Tag Archive: respect



 

Cufarul Monicai

1. Trezeste-te odata cu soarele ca sa te rogi. Roaga-te singur. Roaga-te des. Marele Spirit te va ajuta, trebuie doar sa ii vorbesti…

2. Fii tolerant cu cei care, undeva pe drumul lor, s-au ratacit… Ignoranta, trufia, mania, gelozia si lacomia izvorasc dintr-un suflet pierdut. Roaga-te pentru cei pierduti, pentru a gasi indrumare.

3. Cauta-te pe tine – prin tine. Nu le permite celorlalti sa croiasca ei drumul pentru tine. Este drumul tau si doar al tau. Altii pot merge pe drumul tau alaturi de tine, insa nimeni nu poate merge pe el pentru tine.

4. Trateaza oaspetii care pasesc pragul casei tale cu multa atentie. Serveste-le cea mai buna mancare, ofera-le cel mai bun pat si trateaza-i cu respect si onoare.

5. Nu lua ceea ce nu este al tau indiferent ca este de la o persoana, o comunitate, din salbaticie sau dintr-o alta cultura. Nici nu a fost castigat, nici nu ti-a fost daruit. Nu este al tau.

6. Respecta tot ceea ce exista pe acest pamant indiferent ca vorbim de oameni, plante sau de orice este viu.

7. Onoreaza gandurile, dorintele si cuvintele celorlalti oameni. Nu intrerupe niciodata pe altcineva, nu rade de el si nici nu-i imita comportamentul in batjocura.

8. Niciodata nu-i vorbi pe altii de rau. Energia negativa pe care o arunci in univers se va multiplica atunci cand se va intoarce la tine.

9. Toti oamenii fac greseli. Si toate greselile pot fi iertate.

10. Gandurile rele cauzeaza boli ale mintii, ale trupului si ale spiritului. Practica optimismul.

11. Natura nu este PENTRU noi, este o PARTE din noi. Toti facem parte din familia planetara.

12. Copiii sunt semintele viitorului nostru. Planteaza dragoste in inimile lor, uda aceste seminte cu intelepciune si lectii de viata. Cand au crescut, da-le spatiu ca sa creasca.

13. Evita sa ranesti inimile celorlalti. Otrava durerii se va intoarce la tine.

14. Fii sincer intotdeauna. Onestitatea este testul constiintei tale in acest univers.

15.Fii echilibrat si mentine-te astfel. Sinele tau Mental, Spiritual, Emotional si Fizic – toate acestea trebuie sa fie puternice, pure si sanatoase. Ai grija de corpul tau si tine-l activ pentru a intari mintea. Imbogateste-te spiritual pentru a vindeca bolile emotionale.

16. Ia decizii constiente cu privire la cine vei fi si la cum vei reactiona. Fii responsabil pentru propriile actiuni.

17. Respecta intimitatea si spatiul personal al celorlalti. Nu atinge proprietatea personala a celorlalti – in special obiectele sacre si religioase. Asa ceva este interzis.

18. Fii devotat in primul rand fata de tine insuti. Nu ii poti hrani si ajuta pe ceilalti daca nu te poti hrani si ajuta pe tine mai intai.

19. Respecta credintele religioase ale celorlalti. Nu iti impune propriile convingeri asupra lor.

20. Impartaseste-ti norocul si ceea ce ai cu ceilalti.

Sursa: http://www.scribd.com/doc/219168408/Codul-Etic-Al-Amerindienilor#scribd

Cufarul Monicai

Anunțuri

Moto: Ştiu că mărturisirile prea sincere par scandaloase. Mulţi s-au învăţat cu o anumită pudoare a minciunilor cuviincioase, tresar când le spui prea direct ce ai de spus. Nu le convine. Preferă să audă totul ca prin vată. Atunci rămân liberi să reacţioneze cum vor, inclusiv să se comporte ca şi când n-ar fi auzit.

Octavian Paler

 

Citeam intr’un articol al unui autor care se vrea a fi educator de barbati, ca respectul este unul din cei mai importanti factori cand vine vorba de “jocul seductiei” (De acord si, subliniez: UNUL.) ..si ca femeile sunt atrase doar de barbati pe care’i respecta. Adevarat, insa aici e de povestit mai mult. Si da, sunt convinsa ca reciproca’i valabila. Totusi, eu am invatat sa ma feresc de a cadea in pacatul generalizarii, pentru ca nu toti suntem construiti la fel, iar ideea mea despre respect poa’sa nu se pupe (mereu) cu a ta, in sensul c’a mea poa’sa fie mai pretentioasa! 😛 Bunaoara, eu NU ma pot indragosti de un barbat pe care nu’l respect. Totusi, desi respect barbatii care au coloana vertebrala, nu’s atrasa (in felul acela) de toti cei care au coloana vertebrala la ei. 🙂 De asemenea, imi place cand intalnesc un barbat care stie sa fie atent cu o femeie, in general (si cu mine, in special!), un barbat care’mi deschide portiera la masina (din afara, sau macar dinauntrul ei), care’mi intinde mana sa m’ajute sa cobor (nu, baieti, nu’s o persoana cu dizabilitati! ), care e grijuliu si preocupat ca la teatru eu sa stau pe locul cu cea mai buna vizibilitate catre scena, sau care e gata sa’mi cedeze locul lui pentru ca pe al meu scrie fatidicul (pentru unii!) numar 13, totusi n’am sa’l prefer pe acela NUMAI pentru asta. In alegerea partenerului sunt atatea aspecte de luat in seama, tot atatea pe cat de serioasa iti doresti sa fie relatia aia. De aceea am zis ca nu se poate generaliza, tot de aceea am zis ca’i mult de povestit. Si nu, nu mi’am propus sa te invat intr’un articol (sau mai multe) cum sa fii THE ONE’ul celei dupa care tanjesti. ( Pentru asta exista consultatiile particulare si te poti programa la o discutie provocatoare, pe adresa de mail afisata’n sectiunea Contact a Cufarului. 😀 )

Despre ce vreau, totusi, sa scriu azi? – Despre un fapt observat din ce in ce mai des si anume, cum reusesc unii barbati, in ciuda locului unic ravnit, sa cada in ridicol/penibil si sa’si asigure, in cel mai bun caz, un locsor caldut in friendzone’ul vreunei femei, ori poate nici acolo. De fapt nu, n’am sa scriu azi despre asta, ci doar o sa trag un semnal de alarma pe tema asta. Si o sa fac asta pe marginea unei intamplari reale, un exemplu concret de „ASA NU”.

Exista acest tip pe care’l cunosc si despre IQ’ul caruia am o parere excelenta. Sau aveam?! – Ca’s oarecum confuza’n lumina ultimelor evenimente. 😛  Si tipul asta intalneste o tipa aratoasa, cu un IQ cel putin pe masura amicului meu si’n plus, dotata cu un jemenfiche’ism bine jucat/interpretat si cu o disponibilitate sexuala afisata’ntr’un mod voit si vadit exagerat. Si uite cum, peste noapte, tipul care avea intotdeauna replicile inteligente la el, in prezenta tipei, o da’n penibile cu pretentii de replici amuzante, confirmand cumva veridicitatea bancului cu neuronu’stingher – ce faci, ba, aicea sus? hai jos, ca acolo’i toata distractia!  Mnoh, acum pe bune, eu ma stiu o tipa ingaduitoare si toleranta, in ciuda faptului ca’s „a sarcastic bitch” cand e cazul (si acum e cazul!), si cred despre mine ca pot sa accept orice variatie, fie ea si hormonala, mai putin in cazul in care variatia asta hormonala te face sa fii (de’a dreptul sa fii, nu doar sa pari! ) taNpit. De aceea (si pentru ca’mi pasa de amicul meu macar atat cat sa’mi doresc sa’mpiedic, ori barem s’ameliorez caderea lui constanta in penibil!), intreb si eu: cum e posibil ca aceleasi variatii hormonale care’i transforma pe unii (si repet, pe unii!) barbati in taNpiti, sa nu afecteze IQ’ul celorlalti? Ce factor declansator face ca toti neuronii unora sa coboare la parter, in timp ce ai celorlalti (cazurile, mdeh, fericite, zic!) sa se incapataneze obsesiv sa ramana la etaj? Pentru ca, da, cunosc si barbati carora nurii unei femei nu le dauneaza grav IQ’ului. Pe unii i’am cunoscut personal, in timp ce unora doar le’am citit corespondenta, cu admiratie, cum e cazul pretiosului Jules Renard. 🙂 Iata cum suna, bunaoara, scrisoarea lui catre actrita Jeanne Granier:

„Frumoasa prietena,

Mi se scrie ca toata lumea era la picioarele matale, deunazi, la familia M.

Esti adorabila ca le’ai facut aceasta placere. In ceea ce ma priveste, nu’ti mai multumesc. Am gasit ceva mai bun: te visez noaptea! Te’am visat noaptea trecuta si te asigur ca a fost delicios, chiar si pentru tine.

Dupa ce am aratat aceste randuri sotiei mele, semnez cu multa tandrete, al matale…” 🙂

 

Nici nu mai are importanta ce a urmat, dupa cum nu e relevant nici ce a fost inainte. – Jules Renard a gasit (la mansarda, vezi bine, si nu la parter!) termenii deliciosi prin care sa comunice, fara riscul de a cadea in penibil, incomensurabilul.

 

monE

314931_2232416005177_1425612110_n

Propunere ilustrata de George Rosu 🙂


Vorbeam deunazi cu un amic despre dragoste si relatii de dragoste. Parea nefericit ca nu-si gaseste Sufletul Pereche, ca n-o gaseste pe Aceea. Chiar m-a intrebat la un moment dat, cu un tipat mut in cuvinte: „Unde gresesc? Cer atat de mult?”. Discutia cu el m-a inspirat sa scriu acest articol. Recunosc ca nu excelez in domeniul asta, insa sunt macar atat de isteata incat sa recunosc un alt prilej de a vorbi cu mine insami sub pretextul unei conversatii cu altcineva. Ce e frumos cand vine vorba de dragoste e ca toti putem fi deopotriva  elev si profesor, in orice moment al vietii noastre, dragostea fiind, de fapt, adevaratul maestru.  Asadar, pentru amicul meu, pentru mine si pentru toti ceilalti care au uitat cum..

Toti avem diverse scenarii inconstiente ce actioneaza pe cand asteptam, uneori tanjind disperati, la portile dragostei. Toti spunem ca vrem dragoste, dar, sa fim sinceri si  sa recunoastem: se mai aud si alte voci! E o schizofrenie, mascata bine, in fiecare dintre noi si fiecare voce, ce se aude din fundal, are un mesaj foarte diferit de vocea care ni se pare ca ne conduce. Asa ca, atunci cand ne intrebam de ce ne-a ocolit dragostea, este al naibii de important sa fim nemilosi de sinceri cu noi insine. Chiar daca nu suntem intotdeauna constienti de modul in care apasam pe butoane si invartim manivelele, adevarul gol-golut e ca noi suntem arhitectii propriilor vieti. Cu cat vom recunoaste mai repede acest lucru, cu atat mai repede vom obtine ceea ce ne dorim din adancul sufletului. Apoi, mai e ideea, conform careia, nimic nu-ti poate aduce mai repede dragostea decat dezvoltarea propriei capacitati de a iubi. A deveni constient ca fiecare persoana, moment si experienta constituie o ocazie de a cunoaste dragostea care ne leaga pe toti este ca o urare de bun venit adresat formei particulare de dragoste romantica pe care o cautam.

Fiindca atunci cand ne manifestam cu iubire, cand dam dovada de amabilitate, pretuire, generozitate, atentie, blandete, cand celebram miracolele vietii, suntem irezistibili, sa recunoastem! Devenim raze de bucurie si nu numai ca oamenii sunt atrasi de noi, dar primim si nenumarate oferte de iubire. Fiindca, dupa cum frumos graia cineva,  asa cum apa isi cauta nivelul, dragostea isi cauta adancimea. Daca, dimpotriva, suntem fitosi si nu acceptam nimic mai prejos decat cavaleri pe cai albi si printese in trasuri trase de sase sau doisprezece cai, atunci zavoram tocmai canalul prin care am putea atrage dragostea in viata noastra.

Aratandu-ne morocanosi si vesnic nemultumiti sau plini de amaraciune si negativisti, repetand fraze de genul: „Toata lumea are o relatie, numai eu nu voi avea niciodata!”, nu facem decat sa ne acrim pe zi ce trece si sa ne ofilim inlauntrul nostru. Invatand sa recunoastem miracolul dragostei in fiecare moment, cu timpul, se va petrece ceva uluitor: vom observa cum asemenea momente ne schimba spectaculos – o vorba frumoasa ne insenineaza ziua, o incurajare ne face sa ne simtim mai puternici si ne reda increderea pierduta, un compliment extraordinar ne face sa ne creasca inima si o mana alintatoare ne linisteste temerile.

Iubirea e o actiune, nu e ceva static pentru care suntem doar niste receptori pasivi. Musai sa si oferim! Culmea, cei mai multi dintre noi ne concentram asupra dragostei pe care vrem s-o primim si foarte rar sau niciodata asupra dragostei pe care putem s-o oferim! Asadar, daca suntem disperati si ne intrebam de ce nu ne-a batut dragostea la usa pana acum sau daca ne dam seama ca ne afundam in amaraciune, cel mai bun lucru de facut e sa mergem sa batem la usa cuiva si sa oferim dragoste. Si imediat dragostea dupa care tanjim va incepe sa vina catre noi, de fapt, va fi sosit deja. Sa incepem sa observam si sa recunoastem toate momente minunate, cat de marunte, ni s-ar oferi – si ni se ofera mereu, gratis! – si sa le lasam sa ne influenteze. Ele, cele mici, ne vor pregati pentru cele mari. Fiindca a primi putina dragoste este trambulina de pe care ne putem lua avantul catre marea dragoste ce ne va implini cu adevarat. In fiecare clipa se petrece un miracol, trebuie doar sa ne antrenam pentru a-l observa. Fiecare ocazie pe care o traim este o ocazie pentru a ne dezvolta propria capacitate de a iubi- fie ca receptor, fie ca emitator. Orice loc, persoana, lucru, animal sau experienta careia noi ii oferim dragostea noastra isi sporeste capacitatea de a iubi. Astfel, contribuim si noi, in mod activ, la miracolul dragostei, exersand, totodata,  pentru intalnirea cu Sufletul nostru Pereche.

Si mai e ceva: sa avem grija si sa nu uitam sa ne aratam exact asa cum suntem cu adevarat. Fiindca adevaratul nostru Eu este cel care are nevoie sa fie iubit – el e ranit si vulnerabil, nu e sigur ca arata destul de bine ori crede ca nu-i prea destept, cultivat, interesant ori charismatic, se teme ca n-are o slujba indeajuns de buna pentru o invitatie la restaurant s.a.m.d. Oricare ne-ar fi nesigurantele si temerile, ele  fac parte din noi, din frumusetea noastra ca persoane unice, asa ca sa nu ne mai ascundem adevaratul chip. A ne indragosti nu e o competitie in care sa ne intrecem cu altcineva, ci o sansa de a ne scoate in sfarsit la lumina adevaratul Eu, de a intra in atentia cuiva a carui bucurie va fi sa ne iubeasca, sa ne respecte si sa ne pretuiasca Sinele autentic, necamuflat. Nimic nu e mai pretios, mai demn de iubit, mai atragator sau mai interesant decat sa intalnim o fiinta umana autentica. Si sa nu uitam sa ascultam si sa intrebam. Sa ascultam e un risc, fiindca putem descoperi nu numai ce ne place, ci si lucruri care ne-ar putea deranja. A asculta e un act de iubire care spune ca ne aflam acolo ca sa primim orice va vrea sa ne dezvaluie acea persoana – un fapt, un secret, o atitudine, un vis – , chiar daca ne va  deranja. Si ca riscam sa fim deschisi, dispusi sa fim informati, speriati, incantati, fermecati sau schimbati. Ca suntem dispusi sa ascultam acel om dezvaluindu-se, oricum s-ar dovedi ca este el. A intreba inseamna a asculta la puterea a zecea, fiindca punand intrebari nu numai ca ne exercitam curiozitatea, ci ne asumam si un mare risc – riscul de a fi dezamagiti. Cand intrebam spunem, de fapt, ca suntem dispusi sa cunoastem omul acela nu doar ca fantezie a noastra, ci asa cum este el in realitate. Dragostea adevarata se bazeaza pe cunoastere adevarata. Cand punem intrebari cu curaj, demonstram ca suntem dispusi sa cunoastem persoana in intregime, cu defecte si calitati, aratand, de asemenea, ca putem infrunta lucrurile dificile dintr-o posibila relatie viitoare si ca nu avem tendinta de a le evita. Ne facem disponibili emotional, de aceea a intreba inseamna a iubi in cel mai inalt grad.

Ar mai fi multe de povestit si de intrebat in privinta dragostei, insa nu mi-am propus sa plictisesc pe nimeni. Pentru restul intrebarilor dinlauntrul nostru voi spune doar atat: „Ai rabdare cu tot ce e nerezolvat in inima ta si… incearca sa iubesti intrebarile insele… Nu cauta raspunsuri, care nu pot sa-ti fie date pentru ca n-ai putea sa le traiesti… Traieste acum intrebarile. Poate ca apoi, treptat, pe neobservate, vei trai… in raspuns.” ( Rainer Maria Rilke )

%d blogeri au apreciat asta: