Tag Archive: preoti



Putini stiu ca-s  binecuvantata, prin Taina Botezului, si cu un al doilea nume ( in fapt, primul pe actul de nastere), implicit cu un Patron Spiritual: Sfantul Gheorghe.  Insa nu de aceea tin atat de mult la acest sfant mucenic, ci fiindca, in urma cu cativa ani, i-am inteles semnificatia- semnificatie pe care, probabil, „nici preotul care a privit ani de zile icoana nu-i stie intelesul”. ( Cei care l-au citit pe Demetrescu stiu despre ce vorbesc. ) In fapt, „aici avem de-a face cu un frumos simbol, o reprezentare tainica a unui adevar ceresc”, calul simbolizand chiar omul- omul care penduleaza constant intre pozitiv si negativ:  bine si rau, tarie si slabiciune,  dragoste si ura, intre spiritual si instinctual, pamantesc si ceresc.  Balaurul care-i iese-n cale simbolizeaza  instinctele noastre, Umbra, precum si evenimentele viitoare- cele generate- voluntar sau involuntar- chiar de noi insine, intunericul  prin care e musai sa trecem pentru a ajunge in Lumina. Iar sfantul ce calareste calul este insasi divinul din noi, scanteia aceea de Dumnezeu ce se regaseste in noi toti-  Supraeul. Din legende stim ca  Sfantul Gheorghe ucide balaurul si iese invingator, asa cum facem si noi de fiecare data si vom tot face-o pana pe ultima treapta a dumnezeirii- batalia este, in fapt, o batalie cu noi insine. Ttrecem constant prin astfel de batalii- din unele iesim grav raniti, din altele doar un pic sifonati. Si niciodata nu pierdem nicio batalie, „singura batalie sigur pierduta fiind doar cea pe care nu am dat-o niciodata”. Intotdeauna gasim in noi puterea si dorinta de a merge mai departe. Calaretul isi mana calul mai departe, mereu catre un alt balaur- fiindca numai in trei sta Unimea, iar Forta Treimica este de neinlaturat, de neinvins si de nedezlegat, pentru ca poarta pecetea:” In numele Sfintei Treimi, a Tatalui, Fiului si Sfantului Duh. Amin!” Numai unind si impacand in noi cele trei personaje- calul, calaretul si balaurul- vom dobandi Forta Treimii si ne vom desavarsi.  Asa ca…de la nastere pan’la carnala moarte, eu- calul din icoana- merg mai departe.


Cuvantul MAGIE provine, dupa unii, din grecescul MAGOS (Mag) si MAGEIA (Magie). In limbile vechiului Orient, MOG, MEGH, Magh inseamna preot, intelept si totodata perfect, de unde deriva MAGHDIM, echivalent pentru intelepciune inalta. Dupa alte ipoteze, termenul MAGIE ar proveni din accadianul IMGA, ce desemna notiunea de preot. In asiriana, IMGA devine MAGA,fara a i se afecta sensul initial. Etimologia comparata prezentata, ne reveleaza asadar ca MAGIA constituie ansamblul cunostintelor posedate odinioara de catre magi, preoti, filozofi. Magii erau preotii intelepciunii antice, filozofi dedicati studiului Universului. Magii se abtineau sa’l explice pe Dumnezeu – numindul’l INEFABILUL – si ca atare gravasera pe frontispiciul templelor inscriptia: „Sunt tot ceea ce este, tot ceea ce a fost, tot ceea ce va fi si nimeni nu poate ridica vălul meu.” Un mare ocultist – Jacob Bohme- defineste MAGIA ca fiind „in sine decat o vointa si aceasta vointa e marele mister al oricarei minuni si al oricarui secret si ea se opereaza prin puterea dorintei in fiinta. Acesta e caracterul esential al Magiei, ea reprezinta expresia unei vointe. Ea poate aplica aceasta vointa pt supunerea fie a fiintelor naturale, a geniilor, a demonilor sau a spiritelor, fie a fortelor naturale, in primul caz fiind vorba de Magia propriu-zisa, in al doilea de stiinta oculta.” In limba romana, cuvantul MAGIE a patruns destul de tarziu. Initial, magul n’avea intelesul de persoana care se ocupa cu practici magice(vrajitoresti), ci de cititor in stele, de om invatat. Insa datorita influentei limbii franceze, cuvantul MAGIE a primit un sens mai larg, apoi capatand un sens sinonim cu farmecul si incantarea, fiind sinonim cu VRAJA, preferat celui de MAGIE.

%d blogeri au apreciat asta: