Tag Archive: umbra



In odaia mea de lemn

De mult nimeni nu mai vine..

Obosit s’astept un semn

C’ai sa te intorci la mine..

 

La fereastra am pus un stor,

Stelelele sa nu mai vada

Mersul tau prin dormitor,

Umbra ta iesind din cada.

 

Patul nu te’asteapta gol,

Trupul tau ca de papusa..

Ti’am lasat lumina’n hol,

Ca sa nu mai bati la usa.

 

Si de’ar fi sa treci pe drum

Ca’n atatea seri de vara,

Las’o urma de parfum

Sa ma amageasca iara!

 

Si de’ar fi sa vrei sa vii

Sa’mi adormi din nou pe umar,

Stau pe strada ce’o mai stii

La exact acelasi numar.

 

Patul nu te’asteapta gol,

Trupul tau ca de papusa..

Ti’am lasat lumina’n hol,

Ca sa nu mai bati la usa..¸¸.•♫♪

 

Muzica: Stefania Iacob
Versuri: Sorin Poclitaru

 

 



Putini stiu ca-s  binecuvantata, prin Taina Botezului, si cu un al doilea nume ( in fapt, primul pe actul de nastere), implicit cu un Patron Spiritual: Sfantul Gheorghe.  Insa nu de aceea tin atat de mult la acest sfant mucenic, ci fiindca, in urma cu cativa ani, i-am inteles semnificatia- semnificatie pe care, probabil, „nici preotul care a privit ani de zile icoana nu-i stie intelesul”. ( Cei care l-au citit pe Demetrescu stiu despre ce vorbesc. ) In fapt, „aici avem de-a face cu un frumos simbol, o reprezentare tainica a unui adevar ceresc”, calul simbolizand chiar omul- omul care penduleaza constant intre pozitiv si negativ:  bine si rau, tarie si slabiciune,  dragoste si ura, intre spiritual si instinctual, pamantesc si ceresc.  Balaurul care-i iese-n cale simbolizeaza  instinctele noastre, Umbra, precum si evenimentele viitoare- cele generate- voluntar sau involuntar- chiar de noi insine, intunericul  prin care e musai sa trecem pentru a ajunge in Lumina. Iar sfantul ce calareste calul este insasi divinul din noi, scanteia aceea de Dumnezeu ce se regaseste in noi toti-  Supraeul. Din legende stim ca  Sfantul Gheorghe ucide balaurul si iese invingator, asa cum facem si noi de fiecare data si vom tot face-o pana pe ultima treapta a dumnezeirii- batalia este, in fapt, o batalie cu noi insine. Ttrecem constant prin astfel de batalii- din unele iesim grav raniti, din altele doar un pic sifonati. Si niciodata nu pierdem nicio batalie, „singura batalie sigur pierduta fiind doar cea pe care nu am dat-o niciodata”. Intotdeauna gasim in noi puterea si dorinta de a merge mai departe. Calaretul isi mana calul mai departe, mereu catre un alt balaur- fiindca numai in trei sta Unimea, iar Forta Treimica este de neinlaturat, de neinvins si de nedezlegat, pentru ca poarta pecetea:” In numele Sfintei Treimi, a Tatalui, Fiului si Sfantului Duh. Amin!” Numai unind si impacand in noi cele trei personaje- calul, calaretul si balaurul- vom dobandi Forta Treimii si ne vom desavarsi.  Asa ca…de la nastere pan’la carnala moarte, eu- calul din icoana- merg mai departe.

Invata…


Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

(Traian Dorz)

%d blogeri au apreciat asta: