Tag Archive: zbatere



Vibratia zilei e 6.

Este o zi in care nu trebuie irosit nimic. Repartizati sarcinile, asumati’va responsabilitatile, planificati niste activitati de perfectionare pentru voi si/sau membrii familiei, intretineti relatii interumane armonioase, invatati, cititi, indragostiti’va, ingrijiti florile, lucrati in echipa, aplanati conflictele.

E o zi propice si pentru a primi sau a face propuneri de casatorie, pentru a studia arta, a cere sfatul in materie de moda, a face activitati culturale.

Pastrati’va zambetul, fiti multumiti si fericiti, indiferent ce faceti astazi, fie ca faceti cumparaturi, planuri sau dereticati bucataria.

O zi faina tuturor ! :)

Cat de departe sa-mi duc inima, ca sa nu se atinga de tine?
Si cat de departe sa-mi duc dragostea, ca sa nu se intoarca la mine?
Cat de departe sa colind pe pamant, fara liniste sau fara bine?
Oricat de departe as fugi tot n-ar fi prea departe.. – departe de tine..

Cat de departe? (cat de departe..)
Cat de departe? (cat de departe..)
Oricat de departe sa-mi duc dragostea..  – departe de tine..

Cat de departe? (cat de departe..)
Cat de departe? (cat de departe..)
Oricat de departe as fugii pe pamant, m’as intoarce la tine…

Si cat de departe sa-mi duc sufletul, sa nu-mi aminteasca de tine?
Si cat de adanc sa-mi ingrop inima ca sa nu se mai zbata in mine?
Marea intreaga n-ar putea scufunda, toata dragostea asta, stii bine..
Oricat de departe as fugi tot n’ar fi prea departe – departe de tine..

Cat de departe? (cat de departe..)
Cat de departe? (cat de departe..)
Cat de departe sa’mi duc dragostea departe de tine..?
Cat de departe? (muult…)
Cat de departe? (cat de departe…)
Oricat de departe as fugi pe pamant….m-as intoarce la tïne! 😉

 

Ganduri despre ganduri


V-ati observat vreodata gandurile? ..succesiunea lor, repeziciunea cu care se succed? V-ati surprins baletand pe poante de la un gand la altul, sarind peste unele, alergand dupa altele, ignorand, punctand, prinzand ori abia atingand un gand in goana lui? Ati observat cu cata viteza trecem de la un gand la altul? Gandim o culoare – albastru, sa zicem. Imediat se face conexiunea cu tot ce cunosti sau presupui a fi albastru – cerul, apa, hanoracul de la tata.. 🙂  Incepi sa observi obiectele albastre din jurul tau, le cauti pe celelalte – in camera, in ganduri.. Gandurile se succed cu repeziciune: albastru, cer, mare, nisip, plaja, vacanta… Ai inceput intr-un sens si ai ajuns in altul. Nici n-ai timp sa procesezi, sa asimilezi, sa constientizezi ori sa asterni pe hartie! Pana gandul devine cuvant, tu deja le-ai pierdut pe celelalte care veneau, ai pierdut sensul ideii initiale ori ai schimbat directia. – Oare cate ganduri se pierd pana s-ajungi sa le pui in cuvinte, in fraze, in povesti..? Ati observat ca ideile bune vin cel mai adesea cand ne gasim in imposibilitatea de a le inregistra ori de a le scrie? De cate ori nu mi s-a-ntamplat sa m-atinga scanteierea de geniu in toiul noptii, de exemplu! 🙂 Sar din pat, aprind lumina, caut o foaie si un pix si, cand s-astern pe hartie, gata, nu mai e, a disparut! De parca la vederea foii albe scanteierile de geniu se inhiba! Se poate ca foile mele albe sa le sperie?! Ori lumina artificiala?! Pixul?- Asa ca, atunci cand s-a’ntamplat sa ma mai atinga scanteierea aceea de geniu,, n-am mai aprins lumina si am insfacat rapid telefonul mobil. Si ghiciti ce? – N-a prea functionat nici asa. Hotarat lucru, desi ma viziteaza uneori, sclipirile de geniu au favoritii lor! 🙂 De cate ori nu mi s-a-ntamplat, de pilda, sa-ncep o idee si sa termin cu alta!- Cati dintre voi ati patit-o? – Ah, gandurile! In capul meu parca-s mai multe voci si fiecare se zbate, parca, sa-mi atraga atentia: tipa, urla, uneori se cearta intre ele, alteori le aud razand – isi rad, probabil, de mine! 🙂 E ca o competitie. Si eu asist, neputincioasa de cele mai multe ori, la competitia, zbaterea si  lamentarile lor, la certurile si argumentele lor. Unele se sustin, altele se combat.. Parca ar fi o lupta continua pentru suprematie. A cui suprematie? A mea? Ma revendica, adica? 🙂 Pai atunci si reversul e posibil: pot, la randu-mi, sa le revendic, nu? Ori poate-i numai o iluzie?! Chiar asa, gandurile apartin oamenilor sau oamenii apartin gandurilor? Si oare gandurile au si ele dorinte si frici? Independente de ale noastre? Sau ele doar le oglindesc, le reflecta pe ale noastre? Gandurile ne reflecta pe noi sau noi reflectam gandurile? In orice caz, postul asta-i dovada elocventa a faptului ca, iata, gandurile se succed cu o repeziciune uimitoare si ca, pornind de la o idee, poti lesne ajunge sa-nchei cu alta, precum si a faptului ca, desi te ating, sclipirile de geniu te parasesc la fel de repede si cu aceeasi cruzime, chiar si in fata calculatorului. Oare de ce genialitatea nu-i molipsitoare sau ereditara? O sa ma gandesc la asta acum, inainte sa adorm. Cu telefonul mobil sub perna – in eventualitatea ca vreo sclipire de geniu m-ar onora, de data asta, cu o vizita mai lunga. 🙂

%d blogeri au apreciat asta: