si fericire. Ajuta-ne ca Iubirea de Sine sa devina atat de puternica incat sa dizolve toate minciunile in care am fost programati sa traim, care ne spun ca nu suntem suficient de buni, de puternici, de destepti, ca nu putem reusi. Ajuta-ne sa ne Iubim pe noi insine atat de mult incat sa nu mai ingaduim, sa nu mai fim nevoiti sa ne traim viata in functie de parerile celorlati. Ingaduie sa avem o incredere atat de mare in noi incat sa facem singuri alegerile pe care le preferam. Si orice am dori sa realizam sa o facem prin puterea iubirii de sine.

Incepand de astazi , ajuta-ne sa ne iubim pe noi insine suficient de mult pentru a nu mai permite nici un fel de circumstante care sa ni se impotriveasca. Ajuta-ne sa ne traim viata asa cum suntem, fara sa mai pretindem ca suntem altcineva, numai pentru a fi acceptati de catre cei din jur, caci stim acum cine suntem cu adevarat! Ingaduie sa ne bucuram prin puterea iubirii de sine de ceea ce vedem atunci cand ne reflectam in oglinda. Ajuta-ne sa simtim o iubire de sine atat de intensa incat sa ne bucuram intotdeauna de propria noastra prezenta.

Ajuta-ne sa ne iubim pe sine fara a ne mai judeca, caci judecata nu atrage dupa ea decat vinovatie si auto-acuzare, dorinta de a ne auto-pedepsi, care ne face sa pierdem perspectiva iubirii de sine. Amplifica vointa noastra de a ne ierta pe sine, chiar in acest moment. Purifica mintile noastre de otrava emotionala si de auto-acuzatii, astfel incat sa putem trai intr-o pace interioara si intr-o iubire perfecta. Ingaduie ca iubirea noastra de sine sa fie puterea care sa ne schimbe viata, transformind-o dintr-un iad intr-un rai. Ajuta-ne sa ne transformam prin intermediul acestei puteri fiecare relatie pe care o avem, incepand cu relatia cu noi insine. Ajuta-ne sa ne eliberam de conflictele cu cei din jur, sa fim fericiti, sa ne impartim timpul cu cei dragi si sa-i iertam pentru orice nedreptate ar comite-o fata de noi. Ajuta-ne sa ne iubim pe noi insine atat de mult incat sa-i putem ierta pe toti cei care au gresit vreodata fata de noi.
Da-ne curajul de a ne iubi neconditionat prietenii si familia, astfel incat relatiile noastre cu ei sa devina absolut pozitive si pline de iubire. Ajuta-ne sa cream noi canale de comunicare in relatiile noastre , sa iesim din lupta controlului , in care nu pot exista invingatori sau invinsi. Ajuta-ne sa lucram impreuna, ca o echipa, intr-un joc la iubirii, fericirii si armoniei. Fie ca prin gratia ta, relatia noastra cu familia si cu prietenii nostri sa aiba la baza respectul si bucuria, astfel incat sa nu mai simtim nevoia sa le spunem cum trebuie sa gandeasca si cum trebuie sa se comporte. Fie ca prin gratia ta, relatiile noastre sa devina sublime, astfel incat orice clipa pe care o petrecem alaturi de partenerul nostru/partenera noastra, sa devina o clipa de fericire.

Ajuta-ne sa ii acceptam pe cei din jur exact asa cum sunt, fara sa ii mai judecam, caci atunci cand ii respingem pe altii, noi ne respingem de fapt pe noi insine. Iar atunci cind ne respingem pe noi insine, noi Te respingem pe Tine, Doamne.

Ziua de astazi reprezinta un nou inceput. Ajuta-ne sa ne continuam Viata punand la temelia ei puterea Iubirii de Sine. Ajuta-ne sa ne bucuram de viata, de relatiile noastre, sa exploram viata, sa ne asumam riscuri, sa fim vii si sa nu mai traim cu teama de a iubi. Ingaduie sa ne deschidem inimile fata de iubire, care este dreptul nostru prin nastere. Ajuta-ne sa devenim Maestri ai Recunostintei, ai Generozitatii ai ai Iubirii, astfel incat sa ne putem bucura de intreaga Ta Creatie, acum si pururea. ✞ Amin. ✞

 

Arta de a iubi, Don Miguel Ruiz

 

Yaroslav Kurbanov

Yaroslav Kurbanov


Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria) este un arbust originar din Insulele Caraibe, care creste din abundenta si in insulele tropicale si India, unde este cunoscut ca si “arborele vietii” si unde intruchipeaza conexiunea infinita cu divinitatea.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Sunt considerate de multe culturi ca fiind flori sacre cu 5 petale, albe, galben, roz sau rosii, ori in culori pastelate, cu un parfum puternic exotic (aroma de migdale si vanilie, iasomie, citrice, condimente, gardenie si alte miresme placute) greu de descris, spunandu’se despre aroma lor ca determina adictie.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

 

Veți găsi aceste flori reprezentate pe mai multe forme de artă cum ar fi tablouri, bijuterii, etc., din cauza atractivității lor. Ele sunt, de asemenea, folosite pentru a face arome si parfumuri. De fapt, denumirea “Frangipani” provine de la numele unui nobil italian, Marquis Frangipani, care a făcut un parfum cu acest parfum în secolul al XVI-lea. O altă versiune spune ca numele “frangipani”, vine de la termenul francez frangipanier, care este un tip de lapte coagulat cu care laptele de Plumeria seamănă.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Numele “Plumeria” este atribuit lui Charles Plumier, un botanist francez din secolul al 17-lea, care a descris mai multe specii, deși, conform autorului Peter Loewer, Plumier nu a fost primul care a descris Plumeria, acest merit datorandu’se lui Francisco de Mendoza, un preot spaniol care a făcut acest lucru în 1522.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

În persană , numele este “Yas” sau “Yasmin”. În India, numele este “Champa” sau “chafa”, în telugu “Deva ganneru” (Nerium divin), în Manipuri “Khagi Leihao”. În Hawaii, numele este “Melia”, deși utilizarea comună este încă “plumeria”. În Sri Lanka, este menționată ca Araliya și (în limba engleză) ca Temple Tree. În cantoneză, este cunoscut ca “gaai Daan fa” sau Copacul Florii Galbenus de Ou”. Numele “Leelawadee” (provenind de la Thai ) este intalnit ocazional. În Indonezia, unde floarea a fost frecvent asociate cu cultura din Bali, este cunoscut cu denumirea “Kamboja”. În Polinezia Franceză este numit Copacul Tiare.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Numele botanic este Plumeria, numele comun fiind Frangipani. Cuvântul Aztec pentru Frangipani (Plumeria) este Cocaloxochite, in Tahiti se numeste Tipanier, Dok Jampa sau Dok Champa în Laos, Pomelia și Frangipane în Italia, Couleuvre sau Copacul Sarpe în St.Barths Bois, Kemboja Kuning în Malaezia, Pansal Mal în Sri Lanka, Jepun în Bali si Indonezia, Flor de Mayo in Yucatan, Puebla si El Salvador, Flor de la Cruz în Guatemala, Pumeli sau Melia în Hawaii, Amapola în Venezuela, Kang Nai Xin in China, Phool în India, Hoa Su (sudic), Hoa Dai (nordic) și Hoa Su Ma (Fantoma Plumeria) în Vietnam, Kalachuchi în Filipine, Flor de Cebo în Insulele Canare, Sacuanjoche în Nicaragua (numele este derivat din cuvântul “xacuan” dintr-o limbă maternă numită náhuatl și înseamnă “pene galben prețioase sau floare”). Numele comune Frangipani (Plumeria) sunt Temple Tree (Copacul Templelor), Pagoda Tree (Copacul Pagoda) în India și Orientul Îndepărtat, Graveyard Tree (Copacul Cimitirelor) în Insulele Caraibe, Temple Flower (Flori de Templu) în Sri Lanka, și May Flower (Flori de Mai), denumit asa dupa momentul înfloririi, în Nicaragua.

 

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Potrivit Cunningham’s Encyclopedia of Magical Herbs (de Scott Cunningham, Llewellyn Publications, 1984) Frangipani (Plumeria) este asociata cu femininul, condus de Venus, elementul său este apa, divinitatea sa este Buddha, puterea sa este iubirea, de aceea se utilizeaza in magie, sub forma de potiuni si in vrajile de dragoste.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria) este floarea nationala a Laosului (cunoscuta sub numele local DOK Jampasi/dokjampa/”Champa”) si a Nicaraguaei (cunoscuta sub numele local “Sacuanjoche“), fiind imprimata chiar pe unele bancnote, si este floarea orasului Palermo, Sicilia.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

 

Deoarece este un arbust cu conotatii spirituale, arbustul de Plumeria este plantat in majoritatea templelor budiste. Budistii considera Plumeria ca fiind un simbol al nemuririi, datorita capacitatii sale de a produce frunze si flori, chiar dupa ce planta a fost scoasa din pamânt.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Plumeria a fost întotdeauna o parte din stilul de viata Hawaiian, în primul rând ca o floare ornamentala, in ghirlande, in arta, in bijuterii si tatuaje. Pentru Hawaii, Plumeria reprezintă perfectiunea si legatura dintre tot ceea ce este pozitiv. În plus, Plumeria este simbolul vieții noi, al frumusetii si vioiciunii, al primaverii si renasterii.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

O credinta populară printre marinarii din Hawaii, în timpul celui de’al doilea război mondial, a fost aceea de a arunca o ghirlanda de Frangipani (Plumeria) în apa, imediat ce nava trecea de Diamond Head. În cazul în care ghirlanda plutea spre uscat/tarm, marinarul se întorcea acasa, in timp ce daca aceasta plutea spre nava, se credea ca el nu va veni înapoi.

 

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În China, florile Plumeria sunt semne ale iubirii. Aici nu se prea obisnuieste ca barbatii sa’si împărtășească sentimentele, insa oferind Plumeria iubitelor, are aceeași semnificație cu a spune “Te iubesc.” sau “Tu esti speciala.” Chinezii consideră Plumeria chiar mai prețioasa decât orhideea.

Frangipani (Plumeria)

Frangipani (Plumeria)

Plumeria (Frangipani ) este asociata cu dragostea în Feng Shui.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În cultura polineziana moderna, floarea poate fi purtata de femei pentru a indica starea lor civilă – pe urechea dreaptă în cazul în care caută o relație, iar pe stânga, daca este deja intr’o relatie.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În cultura hindusa, Plumeria reprezinta loialitatea, de aceea in unele părți din sudul Indiei, la nunti se fac ghirlande de Plumeria, iar miresele, in ziua nuntii lor, isi impodobesc parul cu Plumeria, exprimandu’si astfel loialitatea fata de soti.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În sudul Indiei, vestul Ghat’ului (Karnataka) localnicii folosesc crema Plumeria la nunti, iar mirele si mireasa schimba ghirlande de Frangipani (Plumeria) la nunta. Denumirea alternativa este Devaganagalu sau Devakanagalu (Plumeria lui Dumnezeu). Florile rosii de Frangipani (Plumeria) nu sunt utilizate la nunti. Arborii Frangipani (Plumeria) se găsesc în cele mai multe dintre templele din aceste regiuni.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În Vietnam, Plumeria este considerata floarea aristocratiei, a claselor superioare, a celor educați și occidentalizati. Prin urmare, aici florile de Plumeria sunt folosite pentru a indica statutul social. In plus, vietnamezii cred in puterea tamaduitoare a acestei flori, ea fiind folosita si pentru calitatile sale curative: scoarta, maruntita si tinuta in alcool, previne inflamarea pielii, este, de asemenea, utilizata pentru a trata indigestia si hipertensiunea arteriala, în timp ce radacina plantei are efecte purgative la animale. Laptele (seva) servește ca balsam pentru afectiunile pielii. Florile albe sunt folosite în medicina tradițională pentru a vindeca hipertensiunea arterială, hemofilia, tusea, dizenteria și febra.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

In Caraibe, frunzele Plumeriei sunt folosite ca si cataplasme pentru vânătăi si ulcere, iar latexul este folosit ca alifie pentru reumatism.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Nu este clar ce înseamnă exact florile de Plumeria pentru mayasi, insa este clar că aceasta a fost o floare foarte importanta pentru cultura lor, deoarece s’au gasit hieroglife si tablite scrise, care prezintă flori ce sunt considerate a fi Plumeria. Arheologi și cercetători recunoscuti ai culturii Maya pot spune că pentru mayași exista o relație strânsă între Plumeria și soare. Ei credeau că soarele și luna au fost primii locuitori al pământului și ca in urma actului lor de procreare, s’ar fi născut neamul omenesc. Plumeria ar fi fost un simbol al acestei procreari și, prin urmare, cei mai multi experti cred acum că aceasta este un simbol al procreării directe și indirecte, de asemenea, un simbol pentru viață.

Se crede ca aztecii foloseau un decoct de flori Frangipani (Plumeria) si alte materiale vegetale amestecate cu anumite organe interne de animale de pradă (cu o reputație de viclene, puternice și curajoase) ca potiune puternica impotriva fricii, letargiei și lesinului.

Potrivit miturilor mexicane (Lakandon), zeii s’ar fi născut din florile Frangipani (Plumeria).

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

 

Aromoterapia/”Încălzirea” uleiurilor – cum ar fi cele de Frangipani (Plumeria), lemn de santal, floare de lotus, tamaie, scorțișoară și busuioc – se spune ca au o influență calmantă asupra celor care sufera de frica, anxietate, insomnie sau tremor, în conformitate cu principiile Ayurveda, principii ce dateaza de aproximativ 5.000 de ani.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În tradiția din Sri Lanka, Frangipani (Plumeria) este asociata cu închinarea si adorarea. Pe una dintre frescele din secolul 5 ale fortaretei Sigiriva se poate vedea cum una dintre domnitele ceresti tine in mana sa dreapta o floare cu 5 petale ce nu difera deloc de Frangipani (Plumeria).

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

În folclorul malaezian, mirosul de Frangipani (Plumeria) este asociat cu un spirit-vampir, denumit Pontianak.

Pontianack also known as a matianak, kuntilanak or kunti for short; is a spirit from Malay and Indonesian traditions. It is vampiric in nature and preys on men. It is the spirit of a woman who died pregnant. Her presence is made known by baby cries and a beautiful smell - a nice floral fragrance identifiable as that of the plumeria, followed by an awful stench afterward. Fire and knives are a good ward against her,

Pontianack also known as a matianak, kuntilanak or kunti for short; is a spirit from Malay and Indonesian traditions. It is vampiric in nature and preys on men. It is the spirit of a woman who died pregnant. Her presence is made known by baby cries and a beautiful smell – a nice floral fragrance identifiable as that of the plumeria, followed by an awful stench afterward. Fire and knives are a good ward against her,

Există o teorie conform careia preoții catolici misionari au răspândit Frangipani (Plumeria) calatorind in întreaga lume. Acest lucru poate explica de ce Frangipani (Plumeria) este atât de populara și comuna în Filipine și Thailanda, dar foarte rara în China și Vietnam. Thailanda și Filipine au salutat misionarii creștini, în timp ce în China și Vietnam ei au fost persecutați până prin anul 1850.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Potrivit unui mit vietnamez, fantomele trăiesc în copaci cu flori albe și parfumate, deci si in varianta cu flori albe a copacului Frangipani (Plumeria). În Vietnam și China, culoarea alba este asociata cu moartea și înmormântările.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Copacii Frangipani (Plumeria) erau considerati tabu în casele din Thailanda din cauza asociațiilor superstițioase cu numele plantei lantom, care este similar cu ratom, cuvântul tailandez pentru durere. Ca urmare, se credea ca Frangipani (Plumeria) poate aduce nefericire. Astăzi, însă, florile sunt prezentate drept ofrande parfumate lui Buddha și tailandezii le poarta în zilele de sarbatoare si la festivaluri, cum ar fi Songkran (Anul Nou Thailandez).

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

 

Unele specii de Plumeria au fost studiate pentru potentiala lor valoare medicinala.

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

~✿✿✿~ Frangipani (Plumeria) ~✿✿✿~

Una dintre curiozitatile Frangipani (Plumeria) este ca ea nu poate fi arsa – nu arde decat la temperaturi extreme (peste 500 grade).


Surse: Wikipedia si Allthingsfrangipani.com

Traducere: Mone Camino

Foto: Pinterest si Mone Camino

✿ Cercei Talisman FrangipaniPlumeria  ✿ Pentru comenzi accesati datele de contact. https://monecamino.wordpress.com/2015/02/07/✿-cercei-talisman-frangipaniplumeria-✿/

✿ Cercei Talisman FrangipaniPlumeria ✿
Pentru comenzi accesati datele de contact.
https://monecamino.wordpress.com/2015/02/07/✿-cercei-talisman-frangipaniplumeria-✿/


Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

In cateva ore va veni un nou an, iar maine, vorbind despre azi, vom spune deja “anul trecut”. Pana la ora 23:59 este inca 2014– “anul acesta”, iar la miezul noptii incepe 2015 – Anul Nou.

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Doar o secunda separa un an de celalalt, asa cum un graunte de nisip imparte desertul. Pare ca parcurgem toate zilele anulului, doar pentru a ajunge la aceasta secunda, ce cuprinde Sfarsitul si Inceputul, Vechiul si Noul, Trecutul si Viitorul.. – Inceput, sfarsit şi de la capat: un alt inceput, un alt sfarsit…si tot asa, ca un ritual, ca o calatorie’n Spirala Timpului. Traim – parca din curiozitatea de a vedea ce se va mai intampla: in noi, cu noi si’n jurul nostru. Cumva stim ca nu exista capat si ca, dupa fiecare cotitura, exista ceva, mereu altceva.

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Inconstient, ne plac sfarsiturile pentru ca orice sfarsit inseamna un inceput. Iar noi ne spunem ca, intr’o buna zi, se va’ntampla ceva care sa schimbe totul, sa ne schimbe pe noi si sa ne faca sa incepem o viata noua. Nu stim ce anume se va intampla: o scrisoare, o intalnire, o veste, un miracol, o clipa, poate chiar secunda dintre ani, insa speram si asteptam, continuand, uneori, sa ramanem in vechile lucruri si’n vechile metafore.

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

O viata noua, un miracol – ce magie! Dar daca pentru a ajunge in magie ar fi necesar sa intindem o mana sau sa rostim un cuvant, oare am intinde mana, am rosti cuvantul?

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Mai toti obisnuim sa luam hotarari de Anul Nou, uitand ca, de fapt, in viata fiecarui om, fiecare zi e inceputul unui An Nou. Oricine, daca’si doreste cu adevarat, poate lua viata de la capat, poate incepe o noua viata, lasand in trecut toate greselile, regretele, nefericirea si nesabuinta si poate trai noua viata care i se ofera cu fiece zi.

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Viata merita traita daca traiesti pentru ceea ce merita. – Sa’ncercam, asadar, sa nu luam hotarari care ne depasesc, ci sa ne promitem, in schimb, ca fiecare zi va fi inceputul unei noi vieti si sa cautam sa traim fiecare zi, fiecare ora, fiecare clipa ca si cum doar atat ne’ar mai fi ramas.

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Un An Nou fericit!★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Intind mana inspre stele si rostesc cuvintele: MIRACOL, MAGIE, SANATATE, PACE, NOROC, PROSPERITATE, ABUNDENTA SI IUBIRE! – ˚˚ *★**★UN AN NOU FERICIT, TUTUROR! ˚˚ *★**★ 。* 。 ° 。 ° ˛˚˛ * _Π_____*。*˚ ˚ ˛ •˛•˚ */______/~\。˚ ˚ ˛ ˚ ˛ •˛• ˚ |田田|門| ˚˚ *★**★

Zikr


Cufarul Monicai

Sufitii cred toate religiile ne duc în același loc, că nu există decât un Dumnezeu, care locuieste Pretutindeni. Si există atât de multe moduri frumoase de a-L iubi. ❤

 

ZIKR (araba: dhikr = pomenire, pronuntare, invocare, aducere aminte – amintirea/pomenirea lui Dumnezeu/Allah) este o repetitie a „la illaha illa’llah” (nu exista alt dumnezeu decat Dumnezeu) dar adesea el va repeta doar „Allah” (Dumnezeu) stiind ca omul poate muri in orice moment si astfel dorind ca numele Lui sa fie mereu pe buzele si in inimile lor.

 

 

<<În lumea islamică, sufismul este cunoscut ca o anumită “cale”, bazată pe Coran şi pe practica profetică, având ca scop ultim dobândirea cunoaşterii iluminative.

Sufismul s-a născut prin secolul al VIII-lea, cuprinzând lumea islamică de la un capăt la altul, ca o reacţie împotriva dogmatismului pe cale să sufoce adevărata credinţă. Sufismul îşi propunea însufleţirea credinţei musulmane pe o cale (“tariqa”) suprasenzorială, prin experienţă, prin trăire directă, şi nu prin metode dogmatice, raţionale.

Calea mistică, “tariqa” presupune două dimensiuni: asceza şi iubirea totală şi neintermediată faţă de Allah.

Misticul Ibrahim Ibn Adham pune în evidenţă următoarele trei faze ale ascezei: “renunţarea la lume, renunţarea la bucuria de a şti că ai renunţat la lume, perceperea lipsei totale de importanţă a lumii.”>>

 

 

<Pomeniti-Ma pe Mine si o sa-Mi aduc aminte de voi.> 2:152

“Oricine rosteste de 100 de ori intr-o zi: La ilaha illallahu, wahdahu la sharika lahu, lahul-mulku wa lahul-hamdu, wa Huwa ‘ala kulli sha’in Qadir (nu exista alta divinitate in afara de Allah, si care nu are partener. El este Suveran si a Lui este lauda si El este Omnipotent), va avea rasplata eliberarii a zece sclavi, 100 de fapte bune ii vor fi inregistrate in contul sau, 100 din pacatele sale vor fi sterse, si va fi in siguranta fata de rau in acea zi pana seara; si nimeni nu va face mai multe fapte bune decat el, in afara de cel care a recitat mai des.”

“Cel mai bun mod de a-L pomeni pe Allah este sa spui: “La ilaha illa Allah” (Tirmidhi)

 

 

Cufarul Monicai


Binecuvântări. ❤


Ia’mi memoria și ia’mi durerea,
Asa cum o sticlă goală prinde ploaia..
Și vindeca..

Ia’mi trecutul și ia’mi păcatele,
Asa cum o panza goală prinde vântul..
Și vindeca..

Și spune-mi ceva care sa dăinuie..

Ia’mi inima și ia’mă de mână,
Asa cum oceanul curata nisipurile murdare..
Și vindeca..

Și spune-mi ceva care sa dureze..

 


Shiva Ratri - Noaptea lui Shiva

 

Noaptea care precede Luna Noua (noaptea de dinainte de Luna Noua) este sarbatorita in traditia spirituala orientala sub numele de Shiva Ratri, fiind „o noapte a transcendentei divine, iar daca ne angrenam in activitati spirituale, cum ar fi yoga sau meditatia, putem obtine rezultate exceptionale care sa echivaleze cu rezultatele obtinute in urma unui an de practica spirituala asidua.

Pe parcursul acestui moment astral, este bine sa avem o alimentatie usoara, sa reducem ritmul activitatilor zilnice, si sa incercam sa ne orientam catre interior, fiind constienti ca aceasta noapte este deosebit de eficienta pentru practica meditatiei, ea oferindu-ne ocazia sa realizam astfel, importante progrese spirituale.

Datorită manifestării puternice a liberului arbitru şi a stării de neutralitate, practic în această perioadă orice stare, trăire, emoţie sau sentiment este mult amplificată, dar ATENŢIE, orientarea spre bine sau spre rău depinde în foarte mare măsură de noi.
Din această cauză trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce ne dorim şi ceea ce mentalizăm, pentru că şansele de împlinire sunt mai mari decât în alte perioade.
Este foarte important să fim perfect conştienţi de aspiraţiile noastre şi să evităm excesele de orice fel, să fim responsabili de hotărârile pe care le luăm, să ascultăm vocea inimii, să fim atenţi la semnele şi sincronicităţile care apar în viaţa noastră deoarece este un moment în care se poate manifesta tainicul transfer al voinţei individuale în Voinţa lui Dumnezeu. (Sursa: adanima.org)

 

Shiva Ratri - Noaptea lui Shiva


Termenul sanscrit SHIVARATRI are mai multe semnificaţii. „RATRI” înseamnă „noapte”. SHIVARATRI este astfel „Noaptea lui SHIVA”. Simbolic, cuvântul RATRI este derivat din rădăcina verbală sanscrită RA, care înseamnă „a da”. Esoteric, se atribuie astfel nopţii sensul de dătătoare a fericirii, păcii şi beatitudinii nepieritoare, care transcende aspectele efemere ale manifestării. SHIVARATRI mai înseamnă şi „noaptea revărsării Graţiei Divine” şi este momentul în care putem simţi cu cea mai mare uşurinţă Graţia şi iubirea infinită a lui SHIVA.

SHIVARTRI este o zi foarte favorabilă din punct de vedere spiritual. Ea este cea de-a 14-a zi a ciclului lunar, moment în care luna este aproape cu totul ascunsă. După momentul de Lună Plină, Luna pierde în fiecare zi câte a 16-a parte din strălucirea sa. Astfel, ea descreşte până în momentul de SHIVARATRI când manifestă doar a 16-a parte din puterea sa. În astrologia hindusă mintea individuală (MANAS) este intim asociată cu Luna. CHANDRA, îngerul tainic guvernator al Lunii, este totodată şi divinitatea care guvernează mintea (MANAS). Momentul de Lună Nouă poate fi asociat prin urmare cu acea stare a minţii în care fluctuaţiile şi capriciile ei sunt mult reduse, putând fi suspendate cu uşurinţă şi controlate prin disciplină spirituală. În această noapte sfântă (SHIVARATRI), nouă ne rămâne doar o mică parte a minţii de controlat, iar acest control poate fi realizat prin focalizarea intensă a atenţiei asupra gloriei nepieritoare a lui Dumnezeu.

Diferitele tradiţii şi obiceiuri legate de  SHIVARATRI sunt urmate cu rigurozitate de adoratorii lui SHIVA. Majoritatea îşi purifică fiinţa, pentru ca astfel să atragă mai uşor Graţia lui SHIVA, prin post sau regimuri cu fructe şi lapte. Devoţii cred cu tărie că în această noapte sacră cel care îl venerează sincer şi plin de dăruire pe SHIVA este absolvit de greşelile sale şi eliberat din ciclul morţii şi renaşterii.

Se consideră că realizarea cu rigurozitate şi dăruire a ritualurilor de SHIVARATRI ajută devotul să controleze în fiinţa sa cele două tendinţe – RAJAS GUNA (acţiuni pasionale, pline de dorinţe) şi TAMAS GUNA (inerţia). Rugăciunile sincere şi meditaţiile realizate de aspirant în această zi fac ca impurităţi ca pofta, furia, gelozia să fie sublimate. Renunţarea la somn în această noapte face ca lenea să fie îndepărtată.

SHIVARATRI este considerată deosebit de favorabilă în special femeilor. În timp ce femeile căsătorite se roagă pentru soţilor lor, fetele necăsătorite îl invocă pe SHIVA, considerat soţul ideal, pentru a le trimite un soţ bun, prin care El să se manifeste în viaţa lor.

Yoghinii întâmpină această grandioasă sărbătoare ca pe o excepţională şansă spirituală. De aceea postesc întreaga zi şi veghează toată noaptea, meditând intens cu mantra-ele lui Shiva (Laya yoga). Cei neiniţiaţi meditează simplu rostindu-i numele neîntrerupt, transfiguraţi, cântă plini de fervoare imnuri de slavă care îi sunt închinate ori adoră faimosul simbol, Shiva Lingam şi aspiră cu dragoste, din toată inima către Paramashiva, care este, în realitate, nimeni altul decât Dumnezeu Tatăl.

Toată această noapte este o rugă continuă către SHIVA, manifestată prin imnuri şi cântece devoţionale (Shiva Mahimna Stotra – Pushpadanta, Shiva Tandava Stotra – Ravana) sau prin tăcere sacră şi meditaţie. Prima masa după post este tot o ofrandă consacrată lui SHIVA.

Shivaratri, această noapte profund misterioasă şi sacră soseşte în curând. Să urmărim cu toţii să o trăim şi noi ca pe unul dintre cele mai importante evenimente spirituale ale vieţii noastre. Să ne amintim măcar în fiecare clipă a acestei nopţi că ţelul nostru esenţial în această existenţă este realizarea ACUM şi AICI a lui Dumnezeu Tatăl şi, plini de dragoste, să ne apropiem cu inimile înflăcărate de Shiva. Să urcăm, însufleţiţi de o aspiraţie gigantică, pe culmea muntelui sfânt Kailasa – care se află permanent în interiorul nostru, la nivelul centrului coronar (Sahasrara) – să trăim cât mai profund şi plenar prezenţa tainică a lui Shiva în noi înşine, ca pe propriul nostru Sine Nemuritor – Atman – ce pătrunde neîncetat tot Macrocosmosul.

În acea zi să ne amintim tot timpul că o viaţă trăită în perfecţiunea Adevărului Divin extatic are astfel o forţă colosală. Fiecare făptură umană este un microcosmos care reproduce în miniatură Macrocosmosul.

Om Namah Shivaya

 


Una dintre cele mai sfinte nopţi spirituale ale anului se apropie şi dacă vom fi pregătiţi cum se cuvine, ne poate transforma profund şi definitiv, prin graţia cea tainică a lui Shiva. Dacă vom fi pregătiţi, vom primi multe daruri divine în cea mai înălţătoare sărbătoare a anului. Avem cu toţii această minunată posibilitate, care aşteaptă doar să se manifeste din plin în noi. Se află deci în puterea noastră să alegem AICI şi ACUM această miraculoasă şansă. Aşadar, să aspirăm din toate puterile pentru ca această noapte să ne apropie cât mai mult de Shiva, Marele Mântuitor Divin. În fond, nu este descoperirea plenară a lui Dumnezeu chiar scopul venirii noastre pe această planetă? În această noapte sfântă putem face din mintea noastră un altar închinat lui Dumnezeu, iar atunci toate celelalte gânduri vor deveni în mod firesc nesemnificative.

Să nu uităm, de asemeni, că noaptea de Shivaratri înseamnă în primul rând bucurie sublimă, divină. Viaţa spirituală autentică este înainte de toate plină de efervescenţă. Cu cât iradiem în jurul nostru mai multă bucurie şi fericire, cu atât dovedim că ne aflăm mai aproape de nesecata Sursă Supremă a Beatitudinii.

SHIVARATRI este un moment privilegiat care ne arată că puritatea inimii şi a minţii, ruga sinceră, plină de fervoare, devotamentul, iubirea necondiţionată, renunţarea ne apropie de Dumnezeu, ne ajută să devenim una cu El.

 

Să uităm în această noapte toate grijile inerente vieţii, toate suferinţele trecute sau prezente. Dacă vom posti, ne va ajuta foarte mult să simţim extazul comuniunii tainice cu SHIVA cel omniprezent. În această noapte să ne gândim clipă de clipă la Shiva cel tainic şi numai la Shiva. În această noapte, celui sau celei care va cere, SHIVA îi va da.

 

Fie ca în această noapte graţia supremă a lui Shiva să se reverse asupra noastră şi să ne umple pentru totdeauna întreaga fiinţă. (Sursa: yogaesoteric. net)

 

Shiva Ratri - Noaptea lui Shiva

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


În ciclul Lunar există un moment foarte important, evidenţiat mai ales în tradiţia astrologică orientală, care arată că înainte cu două zile (48 de ore) de Luna Plină  influenţa acestui astru este deosebit de benefică asupra planetei noastre. Este o zi privilegiată, fiind denumită ziua frumuseţii şi armoniei universale (denumirea orientală este de Tripura Sundari simbolizând Marea Putere Cosmică a frumuseţii şi iubirii divine).
Este ziua în care simţul măsurii şi al armoniei, bunul simţ, sunt mult mai uşor accesibile fiecărei fiinţe umane. Este ziua în care putem să ne temperăm pornirile şi ambiţiile egoiste prin conştientizarea adevăratelor noastre aspiraţii, fiind o zi pe care merită să o consacrăm iubirii, artei, frumuseţii, acţiunilor pline de dăruire.
Rezultatul observaţiilor din această perioadă arată că ziua de Tripura Sundari este o zi eficientă pentru a ne implica în acţiuni de mare anvergură, dar care sunt în armonie cu aspiraţiile noastre sufleteşti, o zi în care se pot remedia multe probleme existente în plan relaţional, o zi ce amplifică creativitatea, inspiraţiile artistice, exprimarea sentimentelor şi a trăirilor (o zi ideală pentru a evoca momentul magic al începutului unei relaţii afective, de a ne lăsa inspiraţi de chemarea inimii, de a ne urma intuiţiile, de a depăşi pragmatismul mental – ce adeseori este o piedică importantă în armonizarea sprituală a unei relaţii de cuplu).

Dacă există o cale spirituală în care sentimentul sacrului şi adoraţia celor divine au dorit să dea forme concrete scopului către care năzuiesc, atunci aceasta este spiritualitatea orientală. Aspectul divin care ajută aspirantul să realizeze transmutarea de la forme materiale grosiere la forme subtile de manifestare este numit Tripura Sundari, „Frumoasa celor trei lumi”. Prin adorarea constantă a lui Tripura Sundari, fiinţa umană descoperă o formă diversă de exprimare a misiunii sale spirituale de eliberare din domeniul tenebrelor, intuind noi modalităţi pentru ieşirea din învălmăşala aparent inexplicabilă a labirintului iluziei ce conduce omul prin coridoarele sale până când, cu ajutorul lui Tripura Sundari, el va putea ajunge în „centru”, adică la cunoaşterea ultimă a Adevărului care îi va revela scânteia divină sau spiritul nemuritor Atman.

Tripura Sundari

Adorarea lui Tripura Sundari se realizează total, într-o stare de dăruire completă, transfigurator, întrezărind prin aceasta prezenţa inefabilă şi profund extatică a Divinului:

„O, Doamne Dumnezeule
Fie ca viaţa mea să ţi-o consacru Ţie
Fie ca dragostea mea să se îndrepte cu veneraţie doar către Tine
Fie ca inima mea plină de iubire să se reverse numai către Tine
Fie ca mâinile mele să muncească neîncetat pentru Tine
Fie ca sufletul meu să se unească cu Tine
Fie ca trupul meu să-ţi aparţină doar Ţie
Fie ca toată fiinţa mea să devină instrumentul voinţei Tale”.

 

tripurasundari-mantra

Tripura se poate traduce prin “cea care cuprinde cele trei cetăţi”, “oraşele” sau “cetăţile” fiind o metaforă, deoarece în realitate ele se referă la cele “trei lumi” sau sfere gigantice ale Creaţiei lui Dumnezeu, care sunt: lumea fizică, lumea subtilă (astrală) şi lumea cauzală.

Datorită omologării perfecte dintre structura microcosmosului uman şi cea a Macrocosmosului, aceste “trei cetăţi” pot fi asociate, respectiv, celor trei corpuri sau învelişuri principale ale fiinţei umane: corpul fizic, corpul astral şi corpul cauzal. Dintr-o altă perspectivă, semnificaţia este aceea a suveranităţii zeiţei asupra domeniilor materiei, energiei şi gândului la nivelul întregii Creaţii. În plus, această manifestare grandioasă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari se referă, în baza unei perfecte analogii, şi la cele trei stări fundamentale de conştiinţă ale fiinţei umane: starea de veghe, starea de somn cu vise şi starea de somn profund fără vise, care sunt simbolizate în tradiţia tantrică prin lumina focului, a Lunii şi a Soarelui.

Prin urmare, Tripura Sundari reprezintă acea gigantică şi strălucitoare sferă de conştiinţă divină care pătrunde domeniul tuturor experienţelor din cele trei lumi ale Creaţiei dar care, în acelaşi timp, le transcende în totalitate. Primul “oraş-cetate” al zeiţei este considerat, aşa după cum am menţionat anterior, ca fiind starea de veghe, în care fiinţa umană experimentează diferite senzaţii şi trăiri prin intermediul celor cinci simţuri principale ale sale; în acest caz, tradiţia tantrică afirmă că localizarea conştiinţei individuale este la nivelul ochiului drept sau în zona frunţii, între sprâncene. Al doilea “oraş-cetate” al zeiţei îl reprezintă starea de somn cu vise, asociată cu nivelul lui vishuddha chakra, în care conştiinţa individuală se află centrată în minte. Al treilea “oraş-cetate” este sugerat de starea de somn profund fără vise, asociată cu nivelul lui anahata chakra, în care conştiinţa individuală fuzionează cu natura ei divină esenţială. Fiind zeiţa suverană a acestor trei stări principale de conştiinţă, Tripura Sundari reprezintă în acelaşi timp cea de-a patra stare de conştiinţă (turiya), care le transcende pe celelalte şi care este asociată stării de extaz divin (samadhi) şi eliberării spirituale.

Bala-tripura-sundari-devi

Tripura Sundari mai este cunoscută şi sub numele de Lalita sau “cea care se joacă”. Tradiţia spirituală hindusă afirmă că întreaga Creaţie reprezintă jocul plin de frumuseţe şi de încântare al Mamei Divine. În ceea ce ne priveşte, ca fiinţe umane nu suntem decât individualităţi pasagere în acest joc gigantic al Mamei şi, pentru a ne elibera de iluzia lui, trebuie să înţelegem care este, de fapt, sursa primordială a energiei şi puterii care “mişcă” întreaga Creaţie. Suferinţele noastre nu reprezintă decât iluzii, fiind o urmare directă a cunoaşterii false ce izvorăşte din ignoranţă şi din manifestarea ego-ului. Aspectul este relativ simplu: deoarece noi tindem cu încăpăţânare să avem controlul asupra fericirii sau să o deţinem din punctul de vedere al unui sine fals şi separat (ego-ul), ne despărţim practic atunci de adevărata beatitudine spirituală, care este universală. Ca o imagine fidelă şi pură a adevăratei fericiri, Lalita ne arată modalitatea de a ieşi din eroarea noastră, ceea ce nu înseamnă că trebuie să negăm fericirea, ci că trebuie să o descoperim în noi înşine. Practic, Lalita ne trezeşte sufletul receptiv la fericirea divină care impregnează orice lucru. Lalita mai este cunoscută şi ca zeitatea care prezidează Sri Chakra, adică marea yantra sau “model energetic” care fundamentează întregul macrocosmos şi care provine din sunetul subtil universal, care este pranava. Lalita este considerată cea mai frumoasă dintre toate zeităţile şi reprezintă fericirea extatică supremă, ca sursă a oricăror alte percepţii minunate. Tradiţia ne spune că ea îşi are sălaşul pe vârful Muntelui Meru (aşa-numitul “munte cosmic”, asociat lui sushumna nadi în structura subtilă a fiinţei umane), susţinând şi conducând mişcarea întregului univers. Ea reprezintă, de asemenea, iubirea divină nesfârşită care constituie de fapt forţa centrală şi esenţială ce motivează existenţa Macrocosmosului şi care, totodată, este impulsul originar către eliberarea spirituală din profunzimile inimii noastre.

Tradiţia tantrică prezintă simbolurile sub trei aspecte: aspectul grosier, aspectul subtil şi aspectul suprem. În ceea ce o priveşte pe Lalita, forma sa grosieră este simbolizată prin imaginea zeiţei cu patru braţe; forma sa subtilă reprezintă yantra sa, iar forma supremă a sa reprezintă mantra sa specifică. Toate cele trei aspecte laolaltă o definesc în totalitate. O metodă prin care Lalita poate fi adorată şi prin care ea răspunde fulgerător este puja. Acest termen este tradus de obicei ca practică rituală. Există mai multe forme de puja, pornind de la ritualurile zilnice, ritualuri ce se realizează pentru încărcarea anumitor obiecte simbolice, ritualuri realizate ca ceremonii în festivaluri sau ritualuri realizate în funcţie de conjuncturile astrologice favorabile, ca de exemplu în momentul eclipselor lunare sau intrarea soarelui într-o constelaţie siderală, continuând cu ritualuri de grup sau ritualuri realizate în cuplu.

Tripura Sundari mai este cunoscută, de asemenea, sub numele de Rajarajeshvari sau “guvernatoarea întregii Creaţii”, deoarece ea este cea care emite “ordinele de guvernare” a Macrocosmosului şi de aceea este foarte important să ne raportăm mai mereu la Sundari şi să-i invocăm graţia atunci când ne hotărâm să luăm o decizie importantă în viaţă. Cu toate acestea, ordinele ei nu sunt bazate pe o autoritate samavolnică, ci ele respectă întru totul liberul arbitru al oricărei fiinţe, fiind impregnate de o iubire divină nelimitată. Prin urmare, tot ceea ce avem de făcut pentru a-i obţine graţia este să ne deschidem inimile cu sinceritate faţă de iubirea pe care ea ne-o oferă în mod necondiţionat.

Pentru a-i înţelege cât mai bine modurile de acţiune şi manifestare, este însă necesar să eliminăm în mod gradat toate dorinţele noastre egoiste şi să iubim transfigurator tot ceea ce ne înconjoară. Din perspectiva profund spirituală a tradiţiei tantrice, frumuseţea şi fericirea extatică reprezintă energia fundamentală a existenţei, iar “jocul” este însăşi natura oricărei manifestări. Cunoscând aceasta, calea spre eliberarea de ataşamente şi spre dobândirea adevăratei fericiri şi împliniri în viaţă devine mult mai uşoară. Această “cheie spirituală” reprezintă, de fapt, o parte a cunoaşterii pe care ne-o împărtăşeşte Marea Putere Cosmică Tripura Sundari.

Pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt Bune, Frumoase şi Adevărate; doar oamenilor, unele lucruri le par drepte, iar altele nu.

Dintotdeauna, înţelepţii au susţinut că frumosul există înainte de toate ca principiu, el revărsând din preaplinul său dumnezeiesc în întreaga creaţie armonia, binele şi adevărul, într-o tainică şi necontenită curgere. Ecourile înţelepciunii străvechi răsună încă în memoria omenirii, căci, rând pe rând, toate şcolile de autentică învăţătură spirituală i-au transmis făclia urmaşilor, reînnodând astfel firul tradiţiei primordiale, pentru ca promisiunea enigmatică a nemuririi să nu se piardă.

Această învăţătură a fost mereu adaptată condiţiilor specifice fiecărei epoci. În concepţia orientală, puterea perfecţiunii dumnezeieşti şi a frumuseţii, Tripura Sundari, Frumoasa celor Trei Lumi, este considerată făptuitoarea celor cinci acte cosmice fundamentale: Creaţia (Srsti), Menţinerea (Sthiti), Resorbţia (Samhara), Ocultarea (Tirodhana) şi Revelarea (Anugraha). Puterea dumnezeiască a triadei, Tripura Sundari, este imanentă în orice treime şi, totodată, transcende şi susţine toate triadele (cele trei lumi: fizică, astrală şi cauzală; cele trei stări condiţionate: veghe, vis şi somn profund; cele trei tendinţe ale naturii (guna): sattva – puritate, rajas – expansiune şi pasionalitate, tamas – inerţie şi ignoranţă; cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent şi viitor, etc.)

Dincolo de orice teoretizări şi încercări de definire, înţelepţii tuturor timpurilor au urmărit dintotdeauna atingerea frumosului interior, acea desăvârşire ideală dusă până la sfinţenie, care permite omului să simtă intens şi profund frumosul, pentru ca să trăiască frumos.

În viziunea tantrică, din perspectiva principiilor universale, se ştie că principiul feminin reprezintă manifestarea lui Dumnezeu sub aspectul numelor şi al formelor, pe când principiul masculin semnifică aspectul transcendent şi lipsit de atribute al Divinităţii. De aceea, natura feminină a fost întotdeauna asociată cu frumuseţea, însă în legătură cu aceasta, în noi înşine poate să apară întrebarea firească: unde se găseşte, de fapt, suprema frumuseţe? Învăţăturile tantrice ne îndeamnă să căutăm această frumuseţe în interiorul nostru, deoarece frumuseţea exterioară nu poate decât să reflecte doar pentru câteva clipe inefabila frumuseţe interioară, care transcende toate formele. Sundari înseamnă, din punct de vedere literar, “frumuseţe”, iar adorarea acestei Mari Puteri Cosmice nu reprezintă altceva decât a urma, practic, calea frumuseţii şi a fericirii extatice prin Manifestare, către Absolutul Divin.

La nivelul concepţiei obişnuite, noi ne închipuim frumuseţea ca fiind ceva care implică perfecţiunea şi armonia formelor şi aparenţelor vizibile, cum ar fi o femeie foarte frumoasă sau o floare superbă. Cu toate acestea, indiferent cât de frumoase ar fi, dacă vom analiza cu mai multă atenţie vom descoperi la ele anumite aspecte care sunt mai puţin reuşite şi prezintă anumite imperfecţiuni. În plus, ca o consecinţă directă a experienţei de viaţă pe care o avem, ştim că oricât de mare ar fi frumuseţea unei anumite forme, ea va sfârşi prin a decade şi chiar a dispărea, uneori chiar foarte repede. Aceasta se petrece deoarece forma poate întruchipa o anumită perioadă de timp o frumuseţe uluitoare, dar cu toate acestea frumuseţea este şi înseamnă cu mult mai mult decât orice formă. La nivel suprem, adevărata frumuseţe este eternă şi ea doar se reflectă în anumite proporţii în formele schimbătoare ale lucrurilor şi fiinţelor din Manifestare.

Din această perspectivă, Tripura Sundari nu reprezintă numai frumuseţea formei, ci ea este însăşi frumuseţea indescriptibilă a percepţiei perfecţiunii divine. Din acest motiv, frumuseţea nu trebuie să fie niciodată considerată inerentă obiectelor, deoarece ea apare din desfăşurarea luminii conştiinţei divine care iradiază din fiecare lucru. Întrucât Conştiinţa supremă a lui Dumnezeu este nesfârşită şi eternă, frumuseţea este şi ea eternă, deci nu dispare niciodată, ci doar se revelează în mod diferit, într-o multitudine de forme. Din această cauză, puterea de transfigurare (sau, cu alte cuvinte, puterea de a vedea sublimul acolo unde alţii nu percep nimic sau văd chiar contrariul) reprezintă un atribut esenţial în garantarea succesului sadhana-ei sau practicii spirituale tantrice.

Înţelepciunea taoistă oferă şi ea o perspectivă profund spirituală asupra frumuseţii, binelui şi adevărului divin, într-o formulare care ne permite să intuim subtila savoare a metaforelor:

Viziunea omenească a frumosului ca frumos e urâciune,
Iar simţirea omenească a binelui ca bine e răutate.
În sânul adevărului însă, văzutul şi nevăzutul iau naştere unul din celălalt,
Unitatea şi multiplicitatea se împlinesc reciproc,
Micul şi marele îşi dau măsura unul celuilalt,
Susul şi josul se oglindesc unul în altul,
Tăcerea şi cuvântul lucrează în armonie, iar
Începutul şi sfârşitul se urmează unul pe altul.
De aceea, înţeleptul rămâne deasupra acestui joc al aparenţelor.
Fiinţa lui iradiază învăţătură tainică ce se află dincolo de cuvinte.
El se înscrie firesc şi armonios în curgerea lucrurilor şi fiinţelor,
Susţinându-le pe toate fără să ceară răsplată.
Îşi face aşa cum trebuie lucrarea, dar nu-i pune preţ,
Detaşându-se complet de toate fructele acţiunilor sale.
Tocmai pentru că nu se leagă în nici un fel de lucrul astfel făcut,
Nimeni nu i-l poate lua vreodată
.”
(fragment din „Tao Te King”)

Înţelepţii orientali şi unii filosofi susţin că frumosul există ca idee modulată printr-o energie specifică încă înainte de a se manifesta concret în tot ceea ce ne înconjoară, în natură sau în artă, aici sau în alte planuri sau lumi. Frumosul este întotdeauna sesizat în cadrul relaţiei dintre cel ce percepe (subiectul cunoscător) şi obiectul perceput. Frumosul, independent de realitatea sa, este reprezentarea în conştiinţa omului a proprietăţilor şi caracteristicilor apreciate ca adevărate, armonioase, bune şi înălţătoare ale obiectului, realităţii sau fiinţei considerate ca atare. Sesizând plenar şi apreciind ceea ce este frumos, fiinţa umană va vibra la unison cu adevărul, armonia şi tainele care se află dincolo de suportul concret al acestuia şi, astfel, va transfera prin rezonanţă în propria sa fiinţă adevărul, armonia şi binele care sunt percepute ca atare în afara sa. Datorită acestui proces inefabil, complex, fiinţa umană care conştientizează frumosul va vibra instantaneu la unison cu energiile subtile benefice, obiective, armonioase din sfera de forţă a frumosului, adevărului şi binelui cosmic.

La nivel fizic, frumosul manifestat ca formă este expresia sublimă, armonioasă, benefică, obiectivă (adevărată), creatoare, dătătoare de fericire a unei necesităţi,  care reflectă indirect ideea de ordine, adevăr, echilibru, structurare simetrică, evoluţie, spiritualizare. În expresia lui imediată şi uimitoare, ca splendoare, ca strălucire exuberantă sau discretă, frumosul este adevăr, bine şi armonie. Din această perspectivă, sentimentul frumosului ar putea fi considerat drept conştientizarea perfecţiunii, atracţia misterioasă sau chemarea către intuirea sau realizarea plenară a virtualităţilor desăvârşitului. Sentimentul frumosului este, în esenţa sa, o stare spontană de încântare, un palpit ideal în preajma acestui absolut.

Pentru a rezona în mod gradat şi inefabil cu această euforică stare de percepţie a frumosului, este însă necesar să eliminăm orice concepţii deformate, prejudecăţi sau idei penibile despre ceea ce cunoaştem sau putem evoca prin intermediul memoriei noastre. Cu alte cuvinte, este absolut necesară o “curăţare metodică” a mentalului nostru, pentru a permite astfel reflectarea glorioasă şi magnifică a luminii Sinelui Etern la orice nivel al Creaţiei, de la banalul fir de iarbă şi până la imensitatea galaxiilor fizice sau astrale. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, reziduurile gândurilor şi emoţiilor noastre vor obstrucţiona, precum o peliculă întunecată, frumuseţea divină subtilă ce transpare din fiecare formă care ne înconjoară, chiar dacă noi suntem capabili să percepem în mod clar caracteristicile fizice ale acestor forme.

La modul esenţial vorbind, Tripura Sundari reprezintă frumuseţea supremă a percepţiei pure care apare atunci când suntem capabili să vedem întreaga manifestare în noi înşine şi întreaga natură ca o reflectare directă a realităţii conştiinţei lui Dumnezeu.

Marea Putere Cosmică Tripura Sundari poate fi vizualizată în timpul meditaţiei ca o zeitate a cărei formă este  “mai strălucitoare decât a milioane de sori”, iar la nivelul creştetului ea poartă o semilună (care uneori este redată ca fiind formată chiar din părul zeiţei). Tripura Sundari este înfăţişată cu patru braţe, ţinând în două dintre ele un vas pentru zahărul candel şi cinci săgeţi împletite din flori, iar în celelalte două mâini ţine un laţ şi un cârlig. Ea este reprezentată goală sau purtînd un veşmânt fin de culoare roşie şi purtînd diverse ornamente minunate (brăţări la glezne şi la mâini, cercei, inele, lănţişoare etc.). Frumuseţea ei este orbitoare, iar chipul şi corpul îi sunt foarte tinere. Zeiţa este reprezentată de cele mai multe ori ca fiind aşezată pe un pat care îl semnifică pe marele zeu Sadashiva ce stă aplecat peste cele patru forme ale lui, Brahma, Vishnu, Rudra şi Maheshvara (aceştia ţinând locul celor patru picioare ale patului).

Tripura Sundari

Culoarea roşie strălucitoare în care este reprezentată Marea Putere Cosmică Tripura Sundari semnifică starea ei de fericire extatică, cunoaşterea ei iluminatoare şi totală, precum şi compasiunea ei nemărginită pentru toate fiinţele Creaţiei. Semnificaţia simbolică ce este atribuită obiectelor pe care ea le ţine în mâini este următoarea: vasul pentru zahărul candel reprezintă mintea, iar săgeţile împletite din flori simbolizează cele patru simţuri, care prin graţia zeiţei devin tot atâtea “porţi” de manifestare a unei copleşitoare fericiri.

Metaforic vorbind, Tripura Sundari ne “vânează” cu săgeţile încântării şi ale fericirii, revelându-ne astfel toate formele Creaţiei ca aspecte ale naturii noastre divine interioare, care este plină de beatitudinea nesfârşită a extazului suprem. Laţul pe care îl poartă în cea de-a treia mână semnifică abilitatea de a-şi atrage adoratorii sinceri şi devotaţi prin intermediul frumuseţii ei orbitoare. Cârligul din ultima mână reprezintă mijlocul prin care ea retează orice ataşament faţă de aparenţele iluzorii ale lumii înconjurătoare.

Tripura Sundari

Cele cinci forme ale lui Shiva pe care este aşezată Sundari sunt numite, de fapt, “cele cinci cadavre”, deoarece ele sunt absolut inerte fără energia pe care ea le-o infuzează. Din punct de vedere subtil, aceste cinci forme simbolizează cele cinci elemente (mahabhuta) din Manifestare şi cele cinci feluri de activităţi principale ale lui Shiva (creaţie, menţinere, distrugere, ocultare şi graţie). Astfel, Brahma semnifică elementul pământului (prithivi mahabhuta) şi activitatea de creaţie. Vishnu este elementul apei (apas mahabhuta) şi activitatea de menţinere şi suport a ceea ce e fost deja creat. Rudra semnifică elementul focului (agni mahabhuta) şi activitatea de distrugere şi transformare. Maheshvara simbolizează elementul aerului (vayu mahabhuta) şi ignoranţa faţă de origini sau, altfel spus, activitatea lui Shiva de ocultare sau tăinuire a naturii sale esenţiale, pentru a permite astfel Sri Yantra ului sau Creaţiei să se manifeste în conştiinţa Lui infinită. Sadashiva reprezintă al cincilea şi cel mai subtil dintre elemente, care este eterul (akasha mahabhuta); el simbolizează, de asemenea, graţia lui Shiva, care ne eliberează din lanţurile grele ale iluziei Manifestării şi ne oferă capacitatea de a o transcende în totalitate.

Yantra Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Yantra Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Bindu, sau punctual central din Sri Yantra reprezintă „focarul de putere” în care întregul univers este proiectat într-o formă condensată, prin care se realizează punerea în inefabilă rezonanţă a microcosmosului fiinţei adoratorului cu anumite aspecte sau energii specifice lui Tripura Sundari. Ea sălăşluieşte ca spirit gigantic universal în bindu, în centrul centrului lui Sri Yantra, dar care, fiind ocultat, nu este reprezentat. Din acest punct pornesc toate firele de forţă ale creaţiei.

Sri Yantra are un nucleu format din nouă triunghiuri, care reprezintă proiecţia la nivelul pământului a ciclului complet al Eneadei forţelor dumnezeieşti. Diagrama exprimă treimea forţelor divine ale Emanaţiei universale, Echilibrului menţinător şi Resorbţiei cosmice. Astfel, chipul treimic al divinului se reflectă în creaţie în conformitate cu principiul analogiei, Apele de Sus (Cerul) oglindindu-se în Apele de Jos (Pământul). Avem astfel patru perechi de triunghiuri complementare, dintre care cele cu vârful în jos reprezintă energiile Manifestării, descendente, „feminine”, Yin, iar triunghiurile cu vârful în sus corespund energiilor Resorbţiei, ascendente, „masculine”, Yang, în vreme ce în centrul diagramei se află triunghiul unic al energiilor divine supreme. Nevăzută, decada guvernează totul prin focarul punctual al triunghiului din centru, adevărat resort al transcendenţei.

Celelalte părţi ce compun yantra – petalele, liniile din yantra – sunt în mod normal aranjate în cercuri concentrice (mandalas) şi simbolizează fiecare în parte un atribut al Zeiţei. În Sri Yantra sunt prezente 111 aspecte. Ea poate fi asociată cu simbolismul corpului uman unde există de asemeni rapoarte foarte exacte între diferitele părţi ale corpului, unele cu altele. Astfel, pe Tripura Sundari o putem vedea ca pe o zeiţă Macrocosmică care se identifică perfect până la cele mai mici detalii cu fiinţa umană, privită ca Microcosmos.

Pătratul sau bhupura reprezintă energia pământului. Acesta este reprezentat ca o suprafaţă ce împrejmuieşte ca nişte ziduri toate elementele componente ale yantra-ei. Cele trei linii ale lui bhupura din Sri Yantra reprezintă fiecare în parte un aspect al lui Tripura Sundari. În linia exterioară sunt reprezentate opt lumi protectoare (lokapalas), spiritele gardiene ale direcţiilor principale şi cele ale direcţiilor intermediare. În linia de mijloc sunt reprezentate opt Siddhi Shaktis reprezentând lumea simţurilor. În linia interioară sunt opt shaktis reprezentând controlul asupra tendinţelor inferioare.

Sri Yantra reprezintă în mod analogic un întreg univers aflat sau în expansiune sau în resorbţie. Ea trebuie contemplată în mod activ, percepînd sensul analogic, subtil, adică fie ca reprezentând mişcarea cosmică a lui Tripura Sundari care, din centrul ei se extinde de jur împrejur creînd astfel universul, fie realizăm o adorare a Sa plecînd de la exterior pentru a ajunge în final către centrul acesteia unde se află esenţa spirituală ultimă a lui Tripura Sundari. Aspirantul care o adoră pe Tripura Sundari va înţelege foarte curând tot acest proces subtil, cosmic.

 

Sursa: YogaEsoteric.net

 

 

 

 

 

TANTRA YOGA – Realizare YANTRA VIE A LUI SUNDARI

 

 

 

 


Cum să-ţi întrupezi dorinţele: Metoda lui Neville

 

Prelegeri rare din cariera lui Neville Goddard
 
„Dacă este ceva în această seară ce ai vrea cu adevărat pe lumea asta, atunci experimentează în imaginaţie ce ai experimenta în carne şi oase de ţi-ai fi realizat deja scopul şi apoi astupă-ţi urechile şi acoperă-ţi ochii la toate cele care neagă realitatea asumpţiei tale.” – Neville, 1948Compilate de Dr. Joe Vitale

 

 

Neville Goddard (1905­-1972)

Neville Goddard
(1905­-1972)


Buna seara, acesta-i sufletul meu,
Curge peste oameni mereu
Ca fanfara ce cânta-un vals onduleu,
Vreau să dau mai mult decât pot să cer,
Aşa sunt eu. ¸¸.•♫♪

 

 

 

 



Lumina Sufletului

de

Luule Viilma

https://www.scribd.com/doc/98864071/Lumina-Sufletului-Luule-Viilma

Cufarul Monicai

„… le-aș spune oamenilor să folosească timpul bine, să aibă într-adevăr ceva timp nederanjați pentru a se concentra asupra propriului sine. Să fiți în siguranță în sinele vostru. Și atunci când vine timpul, când viața vă aduce pe cineva care vă este potrivit vouă, acesta este darul, de fapt.
Nu trebuie să căutați, o să apară cineva, pe neașteptate, dar veți recunoaște, cumva, în interiorul vostru… Este atâta fericire, să întâlnești pe cineva asemeni ție!
… nu intra într-o relație de pe o poziție dezavantajoasă, nu intra disperat, nimeni nu vrea pe cineva disperat! Este o cale atât de închisă! Nu fiți disperați! Dacă ești disperat înseamnă că ești nespus de greșit îndrumat de propria ta gândire. Prin urmare, folosiți-vă de timpul cât sunteți singuri pentru a alunga disperarea și pentru a fi ancorați în adevăr.Apoi, în momentul potrivit, viața aduce pe cineva care îți este atât de potrivit ție.”



Există un loc pe care doar tu îl poţi umple şi nimeni altcineva, există ceva ce ai tu de făcut şi nimeni altcineva nu poate face în locul tău.

Există un loc pe care doar tu îl poţi umple şi nimeni altcineva, există ceva ce ai tu de făcut şi nimeni altcineva nu poate face în locul tău.

 

Jocul Vieţii de Florence Scovel Shinn

 

Cufarul Monicai


Omul nu poate pierde decât ceea ce nu-i aparţine prin Drept Divin sau ceea ce nu este demn de el.

 

Niciun om nu este duşmanul tău, niciun om nu este prietenul tău, fiecare om este învăţătorul tău.

 

Florence Scovel Shinn

 

http://www.scribd.com/doc/27724761/Jocul-Vietii-Si-Cum-Sa-l-Joci-FLORANCE-SCOVEL-SHINN

 

 

Cufarul Monicai

 

Citate:

În curaj există geniu şi magie.

Cuvântul este bagheta ta magică.

Bogăţia este o problemă de conştiinţă.

Fiecare negare trebuie să fie urmată de o afirmaţie.

Inamicii fiecăruia sunt îndoielile, temerile, bănuielile.

O femeie poate primi doar ceea ce se vede pe sine primind.

Alege în această zi pe cine veţi sluji, teama sau credinţa.

Toate darurile sunt de la Dumnezeu, oamenii fiind mereu un canal.

Tu poţi stăpâni orice situaţie, dacă întâi te poţi stăpâni pe tine.

Regulile simple sunt: credinţă fără teamă, non-rezistenţă şi iubire.

Sentimentele rele, repetate şi întreţinute, sunt o cauză latentă de boală.

De îndată ce devenim conştienţi de bogăţie, darul acesta ni se face imediat.

Credinţa este elastică. Continuaţi să credeţi, până la sfârşitul demonstraţiei.

Omul găseşte întotdeauna, în calea sa, mesajul sau ghidul care-i este necesar.

Un cuvânt are puterea magică de a deschide o poartă sau de a străpunge o stâncă.

A-ţi iubi munca, a o face cu plăcere, aceasta deschide poarta secretă a succesului.

Bunăvoinţa produce o extraordinară aură protectoare în jurul celui care o transmite.

Nu există pierdere în Spiritul Divin, de aceea eu nu pot pierde ceea ce-mi aparţine.

Toate lucrurile importante au fost îndeplinite de oameni care au rămas fideli idealului lor.

Subconştientul, ca simplă putere nedirecţionată, duce la îndeplinire ordinele fără întrebări.

Iată secretul succesului: să ştii să prezinţi ceea ce te interesează într-o manieră captivantă.

Dacă devenim conştienţi de reuşită, aceasta ne este acordată; căci reuşita şi abundenţa sunt stări de spirit.

Nu pronunţa niciodată cuvinte exprimând limitarea sau sărăcia, căci „prin cuvintele tale te vei condamna”.

Nu există timp sau spaţiu în Mintea Divină, iar astfel, cuvântul atinge instantaneu destinaţia sa şi nu se întoarce gol.

După ce vom fi înţeles că tot ceea ce proiectăm se întoarce la noi, vom începe să ne temem de efectul bumerangurilor noastre.

Să-L vezi pe Dumnezeu pe fiecare chip şi să vezi binele în orice împrejurare; aceasta îţi va permite să fii stăpânul oricărei situaţii.

Totul este prea frumos şi va fi adevărat, totul este minunat şi se va întâmpla, totul este prea bun şi va dura, când aştepţi binele tău de la Dumnezeu.

Toate evenimentele vieţii tale reprezintă o idee care s-a cristalizat. Le-ai făcut să ţâşnească fie datorită fricii, fie datorită credinţei. Tu le-ai pregătit.

Potcoava sau piciorul iepurelui nu au putere, dar cuvântul rostit de femeie şi credinţa că îi aduc noroc creează aşteptări în mintea subconştientă şi atrag situaţia norocoasă.

Când omul se va vedea aşa cum îl vede Dumnezeu, el va redeveni o fiinţă radioasă, eternă, ignorând naşterea şi moartea, deoarece „Dumnezeu a creat omul după Chipul şi Asemănarea Sa”.

Numai în Biblie şi în basme se folosesc termenii „etern” şi „pentru totdeauna”. În absolut, omul este în afara timpului şi spaţiului. Binele său se transmite dintr-o eternitate în alta.

Norocul cel mai extraordinar, reuşita cea mai impevizibilă apare când te aştepţi mai puţin, pentru că, în acel moment, ai renunţat la orice voinţă personală şi marea lege a atracţiei a putut să acţioneze.

Abundenţa mea provine de la Dumnezeu. Eu posed punga magică a Spiritului, care nu poate fi goală. Când banul iese, el este imediat înlocuit. Prin efectul Graţiei şi prin mijloace perfecte, ea este plină ochi.

Dacă un om a contractat datorii sau dacă i se datorează bani, aceasta dovedeşte că, în subconştientul său, el crede în datorii. Această idee trebuie să fie neutralizată pentru a schimba această stare de fapte.

Cu cât eşti mai iritat, cu atât iritarea creşte; ea sfârşeşte prin a săpa un şanţ în creierul tău şi faţa ta va exprima continuu nemulţumirea. Vei fi evitat şi vei rata ocazia minunată care te pândeşte zilnic.

Într-adevăr, viaţa înseamnă vibraţii, ori atunci când vibraţiile noastre se acordă cu cele ale succesului, ale fericirii şi ale abundenţei, lucrurile care simbolizează aceste diferite stări de conştiinţă vin la noi de la sine.

Să nu oboseşti să fii atent la lucrurile frumoase; un contact invizibil se stabileşte astfel între ele şi tine. Mai devreme sau mai târziu, ele vor fi atrase în viaţa ta, cu condiţia să nu spui: „Sărmanul de mine! Este prea frumos să se realizeze vreodată!”.

Gândeşte-te la binecuvântările care aparent nu se pot realiza decât într-un viitor îndepărtat şi aşteaptă-te să se manifeste imediat, într-un mod neaşteptat, prin efectul Graţiei, pentru că Dumnezeu se serveşte de mijloace imprevizibile pentru a-şi împlini minunile.

Această lege a aşteptării încrezătoare se aplică chiar şi superstiţiilor. Dacă treci pe sub scară şi te aştepţi să-ţi poarte ghinion, aceasta se va realiza. Scara nu este de vină, dar contratimpul survine, pentru că te aştepţi la aceasta.

Să nu uităm că basmele provin din legendele antice persane, bazate pe Adevăr. Aladin şi lampa fermecată reprezintă puterea cuvântului. Ajunge ca Aladin să atingă lampa, pentru ca dorinţele sale să se îndeplinească. Ori, cuvântul tău este lampa ta.

Florence Scovel Shinn

Cufarul Monicai


In odaia mea de lemn

De mult nimeni nu mai vine..

Obosit s’astept un semn

C’ai sa te intorci la mine..

 

La fereastra am pus un stor,

Stelelele sa nu mai vada

Mersul tau prin dormitor,

Umbra ta iesind din cada.

 

Patul nu te’asteapta gol,

Trupul tau ca de papusa..

Ti’am lasat lumina’n hol,

Ca sa nu mai bati la usa.

 

Si de’ar fi sa treci pe drum

Ca’n atatea seri de vara,

Las’o urma de parfum

Sa ma amageasca iara!

 

Si de’ar fi sa vrei sa vii

Sa’mi adormi din nou pe umar,

Stau pe strada ce’o mai stii

La exact acelasi numar.

 

Patul nu te’asteapta gol,

Trupul tau ca de papusa..

Ti’am lasat lumina’n hol,

Ca sa nu mai bati la usa..¸¸.•♫♪

 

Muzica: Stefania Iacob
Versuri: Sorin Poclitaru

 

 


Ritualuri la Crai Nou - Cufarul Monicai

In aproape toate traditiile si culturile lumii, luna noua a inspirat credinte si ritualuri legate de noi inceputuri, schimbari ale vremii si destinului oamenilor, precum si farmece, ori vraji destinate a intoarce norocul, a avea parte de dragoste, bani sau sanatate. Luna noua este vremea insamantarii, plantarii, inceperii unei povesti de dragoste, initierii unei afaceri sau calatorii, taierii unghiilor si parului (pentru a creste mai bine si mai frumos).

Cufarul Monicai

Musai sa ai bani in buzunare atunci cand este Luna Noua. Daca ai niste monede asupra ta, este bine sa le invarti intre degete, fara a le scoate din buzunare. In acest fel, banii vor veni peste tine gramada in urmatoarea luna sau iti va fi implinita o dorinta pe care ti-o pui in timp ce intorci in buzunar monedele. Se mai crede ca, daca’i arati Craiului Nou portofelul, curand vei avea de doua ori mai multi bani in el.

In unele parti ale lumii, se crede ca daca iti pui o dorinta intr-o noapte cu luna noua, ea ti se va implini pana la urmatoarea luna noua.

Este bine sa te tunzi sau sa’ti tai parul in timpul Craiului Nou, la lumina acestuia, dar niciodata intr-o seara sau noapte de vineri.

Predictiile meteo populare din Europa sustin ca daca Luna Noua pica intr-o zi de sambata (cum e cazul celei de astazi, din semnul Leului!), urmeaza 20 de zile de ploi si vant, daca se arata duminica, se anticipeaza ploi torentiale pana la sfarsitul lunii. Cele mai puternice furtuni si uragane se intampla timp de trei zile dupa o Luna Noua.

 

Cufarul Monicai

Ritualuri la Crai Nou:

Intr-un ritual traditional al indragostitilor, trebuie sa te uiti la luna plina peste umarul drept, sa faci trei pasi inapoi si sa rostesti urmatoarea incantatie:

„Luna noua, luna noua, adevarata si stralucitoare,
Daca voi avea un iubit, lasa-ma sa-l vad in vis.
Daca ma voi casatori tarziu, fa o pasare sa tipe,
De ma voi casatori curand, fa o vaca sa mugeasca;
Daca nu ma voi casatori niciodata, lasa-ma s-aud bataie de ciocan.”

In Irlanda, unele fete practicau un ritual in cadrul caruia indreptau un cutit spre Luna Noua, invocau Sfanta Treime, si apoi spuneau:

“Luna noua, luna noua, te salut!
Prin toate virtutile tale,
Lasa-ma sa vad pe cine voi iubi.”
Dupa aceea, mergeau acasa, ferm convinse ca barbatul cu care se vor casatori le va apare in vis in acea noapte.

Potrivit unei superstitii din Devonshire, fetele, imediat ce vedeau prima luna noua de dupa mijlocul verii, mergeau pana la o bariera, se intorceau cu spatele la ea si rosteau urmatoarele cuvinte magice:

“Te chem, luna noua, te chem!
Te rog, luna buna, sa imi dezvalui
In aceasta noapte cine va fi adevarata mea dragoste,
Cum arata el, si ce poarta,
Si ce face in tot timpul anului!”

Intr’o credinta americana, atunci cand zaresti luna noua, trebuie sa te opresti din mers, sa te apleci, si sa iei niste praf de sub pantoful stang, pe care sa il pui intr-un saculet de carpa. Daca asezi acel saculet sub perna, tot ceea ce vei visa va deveni realitate.

Perioada de trei zile dupa ce Luna Noua se arata pe cer este folosita in farmece si vraji pentru frumusete, sanatate, o noua slujba, noi inceputuri, si pentru a scapa de niste lucruri care te supara in viata. De asemenea, cu aceasta ocazie, se contracareaza vrajile facute asupra noastra, ele fiind redirectionate spre cei care le-au pus la cale.

Farmec de dragoste sau implinire a unei dorinte practicat de adeptii Wicca:

Intr’o noapte cu Luna Noua, scrie pe o bucata de hartie ceea ce iti doresti. Aprinde o lumanare si uita-te la dansul flacarilor ei intr-o camera intunecata. Inchide-ti ochii si vizualizeaza ca dorinta ta se implineste. Priveste la luna, cere-i sa iti transforme dorinta in realitate, si apoi multumeste’i. Dupa aceea, arde hartia pe care ti-ai scris dorinta la flacara lumanarii. Trebuie sa repeti acest ritual vreme de 12 nopti consecutive dupa noaptea cu luna noua.

In credinta populara romaneasca, atunci cand este Luna Noua:

– nu se face nunta
– nu se pun clostile pe oua
– nu trebuie sa te muti intr-o alta casa
– se face liturghie pentru noroc, sanatate si trai bun
– se cara gunoiul pe camp pentru a se reinnoi pamantul
– nu se face curatenie in casa
– trebuie sa te feresti de lupi daca pleci la drum
– nu e bine sa se mearga la moara, pentru ca omul sa nu fie pocit, sa nu sa se imbolnaveasca si chiar sa moara

Atunci cand vezi intaia oara Craiul Nou, sa sari in sus si sa zici:

„Crai nou,crai nou!
Sanatos m-ai gasit,
Sanatos sa ma lasi!”

Daca ai in buzunar un banut de argint, este bine sa spui:

“Crai nou, crai nou!
Cu bani m-ai gasit,
Cu bani sa ma lasi”
Dupa acest descantec, se arunca spre luna cu o bucata de paine. (Sursa: diane.ro)

 

Cufarul Monicai

 

Luna nouă reprezintă un moment când Luna are o influență minimă asupra energiei telurice deci și asupra oamenilor. Astfel este bine ca fie în ziua când apare acest fenomen sau, dacă din motive obiective nu putem, cât timp luna este în creștere putem să facem lucrurile necesare pentru a ne schimba viața în mai bine.

Atunci când este Lună Nouă putem să facem o serie de ritualuri simple iar mai jos o să vă prezentăm o parte din ele:

 

1. Purificarea de Lună Nouă

 

Trebuie să facem purificarea casei în fiecare lună pentru a avea un spațiu sigur  în care să locuim. Purificările se pot face cu ajutorul Bețelor Parfumate de Salvie Albă, Cedru, Pure House sau Copal. O altă metodă de purificare este cu ajutorul Agiasmei Mici sau Mari și cu fumigații cu Tămâie împreună cu rugăciuni puternice către Divinitate.

O ultimă metodă este purificarea cu ajutorul Bolului Tibetan. Bolul Tibetan se poate folosi pentru a purifica un spațiu  dacă îl vom folosi în sensul acelor de ceasornic pentru a disipa energia negativă. Pentru a purifica o locuință trebuie să începem întotdeauna de la ușa principală spre peretele din dreapta noastră, apoi toate camerele până ne întoarcem înapoi la punctul din care am plecat.

 

 

2. Lista de dorințe

 

Atunci când este Luna Nouă trebuie să facem o listă de dorințe care să se îndeplinească până la următoarea fază de Lună Nouă. Atunci când îl scriem trebuie să ne exprimăm dorința într-un mod IMPERATIV PREZENT, adică deja să vedem ca împlinită respectivă. De exemplu NU trebuie să scriem ”Să fiu fericit/ă” ci ”SUNT FERICIT/Ă”. La următoarea Lună Nouă va trebui să luăm lista de dorințe și să tăiem ce s-a îndeplinit și rescriem ce nu. Vechiul Bilet de Dorințe se va arde și mulțumim Divinității pentru ajutorul acordat.

 

3. Plicuri cu bani

 

Trebuie să luam un plic de culoare portocalie sau roșie în care trebuie să punem o amuletă de prosperitate (Bani, Pepite, Mâna Milosteniei). Apoi trebuie să adăugăm o sumă de bani în fiecare zi, minim un leu maxim zece lei. Apoi cu o zi înainte de următoarea Lună Nouă 10 % dăm unui sărac sau la o Biserică drept mulțumire Divinității, iar cu restul trebuie să investim în noi: fie un obiect pe care îl dorim, fie o prajitură sau o ieșire la un restaurant, ceva care să ne aducă bucurie. Nu vom cheltui însă toții banii ci vom păstra fie 1 leu fie 10 peste care vom adăuga alți bani în următoarea perioadă.

 

Acestea sunt trei dintre cele mai importante ritualuri care se fac fie într-o zi în care apare Luna Nouă sau maxim 24 de ore dinstanță de acest moment. Puteți face însă orice alt ritual sau rugăciune care creează o energie, o vibrație nouă, deoarece acest moment asta reprezintă Creația. Astăzi vom face ritualurile pentru a avea parte de noroc în afacere sau pentru sporirea prosperității, acum este momentul pentru a aduce o energie benefică în casă sau pentru a lega rațele mandarine pentru a ne găsi perechea potrivită. Este un moment al începuturilor noi, al drumurilor și a ușilor care trebuie să ni se deschidă, dar mai mult despre aceste ritualuri în articolele următoare. (Sursa: Magick Harmony)

 

 

Si, nu’n ultimul rand, nu uitati de Rugaciunea la Crai Nou (by MonE), pe care o gasiti AICI.

 

Spor! 😉

 

Cufarul Monicai

 

 


 

Dac’ai face greseala de a lasa sa plece ființa pe care o iubesti, n’ai fugi după ea pentru a o aduce inapoi?

 

Jake trebuie s’ajunga la Keira inainte ca aceasta să plece definitiv.

 

„E ca și cand as avea construit in mine un intarziometru. Pana si mama a trebuit s’astepte inca patru saptamani inainte ca eu să mă nasc…
Mi-a spus că sunt prea ocupat să încerc să-l conving pe Dumnezeu să rămân în camera ei. Însă astăzi este ziua în care nu mai pot întârzia. Pur și simplu nu mai pot.

Se spune că în viață trebuie să fii împreună cu oamenii pe care îi iubești și să îi lași în urmă pe ceilalți.

Cum am putut fi atât de prost?”

 

http://vimeo.com/45547032

Un scurt-metraj de Bulent Ozdemir.


"The Performance" by Jeff Faust

 

O poveste turceasca spune ca a fost odata o vrabiuta care, atunci cand tunetul vestea furtuna, se culca pe pamant si-si ridica piciorusele spre cer.


– De ce faci asta, a intrebat-o vulpea?
– Ca sa ocrotesc pamantul, care adaposteste atatea vietuitoare! a raspuns vrabiuta. Iti dai seama ce s-ar intampla daca s-ar prabusi cerul? Asa ca ridic picioarele ca sa-l sprijin.
– Si crezi ca poti sa sprijini cerul asta urias cu piciorusele tale prapadite?!

– Fiecare cu cerul lui, a spus vrabiuta.

 

(Cercul Mincinosilor, de Jean-Claude Carriere – Povesti filozofice din toata lumea)


Cufarul Monicai

 

 

Era iarnă, iar el ratacea singur și obosit. Amintiri înghețate și gânduri rupte în mintea lui.. Apoi ea a venit în visul sau.. A venit ca un vis..

– Asta’i imposibil , nu se poate intampla! – Ar fi jurat ca nu mai exista ingeri si zane..

„Crede’mă, sunt reală!”, a auzit o voce. „Sunt reală.”, repeta ea, iar el ii recunoscu vocea.

Ce este în neregulă cu mine? Unde’i cel care obisnuiam să fiu? – Cu mult timp în urmă, acest băiat puternic n’ar fi renuntat..

„Oh, haide acum, te’ai rătăcit..”

Unde sunt? Și cum de știe ea că m’am rătăcit?

„Nu mai e timp..”, sopti ea.

..și băiatul ridică ochii lui albaștri catre cer:

– INGERE, tu ești?

..si cazu înapoi in obsesiile sale, înapoi la confesiunile sale:

– Ce este acea lumină și de ce este încă deasupra capului meu?- Ar trebui să vorbesc cu ea, sau ar trebui să plec?

– „Nu, nu, nu mă lăsa!”
– Să nu te las?
– „Dragostea mea, vino cu mine!”
– Dar nici nu te cunosc..

Aproape tremurând, băiatul cu greu putea uita.. – Dacă ea e reală, atunci el n’o poate pierde din nou:

– Te rog, dă’mi un semn!- strigă băiatul. Dă’mi un semn, te rog!!!

A așteptat plângand.. Apoi, cu ochii strălucind ca luna de pe cer, sopti:

INGERE, sunt al tau!

Până la sfârșitul acestei nopti binecuvantate,
până la sfârșitul acestei vieți crude,
ca și cum am renăscut,
pierdut și îndragostit,
găseste’mă și te voi găsi!!!

..m’ai găsit și te’am găsit, în sfârșit…

Se trezi cu fata la pămant. Cu mâinile, in noroi, scrisese o singură frază:

 

Pentru totdeauna al tau.

 

(by Mone)

Cufarul Monicai

 

It was winter, he wandered lonely and tired
frozen memories and broken thoughts in his mind
and then she came, in his dreams..
and then she came, like a dream..

“That’s impossible, can’t be happening at all”
No more angels and no more fairies, he’d sworn..
“Believe me, I am real”, heard a voice
“Believe me, I am real”, he knew that voice

“What is wrong with me? Where’s the one I used to be?”
Long ago, this strong boy would never give in.
“Oh, come on now, you’re lost” -Where I am?
-And how she knows I’m lost? – “there’s no time.”

and then the boy raised his blue eyes:

“ANGEL, is that you?”

back to his obsessions, back to his confessions, he went:

“What is that light and why’s still over my head?”
“Should I talk to her or should I go away?”

-No, no, do not leave me!” – Do not leave you?
-My love, just come with me” – I don’t know you..

Almost trembling the boy could hardly forget
if she’ s real then he cannot lose her again:

“Please, give me a sign!”, the boy cried
“Please, give me a sign!”

..waited crying
and then with eyes bright as the moon:

“ANGEL, I’m all yours!”

Till the end of this Goodnight
till the end of this cruel life
as if we are reborn
wasted and in love
find me and I’ll find you!!!

..you found me and I found you, at last…

He woke up with the ground touching his face
with his hands on the mud, writing one phrase:

Forever yours.

 

 


Cufarul Monicai

ÎNVIEREA DOMNULUI, SFINTELE PAŞTI- 20 aprilie

– la trezire se atinge fierul (“dă sănătate”), nu se atinge sarea (“dă năduşeli”), se spală pe faţă cu apă proaspătă în care se pun bani de argint, ouă roşii, busuioc ca să fie curaţi, sănătoşi, frumoşi, drăgăstoşi şi bogaţi
– după slujba din biserică oamenii se salută cu “Hristos a înviat”, “Adevărat a înviat”
– se înconjoară casa cu lumânarea aprinsă de la biserică, ca să o protejeze de rele
– se binecuvântează oamenii la mormintele străbunilor şi se dau daruri de vase la tinerii căsătoriţi
– cei născuţi în Duminica Paştelui vor fi norocoşi
– cine moare merge în Rai („este deschis”)

 

 


 

Cufarul Monicai

– Odată, demult… tare demult, pe când pământul nu era locuit numai de către oameni, spuse încet bătrânul, apoi duse stacana la gură, bău îndelung şi, înainte de a o pune din nou pe masă, îşi şterse mustăţile albe cu mâneca surtucului.

Sătenii se traseră mai aproape, pe bănci, gata să asculte. Crâşmarul azvârli cârpa cu care frecase tejgheaua de lemn într-un butoi cu apă murdară şi se apropie cu carafa de metal. Îi turnă bătrânului în stacană, îşi turnă şi lui într-un pocal de corn, ferecat în metal, apoi puse carafa lângă pumnii săi uriaşi şi aşteptă, la rândul său.

– Cum aşa?! îndrăzni o fetişcană, cu părul roşcat, strâns într-o cosiţă groasă, răsucită spre vârful capului.

– Uite-aşa! râse bătrânul. Ori poate că voi ăştia de la poalele muntelui sunteţi sălbatici din cei care cred că oamenii au stăpânit dintotdeauna pământurile şi că toate cele sunt basme de adormit copiii. Uite muntele ăsta…

Arătă cu mâna dreaptă către muntele uriaş din spatele său.

– …muntele ăsta nu a fost dintotdeauna aşa cum îl vedem noi astăzi. În cele vremi, despre care vorbesc, Golia avea două vârfuri, Taiţa şi Zăgan, iar în valea dintre ei trăia un popor de oameni mărunţi de statură, cu picioare mari şi păroase, care-şi spuneau Hobbiţi Heriofanţi. Iar undeva, către apus, atât de departe de aici, încât nici vârful muntelui ăsta nu se zăreşte, câtu-i el de înalt, era fluviul-fără-sfârşit, pe care se afla o insulă acoperită cu păduri. O insulă pe care trăiau balaurii-de-foc.

– Bine, dar oameni… oameni trăiau în vremurile alea de care vorbeşti? întrebă un bărbat înalt şi slab, cu mâinile bătucite de muncă.

– Oamenii au trăit pe pământ de multe evuri. Numai că niciodată nu au fost singuri, asta vreau să vă spun. Iar în vremurile vechi s-au petrecut lucruri de mirare. Sunteţi gata să ascultaţi o asemenea băsmuire?

Dădură cu toţii din cap, iar crâşmarul sorbi o gură din vinul negru şi tare.

– În vremile alea, începu moşneagul, cerul stătea mult mai aproape de pământ. Iar soarele şi luna nu erau aşa, două stele acolo pe cer, cum le vedem acum. Erau frate şi soră, copii ai unui împărat ce domnise odată peste ţinuturile îndepărtate de la marginea unei pustii fără de margine. Utu era numele lui, iar supuşii săi credeau că se coborâse din cer, într-un car de foc. Fusese un timp când acesta voise să-şi întindă marginile împărăţiei peste nisipurile arzătoare şi trimisese poruncă de supunere duhurilor-fără-trup. Apoi murise într-o cumplită bătălie cu acestea şi poporul lui se împrăştiase în cele patru vânturi. Iar fiul său, Enmerkar, şi sora sa, blânda Inanna, care moşteniseră de la el puterea de a străluci şi a alunga întunericul, au fugit înapoi în cer, ca să scape cu viaţă. Numai că unul a apucat-o spre răsărit, iar celălalt spre apus, hotărând să se întâlnească după ce vor fi ocolit pustia fără nume. Acolo, în cer, însă, pustia părea fără de sfârşit, iar ei au continuat să se caute, printre stele, dând ocol pământului, până în ziua de azi.

Băiatul dormea noaptea şi alerga pe cer câtu-i ziua de mare, în vreme ce Inanna se trezea atunci când pământul era acoperit de pătura groasă a nopţii şi păşea încetişor, pe deasupra lui, să nu-i trezească din somn pe cei osteniţi. De aceea, şi lumina ei era mai slabă şi mai fără de putere: pentru că avea milă de cei osteniţi.

Şi azi aşa… mâine-aşa… părea că nu le va fi scris să se mai găsească vreodată.

– Bine, dar ei se mai văd, câteodată, pe cerul dimineţii, îndrăzni o femeie, cu capul legat într-un ferpar negru. Uneori, stau îndelung deasupra Goliei şi parcă se uită unul la altul cu nespusă tristeţe.

– Chiar aşa şi este, zâmbi bătrânul. Uneori, ni se pare că s-au găsit şi că n-or să se mai despartă. Dar lumile în care-şi duc vieţile lor nesfârşite sunt tot atât de departe una de alta, pe cât este vârful muntelui vostru de cerul albastru. Ascultaţi…

Într-o zi, lui Enmerkar i se păru că o zăreşte de sus pe sora sa într-un târg de oameni ciudaţi, cu pielea aproape neagră, îmbrăcaţi în burnusuri albe şi călărind pe animale cu două cocoaşe. S-a coborât cât a putut de repede din cer, a luat chip de om şi s-a amestecat în mulţimea care dănţuia, cânta şi chiuia, într-o petrecere cum el nu văzuse până atunci. Unii îl îmbiau cu fructe mari şi zemoase, felurit colorate, alţii cu fripturi calde, cu pocaluri cu vin, mied şi alte băuturi ce te făceau să zâmbeşti fără să vrei şi să visezi încontinuu. Femei frumoase, cu feţele acoperite de marame, îl ademeneau spre corturi, în care luceau tainic luminiţe neştiute. Vraci sulemeniţi îl trăgeau de mână, să-i caute ursita în liniile palmei sau în boabele fermecate de porumb. Muzica izbucnea când sălbatică, când toropitoare de pretutindeni şi valuri grele de parfum se răspândeau în toate direcţiile, ameţindu-l.

Când fu aproape să se lase păgubaş şi să se întoarcă pe cărarea tainică pe care coborâse înapoi în cerul său, o mână de femeie ieşi dintr-un cort mare, îl apucă de braţ şi îl trase dincolo de draperie. Se smuci să scape, dar degetele subţiri îl cuprinseră într-o strânsoare de fier. Apoi, o văzu pe Inanna drept în faţa sa, aşezată pe un covor albastru, cu picioarele strânse sub ea şi cu ochii închişi. Se repezi într-acolo, dar mâinile îi trecură prin trupul de fum, iar el alunecă şi căzu dincolo de pernă. Trupul sorei sale se destrămă ca bătut de vânt, iar în locul său se închegă chipul unui zmeu înfiorător.

– Eu sunt duhul ce l-a înfrânt pe părintele tău, îi spuse el, cu voce ca de tunet, dar pentru ca victoria să fie completă, trebuie să vă ucid şi pe voi doi. Abia acum, după o mie de ani, am reuşit să te fac să cobori pe pământ, pentru ca să te pot prinde, dar răbdarea mea este fără sfârşit, Enmerkar. Vei fi robul meu până ce sora ta va coborî şi ea să te caute… şi atunci jignirea adusă duhurilor-fără-nume de către tatăl vostru Utu va fi fost şterasă, în sfârşit.

Apoi zmeul l-a cetluit, cât ai clipi din ochi, şi l-a azvârlit într-o prăpastie fără fund, în cel mai negru întuneric, la adăpostul unei stânci înalte, care marca sfârşitul lumii oamenilor.

Pentru că, am uitat să vă spun, atât timp cât avea înfăţişare de om şi umbla pe pământ, Enmerkar avea numai puterile unui simplu muritor.

Şi aşa a rămas cerul pustiu. Zilele erau mohorâte şi părea că stă să plouă tot timpul, încât începuseră să scoată capul din neştiutele borte ale lumii tot felul de jivine uitate, care intrau prin sate şi prăduiau nesmintite de nimeni. Pentru că bieţii oamenii aşteptau îngroziţi în case, în spatele uşilor zăvorâte, şi se rugau la toţi zeii lor uitaţi să-i apere de urgie. Dar zeii nu se mişcau din templele lor şi fiarele întunericului risipeau aşezare după aşezare, semănând groază şi moarte pretutindeni. Păsările încetaseră să cânte, iar izvoarele secaseră, lăsând ogoarele să se usuce şi să se pustiască. Iar grozăviile nu se potoleau decât noaptea, când blânda Inanna îşi desfăcea aripile de stele şi pornea să colinde cerurile în căutarea fratelui său.

– Ne-aducem aminte de vremurile acelea, dădu din cap crâşmarul şi mai turnă un strop de vin în stacană. Bătrânii cei din vechime ne povesteau cum că lumea începuse să moară de foame şi de sete, iar boala pielii-care-cade se înstăpânise pretutindeni. Încercau să o alunge cu fum de ardei iute, ba chiar dădeau foc la aşezări întregi, unde nu mai trăia nimeni, dar boala nici gând să se dea bătută.

– Era în vremea când apăruseră pricolicii, fonfăi un bătrân, aşezat mai în spate. Pricolicii au existat, nu cum zvonesc cei de azi cum că ar fi doar o poveste.

– Pricolicii au existat şi ei trăiesc şi azi, se arătă bătrânul de acord. În tainiţele ascunse sub munte sunt multe fiinţe din vremile de altădată, despre care au uitat până şi basmele. Dar ele sunt acolo şi aşteaptă un moment prielnic, ca să iasă la lumină şi să ia din nou lumea în stăpânire.

Bău o gură de vin şi-şi netezi mustaţa.

– Dar Soarele? Trebuie că a scăpat, de vreme ce îl vedem în fiecare zi! grăi apăsat un flăcăiandru care stătea lângă mâna dreaptă a bătrânului. Cum s-a întâmplat?

– S-a întâmplat că, printre oamenii de rând, care trăiesc doar cu frica zilei de mâine, se mai încurcă şi viteji din cei cărora nu le stă trupul şi mintea prea multă vreme într-un loc, fiindcă se sfârşesc de prea mult neastâmpăr. Şi, uite-aşa, într-o noapte pe când luna se pregătea să meargă la culcare, obosită de atâta căutare zadarnică, dinspre râul cel mare al Iordanului a apărut un călăreţ îmbrăcat în haine negre, cu o sabie ca o flacără, agăţată la şold. Şi, când s-a apropiat şi mai mult, oamenii ce se strângeau către ascunzătorile caselor, înainte să înceapă ziua, au văzut cu uimire cum calul şi-a adunat pe lângă corp o minunăţie de aripi din piele, coborând pe pământ din zborul asemenea unui vânt de miazănoapte. Voinicul era Geb-el-Eizis, arcaşul fără pereche ce păzea fântânile-cu-apă vie şi apă-moartă de pe celălalt tărâm, iar licornul pe care călărea se numea Kirin şi se spunea despre el că este unul dintre puţinele fiinţe cu adevărat nemuritoare.

Iar Geb a poposit peste cenuşa zilei, într-una din colibele rămase încă în picioare, a săgetat câteva jivine ce dădeau târcoale aşezării şi le-a povestit celor ce abia îşi mai târau zilele de azi pe mâine că a venit cu poruncă straşnică de la stăpânul său, Alb Împărat, domnitor peste tărâmul din nouri al fântânilor tămăduitoare, să afle ce s-a întâmplat cu soarele, deoarece fără lumina lui minunată puterea apei din fântâni se irosise cu totul.

Aflând de tărăşenia cu zmeul, le promise bieţilor oameni că o să-i scape de pacostea ce căzuse peste capetele lor şi o să împlinească, astfel, şi porunca domnului său. Aşa că, a doua zi, a pornit la drum, în căutarea acestuia. Dar până la marginea lumii, unde îl ascunsese pe Enmerkar, într-o bortă adâncă, sub stânca Jakkart, locul-duhurilor-fără-nume, era cale atât de lungă, încât cu toată iuţeala inorogului tot i-a trebuit lui Geb-el-Eizis să meargă un an încheiat. În vremea ceea, anul avea trei zile, fiecare având numele unei părţi a lumii: vara, toamna şi iarna. A avut de înfruntat şerpii cu două capete din Valea Marelui Sar, de pe coasta cealaltă a Goliei, furnicile-soldat de la marginea pustiului cu nisipuri zburătoare şi cumplitul vifor albastru din Ţara Gheţurilor Veşnice.

Dar a trecut cu bine prin toate şi a ajuns, în cele din urmă la stânca Jakkart, un deget uriaş de piatră, ridicat ameninţător către cer. Aici, zmeul se întrupase din nou într-un duh-fără-nume şi benchetuia de zor, alături de fraţii săi, sărbătorind victoria asupra fiului împăratului Utu şi punând la cale cum să facă să o prindă şi pe sora acestuia, Inanna. Din borta lor subpământeană, ieşeau la suprafaţă chiote de bucurie, lărmuială de muzici şi o duhoare insuportabilă, pentru că duhurile nu scoteau niciodată afară hoiturile celor ucişi înăuntru.

După ce s-a coborât din şa, voinicul Geb l-a trimis înapoi în văzduh pe Kirin, apoi a strâns toţi mărăcinii din jur, i-a grămădit la gura bortei şi le-a dat foc. A urmat o mare zarvă şi duhurile au dat buzna cu toate către ieşire. Numai că nu apuca niciunul să scape, că săgeţile iscusite ale arcaşului le şi ţintuiau de stâncă.

– Cum să înfigi o săgeată într-un duh?! se miră moşul cel fonfăit, cu pricolicii. Că duhul, de-aia e duh, are trup de umbră şi privire de foc. Asta o ştie şi un copil.

– Da, dar şi săgeţile lui Geb erau fermecate, nu degeaba era el slujitorul lui Alb Împărat, mustăci povestitorul. Mai vreţi s-auziţi urmarea au ba?

Femeile şi copiii din jurul mesei strigară la moş să tacă şi să-şi vadă de ale lui, dacă nu vrea să creadă. Iar crâşmarul puse din nou vin în cele două vase, după care ciocni cu povestitorul şi bău cu sete din al său.

– Apoi, într-o vânzoleală ca de vântoasă, ieşi şi duhul cel care îl înrobise pe Enmerkar. Se vede treaba că era vreun fel de căpetenie a lor, de-l lăsaseră mai la urmă.

Geb aruncă arcul şi săgeţile pe pământ. Nu-i mai erau de nici un folos – duhul se întinsese pe toată lungimea cerului, iar ziua se transformase de tot în înserare. Şi-a scos sabia cu luciri de flacără, pe supla Mitrhaib, cea care descăpăţânase multe fiare, jivine scârboase şi fiinţe venite pe lume din găurile fără fund ale bătrânului pământ. Dar duhul se învârtejea ca o pală de furtună în jurul lui, iar Mitrhaib nu reuşea să-l străpungă.

Atunci, Geb-el-Eizis a înfipt-o cu vârful în stâncă, de au sărit scânteile până la nori, şi i-a strigat arătării să ia formă de zmeu, dacă are curaj şi să se înfrunte cu el în luptă dreaptă.

O dată s-a întrupat duhul într-o lighioană scârboasă de zmeu, de atingea înălţimea stâncii Jakkart cu fruntea, şi s-au apucat de luptă. Se strângeau în braţe de le pârâiau oasele, apoi se izbeau de pământ, se ridicau şi o luau de la capăt.

Către prânz, îl prinse flăcăul bine pe zmeu, îl ridică de pe pământ şi izbi cu el, de-l îngropă până deasupra genunchilor. Zmeul se scutură, sări din groapă şi se luară iară la bătaie. Către înserare, reuşi zmeul să-l apuce pe om aşa fel încât izbi cu el şi-l îngropă până la brâu. Apoi, până să se desfacă acesta din strânsoarea pământului, înşfăcă sabia din stâncă şi i-o înfipse în umăr. Geb simţi că până aci i-a fost lui dat să trăiască. Se rugă, în gând, celor o-mie-şi-una-de-zei-fără-nume să-l mai lase în viaţă, până ce i-o lua capul zmeului, apoi se smuci cu toată puterea şi ţâşni afară din groapă. Îşi smulse paloşul din rană şi alergă cu el după zmeu. Dar acesta se prefăcu din nou în abur şi se lipi de vârful stâncii Jakkart, asemenea unui nor negru. Degeaba încercă voinicul să se caţere pe stâncă, rana din umăr îi sângera şi puterile începeau să-l lase.

Văzând că nu-l poate readuce pe pământ ca să-l înfrunte, Geb-el-Eizis o înfipse pe zvelta Mitrhaib cu vârful în pământ şi încercă să-şi lege rana de sub umăr cu o fâşie de pânză din cămaşa sa largă de in. Dar rana se dovedi prea adâncă şi continuă să sângereze prin legătură, secătuindu-i puterile. Şi cum sta aşa voinicul şi se chibzuia cum să reuşească să-l dea jos pe duh de pe stâncă, dinspre răsărit îşi făcu apariţia blânda Inanna, alungând umbrele viclene de pe faţa pământului şi poleind totul cu o lumină argintie.

– Ajută-mă, preafrumoasă fecioară a nopţilor, se rugă el, cu obidă, să îl pot da jos pe spurcatul de zmeu de pe vârful stâncii, ca să-l pot înfrânge şi să-l fac să spună unde l-a ascuns pe fratele tău Enmerkar pentru a-l putea elibera.

Cufarul Monicai
Şi luna se opri din mersu-i lin chiar deasupra stâncii Jakkart. Va să zică, duhul-fără-nume, întrupat în spurcăciunea de zmeu, era cel care-l răpise pe fratele ei iubit! Şi Inanna începu să murmure o melodie tristă, de taină, cu care o adormea mama ei, atunci când era numai o copiliţă fragedă, cu părul bălai şi privirile umede. Din toate tainiţele lumii, pe unde stăteau ascunşi, liliecii-vampir se scuturară de somn, îşi deschiseră aripile mute de piele şi se strânseră într-un stol uriaş, acoperind chipul alb al lunii. Apoi, ca la un semn, năvăliră cu toţii asupra duhului de abur şi începură să-l destrame cu loviturile lor repezi de aripi. Duhul răcni, de se cutremură pământul din străfunduri, şi-şi dădu drumul să alunece la vale. Iar când atinse pământul, se transformă din nou în zmeu.

Numai că tot acolo aştepta şi flăcăul, cu Mitrhaib cea iute şi focoasă, gata de luptă. O dată izbi Geb, sfârtecând aerul nopţii de la dreapta la stânga, şi căpăţâna zmeului se desprinse de trup şi se rostogoli în borta de sub stâncă. Trupul se zbătu de mai multe ori, izbind pielea tare a pământului şi umplând-o de sângele său vânăt, otrăvit.

Simţind că-şi pierde tot mai mult puterile, Geb făcu un semn cu Mitrhaib prin aer şi licornul se coborî din înalturi, lăsându-se chiar lângă stăpânul său. Acesta scoase din coburi frânghia de mătase, o legă de şa cu un capăt, apoi celălalt îl petrecu pe după mijlocul lui, şi îi spuse lui Kirin să îl lase, încet, la vale, prin borta întunecată.

Într-un târziu, atinse fundul gropii, se dezlegă şi merse o vreme prin întuneric, până când, după o ridicătură de pietre, zări o lumină palidă, galbenă, care înconjura trupul unui om. Se apropie şi-l dezlegă de toate curelele, îl săltă pe umărul sănătos şi se întoarse spre direcţia de unde venise. Şi, pe când se gândea că era posibil să nu mai găsească drumul înapoi, prin acel întuneric de smoală, ce să vezi? O dâră roşie, clipind fosforescent din loc în loc, îi arătă pe unde trebuia să o ia.

– Am ghicit! ţipă un copil tuns chilug, care stătea în poala mamei sale, chiar lângă cotul moşneagului. Era sângele lui, care îi cursese din umăr. Pesemne că luna îl vrăjise, ca să-l ajute să-i aducă fratele înapoi.

Moşul bău zdravăn din stacană şi o trânti de masa plină de urme de mâncare.

– Nu eşti chiar prost, feciorule. Ei, chiar aşa stăteau lucrurile. Şi când a ajuns la gura bortei, Geb a tras puternic de funie, iar licornul s-a înălţat spre cer, scoţându-i pe amândoi din adâncuri.

– Aha, făcu hangiul atotştiutor, de amu se cheamă că treaba-i simplă: luna a coborât din ceruri şi l-a adus la viaţă pe frăţâne-său, că de-aia îi zărim pe amândoi pe cer toată ziua şi toată noaptea. Apoi, se vede treaba că l-a vindecat şi pe Geb ăsta, că nu degeaba este ea luna de pe cer, apoi l-a luat de soţ şi l-a suit cu ei acolo, sus, pe boltă. L-o fi făcut vreo stea şi l-o fi pus la dreapta lor… Să-ţi mai pun, moşule, una de terminare?

– De pus, poţi să-mi pui, zâmbi bătrânul cu şiretenie, că ai zamă bună, dar povestea mea nu se termină chiar aşa.

– O fi murit făt-frumosul! spuse încet, cu vocea înecată în lacrimi, copilul.

– Inanna s-a scoborât din ceruri pe o scară de nori şi s-a aplecat deasupra lui Enmerkar, suflând peste el iubire frăţească. Şi s-a ridicat Soarele, strălucind, şi alungând blestematele de jivine ale întunericului în bortele lor tainice. Şi-a îmbrăţişat sora şi mult s-au bucurat cei doi de regăsire. Dar, când şi-au adus aminte de voinicul care făcuse posibil toate acestea, îl descoperiră mort, răsucit cu faţa în sus, cu tot sângele ieşit din el pe albul de argint risipit de lună în jur.

Şi aşa frumos arăta roşul sângelui pe albul sclipitor, că Inanna a izbucnit în lacrimi amare şi s-a aplecat către el. Şi unde cădeau acestea, albul se transforma în zăpadă rece, ca trupul voinicului. Iar din sângele lui prinseră să-şi ridice capetele nişte flori albe, minunate, ca nişte clopoţei, cărora de atunci oamenii le-au zis ghiocei, floarea-sângelui şi a lacrimilor.

Iar când au plecat înapoi, în cer, Soarele şi luna au luat cu ei trupul împietrit în moarte al voinicului Geb-el-Eizis, au mutat câteva stele din loc şi au făcut din ele un car, în care l-au suit, să le fie alături şi să-i însoţească pe vecie. Şi, de atunci, de câte ori ridică ochii spre cerul nopţii, oamenii văd Carul-Mare, ducând cu el pe Drumul Robilor, trupul singurului om ce a ajuns vreodată în cer şi a rămas acolo.

– E minunată povestea ta, spuse bătrânul cu pricolicii. Dar nu ne-ai spus de unde vii tu, povestaşule, că nu prea pari din părţile noastre. Şi, dacă tot te-ai pornit la un aşa drum lung, poate cauţi ceva… Pentru povestea asta frumoasă, o să încercăm să te ajutăm.

Moşneagul îşi netezi iar mustăţile stufoase. Se uită la lichidul din stacană, dar nu se mai atinse de el. Privi lung pe deasupra capetelor sătenilor, adunaţi sub acoperişul de crengi şi aşezaţi pe jos, în jurul lui, şi oftă. Scoase de sub poalele lungi ale surtucului două fire de lână, unul alb şi unul roşu, împletite cu meşteşug, şi le puse pe masă, alături de stacană.

Cufarul Monicai

– De când s-au fost petrecut toate cele ce v-am povestit, s-a scurs mult amar de timp. Multe s-au şters de pe faţa pământului, multe s-au născut în loc, doar două lucruri au rămas neschimbate: muntele Golia şi semnul acesta. A văzut careva dintre voi un armăsar alb, cu corn în frunte şi cu un şnur ca acesta prins de coamă?

Cei de faţă clătinară din cap.

– Dacă o să-l vedeţi vreodată… voi sau copiii copiilor voştri… să-l strigaţi pe nume, Kirin îl cheamă, şi să-i spuneţi că stăpânul său, Coriandru, sau Alb Împărat, cum îl mai ştie lumea, îl aşteaptă să se întoarcă. Pentru că, dacă şi-a pierdut cel mai bun prieten, pe Geb-el-Eizis cel cu părul bălai, nu vrea să-şi piardă şi pe cel mai credincios servitor pe care l-a avut vreodată. Aşa să-i spuneţi şi să-i daţi semnul acesta, să ştie cine-l caută. Şi să-mi ia urma, către Răsărit.

S-au despărţit, într-un fapt de seară.

De atunci, oamenii din satul acela uitat de lume, se adună la crâşmă, în fiecare an, atunci când zăpada începe să se topească şi primăvara îşi anunţă venirea prin clopoţeii florilor albe, iar luna cea sfioasă îşi arată obrazul bucălat în toată frumuseţea lui diafană, şi îşi spun unii altora povestea. Şi, pentru ca să nu uite semnul, flăcăii le dau fetelor două fire de lână împletite, unul alb şi unul roşu, aruncându-le ocheade şi ghiocei pe urme.

Iar bătrânii privesc către vârful Goliei, tot aşteptând să se coboare de pe creasta cuprinsă de neguri un licorn alb, cu aripi de poveste.

Povestea Soarelui şi a Lunii – Aurel Carasel

Cufarul Monicai

%d blogeri au apreciat asta: