Tag Archive: sentimente



 

 

 

 

 

Cufarul Monicai

 

Daniel Goleman – Inteligenţa emoţională

Într-un sens foarte real avem două minţi; una care gândeşte şi una care simte.

Daniel Goleman

http://ro.scribd.com/doc/59947455/Daniel-Goleman-Inteligen%C5%A3a-emo%C5%A3ional%C4%83#scribd


Unul dintre cele mai frumoase daruri primite de la Moșu’ – singurul pe care o sa’l impartașesc cu voi – este acest dar pentru suflet – un balsam, o revelație: Nino Katamadze.

Cei care o știu mai bine pe Nino, spun că georgiana n’ar trebui «să fie înțeleasa, ci mai degrabă să fie inhalata, în doze mari, ca un antidot la singurătate, panaceu pentru stres, tinctura împotriva agresiunii și injectie pentru a vindeca scepticismul».

Vocea lui Nino – puternica, emoționala, profundă – si felul in care valul de sentimente învăluie publicul în timpul concertelor ei, ramane lipit de memoria fiecărei persoane; improvizația ei este iluzorie și efectuata într’o maniera proprie. Felul ei de a canta este unic. Fiecare spectacol al lui Nino este un flux incredibil de puternic de energie care poarta publicul într-o stare psihologică specifică. «M-am regăsit în muzică pentru ca eu sa pot cânta, juca, concerta și impartași o mică parte din mine oamenilor.» – Acesta’i secretul succesului ei fenomenal.

Nu’i nevoie sa vorbiți ori sa înțelegeți limbajul georgian, pentru a vă bucura de muzica ei; versurile sunt dincolo de cuvinte, iar multe dintre improvizațiile ei sunt în mod exclusiv o voce divină eliberata de cuvinte. – Nino nu cântă cuvinte, ci sentimente. Da’nu ma credeți pe cuvant, ci ascultați’o! 😉

❤¸¸.•*¨*•♫♪

❤¸¸.•*¨*•♫♪

❤¸¸.•*¨*•♫♪


E ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine. Parcă aţi vrea să vă spun ceva. Ce să vă spun? Simţiţi bucurie în suflet?
În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima e să rămân întreagă. Asta ar însemna să rămân rece, să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă jertfesc, să mă dăruiesc chiar pe mine însami. Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.
Si voi oamenii sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumina şi căldura, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să vă jertfiţi, să daţi ceva: dragostea, adevărul, bucuria, încrederea şi toate sentimentele nobile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă.
Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mult mai puternice.
Şi la voi oamenii e tot aşa: împreună luminaţi mai mult. Fiti candele aprinse, fiti Lumina!

(autor necunoscut)


%d blogeri au apreciat asta: