Tag Archive: sex



Granatul este piatra lunii ianuarie aproape în fiecare tradiţie sau cultură. Granatul roşu, strălucitor este piatra care reprezintă luna ianuarie în tradiţiile evreieşti, romane, arabe, poloneze şi ruseşti. În tradiţia hindusă veche, piatra preţioasă pentru luna ianuarie era „piatra şarpelui”, dar aceasta era o piatră care nu fusese văzută de nimeni. Se crede că aceasta avea o culoare roşu-rubiniu sau neagră.

collage

Semnificatia cuvantului „granatum” este „samanta„, deoarece se aseamana cu semintele de rodii (grenadine). Bijutierii egipteni foloseau granatul inca din anul 3100 i.C., iar spre sfarsitul secolului al IX-lea mai mult de jumatate din bijuteriile vandute in magazinele de specialitate erau din diferite tipuri de granat. Atractia granatului se datora varietatii sale de culori, cu exceptia albastrului.  

Granatul simbolizeaza constanta, prietenia eterna si increderea, iar din punct de vedere astrologic, este piatra zodiei Varsatorului si a celor cu ascendent in Sagetator. Potrivit unor stravechi credinte, granatul vindeca hemoragiile, bolile inflamatorii si pune capat maniei si certurilor. Asezata sub perna,  alunga cosmarurile si spiritele rele.

Granatul este si piatra zilei de marti  (impreuna cu toate pietrele de culoare rosie)si piatra specifica chakrei MULADHARA (2), dar si a Swadistanei (1) si a Anahatei (4).

Rosul este culoarea pasiunii,dedicata zilei de marti, energiei si pasiunii. Este si culoarea sangelui ce palpita in vene, sustinand energia si esenta omului. Rosul te poate pune in alerta: avertizeaza asupra pericolului sau te sileste sa te opresti brusc. Foloseste cristale rosii cand simti ca o chestiune te pasioneaza foarte mult sau cand te ocupi de lucruri de o importanta capitala.;)

Guvernate de Marte, cristalele rosii maresc energia la cote maxime. Dau chef de viata, inspira la initiativa si imbie individul spre actiune, miscare, schimbare. Dau curaj si pasiune, fac omul sa actioneze chiar si in acele planuri la care nu ar fi indraznit sa spere.

Pietrele rosii sunt recomandate pentru atingerea oricaror scopuri patronate de Marte: performante in sport, sex, curaj, energie fizica, afirmare, implinirea dorintelor proprii, succes, indrazneala, victorie in conflicte si competitii, suprematie, lupta. Sunt pietre care il fac pe purtator sa se evidentieze, sa se manifeste cu personalitate, sa atinga puterea, deci sunt pentru cei care vor sa devina primii in tot ce fac: sefi, directori, sportivi. Atrag succesul in domenii caracterizate de concurenta si lupta pentru afirmare. Amplifica si imbunatatesc viata sexuala, sporind pasiunea erotica. Femeile pot purta pietre rosii pentru a avea succes in relatiile cu barbatii, iar barbatii pentru a avea succes in fata adversarilor. Protejeaza impotriva atacurilor fizice si psihice, a ranilor, a violentei si agresivitatii sub orice forma, a greselilor din impulsivitate sau graba, a accidentelor. Mesajul lor este:  fii curajos, actioneaza, lupta, fii primul!

Traditional, granatul se ofera la aniversarea a 2, 6 (impreuna cu ametistul) si 18 ani de la casatorie (impreuna cu opal si ochi de tigru). Este piatra celor nascuti in anii Dragonului si a celor nascuti sub influenta cifrei 2.

collage

Piatra a angajamentului total, a devotamentului, a dragostei, a stabilitatii si ordinii
Aduce putere, rezistenta, protectie, vindecare, afectiune, compasiune, caldura, succes in afaceri, abundenta, succes, popularitate, prietenie, respect, magnetism
Ajuta la atingerea scopurilor, la depasirea complexelor de inferioritate, la rememorarea viselor
Protejeaza sotiile, mamele, familia
Mareste spiritul de initiativa, respectul de sine, inteligenta, imaginatia, ambitia, increderea, creativitatea, vointa, spiritul de responsabilitate
Trebuie purtat in perioade de tristete si mari suferinte sau in perioade de negociere
Mareste efectele celorlalte cristale alaturi de care este purtat
Pune in legatura cu vietile anterioare
Bun pentru meditatie si rugaciune
Favorizeaza relatiile, cooperarea
Scade anxietatea, depresia, stressul exemanelor sau competitiilor
Atrage succesul in afaceri
Piatra a fertilitatii, a sanatatii, a energiei
Daca este oferita cadou, este simbol al fericirii, iubirii si fidelitatii
Protejeaza impotriva accidentelor care au la baza pierderi de sange


Sanatate: puternic rol protector asupra sanatatii, intareste, purifica si vitalizeaza organismul, benefic in caz de infertilitate, intoxicari, hipotensiune, anemie, inflamatii, hemoragii, pietre la rinichi, operatii chirurgicale, benefic pentru sistemul circulator, inima, piele, plamani, hormoni, ficat, rinichi, hemoglobina, globule albe, coloana vertebrala, splina, tiroida, stimulent sexual, echilibreaza menstruatia. (Sursa: acvaria)

Reclame

OLDBOY, varianta originala (coreeana), cea din 2003, nu remake’ul! – Un film despre care ori taci adanc pentru ca inca tipa’n tine, ori incerci sa vorbesti despre el, atata cat iti permit cuvintele sa evoci un film la superlativ.

„Razi, si lumea va rade cu tine. Plangi, si vei plange de unul singur” (primele versuri din poemul „Solitudine” de Ella Wheeler Wilcox). – Fie si numai pentru aceasta replica infiorator de realista si tot merita vazut. La Cannes le-a placut foarte mult si pe buna dreptate, pentru ca este o capodopera cinematografica. Pana si marele Tarantino s-a inclinat in fata acestei drama emotionale! Felul in care regizorul alege sa ne prezinte scenele de tortura este exact ceea ce’i trebuia unui astfel de film. Scenele tragice, dar si scenele violente fac parte dintr-un intreg. – Filmul este PERFECT asa cum este! Chiar nu inteleg nevoia de remake a unui film EXCEPTIONAL, PERFECT!!! – Un numar foarte mare de remake-uri dupa filme asiatice si-au croit drum in cinematografele din SUA in ultimii ani: Mirrors, The Lake House, One Missed Call, Red Eye, My sassy girl.. – Pacat ca aceste filme nu sunt apreciate la valorea lor adevarata decat atunci cand sunt refacute de americani.

In noiembrie 2008, după ce Universal confirmă că ar încerca să facă o adaptare Hallywood a filmului „Oldboy”, Min-sik Choi (interpretul lui Dae-su Oh) a admis in fata mai multor reporteri francezi că el a fost suparat pe Hollywood pentru utilizarea a ceea ce el a descris ca fiind tactici de joasă presiune faţă de cineaştii asiatici si europeni. Si iata c’a aparut si remake’ul (2013) dupa Oldboy (2003), care a primit Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Cannes din 2004, un film devenit cult pentru cinefili, care face parte din “Trilogia razbunarii” a regizorului sud-coreean Park Chan-Wook, alaturi de Sympathy for Mr.Vengeance (2002) si Sympathy for Lady Vengeance (2005).

Aigooooo, coreenii astia! 🙂 – „Oldboy” nu este un film coreean obisnuit, cel putin din punctul de vedere al vizionarilor mele anterioare. Cunoscand cinematografia asiatica mai mult din prisma filmelor si serialelor soft-romantice si a celor istorice, am fost fascinata de „Oldboy” (2003), un film atipic, dur, socant, paralizant, bulversant, emotionant, ravasitor, care incearca sa surprinda un motiv psihilogic foarte prezent in realitatea vietii: care sunt consecintele faptelor/vorbelor noastre?

Inspirat dintr-un celebru manga japonez, “Oldboy” este un film excepţional care confirmă faptul că cinematografia asiatică are un potenţial imens. Ceea ce începe ca o poveste aparent banală de sechestrare a unei persoane (Povestea unui tip care se imbata de ziua fiicei sale si este rapit si inchis, fara nici o explicatie, intr-o camera fara usi sau ferestre vreme de 15 ani, dupa care este eliberat, tot fara nici o explicatie, si care are la dispozitie cateva zile sa se razbune pe cei care i-au distrus viata.) se transformă într-o dramă (una dintre cele mai bune pe care le-am văzut!) despre răzbunare, tortură, suferinţă şi dragoste, care vă va ţine cu răsuflarea tăiată. Pe măsură ce se apropie de final, filmul devine din ce în ce mai bun şi mai imprevizibil.

Fiind un film cu un puternic impact psihologic, cu siguranta este greu de digerat pentru unii, tocmai pentru ca ridica o problema delicata (cel putin una!), pentru ca provoaca la extrapolarea subiectelor, pentru ca indeamna surd la toleranta, compasiune, empatie si, nu in ultimul rand, pentru ca din punct de vedere sexual (Oh, daaa, sex explicit intr’un film sud-coreean, aigo-aigooo! :P) e al naibii de incomod. Un film pentru barbatii care’s tati de fete. (Ah, as fi curioasa de reactiile pe care le poate trezi intr’un tata de fete!) Mi’e cam teama sa extrapolez acum subiectul din prisma copilei…totusi… – Tu ce ai face daca ai afla ca iubitul tau e si tatal tau biologic? Ce’ati face voi, tatilor de fete, daca ati trai ce traieste eroul filmului nostru: ati proceda ca el, ati renunta la relatie, ati…CE??

De ce sunt fascinata de Oldboy (2003):

– povestea se desfășoară într-un ritm perfect și revelațiile finale sunt atât de șocante, răzbunarea impusa perfect și în cea mai crudă și mai calculata maniera de prezentare.
– filmul întreabă cât de departe vechea maximă „Ignoranța este fericire.” se extinde într-adevăr.
– ne provoaca să reflectam asupra povestii și să participam la completarea narațiunii prin propria noastră subiectivitate.
– forțează publicul să gândească pentru el înșuși.
– scenariul este extrem de bine scris si cu surprize la fiecare minut, oferind privitorului sansa de a simpatiza si empatiza cu toate personajele. (Deși filmul are eroi și răufăcători, nimic nu este alb și negru și este evident că nici unul dintre personajele nu e liber de păcat sau de un anumit grad de vina, ca’n viata reala, de altfel! Este tocmai ceea ce dă filmului credibilitate.)
– filmarile sunt atipice, spectaculoase, cu o atenta grija pentru detalii.
– muzica este perfect integrata in poveste.
– decorurile sunt magistral alese.
– desi este catalogat de multi ca fiind un film cu multe scene de violenta fizica, violența emoțională este cea care într-adevăr pedepsește aici și ceea ce este mult mai probabil sa bantuie privitorul după vizionarea filmului. (Niciuna dintre scenele de actiune violenta nu e gratuita: acțiunea, desi violenta, face o declarație și are un scop.)
– in ciuda faptului ca este o poveste despre răzbunare si abunda’n violență, finalul este disperat – atat de fericit posibil cat povestea permite!
– povestea este sfasietoare, bulversanta, socanta, atipica, impresionanta, tulburatoare, intensa, emotionant, excelenta, geniala: nu are cum sa te lase indiferent, scenariul e ravasitor, iar maniera de filmare mai mult decat interesanta.
– finalul improbabil în complexitatea sa, nu este imposibil și, mai ales, nu este nemotivat! – (Cu siguranta, sentimentele noastre la decizia lui Oh Dae-su sunt confuze, ne lasa traumatizați în amorțeală, până’n momentul când, desigur, ne vom oferi un răspuns pentru noi înșine. Filmul se sfarseste si ne lasa cu incertitudinile noastre, permitand privitorului sa treaca totul prin sita propriei lui judecati. Oh Dae are un zâmbet strâmb în ultima scena. – Poate reflecta partea aceea din el care nu este afectat de hipnoza!? Sau, poate că este în sfârșit fericit, desi conștient de incorectitudinea iubirii lui pentru Mi -do, care are propriile implicații depravate? –  Nu există nicio îndoială că orice răspuns vine cu propriile sale distorsionari, lăsând privitorul într-o poziție incomodă, indiferent de rezultatul acestuia. In ciuda faptului ca este o poveste despre răzbunare si plina de violență, finalul este disperat – atat de fericit posibil cat povestea permite!)
– ideea de iubire este asociata cu mântuirea, acceptare, iertarea și posibilitatea de răscumpărare a pacatelor.
simbolistica: partea de Umbra, caracatita vie, furnicile..  (1.Oh a fost inchis timp de 15 ani, timp in care n’a luat contact cu nicio alta persoana. Pentru el, prezența unei alte persoane, faptul de a fi atat de aproape de cineva este ca o lovitură pentru toate simturile sale. Când el spune în restaurant „Vreau să mănânc ceva viu.”, el vrea să mănânce viața, nu alimente, pentru că el a fost îngropat în moarte timp de 15 ani. – By the way, scena cu caracatița mâncata de vie nu a fost o scena generata de calculator, ci a fost reala: patru caracatite au fost folosite în timpul realizarii acestei scene, iar actorul Choi Min-sik, fiind budist, a spus o rugăciune pentru fiecare dintre ele, inainte de a le manca. Ar mai fi de mentionat ceva: consumul de caracatițe vii (denumit sannakji (산낙지) în coreeană) este un obicei des intalnit acolo, caracatita fiind considerata o delicatesă în Asia de Est. Când regizorul Park Chan-wook a fost întrebat dacă i’a parut rău pentru ca actorul Choi Min-sik (care e budist!) a trebuit sa manance caracatitele, a declarat că i’a parut mai rău pentru caracatite. Iar când filmul a câștigat Marele Premiu la Cannes, regizorul a mulțumit celor patru caracatițe sacrificate, dupa ce a multumit actorilor și echipei de filmare. 2. Furnicile semnifică singurătatea visătorului, o aspirație catre apartenenta aparenta la un colectiv/grup/stup.)
replici:

Razi, si lumea va rade cu tine. Plangi, si vei plange de unul singur. (primele versuri din poemul SOLITUDINE de Ella Wheeler Wilcox)

Chiar dacă eu nu sunt mai mult decat un monstru, n’am dreptul sa trăiesc?

Fie ca este vorba o piatră sau un bob de nisip, in apa se scufunda la fel.

Televizorul este și ceas, și calendar. Este școala ta, casa ta, biserica ta, prietena ta… (Dae-su se masturbeaza privind un pop-star pe ecran) … si iubita ta. Dar … cântecul iubitei mele este prea scurt.

 Pot fi, oare, antrenamentele imaginare timp de 15 ani, puse in practica?

Vezi tu, ei spun că oamenii o zbârcesc, deoarece au prea multa imaginație. Deci, nu vă imaginați nimic si veți deveni curajosi ca dracu’. (Mesaj subliminal adresat spectatorului.)

Ceea CE eu sunt nu este important. DE CE este important.

Oameni foarte singuri pe care i-am întâlnit…toti au halucinații cu furnici, la un moment dat. (Furnicile traiesc in în colonii!).

Răzbunarea este bună pentru sanatatea ta, dar durerea te va găsi din nou.

„Eliberati-va, ca o gazelă din mâna vânătorului, și ca pasărea din lațul vînătorului,” (apare in film ca fiind din Proverbe 6:04, acestea fiind numerele-indiciu pentru Dae-su Oh, insa zicala este, de fapt din Proverbe 6:05).

Mi-do: Pentru ce să mă rog?

Dae-su Oh: Doamne-Dumnezeule, data viitoare ajutâ-mâ să întâlnesc un bărbat mai tânăr.

– spune povestea unui om consumat de nevoia de răzbunare, care descoperă în cele din urmă, ca el a fost închis de către un alt bărbat a cărui nevoie de razbunare nu e mai puțin consumanta si nici consumata de timp, totuși infinit mai diabolica.
– minunatul joc actoricesc (Dae-su Oh s’a lovit de’a binelea la cap, imediat după ce’a oprit’o pe Mi-do din lectura jurnalul său. Aceasta lovitura nu a fost o acțiune de scenariu. Cu toate acestea Hye-Jeong Kang (Mi-do) si’a pastrat calmul și a continuat cu replicile ei, iar partenerul ranit de’adevaratelea, de asemenea. Regizorul a marturisit, într-un interviu, că a păstrat și folosit această scenă, tocmai pentru valoarea ei comică și emoțională.)
– brutalitatea fizică sălbatica, prezentata doar pentru a ascunde o afecțiune psihologică mai îngrozitoare, îmbrățișând legătura de netăgăduit între minte și corp.
–  eroul este dezbrăcat strat după strat, până la totala goliciune a trupului, dar mai ales a sufletului.
– te face sa empatizezi cu personajul principal, sa te rogi sa nu cumva sa ajungi intr-o astfel de situatie maladiva, dar si sa’ti inchipui ce ai face tu daca ai trai asa ceva.
– puterea si profunzimea povestii te tine in sah atat de bine pana la finalul acela atat de bun, care ridica acest film la rangul de capodopera

Nu am nimic rau de spus despre „Oldboy”? – Nu. Filmul este, pur și simplu, o capodoperă a cinematografiei moderne, una care merită să fie urmărita de către un public larg și nu doar de catre fanii filmelor asiatice.

Full Movie: http://youtu.be/9Nlb101Ymq8


Inainte de toate, tin sa precizez ca nu am ajuns INCA – sunt o optimista si incerc sa raman asa! 😀 – la performanta de a spune in doar cateva cuvinte chestiile ( inteligente si de bun simt, de altfel! ) pe care vreau sa le spun. Adica, am abilitatea de a surprinde esenta, nu si de a o prezenta in doar cateva cuvinte. Asa cum am si dreptul de a tacea, nu si abilitatea de a o face. 🙂 Inca. 🙂 Iar daca nu as fi o comoda, as putea scrie, fara probleme, romane, in niciun caz rezumate si telegrame – rezumatele si telegramele sunt pentru mine de citit si extrapolat, nicidecum de scris – un bun prilej de a’mi exersa abilitatea de a gandi si filozofa! 🙂 Sunt o comentatoare si o DespicaFirul. Uite, de exemplu, cate fraze mi-au trebuit pentru a spune asta! 🙂 De ce am facut aceasta introducere? De ce am tinut sa mentionez asta? – Poate ca o avertizare pentru cititor ca eu pot sa scriu ( si sa vorbesc!) muuuult ( si bine, sper! ) despre…nimic. Nu e cazul acum, cand am o tema, ba inca una atat de provocatoare! Ah, unde’s vremurile alea cand a vorbi fara a spune nimic se considera a fi arta!?:) Of, ada sacramental, traiesc intr’o epoca absolut nepotrivita abilitatilor mele. Si asta’mi ocupa tot timpul. 😛 Sunt o handicapata pentru vremurile astea, ceea ce nu’i chiar rau, as zice eu…macar pentru ca ma provoaca sa invat sa ma adaptez cumva, sa traiesc in ciuda tuturor aversiunilor mediului. 😛 Da’ de unde, mai degraba s’adapteaza timpurile la mine! Da’hai sa vedem daca pot sa traiesc si sa fiu fericita ( asa handicapata cum sunt! ), nu doar sa traiesc/supravietuiesc si atat! Sa vedem daca „nu’i rau” inseamna neaparat si ca’i bine…si mai ales de ce. 😉 N’am pretentia ca’s prima care abordeaza subiectul, totusi parca as avea o alta perspectiva, de aceea cre’ca’mi si consum energia aberand despre.. 😉 Mdeh, nu ca nu mi’ar placea sa trezesc spiritele adormite si programate, insa’ncerc sa N’AM ASTEptari.. Pe scurt, N’amAste’ ( ca tot e in trend sa saluti asa in vremurile astea, ce conteaza ca poate nici nu’ntelegi semnificatia ori si daca o’ntelegi, ca asta nu te face automat mai spiritual, cel mult caraghios! – nah, c’am spus’o, huh! 😀 ) asadar, lectura placuta si N’amAste’ ! …ceea ce va doresc si voua! 😉

Principiul Handicapului spune ca un mascul (da, un mascul…da’cin’te’mpiedica sa extrapolezi?) care are un handicap și reușește sa traiasca, devine mai atragator pentru sexul opus decat un mascul fara acea problema. Ca, prin faptul ca a demonstrat ca a reușit sa supraviețuiasca, iși dovedește puterea. Semnalul pe care il transmite sexului opus este cel de putere: „Am gene puternice, alege’ma pe mine!”- Iti suna cunoscut? 🙂 Dupa emiterea acestui principiu, Amotz Zahavi, ajutat de soția sa Avishag Zahavi, a interpretat aceasta teorie pentru domeniul biologiei. Mai precis, ei au explicat de ce gazelele (gazela lui Thomson), atunci cand sunt atacate de un leu, nu fug instantaneu, nu se ascund, ci reacționeaza, in prima faza, printr’un salt inalt in aer și prin foarte mult zgomot. Asta DUPA ce se uita FIX in ochii lui. 😉 By the way, acum e momentul cand dau si o altfel de interpretare – una mai flatanta, of course! – apelativului „gazelo” 😉 Aparent, gazela se expune unui pericol iminent, fiindca pare ca pierde timp prețios. In realitate, ea’i transmite leului un semnal: SUNT PUTERNICA, IMI PERMIT SA PIERD clipele astea in loc s’o iau la sanatoasa cat ma tin picioarele desi’s o buna alergatoare, mai Leule ( unele gazele folosesc chiar apelativul reducator/castrator „mai baietica” :P) si daca ne’am apuca amandoi s’alergam, am cheltui inutil energie.. crezi ca’ti permiți tu, mai Leutule, sa consumi atata energie pen’ca’n final sa nici NU ma prinzi?

(Obstacolele sunt precum animalele sălbatice. Le e frică de tine dar vor blufa. Dacă observă că ţi-e frică de ele, vor sări pe tine, dar dacă te uiţi direct în ochii lor, vor dispărea brusc din peisaj. – Orison Swett Marden )

Si uite cum, cacialma sau nu, spre stupefacția unora, care s’ar putea’ntreba de ce ar trebui s-o creadă leul pe gazela, in realitate se’ntamplă exact asta: leul chiar o crede. Pai da, leul asta, nu’i chiar un fraier cum s’ar putea crede, instinctiv stie cata energie isi permite sa risipeasca – ii place vanatoarea, insa vanatoarea de animale slabe, pentru vanarea carora tre’sa faca un efort minim, sa consume cat mai puțina energie. Cam asa’i si’n…tenis 🙂 – intotdeauna sunt preferate si vor fi vanate numai exemplarele slabe, pentru care nu trebuie consumata prea multa energie (mai ales daca ne gandim ca leul iese la vanatoare de…foame, cand rezervele sale energetice sunt mici) și care musai să fie victime sigure…ori care macar sa dea impresia ca s’ar impiedica la un moment dat, nu’i asa? 🙂 Cam cati vanatori cunoastem care nici nu s’ar apuca de vanat daca n’ar avea siguranta ca ar impusca ceva? Unii dintre ei sunt atat de comozi incat chiar isi intreaba prada direct: Ai macar dorinta de a te impiedica sau nu, ca sa stiu..? :)) Ce poate fi mai fermecator d’atat, acum pe bune! 😛

Ah, da’sa nu uit de exemplul clasic, ala cu coada paunului.. Cu cat un paun are coada ( hehe, barbatii -unii, nu toti! aia care ma citesc 😛 – inca se’ntreaba daca m’am gandit la penis si marimea lui, femeile STIU deja ca nu m’am gandit numa’la asta!) mai lunga, cica, el e mai dorit de femele, ba mai mult, paunitele cu care se imperecheaza depun mai multe oua decat cele care se imperecheaza cu masculi cu cozi mai…modeste. Ei, na.. cum asa, de ce? Pai, conform aceluiasi Principiu al Handicapului, cica.. Adica dac’un paun are coada foarte lunga, el este expus pradatorilor mai mult decat cei cu coada scurta. Ba mai mult, el consuma (ce? – energie, of, course!), cica, mai mult pentru mentinerea acestei podoabe, ba inca mai are si probleme la ( hehe!) zbor. Totusi, prin coada aceea lunga, el comunica femelelor ca’n ciuda acestor handicapuri, el e in viata, deci genele lui sunt foarte bune, prin urmare, merita sa fie tatal unor pui.

Hm, ce’o fi, domnilor, in capul paunitelor si al gazelelor astora, zau asa! Acum, mnoh, daca as vrea sa fiu absolut sincera, atunci as zice ca nu pot decat sa presupun ce se petrece’n capsorul paunitei si in cel al gazelei, asta presupunand ca se si petrece ceva acolo! 🙂 Insa’n mod sigur, fie ca vorbim despre paunite, gazele sau despre noi, doamnelor si domnisoarelor, e vorba de un stimul, domnilor! Si inca de unul puternic. Cel putin unul. Stimuli care sa reflecte clar acest Principiu al Handicapului, de la aspect exterior, bani, succes, pana la subtilitati afective & other stuff. Abilitatea de a comunica poate fi un stimul al naibii de puternic – e deja stiut ca barbatii care comunica mai bine ceva, indiferent ce, ar fi cei preferati de femei. Daca nu comunici si mai ales daca nu comunici CLAR ceva, nu esti inteles. Daca nu esti inteles, slabe sanse sa primesti ce’ti doresti. Bine, exista posibilitatea sa nu primesti ce’ti doresti, nici daca te exprimi foarte clar. :)) Insa’ti vor fi apreciate si recunoscute, in mod sigur, curajul si abilitatea de a te exprima clar. Poti macar sa speri la asta! 😛 Si apoi, se stie, gusturile nu se discuta, deci ai oricum mai multe sanse atunci cand comunici decat atunci cand n’o faci. (Atentie, si mojicia poate fi un exemplu de comunicare clara, totusi nu e deloc flatanta si nici n’am auzit ca ea sa dea roade in atragerea unui partener/unei partenere ori sa se afle pe lista cuiva de preferinte. Desi, mnoh, si ciobanii au consoarte, da’ma gandesc ca poate stiu ei – instinctiv cre’ca stiu! – ca nu te adresezi consoartei cum te adresezi mioarei. 😛 ) Bineinteles ca ambii reprezentati ai speciei noastre reactioneaza la semnale, nu numai femeile. Probabil diferenta e facuta de faptul ca femeile sunt mai subtile, accepta semnale mai variate si mai bizare, decat si’ar putea inchipui barbatii. Slava Domnului ca oamenii sunt suficient de diversi incat fiecare sac sa’si gaseasca peticul potrivit!

Revenind la Principiul Handicapului, exista si o teorie ce deriva sau completeaza cumva acest principiu: Teoria Semnalelor Costisitoare, care zice ca ne irosim energia in diverse manifestari, mai mult sau mai putin folositoare, tocmai pentru a da celor din jur nişte semnale care sa ne demonstreze puterea. Sa zicem ca un anume domn isi umple casa, constant, cu diverse personaje reprezentative pentru nu’sh ce nisa ( nici nu conteaza ) si, pe langa ca face asta – inconstient sau nu! – ca sa impresioneze in general, bineinteles ca o face si ca sa impresioneze o anume doamna sau domnisoara (ori mai multe). Si, culmea, asta poa’sa functioneze cu anumiti oameni, in anumite cercuri, pe termen restrans, ba chiar si pe termen relativ lung, ceea ce, firesc, ii da aripi personajului nostru masculin si’i intareste convingerea in puterea lui (despre ce anume putere vorbim? poate despre puterea de influenta?!) Totusi, iata ca, la un moment dat, omul nostru cunoaste o femeie care, desi la inceput poate parea incantata de aceasta aura de influenta, dupa un timp da semne de plictiseala. Doamna si’ar dori sa petreaca mai mult timp singura cu domnul, tanjeste dupa clipe de intimitate cu omul pe care’l iubeste si e firesc sa fie asa. Adica, mnoh, socializarea asta continua poate fi placuta mai ales daca si cand esti musafir in casa cuiva, decat atunci cand esti gazda zi de zi si’ti mai si raman, seara de seara, mormane de vase de spalat. 🙂 Dar chiar si fara mormanul de vase nespalate – presupunand ca domnul se ocupa singur de asta ori ca exista o menajera – si tot tanjesti dupa momente de intimitate cu barbatul tau, nu? Si atunci incep discutiile.. Doamna nemultumita i se confeseaza domnului, acestuia i se pare ca va pierde din puterea aurei create ori poate socializarea asta continua a devenit pentru el un mod de viata la care nu vrea sa renunte din nu’sh ce motive doar de el stiute, doamna se simte neinteleasa, ba inca’ncepe sa se ingrijoreze: ca poate barbatului ei nu’i (mai) face prea mare placere sa’si petreaca timp doar in compania ei, poate ca domnul are o problema de intimitate, poate e altceva..samd. Cert e ca nu se ajunge la niciun consens si cuplul se desparte. Apoi tanjesc, ca prostii, unul dupa celalalt. Sau nu. Poa’sa fie o problema de comunicare proasta intre ei, poa’sa fie altceva.., eu n’am vrut decat sa exemplific cam cat de costisitoare pot fi Semnalele Costisitoare necompatibile, prost intelese si prost manageriate. Ideea domnului despre Semnale Costisitoare nu se pupa deloc cu a doamnei, mdeh! Ceea ce pe altii’i impresioneaza, nu’i neaparat sa ma impresioneze si pe mine. Ideea ta despre Principiul Handicapului, de fapt despre reprezentarea acestuia, poa’sa nu se pupe cu a mea. Zicea cineva ca’n cazul relaţiilor totul se termină când se termină şi Semnalele Costisitoare. Adevarat si fals. Totusi semnalele astea costisitoare au un rol bine definit in relatie: Semnalele tale Costisitoare reprezinta certitudinea mea ca tu, partenerul meu, nu ti’ai pierdut interesul fata de mine si fata de aceasta relatie si viceversa, Semnalele mele Costisitoare te incredinteaza pe tine ca mie inca’mi pasa, ca inca’mi dau osteneala, astfel incat amandoi sa simtim ca nu ne risipim aiurea. Reprezinta, daca vrei, feedbackul ca partenerii inca mai sunt interesati unul de altul, ca ambii isi dau osteneala. Asta daca vorbim si de Semnale Costisitoare care’s compatibile. Ca daca nu’s, n’as prea paria ca putem sa le compatibilizam noi. Desi incercari cica ar mai fi fost, totusi parerea unanima ar fi ca’n incercarea asta Semnalele alea Costisitoare ar fi PREA costisitoare si ca, macar unul dintre parteneri daca nu ambii, e foarte posibil sa acumuleze frustrari pe termen lung, in ciuda oricarui sentiment altruist. Iar cum altruismul omenesc , in opinia mea, nu exista decat ca mit.. Mai degraba as repeta de ce nu cred in altruism.. – Pentru ca nu exista, simplu! Orice face omu’ face dintr’o nevoie a lui, indiferent care ar fi aia, indiferent ca’i constienta sau inconstienta. Constientizata sau nu, nevoia de a face bine e tot o nevoie si mascheaza alte nevoi, cu cat mai adanci, cu atat mai negate ori prost intelese. Asa ca fugi si cerceteaza’ti, de exemplu, nevoia de a’i ajuta pe altii. Iti garantez ca daca esti sincer cu tine insuti o sa descoperi ca pana si credinta „fac bine, voi primi bine”, ascunde o nevoie – NEVOIA ta de a primi binele – de la mine, de la altul, de la Dumnezeu, Divinitate, Univers.. iar daca sapi mai adanc, poate mai dai si de altele ingropate p’acolo. 😉

V’am pupat, am nevoi, da’ N’amAste’! 🙂

%d blogeri au apreciat asta: