Tag Archive: plenitudine


Misterul feminitatii


Femeia este rară, Ea îngenunchează marile personalităţi masculine, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii. Pielea sa este de marmură, iar cînd apare Una, Ea pune în impas întreaga lume…

Unde se duc fluviile, zăpezile, păsările singuratice
? Toate se scufundă în Femeie… Dar Ea este rară… Va trebui să fugim cînd o întîlnim, deoarece cînd iubeşte este implacabilă… Dar Ea este rară. Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea Timpului, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparţine în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei. Ea cunoaşte secretul apelor, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor. Ea se uită fix la soare şi vede clar în noapte. Ea posedă cheile sănătăţii, ale relaxării, ale armoniilor materiei.

Ea este magiciana albă, feea cu aripile mari şi umede, cu ochii transparenţi, cea care aşteaptă bărbatul pentru a începe Paradisul terestru. Cînd Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume. Ea este izvorul virtuţilor: dorinţa pe care Ea o inspiră consumă excitarea. Scufundarea în Ea redă castitatea. Ea este sterilă pentru că Ea opreşte roata timpului. Ea readuce bărbatul în copilăria lui. Ea este cea care îl restituie muncii, îndatoririlor sale. Femeia adevărată este cea care face din bărbat mai mult decît este. Ea este suficientă pentru ca el să existe în plenitudine.

Bărbatul trebuie să treacă prin ea pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întîlni din nou sub forme simbolice.

Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu… Acele întîlniri stranii! Ea apare brusc în trupul falselor femele, iar bărbatul favorizat care o vede începe să tremure de dorinţă şi de teamă. Apoi totul se va transforma, iar el va înceta să se mai joace cu el însuşi.

(Louis Pauwels – Conferinţă imaginară: „Femeia este rară”)

Reclame

Tocmai marturiseam astazi unui prieten ca nu am mai scris de mult timp. N-am mai putut, n-am mai simtit.. Nici aici, nici in alta parte. Si uite ca o fac acum, de parca era nevoie de aceasta marturisire pentru a debloca ceva, acolo, in mine. Asta’mi aminteste de o povestire zen legata de soarta…dar asta va fi subiectul unei alte postari. In articolul asta am sa scriu despre altceva. Am avut mai multe discutii interesante astazi si- sincronicitate sau nu -am primit si un mail foarte frumos. El va face subiectul acestei postari.  Este un poem minunat atribuit lui Charlie Chaplin si vreau sa vi-l impartasesc si voua. – „In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca, in toate imprejurarile, ma aflam la locul potrivit. Si atunci am putut sa ma linistesc. Astazi, stiu ca aceasta se numeste STIMA DE SINE. In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala nu erau nimic altceva decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele. Astazi, stiu ca aceasta se numeste SUNT EU INSUMI. In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa doresc o viata diferita si am inceput sa inteleg ca tot ceea ce mi se intampla contribuie la dezvoltarea mea personala. Astazi, stiu ca aceasta se numeste MATURITATE. In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa realizez ca este o greseala sa fortez o situatie sau o persoana, cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc, stiind foarte bine ca nici acea persoana, nici eu insumi nu suntem pregatiti si ca nu este momentul.. Astazi, stiu ca aceasta se numeste RESPECT. In ziua cand m-am iubit cu adevarat, am inceput sa ma eliberez de tot ceea ce nu era benefic.. – persoane, situatii, tot ceea ce imi consuma energia. La inceput, ratiunea mea numea asta egoism. Astazi, stiu ca aceasta se numeste IUBIRE DE SINE. In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa-mi mai fie teama de timpul liber si am renuntat sa mai fac planuri mari, am abandonat megaproiectele de viitor. Astazi fac ceea ce este corect, ceea ce imi place, cand imi place si in ritmul meu. Astazi, stiu ca aceasta se numeste SIMPLIFICARE. In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa mai caut sa am intotdeauna dreptate si mi-am dat seama de cat de multe ori m-am inselat. Astazi am descoperit ca aceasta se numeste INTELEPCIUNE. In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa retraiesc trecutul si sa ma mai preocup de viitor. Astazi, traiesc presentul, acolo unde se petrece intreaga viata. Astazi traiesc clipa fiecarei zile. Si aceasta se numeste PLENITUDINE. In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca ratiunea ma poate insela si dezamagi. Dar daca o pun in slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte pretios. Si toate acestea inseamna SA STII SA TRAIESTI CU ADEVARAT.”

%d blogeri au apreciat asta: