Tag Archive: TE IUBESC


Maxima Zilei


Nu am încredere în oamenii care nu se iubesc pe ei inșiși și totuși imi spun mie „Te iubesc.” Există un proverb african, care spune asa: „Fiți atenți atunci când un om dezbracat vă oferă o cămașă.”

Maya Angelou

Maxima Zilei la Cufarul Monicai

Reclame

Treaz, in visul altcuiva

Nu poate sa doarma, desi ea nu a avut niciodata probleme cu somnul. Asta a fost odata, ca niciodata, de fapt. De fiecare data cand inchide ochii, imagini se deruleaza rapid in mintea ei, ca un film. Tonul ridicat al vocii lui, furia si frustrarea.

O melodie se aude infundat din coltul camerei. ‘When she was just a girl’ ‘She expected the world’ ‘But it flew away from her reach’ ‘So she ran away in her sleep’.

Se intoarce pe o parte, incercand sa opreasca sunetul cu perna pe urechi. ‘And dream of para – para – paradise’ ‘Para-para-paradise’ ‘ Para-para-paradise’ Every time she closed her eyes’.

Ea acum asteapta, cu perna pe urechi, asteapta ca durerea sa se transforme in surzime, in orbire, in lesin. Nu mai are lacrimi. Se uita la telefon si nu vede altceva decat ceasul. E 2:45 dimineata. Isi aminteste ca el ii spunea ca ‘La 12 noaptea, lucruri magice se pot intampla’ si el i-a trimis un mesaj atunci, la 12 noaptea, i-a spus ‘Te iubesc’. Suspina in surdina, totul e de domeniul trecutului, un trecut nu asa indepartat, totusi.

Pentru un moment, ea se gandeste sa nu mearga la munca a doua zi. Nu o incanta ideea de a se chirci intr-o bila de suferinta cu un zambet fals pe buzele ei deshidratate. Dar barbia ei se ridica automat. S-a saturat de toti oamenii astia care spun ca o iubesc. Nu o sa o iubeasca niciodata asa cum isi doreste ea. Niciodata.

Isi freaca ochii obositi. Sunt mlastinosi, nu exprima absolut nimic. Tricoul ei rosu pare ca se transforma intr-o balta de sange pe marginea patului. Si el dormea tot in tricou rosu. Lacrimi? Sange? Saliva? Orice ar fi, a umezit partea ei de pat. Intinde mana spre partea lui de pat, ca si cum ar fi acolo, asa cum a promis ca o sa fie pentru totdeauna. Isi imagineaza capul lui la pieptul ei. La inceput nu simte nimic. Apoi simte o caldura in palma ei. Pentru o secunda, ii simte buzele lipindu-se de ale ei. Mirajul dispare si ea deschide ochii in intuneric. E 3:45 dimineata.

Departe, intr-o casa nici prea mica si nici prea mare, intr-o camera alba si intr-un pat rece, el e agitat si arunca patura pe jos. ‘Iar n-am dormit’. – Nici nu stie de ce.

Poate era treaz in gandul altcuiva…

Sursa: Tudor UrascIubesc


Mi’a placut „Calgary” de la prima auditie. Am stiut ca e un ceva acolo, pe care mintea nu’l poate percepe in lipsa translarii sufletului. Ma topesc dupa metaforele reusite, dupa povestile cu tâlc, mdeh.. iar „Calgary” este una dintre ele – autorul n’a fost niciodată acolo, tocmai d’aceea – recunoaste el – se poate uita intr’acolo intr’un anume fel, poate infrumuseta locul ala ori il poate pune intr’o anumita forma in mintea lui.. . – Asa se intampla, de obicei, cu tot ceea ce NU stii. 😉 – Si, uite asa, Calgary a devenit acest loc fermecat de unde vine dragostea. 🙂

E un cântec plin de speranță , ca un fel de cântec-jurământ de nunta pentru cineva pe care nu l’am mai întâlnit…si care spune: ” Uite, daca sfârșesc alergand cu tine de-a lungul liniei, in ciuda faptului ca nu stiu cine esti, eu simt ca e cineva acolo si, in ciuda tuturor rahaturilor prin care am trecut, eu încă mai cred în dragoste! Imi plac metaforele, imi plac povestile, imi place misterul, inca mai cred in unicorni, in magie si in oricare sens al lui „te iubesc”. Stiu ca toti avem un taram magic in noi, toti purtam in suflete povesti, mi’ar placea s’o ascult pe a ta si sunt deschisa sa scriu, impreuna cu tine, o poveste si mai frumoasa. Simt ca impreuna putem fi mai mult decat suntem separat.” 😉

Doamnelor si domnilor… – Calgary!!! 🙂

%d blogeri au apreciat asta: