Tag Archive: lupta



11puterea

 

Nebunul, victorios peste duşmanii săi, se simte arogant, puternic, chiar şi răzbunător. Există pasiuni fierbinţi în el, cele pe care le-a trezit şi pe care nu le poate controla. Continuandu-si drumul, zareste in departare o fata luptandu-se cu un leu. Aleargand s-o salveze, el ajunge exact la timp pentru a vedea cum fata – uşor, dar ferm – inchide gura leului! De fapt, fiara, care părea atat de sălbatica şi feroce, este acum complet la comanda ei.

Uimit, Nebunul întreabă: „Cum ai făcut asta?” Cu mana-n coama leului, ea răspunde: „I-am cerut leului să facă acest lucru, şi a făcut-o.”

„Dar-dar…”, balbaia Nebunul, confuz, „..dar de ce ar vrea să te asculte?” In acel moment, fata priveste-n ochii Nebunului si el vede în ea caldura, blândeţe si o inimă atât de mare, încât generozitatea ei pare la fel de vasta ca dorinţa lui de a înţelege. Şi atunci, Nebunul înţelege exact de ce leul a făcut-o. Si isi doreste si el sa se conecteze la acea minunata energie interioara.

Cu toate acestea, există încă un lucru pe care Nebunul nu-l intelege. „Dar..”, spune el, cu un glas mai moale acum, „..de ce doresti să fii in compania unei fiare?”

„Pentru că el, de asemenea, este umplut cu o energie minunată”, spune fata. „Este salbatic si feroce, dar acestea doua – salbaticia si ferocitatea lui – pot fi păstrate, ca un foc într-un cămin. Ştiam că daca el se va lasa ghidat de mine, amandoi am putea fi incalziti.”

„Si ele..”, a adăugat ea, „..sunt pasiunile noastre. Lasă-le să o ia razna şi vor face pagube.. Insa putem, cu blândete si hotarare, sa constientizam şi sa ghidam aceste pasiuni. În acest fel, putem obtine mult mai mult de pe urma lor, iar ele sa fie oricum hranite. ”

Furia Nebunului fusese domolita si el, mai luminat acum, plecă. Stia că, nu numai leul fusese domesticit in această zi, de pura si inocenta putere a unei fete.

(Interpretare Tarot by Mone)

Reclame

O simpla data din calendar imparte timpul tot atat cat un graunte de nisip imparte deşertul. Sfarsitul si Inceputul, cuprinse amandoua intr-o singura clipa – o clipa a Des-Facerii si a Facerii, a Vechiului si a Noului deopotriva, a Mortii si a (  Re ) Nasterii. Trecut si Viitor cuprinse in Prezent, Ieri si Maine in Azi si Acum. O clipa a Iertarii si a Sperantei. Si in aceasta Clipa, cand Cerurile se deschid, aleg sa iert Trecutul si sa binecuvantez Prezentul si Viitorul. Imi cer iertare tuturor celor ce le-am gresit, ii iert pe cei ce mi-au gresit, il iert si pe Dumnezeu si ma iert si pe mine.

Imi aduc aminte cand, intr-o noapte, am urcat pe un munte din mine si am urlat, am plans si am vorbit cu un Inger Albastru si cu Dumnezeu. M-am certat atunci cu El, pentru prima oara. Da, am indraznit sa ma cert cu El ! Iar voua, celor care inca mai credeti ca a fost pacat ce am facut eu, va spun acum ce mi-a spus si mie Ingerul Albastru cand, la randu-mi, am fost  roasa de indoiala ca ar fi pacat ce fac eu, dar hotarata si determinata sa ma cert si sa ma lupt cu El: „Nu, nu e pacat ce faci tu! Atunci cand te lupti cu Cel care te-a invatat sa lupti, Acesta n-o sa se simta jignit, fiindca doar asa poti invata cum sa te lupti! Continua ce ai inceput! Ridica-te si arata ca lupta ta are un rost, pentru ca ai stiut sa strabati Calea Inevitabilului. Unii navigheaza pe ea, dar naufragiaza, altii sunt tarati spre locuri ce nu le erau destinate. Dar tu o infrunti cu demnitate, ai stiut sa tii carma corabiei si incerci sa transformi durerea in lucrare.”

Mi-am facut datoria fata de Dumnezeu, fiindca am acceptat provocarea si onoarea de a lupta cu El. Inaintea acelei nopti cand urcat-am pe acel munte din mine, El imi spusese mereu: MERGI INAINTE! Dar eu nu L-am ascultat. De ce? – Pentru ca, asa cum fiecare dintre noi o face, eu imi hotarasem soarta: voiam sa fiu Ceva si sa fiu cu Cineva, imi dorisem NuStiuCe, iar uneori nu aveam nicio nazuinta decat aceea de a sta pana la sfarsitul zilelor mele. Ma obisnuisem asa si nu ma mai infiora Taina Sfanta a Vietii. Si atunci ce s-o fi gandit Dumnezeu: nu vrea sa mearga? Atunci se va satura stand! – Abia atunci I-am inteles mesajul.

Si am luptat cu El. Asa cum am luptat cu femeile si cu barbatii pe care i-am iubit in viata, intelegand ca lupta asta este binecuvantarea si inaltarea mea. Am profitat de nenorocirile care m-au lovit si mi-am facut datoria fata de Dumnezeu, aratandu-I ca sunt in stare sa-i implinesc porunca de A MERGE. Chiar in cele mai grele imprejurari mi-am continuat drumul. In viata sunt clipe in care Domnul ne cere sa-I dam ascultare si sunt clipe in care El vrea sa ne incerce vointa si ne provoaca sa-L intelegem. Si eu L-am inteles doar cand zidurile ce ma inconjurau erau la pamant: cazand, ele mi-au deschis ochii si am putut vedea de ce sunt in stare. Am incetat sa meditez asupra vietii si am inceput s-o traiesc. De atunci incoace tot strig sa fiu auzita: Lasati-ma sa cad! – Cea care voi deveni ma va prinde.

E Clipa Iertarii, Doamne si am sa-Ti marturisesc o lunga lista de pacate si greseli: Am fost slaba, fiindca mi-am nesocotit puterile, am fost ingaduitoare atunci cand ar fi trebuit sa fiu aspra, nu m-am invrednicit sa iau hotarari de teama sa nu gresesc, m-am resemnat prea degraba si am hulit atunci cand trebuia sa-Ti multumesc.. Totusi, Doamne, am o lista la fel de lunga cu pacatele si greselile savarsite de Tine fata de mine: M-ai facut sa sufar fara masura, mi-ai incurcat cararile vietii si asprimea Ta aproape ca m-a facut sa uit Iubirea. In tot acest timp m-am luptat cu Tine si Tu nu apreciezi demnitatea luptei mele. Daca vei compara cele doua liste, vei vedea ca-mi esti dator. Dar, pentru ca azi e o zi a Iertarii, Tu ma ierti, precum Te iert si eu, ca sa ne putem continua drumul impreuna.

La hotarul dintre ani, doar un indemn am pentru mine , pentru toti: MERGI INAINTE! Si ai incredere ca daca vei cadea, cel/cea care vei deveni, te va prinde.

( Multumesc, DoamneDoamne! Multumesc, Blue! Multumesc, Paulo Coelho! Multumesc tuturor celor prin intermediul carora mi-a vorbit Dumnezeu! Si-mi multumesc si mie ca am inteles si ca merg inainte! )

Maxima zilei


„Impartaseste si celorlalti ceea ce stii, altfel, daca la sfarsitul calatoriei ajungi intr-un paradis gol, lupta ta nu va fi meritat truda.”



Un om a gasit odata un cocon. Dupa un timp a aparut o mica deschizatura’n cocon, iar omul a stat si a privit cum fluturele s’a luptat cateva ore pt a’si scoate trupul prin acea mica spartura. Apoi, parca nu mai facea niciun progres – parea ca a facut tot ce a putut si nu reusea sa mearga mai departe. Atunci, omul s’a decis sa ajute fluturele. A luat o foarfeca si a marit gaura din cocon, flluturele putand astfel sa iasa la suprafata cu usurinta. Insa avea un trupusor umflat si aripioarele sfrijite. Omul a continuat sa priveasca, asteptand ca, din clipa’n clipa, aripile sa se intinda si sa creasca pt a sprijini trupusorul umflat care, credea el, se va micsora in timp. Nu s’a’ntamplat nimic din toate astea! Iar bietul fluture si’a petrecut restul vietii sale efemere tarandu’si trupusorul umflat si aripile nedezvoltate. Niciodata n’a putut sa zboare. Omul, in bunatatea si graba sa, n’a’nteles ca acel cocon inchis si lupta fluturelui pt a iesi din el, reprezentau modul in care Divinitatea forta fluidele din trupusorul fluturelui sa treaca in aripi, pt a le face mai puternice si gata de zbor, de indata ce fluturele si’ar fi dobandit libertatea. UNEORI LUPTA ESTE EXACT CEEA CE AVEM NEVOIE IN VIATA. Daca ne’ar fi permis sa trecem prin viata fara niciun obstacol, acest lucru ne’ar schilodi. N’am mai fi atat de puternici pe cat ne este dat sa fim. N’am mai putea zbura niciodata! Sa ne amintim ca exista o vorba inteleapta care spune ca ceea ce nu ne omoara, ne intareste. (autor necunoscut)

%d blogeri au apreciat asta: